Actualitate
Cimitirele incompetenței | Agenţia AMOS News
O imagine face cât o mie de cuvinte. Prin urmare, vă provoc la un exercițiu. Fără a încerca să fiu macabru. Imaginați-vă un spațiu uriaș, în care sunt așezate 1.600 de coșciuge. Totalul morților Covid din România. Sau imaginați-vă un cimitir cu 1.600 de cruci. Iar la nivel global, încercați să vizualizați 600.000 de coșciuge sau un mega-cimitir cu 600.000 de cruci. Sunt morții Covid. Iar mulți dintre aceștia sunt victimele directe și indirecte ale incompetenței autorităților.
Să admitem ceea ce susțin zi de zi o serie întreagă de scenariști. De amatori ai teoriei conspirației. Sau de negaționiști. Să admitem că numai o parte dintre aceste victime sunt Covid. Și că acestora li s-au adăugat în mod artificial decedați din alte cauze. Chiar și așa, cifrele care ne vor rămâne sunt înspăimântătoare. Autoritățile – iar de aici mai departe mă voi referi exclusiv la autoritățile române – sunt tentate să atribuie cele mai multe dintre consecințele nefaste ale pandemiei inconștientului colectiv. Susținând în mod explicit sau implicit, manifest sau insinuant, teza conform căreia o bună parte din populație este inconștientă, nu realizează pericolele, nu se protejeză și nu îi protejează și pe alții. Într-o oarecare măsură, mult mai mică însă decât cea enunțată oficial, chiar așa stau lucrurile. Atâta doar că logica trebuie dusă mai departe. Oare de ce se întâmplă asta? Oare de ce asistăm în aceste zile la buluceala la care asistăm pe pârtiile de schi și în târgurile de Crăciun, care nu au fost suprimate? Oare de ce e îmbulzeală în mijloacele de transport de suprafață și în metrou? Oare de ce oamenii nu se protejează în mall-uri sau în supermarketuri? Oare de ce unii refuză cu obstinație să poarte mască? Oare de ce încing adevărate chiolhanuri în sărbătorile de iarnă, iar unii se mai și filmează și se postează pe internet în mod ostentativ? Mândrindu-se chiar că au fost amendați pentru nesupunere civică? Sunt cetățenii principalii vinovați?
Să începem cu sfârșitul. Nu chiar cu sfârșitul. Ci cu evenimentele la zi. De zeci de ori am fost anunțați, începând de la cel mai înalt nivel, președintele României, că urmează să sosească un prim lot de vaccinuri. Un lot simbolic. Zece mii de vaccinuri. De care vor beneficia cadrele medicale din prima linie. Klaus Iohannis, bietul de el, nu a fost lăsat, vezi Doamne, să se vaccineze. Pentru a se acorda întâietate medicilor și asistentelor. Și ce să vezi? Vaccinurile au sosit. Zece mii de doze. Dar nu pe calea aerului, cum s-a anunțat. Ci într-o dubă hodorogită. Care s-a mai și stricat pe drum. Dar bine că au sosit. Și s-a putut organiza ceremonia de tăiere a panglicii. În prezența mai marilor neamului. S-a întâmplat ieri. Ieri, 27 decembrie. Mașinăria perfect unsă de către strategii vaccinării conduși de colonelul doctor Valeriu Gheorghiță s-a pus imediat în mișcare. Dar nu au fost vaccinate zece mii de persoane. Ci doar opt mii. Cum-necum, două mii de vaccinuri au ajuns la Institutul Cantacuzino și nu se mai știe ce se întâmplă cu ele. Nimeni nu ne-a oferit vreun detaliu. În jurul acestui incident s-a creat o tăcere de mormânt. Nici măcar o perdea de fum. Celebrul avocat Gheorghe Piperea, care a mai avut dreptate și în alte ocazii, susține că din Polonia până în România vaccinurile s-au alterat. Neputând fi păstrate în condiții corespunzătoare. Nimeni nu l-a contrazis. Dacă este așa, atunci cei care s-au vaccinat s-au vaccinat degeaba. Dacă nu este așa, atunci tăcerea autorităților este criminală. Pentru că însăși tăcerea generează neîncredere și suspiciuni.
Astăzi, 28 decembrie, trebuia să sosească din Statele Unite la Otopeni un transport cu nu mai puțin de 144 de mii de vaccinuri. Nu a mai sosit. Responsabilitatea este atribuită scurt pe doi producătorului. Dar mai multe explicații populația din România nu a primit. Și în fiecare zi ar trebui să vină cam aceeași cantitate. Până când zece milioane de români, cum afirmă aceleași autorități, vor fi vaccinate.
Corifeii acestei operații au în frunte un colonel de armată. Valeriu Gheorghiță. Medic. Să zicem că nu e nimic rău în faptul că Armata, în care populația mai are multă încredere, este cea care dirijează campania de vaccinare. Dar, până una alta, această campanie are o componentă infinit mai mare de logistică decât componenta medicală. Și atunci de ce ea nu este condusă de un specialist militar în logistică? Ci de un medic militar?
Ceea ce ne comunică Guvernul nu iese la socoteală. În primul rând, nu iese la socoteală cantitatea de vaccinuri. Pentru vaccinarea întregii populații, minus copiii până la 16 ani, sunt necesare peste 13 milioane de vaccinuri. Dar noi nu am comandat decât zece milioane. Oare de ce? Mizăm pe faptul că unii vor refuza? Nu este prea cinstit. Pe de altă parte, faceți singuri socoteala. În prima zi au venit zece mii de doze. Două mii au rămas neutilizate. Nu se știe din ce motiv. Apoi, săptămânal, vor sosi câte 150.000 de doze, după cum am fost anunțați. Asta înseamnă că autoritțile trebuie să aibă capacitatea să efectueaze săptămânal 150.000 de vaccinuri, în condițiile în care în prima zi au fost incapabile să administreze 10.000. Pe unde își vor scoate cămașa? Dar grozăvia de abia de aici începe.
Asemenea necunoscute sunt extrem de multe. Mult prea multe. Iar reprezentanții Guvernului nu răspund la întrebări firești, de bun simț, care se aglomerează exponențial. Și atunci cum să mai aibă oamenii încredere în aceste autorități? Vă dau une exemplu. Președintele Klaus Iohannis, cel care ține morțiș să se vaccineze, dar nu este lăsat, într-un moment când încă vaccinurile nu erau aprobate la nivelul autoritățior sanitare ale Uniunii Europene, ne-a spus că toate cele șase tipuri care vor sosi în România sunt garantate. O asemenea afirmație, făcută în avans, este în mod firesc generatoare de mari suspiciuni. Iar domnul Klaus Iohannis nu a explicat de ce a șutat înainte. Și apropo. Care sunt categoriile care vor primi un vaccin sau altul? Nici despre acest lucru autoritățile nu suflă un cuvânt. Deși gradul lor de eficiență este diferit. Deci inevitabil se vor face discriminări. Se va trage la sorți? Va exista un fel de ruletă rusească? Sau strategii miltari au elaborat deja un plan, care nu ne este dezvăluit?
Se mai întâmplă ceva. După ce mai mulți analiști, printre care mă număr și eu, au semnalat că în spatele unei exprimări cu caracter general se ascund reprezentanții institutelor de forță, care urmau să fie vaccinați, după cum ni s-a comunicat în repetate rânduri și cât se poate de oficial, înaintea profesorilor și persoanelor în vârstă, iată că, în mod discret, tot oficial, acum ni se comunică altceva. Și anume că s-ar fi schimbat ordinea priorităților. Oare așa să fie? Nimic în România nu este sigur. Și atunci firește, la fel cum avocatul Piperea susține că primul transport ar fi conținut vaccinuri alterate, pot și eu să susțin o altă ipoteză. Și anume că cele două mii de doze au fost dosite la Cantacuzino pentru vaccinarea pe ușa din spate a reprezentanților instituțiilor de forță.
Aceste nenumărate semne de întrebare generatoare de suspiciuni au drept rezultat o neîncredere în guvernanții care ne cer să ne spălăm pe mâini, să purtăm măști, dintre care nu se știe câte sunt neconforme, adică hârtie igienică, și să păstrăm o distanță sanitară, denumită de aceleași autorități distanțare socială. Această neîncredere îi determină pe mulți români să sară calul. Și pur și simplu să ignore și deci să nu respecte restricțiile. În felul acesta, dincolo de cifrele și ele neconforme privind numărul zilnic al infectaților, numărul crucilor crește. Cifra morților este singura cifră care, după opinia mea, nu poate fi ascunsă. Chiar dacă românii sunt acuzați de nesupunere civică, de inconștiență, de lipsă de prudență și indiferent cât de mult sunt amendați, o bună parte a răspunderii pentru tot ceea ce se întâmplă trebuie să și-o asume Guvernul.
Este pentru prima dată în istoria recentă când un nou Guvern, la câteva zile de la instalare, nu beneficiază, conform cercetărilor de piață, de o creștere a coeficientului de încredere. Oare de ce?
Actualitate
Eșec major pentru apărarea europeană: Programul franco-germano-spaniol FCAS a fost anulat oficial
Parteneriatul strategic dintre Franța, Germania și Spania pentru dezvoltarea viitorului sistem de luptă aeriană (FCAS) s-a prăbușit definitiv, în urma eșecului negocierilor dintre principalii actori industriali, Dassault și Airbus. Proiectul emblematic, menit să înlocuiască aeronavele Eurofighter și Rafale începând cu anul 2040, a fost oprit printr-un acord între guvernele de la Berlin și Paris, decizia finală aparținând părții germane.
Divergențele industriale pun capăt succesorului avioanelor Rafale și Eurofighter
De la lansarea sa în 2017, proiectul evaluat la 100 de miliarde de euro s-a confruntat cu numeroase obstacole. Disputele de lungă durată dintre companiile Dassault și Airbus s-au concentrat în principal pe conducerea proiectului, distribuirea volumului de muncă și perspectivele divergente asupra designului viitorului avion de vânătoare. În ciuda eforturilor recente de a alinia producătorii către o abordare comună pentru generația viitoare de avioane de luptă, interesele naționale și industriale s-au dovedit a fi imposibil de reconciliat.
O ultimă soluție de compromis: Friedrich Merz propune salvarea rețelei de comunicare digitale
În contextul acestui colaps, cancelarul german Friedrich Merz a propus ca națiunile partenere să continue colaborarea pentru dezvoltarea așa-numitului „combat cloud”. Această arhitectură software ar urma să funcționeze ca forță motrice a integrării tehnologice, conectând senzori, radare, drone și alte componente vitale. Deși nucleul reprezentat de aeronava cu echipaj uman a fost abandonat, această rețea de comunicații ar putea rămâne singura moștenire a proiectului inițial.
Incertitudini majore privind restul componentelor și cerințele nucleare ale Franței
Viabilitatea altor elemente din cadrul FCAS, precum dronele și motoarele care ar fi trebuit să funcționeze independent de aeronava principală, rămâne în prezent incertă. Un punct de fricțiune major a fost susținut de Airbus, care a favorizat o abordare cu două tipuri de avioane de vânătoare. Această soluție ar fi permis Franței să își dezvolte separat propria aeronavă, necesară pentru a îndeplini misiuni specifice de transport al armamentului nuclear, cerință care a complicat constant negocierile tripartite.
Actualitate
De la legendă la autonomie: Airbus dezvăluie U145, drona gigant care va redefini logistica militară
O premieră mondială la Berlin
Airbus a făcut un pas decisiv către viitorul aviației fără pilot prin lansarea noului sistem autonom U145. Bazat pe consacratul elicopter civil și militar H145, acest vehicul aerian neechipat este prezentat săptămâna aceasta la Salonul Aeronautic de la Berlin sub forma unei machete la scară reală, marcând o evoluție majoră în portofoliul gigantului european. Deși proiectată inițial pentru misiuni de transport logistic, drona promite să devină un pilon central în teatrele de operațiuni complexe.
Inteligență artificială sub o structură consacrată
U145 nu este doar un elicopter golit de scaune, ci o platformă complet autonomă, dotată cu senzori specializați și un sistem avansat de inteligență artificială. Este a doua aeronavă cu aripi rotative din gama Airbus care trece prin acest proces de transformare, urmând pașii modelului VSR700. Pentru a răspunde cerințelor logistice, designul a fost optimizat prin includerea unei uși frontale rabatabile și a unei podele dedicate pentru marfă, facilitând încărcarea și descărcarea rapidă în medii ostile.
Orizont 2030: Drumul spre operativitate deplină
Calendarul de dezvoltare este unul ambițios, dar riguros. Primele teste de zbor, care vor include un pilot de siguranță la bord, sunt programate pentru sfârșitul acestui an. Totuși, maturitatea deplină a sistemului și intrarea oficială în serviciu sunt estimate pentru începutul anului 2030. Această perioadă va fi utilizată pentru a perfecta parteneriatele strategice cu lideri din domeniul misiunilor autonome, asigurând o versatilitate care să depășească simplul transport de provizii.
Arsenalul viitorului: De la cercetare la „navă-mamă”
Dincolo de rolul său logistic, U145 este pregătit pentru o gamă largă de aplicații militare. Acesta va putea fi utilizat în misiuni de recunoaștere înarmată, supraveghere și, esențial pentru tacticile moderne, în echipe mixte „om-mașină” (MUM-T). Mai mult, platforma este proiectată să funcționeze ca o „navă-mamă” pentru lansarea de efecte aeriene, o capabilitate critică în conflictele de înaltă intensitate. Cu o moștenire solidă în spate — familia H145 având peste 1.800 de unități în serviciu și milioane de ore de zbor — U145 pleacă la drum cu avantajul unei fiabilități deja demonstrate în mediul civil și parapublic.
Actualitate
Geeks with Guns”: Duș rece de realism pentru utilizarea Inteligenței Artificiale în misiunile speciale
În timp ce Pentagonul accelerează integrarea tehnologiilor de ultimă oră, amiralul Frank Bradley, șeful operațiunilor speciale ale SUA, lansează un avertisment critic: entuziasmul pentru Inteligența Artificială (IA) trebuie temperat de realitățile dure ale câmpului de luptă. În cadrul unei intervenții recente, acesta a solicitat o „evaluare lucidă” a modului în care aceste instrumente sunt implementate în teatrele de operațiuni, subliniind că tehnologia nu poate înlocui discernământul uman în momentele critice.
Mitul IA pe front: Între eficiență administrativă și realitatea din prima linie
Deși recunoaște că Inteligența Artificială transformă deja forțele pentru operațiuni speciale, făcându-le mai eficiente în gestionarea datelor și a logisticii, amiralul Bradley atrage atenția asupra unei confuzii periculoase. În prezent, foarte puține sisteme desfășurate efectiv pe front utilizează o „IA reală” la marginea rețelei (edge AI).
„Trebuie să fim extrem de precauți cu privire la modul în care integrăm aceste soluții în livrarea forței letale”, a punctat acesta. Mesajul este clar: deși potențialul există, distanța dintre un algoritm de laborator și un sistem autonom capabil să ia decizii corecte sub foc inamic rămâne considerabilă.
Mașinile nu pot fi trase la răspundere: Etica războiului rămâne o sarcină umană
Pilonul central al argumentației amiralului Bradley este responsabilitatea juridică și morală. Fundamentul oricărui conflict armat modern este guvernat de Legile Conflictului Armat, care impun distincția între combatanți și civili, proporționalitatea forței și umanitatea.
„La finalul zilei, comandantul, omul, este cel care decide utilizarea violenței letale. El trebuie să aibă încrederea că această violență este exercitată în limitele legii”, a explicat acesta. Argumentul decisiv împotriva autonomiei totale a mașinăriilor este unul simplu, dar imbatabil: „Mașinile nu pot fi trase la răspundere”. Indiferent cât de avansat devine arsenalul, de la praștia antică la rachetele Tomahawk sau dronele ghidate prin IA, „omul din buclă” (human in the loop) rămâne o condiție nenegociabilă.
„Doctori în științe capabili să câștige o bătaie de bar”: Noul profil al soldatului de elită
Pentru a naviga în această nouă eră digitală, comandamentul forțelor speciale caută un nou tip de operator. Bradley a descris acest profil folosind o imagine plastică: „Geeks with Guns” (intelectuali înarmați). Este vorba despre militari care sunt simultan letali în teren și fluenți în limbaj tehnologic, capabili să înțeleagă și să manipuleze software-ul care rulează echipamentele de ultimă generație.
Acești „doctori în științe” ai câmpului de luptă trebuie să posede abilitatea rară de a gestiona instrumente complexe fără a-și pierde instinctul de luptător. Totuși, amiralul a insistat pe necesitatea smereniei în fața tehnologiei.
Limitele algoritmului în fața „lebedelor negre” ale războiului
În ciuda promisiunilor oferite de analiza predictivă, amiralul Bradley avertizează că războiul rămâne, prin excelență, un domeniu al imprevizibilului. Niciun algoritm, oricât de sofisticat ar fi, nu poate modela perfect evenimentele de tip „lebedă neagră” – acele situații imprevizibile care pot schimba soarta unui conflict într-o secundă.
„Incertitudinile războiului rămân ceva ce nicio mașină nu poate prezice”, a concluzionat acesta, reafirmând că, în fața haosului din teren, intuiția și etica umană rămân singurele busole sigure. Astfel, viitorul apărării nu aparține mașinilor, ci oamenilor capabili să stăpânească mașinile fără a deveni dependenți de ele.
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, sezonul doi: Nasul, finul, nevasta și agenta călcată în picioare. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VI)
-
Exclusivacum 2 zilePUȘCĂRIA MĂRGINENI, ÎNCONJURATĂ DE CAMERE, LIPSITĂ DE RĂSPUNSURI. Cum a ajuns o închisoare „păzită video” să lase un deținut să-și ia lumea în cap
-
Exclusivacum 3 zileViitura a lovit Cerasu, dar amenzile au venit mai repede decât apele: „profesioniștii” de la IPJ Prahova la pândă, nu la datorie
-
Exclusivacum 2 zilePoliția secretelor pe persoană fizică: IJP Prahova vrea să bage sursele jurnalistice în arest preventiv
-
Exclusivacum 3 zileIPJ VASLUI, TRIUNGHIUL BERMUDELOR DIN POLIȚIA ROMÂNĂ: CUM SĂ FII „ZEU” CU TREI FEȚE ȘI SĂ SCUIPĂ DE SUS PE LEGE
-
Exclusivacum 4 zileRACHETE ÎN NORI, MINTE ÎN CEAȚĂ. MAFIA ANTIGRINDINA. Cum a ajuns România captivă într-o pseudo-știință scumpă, unsă cu iodură de argint și propagandă
-
Exclusivacum 4 zileCasa de Pensii MAI, juristul de birt: își dă singură deciziile în judecată și pierde cu legea pe masă
-
Exclusivacum 3 zileOlimpiada căpușelor: Sala Sporturilor din Ploiești, transformată într-un decor de „survivor” pentru cetățenii curajoși



