Premierul este cartea de vizită a unei țări. „Spune-mi ce premier ai ca să-ți spun ce țară ești”. Nivelul intelectual și gândirea politică ale unui șef de Guvern reprezintă în bună măsură imaginea țării respective. Personalitatea premierului influențează modul în care o țară este privită în afară și direcția în care ea se îndreaptă pe plan intern.

Ni-l putem imagina pe noul prim ministru Vasile Cîțu la întâlnirile cu omologii săi de prin Europa… O șansă ar fi ca Iohannis să-l țină ascuns, să nu ne facem de râs cu doi dintr-o dată, ne ajunge unul.

Prestația pe care Vasile Cîțu a avut-o, ieri, în plenul Parlamentului, arată că natura  noii guvernări nu este de centru-dreapta, ci de Centru – jos. Într-acolo se îndreaptă țara cu un astfel de premier și de guvern, iar sondajele post-alegeri arată că trei sferturi din electorat confirmă această tendință. Guvernul condus de un Cîțu  ghidonat de la Cotroceni și cu doi semi-prim-miniștri în coaste,  n-ar cum să ducă țara în sus.

A fost suficient timp pentru a ne da seama că fostul ministru de Finanțe are probleme mai serioase cu paranoidul decât cu covidul. Dar în această zi, care este una astrală  pentru biografia sa personală și catastrofală pentru soarta țării pe termen scurt, Cîțu a arătat că nu se poate ridica la înălțimea unei demnități unice, pe care neam de neamul lui nu visa că o va atinge vreodată.

Cu detașarea pe care i-o dădea învestitura cu care era blagoslovit, Cîțu putea transforma atacurile opoziției într-un prilej de a-și arăta superioritatea profesională, educația aleasă, competența, eleganța, feng shui-ul, astfel încât să onoreze măcar cu bun simț, dacă nu cu idei,  ipostaza pentru care se afla la acea tribună.

Dacă era în stare, Cîțu trebuia demonteze calm, punct cu punct observațiile lui Sorin Grindeanu la programul de guvernare, să-și apere ideile din program, să aibă o anume altitudine intelectuală, astfel ca toată lumea să rămână cu gura căscată la argumentațiile și demonstrațiile sale.

Cîțu n-a fost în stare de așa ceva pentru că nu poate. E limitat. Despre propriul program de guvernare, cu care coaliția se laudă că ar avea 300 de pagini, n-a putut vorbi decât 4 minute. S-a dovedit că este doar o piticanie rătăcită prin politică, de care chiar partidul său și-a mai bătut joc o dată, prin februarie. După ce guvernul Orban căzuse în urma unei moțiuni de cenzură, păpușarii lui Iohannis l-au desemnat pe Cîțu candidat de prim-ministru nu pentru că era deștept, ci tocmai pentru că știau că este atât de detestat și disprețuit, încât sigur va fi trântit la vot și, astfel, se va deschide calea spre alegerile anticipate. Episodul de atunci s-a încheiat penibil, cu un sfert de oră înainte de votul de învestitură, când bietul Cîțu a primit ordin să  se retragă,  stânga împrejur, gata cu joaca, tot Orban va fi premier. Prin partid s-a auzit un murmur de Cuie Mîțu – ceea ce pentru Iohannis este o declarație politică.

La ședința de miercuri seara a Camerelor reunite, unde avea să primească votul de învestitură, Cîțu n-a putut ieși din halatul patologiei de care suferă. A fost mic, mărunt, josnic, nepoliticos față de instituția în care se afla și obraznic față de cei pe care, cel puțin teoretic, vroia să-i convingă să-l voteze.

Pentru că este ceva nemaiauzit de la tribuna vreunui parlament european din partea unui candidat de prim-ministru – și pentru memoria colecției –  reiau mai jos textul intervenției uluitoare pe care acest Cîțu a avut-o în plen, ca replică dată unui senator al opoziției care cutezase să-i critice programul:

„Nu-i aşa că sunteţi terminaţi că sunt aici, nu-i aşa? Sunt încă aici. Vă sperie o guvernare Cîţu, nu-i aşa? …Am văzut multe în Parlament în ultimii patru ani de zile, dar tupeu la limita nesimţirii cum am văzut astăzi, mai rar! Auzi tupeu!…după câteva zile după ce ai fost învestit,  să vii cu Ordonanţa 13, să scoţi sute de mii de oameni în stradă, să ai tupeu astăzi să vii în Parlamentul României?!… Să te dea jos propriul partid, propriul partid să te arunce la gunoi pentru că eşti incompetent, te dă la gunoi propriul partid şi tu să vii astăzi să ai tupeul să le vorbeşti românilor?! Ai stat vreodată, domnule senator, să asculţi românii, pe cei 600.000 de români pe care i-ai scos în stradă în iarnă cu Ordonanța 13,  să-l salvezi pe Dragnea? Pe cine ai chemat dumneata să te ajute în Guvern? Pe Ponta, prietenul tău Ponta!… Voi doi v-aţi încuiat în Guvern, atât de mult te interesa acea funcţie. Tupeu!Cât tupeu aveți!…” a spus Cîţu, cu trimitere la discursul susținut de Sorin Grindeanu în Parlament.

S-ar putea spune că bietul Cîțu a rămas cantonat în starea campanie electorală, este ca soldatul japonez uitat în tranșee. Dar la el nu este vorba despre așa ceva, ci despre o proastă educație și o gândire patologică. Umil și slugarnic, sperând că va fi menținut la cașcavalul puterii, Cîțu este doar un biet ventriloc al   diatribelor de inspirație nazistă cu care Iohannis și propagandistul PNL cu ochi mari, rotunzi și umezi au intoxicat de ani de zile spațiul public.

Este important să știm cum gândește un prim-ministru, pentru că astfel ne putem imagina încotro se îndreaptă lucrurile,  ce tablă de valori va fi promovată în societate și cu cine vom defila prin lume. Luările de poziție ale lui Cîțu  n-au avut niciodată sobrietatea și austeritatea de epitete pe care le presupun poziția de ministru al cifrelor. Cîțu a vorbit întotdeauna în limbajul revanșismului pe criterii ideologice și discriminării după criterii politice,  proprii mentalității naziste. Iată câteva mostre ale acestei gândiri:

În februarie acest an, după ce Iohannis îl numise, la cacealma,  candidat de premier, singurul lucru pe care Cîțu l-a avut de declarat a fost că desemnarea sa „este o garanţie a continuităţii în guvernarea PNL, dar şi a orientării strategice a partidului pentru depesedizarea României”.

În ultimele luni, parlamentarii PSD l-au tot întrebat pe Cîțu de ce nu vine în parlament cu proiectul de buget pentru anul viitor, așa cum liberalii presau zgomotos când PSD era la guvernare. La aceste insistențe, ministrul de Finanțe a răspuns pe rețeaua socială cu o întrebare arogantă și jignitoare: „De ce pun proștii întrebări când oricum nu înțeleg răspunsurile?”.

În noiembrie 2019, la câteva zile după ce a fost instalat la conducerea Ministerului Finanțelor, Vasile Cîțu, a făcut o declarație stupefiantă: „În ultimii 3 ani, economia României a fost condusă după două bugete: cel prezentat în Parlament şi care nu a fost asumat nici de premier, nici de ministrul Finanţelor Publice, şi un al doilea buget, folosit pentru finanţarea baronilor locali. Este exact metoda folosită de Al Capone de a avea două registre, un registru pentru fisc şi unul pentru el”, arăta Cîţu, anunțând că va sesiza procuratura. Dar  nu se mai știe nimic despre inepția acelei afirmații.

            Peste un an, în noiembrie a.c., același Cîțu a mai ieșit cu o declarație bombastică: „Solicit procurorului general anchetarea tuturor declarațiilor făcute de către conducerea PSD de la începutul declarării stării de urgență si până astăzi. Aceste declarații au instigat la nesupunere și la subminarea autorității statului și au adus costuri imense pentru economie!”, declara Cîțu. Chestiunea cu „anchetarea declarațiilor” – și nu a celor care le-au făcut – arată habarnismul lui Cîțu în privința procedurilor penale. Dar sunt pe lume destule forme de viață cu privirea inteligentă, care știu ce vor, dar nu se pot exprima.

În sfârșit, cu numai câteva zile înainte de alegeri, Cîțu dădea semnalul chemării la luptă: „A venit momentul! A venit momentul să scăpăm România de PSD. (…) Au fost 3 ani de coșmar pentru Romania în dictatura PSD. Totul a fost posibil pentru că în 2016 mulți dintre români au ales să nu voteze. Trebuie să mergem toți la VOT. Trebuie să curățăm România de PSD. (…) Trebuie să-i trimitem pe Ciolacu, Tudose, Grindeanu și restul găștii psd-iste lângă Dragnea. Pe 6 decembrie ne luăm România înapoi!”, afirma acum două săptămâni Florin Cîțu, pe atunci ministru al Finanțelor, în prezent prim-ministru. Rezultatul apelului său atât de înălțător este cunoscut.

Cu un asemenea personaj limitat, sedus de ideologia neo-nazistă, slugarnic, speriat de tot ceea ce-l înconjoară, primitiv în comportament,  incapabil să-și prezinte programul și să țină un discurs politic în fața Parlamentului, cu destule tenebre într-un cv care, pentru el, începe pe la 20 de ani,  România s-a potcovit cu o guvernare de Centru – jos, care va duce țara tot în jos.