Oamenii au fost dintotdeauna fascinați de mișcarea stelelor și a planetelor. Urmărindu-le căile celeste, au ajuns la concluzia că „dansul stelelor”, cum îl numea Platon, se reflectă în evenimentele pământești. Ei și-au dat seama, printre altele, că atunci când două planete se întâlnesc în traiectoria lor cerească (această apropiere fiind numită în astrologie „conjuncție”), întâmplările ce le însoțesc sunt de o mare importanță.

Pe vremuri, planetele cele mai îndepărtate, vizibile cu ochiul liber, din sistemul nostru solar, erau Jupiter, cel supranumit „marele benefic” și Saturn, numit în astrologia tradițională „marele malefic”. Pentru că ele demarcau sistemul nostru solar de restul universului, au fost numite „planetele de graniță”. Știm cu toții cât de important este ca granițele oricărui sistem sau țări să fie sub bună pază, deci astrologii din vechime erau deosebit de atenți la deplasările acestor două planete. Observându-le cu minuțiozitate, astrologii din antichitate au ajuns în urmă cu circa 1200 de ani la concluzia că aceste întâlniri dintre Jupiter și Saturn, care aveau loc odată la 19,8 ani, marcau schimbări remarcabile în lume.

Analizând zodia și aspectele însoțitoare ale acestor mari conjuncții, astrologii puteau să își da seama dacă ele anunțau schimbări politice majore, războaie, cataclisme naturale sau alte circumstanțe ieșite din comun. Marele astrolog persan Masha’allah a fost primul care a dedicat, în secolul 8, un întreg volum efectelor produse de marea conjuncție, în funcție de elementul în care ea are loc. Când ea se produce în semne de aer, cum este cazul acum, Masha’allah scria, de exemplu, că problemele ce pot să apară sunt legate de uscăciunea aerului și de lipsa de fertilitate a pământului, cărora le urmează de perioade de frig sever.

Două exemple semnificative

În secolul 15, orice astrolog respectabil avea cunoștință despre marea conjuncție dintre Jupiter și Saturn, iar membrii comunității astrologice se întreceau în a face cele mai pertinente predicții în funcție de ea. Dar doi rabini, Abarbanel și Eliezer (da, rabinii sunt instruiți în astrologie până și în ziua de azi) au avut altă idee, despre felul în care pot fi folosite cunoștințele despre marea conjuncție. În loc să se orienteze către viitor, au întreprins o incursiune în trecut, încercând să stabilească momentul în care s-a născut Moise, întemeietorul religiei iudaice, și au ajuns la concluzia că acesta trebuie să se fi născut în timpul unei mari conjuncții în semnul Peștilor. Peștii sunt ultima dintre cele 12 zodii, simbolizând, din punct de vedere esoteric, un sfârșit și un început, misterele, scrierile spirituale (cum ar fi tăblițele legilor, revelate lui Moise de însuși Dumnezeu, după cum ni se spune în Vechiul Testament), credința mistică, bazată pe introspecție și suferință, procesul de purificare, în scopul înălțarii sufletești, precum și extazul, care îi urmează. Ei întruchipează de asemenea pregătirea pentru un nou început, o schimbare de ștafetă și de direcție.

Johannes Kepler, mare personalitate Renascentistă, care a excelat în domeniul matematicii și a fizicii, astronom imperial și filozof a fost deasemenea un astrolog de excepție. Inițial el a studiat teologia, la Universitatea din Tübingen, și auzind despre teoria celor doi rabini, cu privire la marea conjuncție din Pești și nașterea lui Moise, s-a apucat să o verifice. Examinându-le argumentele, Kepler a ajuns la concluzia că cei doi au dreptate. În consecință, Kepler a afirmat că aceeași mare conjuncție Jupiter – Saturn în Pești trebuie să fi marcat și nașterea lui Iisus, care, la fel la și Moise, a reînnoit calea credinței. Nu este exclus ca scrierile sale pe acestă temă să fi dus la convingerea (greșită) a unora, cum că Iisus s-ar fi născut sub semnul Peștilor.

Cunoscând probabil aceste cercetări, un personaj politic puternic și controversat din SUA, pe numele lui Louis Farrakhan, președintele unei organizații cu numele „Națiunea Islamică”, l-a proclamat pe fostul președinte american, Barack Obama ca fiind următorul Mesia. Într-adevăr, în astrograma lui Obama, se regăsește marea conjucție, dar nicidecum în semnul mesianic al Peștilor. Pe Saturn îl regăsim aici la finele zodiei Capricornului, în timp ce Jupiter tocmai intrase în Vărsător. Nu putem vorbi deci de un personaj mesianic, ci de cineva, care avea să schimbe din rărunchi niște precepte sociale și legate de mecanismele puterii.

Ce s-a întâmplat la ultima mare conjuncție Jupiter-Saturn în Vărsător

Ultima oară când o mare conjuncție s-a petrecut în Vărsător a fost cu ceva timp în urmă – mai precis în 1405, an în care:

– Europa a respirat ușurată, căci fiorosul conducător mongol Timur „Lenk” („cel șchiop”) a încetat din viață, după ce a supus cu sabia ținuturi ce se întindeau din vestul Chinei și până la Marea Caspică și din Pakistan până în Siria. La luptele pe care Timur Lenk le-a pornit împotriva Imperiului Otoman a participat și voievodul Țării Românești, Mircea cel Bătrân.
– China a pornit în explorarea lumii, pe ape, cu flota sa condusă de comandantul Zhang He.
– In Anglia, relege Henric al IV-lea a promulgat așa-numita Lege pentru confirmarea libertăților, lege valabilă și astăzi în Regatul Unit. Legea prevede respectarea libertăților pentru Biserică, orașe și cetățeni „ca să se poată deplasa și sălășlui de-acum înainte în pace și siguranță (…) Drepturile fiecărei persoane în parte să fie respectate”.
– Alt eveniment de proporții internaționale, ale cărui efecte se fac simțite (la propriu) și astăzi, este consemnarea primei dăți când s-a consumat whisky, distilat cu pricepere de călugări catolici – unde altundeva decât în Irlanda.

Dacă e să schițăm niște posibile scenarii, pornind de la aceste precedente istorice, vedem că Asia și Orientul Mijlociu au fost atunci (ca și acum) scena unor confruntări violente. China și-a început expansiunea pe plan internațional. Imperiul Otoman s-a aflat în conflict cu vecinii (a se vedea conflictele actuale cu Grecia, Siria și Armenia). Mai în glumă, mai în serios, să ne referim și la whisky. Inițial, băutura era distilată în primul rând în mănăstiri și era folosită în principal ca medicament, cu precădere în tratarea gripelor, a variolei și ca antiseptic. Să ne așteptăm oare la descoperirea unei alte băuturi alcoolice miraculoase, care să ne scape de viruși gripali și să ne crească și buna-dispoziție?! Legea Confirmării Libertăților emisă de Heric al IV cu peste șase secole în urmă este un precursor al legislației privind Drepturile Omului, care au fost în mare parte ignorate pe parcusul acestui an. Poate ne-ar trebui un nou Henric al IV-lea…

Cum poate afecta marea conjuncție România

Este de așteptat ca efectul marii conjuncții Jupiter-Saturn în Vărsător să se facă simțit mai puternic în România decât în alte părți, dat fiind că țara noastră se află sub semnul Vărsătorului. Pentru că acest semn zodiacal descrie o identitate bine precizată, marea conjuncție ne poate redefini ca neam, redefinire cu atât mai binevenită cu cât identitatea națională a neamului nostru a fost slăbită, în ultimii ani, de trecerea planetei Neptun, peste Luna țării noastre, care se găsește în semnul Peștilor. Luna reprezintă tocmai natura, specificitatea unui popor, iar Neptun „dizolvă” tot ce atinge. În mod cert, conjuncția Jupiter-Saturn are potențialul de-a restaura și de-a întări această individualitatea națională, dar acest lucru se va petrece doar în măsura în care fiecare dintre noi se va implica, după dorință și putință, în acest proces.

Conjuncția va fi exactă pe 21 decembrie, la 0 grade în Vărsător. Acest grad zero are o importanță aparte – în astrologie se numește „grad critic”. Și iată de ce: 0 este un cerc. Când o planetă se găsește la 0 grade, este ca și când ea s-ar găsi în mijlocul unui cerc, având o deschidere maximă de jur împrejur. Are libertatea de-a alege să pornească înspre oricare dintre cele 360 de grade ce-o înconjoară. Dar alegerea trebuie cumpănită cu mare grijă, pentru că odată alesă direcția, greu se mai poate reveni asupra ei. Combinația energiior care compun această mare conjuncție permite, din fericire, o alegere judicioasă. Efectele acestor energii ale schimbării se vor face simțite cel mai intens până în martie 2021. Rămânem însă sub influența lui Jupiter până pe 13 mai și, mai apoi, în intervalul 29 iulie-30 decembrie.

După toate probabilitățile, vor avea loc schimbările declanșate în primul rând prin intermediul forțelor sociale, și mai puțin a celor politice. Acestea nu sunt simple schimbări de formă, cum am avut parte în ultimii 30 de ani, ci adevărate schimbări de fond. Pentru ca ele să fie de durată, ele trebuie să fie susținute de o societate civilă care tot întârzie să se nască. Alte indicii despre ce ne așteaptă putem obține cu ajutorul unei priviri retrospective. Vom constata că Saturn a traversat ultima oară Vărsătorul între 1991-1993. A găsit o societate dezorientată și, cu eficiența-i caracteristică, marele disciplinator s-a apucat să o structureze, să îmbine structurile sociale cu cele ale puterii, într-o manieră nouă, mai progresistă. Cât a putut și el, într-o perioadă, în care nu l-a avut alături pe marele benefic, Jupiter, să îl ajute, cum o va face în 2021.

Jupiter a trecut ultima oară prin semnul tehnologiei de vârf a Vărsătorului între ianuarie 1997 și februarie 1998, aducându-l pe Steve Jobs înapoi la Apple și inaugurând astfel o avalanșă de progrese tehnologice. La noi, avea să se facă puțină dreptate, odată cu arestarea lui Miron Cozma, cel care a condus Mineriadele din 1991. O boare de democrație avea să se facă simțită prin venirea la conducere în România a Președintelui Emil Constantinescu, primul președinte român neaservit Moscovei. Regele Mihai a primit în sfârșit dreptul legal de a-și vizita propria-i țară.

Președintele american Bill Clinton a venit la București, unde s-a pecetluit parteneriatul strategic româno-american. Echipa de gimnastică feminină a României a obținut medalia de aur la Campionatele mondiale de la Lausanne. Ca să amintim doar câteva dintre satisfacțiile, pe care ni le-a oferit planeta dreptății și a cunoașterii superioare în respectiva perioadă. Dar ce ne pregătește acum acest duo planetar? Când vorbim despre Vărsător, semnul imprevizibilului, se poate întâmpla orice dar perspectivele sunt promițătoare. Un lucru este însă cert: polarizarea extremă care s-a produs în perioada 2010 -2020, atât în politică, cât și în cultură, nu va mai putea exista.

Tana Roșca