La Palatul Cotroceni, întîlnire cu diaspora română

„Stimaţi compatrioţi”. Acestea au fost cuvintele cu care s-a adresat preşedintele Ion Iliescu grupului de reprezentanţi ai diasporei în cadrul întîlnirii, ce a avut loc luni după-amiaza la Palatul Cotroceni cu un grup de participanţi la sărbătorirea Zilei Naţionale. Au fost clarificate, cu acest prilej, atît de o parte, cît şi de cealaltă, adevăratele sentimente nutrite faţă de patria mamă.

Domnul Ion Iliescu a menţionat cursul nou al poziţiei pe care România o are faţă de emigraţie, dorinţa sinceră ca cei care simt şi trăiesc româneşte să fie priviţi ca fii ai acestui pămînt.

În cuvintele lor, participanţii la dialog au exprimat legătura lor strînsă cu ţara, dorinţa de a contribui la crearea unui prestigiu al ei peste hotare şi la prezentarea adevărurilor care s-au petrecut si se petrec aici.

După întâlnire preşedintele României a declarat: „La iniţiativa Fundaţiei culturale „România” şi a preşedintelui său Buzura, au fost invitaţi cu prilejul manifestărilor care au avut loc de Ziua Naţională a României, un număr important de oameni de prestigiu din diaspora română. Azi după-amiază ne-am întîlnit cu circa 40 de personalităţi prezente la manifestările din România. A fost – asa cum ati văzut – un dialog deschis, amical, prietenesc, sincer, neformal, inclusiv cu elemente de critică cu întrebări, cu nedumeriri, cu frămîntări. Cred că a fost reciproc util şi pentru noi ca să cunoaştem opiniile, frărnîntările oamenilor noştri din diverse colective ale românilor în diferite ţări, ca şi un prilej pentru dînşii pentru a avea un dialog şi a căpăta răspunsuri la o serie de frămîntări, de întrebări, pe care ţi le pun, reflecţii în legătură cu ceea ce au constatat în ţara noastră. A fost un bun prilej şi va trebui să continuăm pe această linie. De fapt, am constatat că românii, oriunde ar fi continuă să fie cu inima şi sufletul alături de ţară.”

Ziarul Libertatea din 4 decembrie 1990 pag. 1-a ► Click pe imagine pentru mărire 

Unitate

Caricatură de ANDO

CINE ARUNCĂ PIATRA?

O pildă biblică ne vorbeşte despre intervenţia lui Isus Hristos în faţa unei mulţimi dezlănţuite, gata de a lapida o femeie învinovăţită de adulter. „Să arunce primul piatra cel care se consideră fără prihană”, ar fi spus Messia si miinile s-au lăsat in jos, una cite una, dînd drumul pietrelor ucigaşe…

Sîmbătă după-amiază, după terminarea reuniunii Alianţei Civice de la Ateneu, o coloană masivă, de citeva sute de persoane, s-a îndreptat spre Piaţa Revoluţiei de unde se auzeau acordurile concertului rock „Lanţuri” organizat acolo ca un omagiu adus primei Zile Naţionale cu adevărat libere. Invitaţia la meditaţie şi la aducere aminte a trezit unora din participanţii nou-sosiţi sentimente nu dintre cele mai pioase. Ca şi la Alba lulia, au început vociferările, lozincile „anti” şi o mină – cea mai neprihănită, probabil – a aruncat piatra spre un fotoreporter al cărui flash lucise scurt, dezvăluind rictusurile de ură de pe feţe. Piatra a lovit sec şi omul a căzut… Era doamna Siu Min Chang, de la Associate Press a cărei viaţă s-a aflat, pentru citva timp, la limita eternităţii. Pentru vina de a se fi aflat acolo şi gestul ei să fi displăcut unuia dintre cei decişi să le displacă totul.    

Ura, intoleranţa, barbaria, încăpute toate in acest gest dement ne fac din nou să ne întrebăm: ce se întîmplă cu noi? Ce soi de virus ne-a atacat fibra morală atît de irevocabil incit să atentăm la vieţile „martorilor clipei” – ziarişti, fotoreporteri? Ce vrem să demonstrăm cu asta şi cui? Cine a împărţit „certificatele de neprihănire” ce dau dreptul la ridicarea mîinii şi la aruncarea pietrei – fie ea materială, ca cea care era să o lase fără vedere pe doamna Chang – fie ea conceptuală, ca cele care zboară zilnic, in toate direcţiile prin intermediul paginii tipărite? (O.A.)

O.K. 

Domnii Iftene Pop şi Liviu Petrina au transmis Televiziunii un protest din partea PNŢ-cd – referitor la faptul că la Alba Iulia, preşedintele partidului care a făcut Unirea a fost „bruiat” de o parte a asistenţei, in timp ce foşti comunişti, aflaţi acum Ia putere, au cuvîntat în linişte. Ce n-am înţeles este semnificaţia criteriului după care au fost aleşi cei doi secretari executivi pentru a transmite acest mesaj…

EVRIKA REPETITIO MATER STUDIORUM EST! 

Celebrul dicton al lui Marcus Fabius Quintilian, pare să fi fost adus, după mai bine de două mii de ani, în actualitatea fierbinte la „România liberă”. Probabil, pentru a-l impune mai pregnant în atenţia cititorilor săi, cotidianul a publicat, în două numere succesive (29 şi 30 noiembrie) unul şi acelaşi text transmis de corespondentul ziarului la Bonn, dl. Mihăilescu. Textul, absolut identic, paginat pe trei coloane a apărut, ce-i drept, sub două titluri diferite: „Dl. Petre Roman în Germania” (29 XI) şi „Un zîmbet-neîntrerupt: dl. Petre Roman în Germania”.

K.O. …CU CE AVANTAJE? 

Tînărul preşedinte al venerabilului Partid Socialist al Muncii, Ilie Verdeţ, acordă un interviu năstruşnicilor reporteri de la „Opinia studenţească” ieşeană. Ne-a frapat răspunsul la o întrebare avansată de Doina Băeşu:
„D.B.: Am văzut adineauri un om care se prezentase cu carnetul P.C.R. în mină la sediul partidului dvs. ca să dea cotizaţia. Asta ce mai înseamnă?
I.V.: Înseamnă că dacă oamenii aderă Ia partidul nostru şi vor să-şi păstreze carnetul P.C.R., la cererea lor, anii cit au fost membri de partid li se pot considera ca vechime…”
Ca vechime în ce? În eroare?

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

Fotografia ne-a parvenit în cadrul concursului de afişe MIRII ANULUI 2000. Evident, este o eroare. Cuplul Toader Steţca – Doina Cornea (din imagine) reprezintă idealul de mariaj insă in sens major politic. De altminteri, deschiderea celui de al doilea plic cu motto-ul de identificare „Frunzişoară de măceş/Mălaieş in călcăieş”, ne-a confirmat presupunerea. Versurile neofolcloristului anonim din Săpînţa certifică acel caracter viu, patriotic al legăturii de renume mondial, scrupulozitatea protagoniştilor. Tocmai pentru a nu da naştere confuziei, interpretărilor rău voitoare, reproducem cu fidelitate stihurile expediate de autor în scopul recunoaşterii personajelor…

„Frunză verde de Dreptate / Luptăm pentru libertate / Dînd din gură şi din coate.
Frunzuliţă de mărar / Mişcă, soro, un hotar / Să creştem in numerar,
Şi să facem din Agora / Bucuria tuturora / Cea mai cea mai diaspora,
Să renască hopa tropa / Să ne-audă Europa / Că-n Săpînţa noastră aşa / Comunismul s-a-ngropa,
Ha, ha, ha şi na na na! Tra la-la…

AMBIDEXTRU

​Ziarul Libertatea din 4 decembrie 1990 pag. a 2-a ► Click pe imagine pentru mărire 

Ziarul Libertatea din 4 decembrie 1990 pag. a 3-a ► Click pe imagine pentru mărire 

ŞOCURILE POST-COMUNISTE 

DEMOCRAŢIE FĂRĂ POPOR?

Unul din reputaţii noştri analişti politici a caracterizat rezultatele alegerilor pentru administraţia locală drept o catastrofă. Are dreptate, în cazul în care s-a gindit la orgoliul partidei. Dacă ţinem seama de şansele ce i s-au dat democraţiei, situaţia nu arată nici pe departe atit de tristă. Din contră, ne poate da speranţe în ceea ce priveşte viitorul democratic al Republicii Ungare.

Aceasta pentru că neprezentarea în proporţii mari a populaţiei in alegeri, oricît de descurajatoare este pentru partide, a reflectat nu doar o simplă indiferenţă pasivă. Intr-o mare parte a cazurilor, neprezentarea la vot a fost un rezultat al unei opţiuni conştiente. Un avertisment dat partidelor: nu putem ajunge departe cu ceea ce au oferit pînă în prezent aceste partide populaţiei ca fiind democraţie. Demosul nu are nevoie de o democraţie in care noii oameni puternici, ajunşi la conducere, continuă vizibil practica celor vechi, in timp ce aruncă în mod nediferenţiat furiei poporului tot ce este vechi şi ar dori ca ei să fie iubiţi tot nediferenţiat în calitate de reprezentanţi unşi ai noii ordini. Dar unde este această nouă ordine? Deocamdată este mai multă ideologie decît acţiune practică.

Dar ce să facă sărmanul popor cu patimile sale instigate partinic de a „şterge definitiv trecutul”, cind acest trecut reprezintă viaţa sa chinuită, plină de luptă. Oare într-adevăr s-a oprit timpul, intr-adevăr nu se poate construi nimic pe fundamentul a ceea ce a fost realizat de popor in epocile anterioare? In acest caz am avea un motiv în plus ca să fim disperaţi. Dar este mai verosimil că forţele politice noi nu ştiu, pur şi simplu, pe ce bază ar trebui să construiască cum anume şi cu ajutorul cui să se apuce de treabă. Ele cad din nou într-o cursă: cu cît neagă intr-un mod mai radical trecutul, cu atit mai multe elemente păstrează din el.

Noii reprezentanţi ai puterii doresc să-şi dovedească propria legitimitate (îndreptăţirea la putere), în ciuda mandatului democratic primit cu ocazia alegerilor libere, prin negarea din punct de vedere ideologic a „trecutului blestemat”, prin decretarea unor ţapi ispăşitori, prin arătarea cu degetul spre adversarii din alte partide. In situaţia care devine tot mai dramatică, politicienii ar tinde parcă nu către găsirea de aliaţi, ci către divizare şi excludere. Toate acestea reprezintă un joc nedemn pentru toţi cei care trebuie să suporte consecinţele unor asemenea acţiuni.

Oamenii devin indispuşi nu doar din cauza deteriorării continue a situaţiei lor materiale, nimeni nu s-a aşteptat la o îmbunătăţire rapidă a vieţii, chiar dacă unii le-au promis aşa ceva, cunoscind situaţia actuală a economiei, ceea ce face ca majoritatea oamenilor să-şi piardă încrederea este lipsa de sinceritate. Ei au sentimentul că nu se vorbeşte despre ceea ce ar fi necesar. Situaţia pare tulbure şi impenetrabilă, lipsesc perspectivele clare pe care tocmai partidele ar fi chemate să le ofere. În perspectivă îndelungată nu putem trăi din defăimarea regimului trecut, dar nici din lăudăroşenia politicienilor care vor să-şi înfrîngă adversarii. Acesta a fost mesajul transmis de eşecul electoral. Iar acest lucru trebuie să-l considerăm un bun obţinut.

Astăzi, unul din lipsurile cele mai ameninţătoare ale democraţiei ungare este lipsa bazei sociale a partidelor. Pentru observatorii străini obiectivi, această trăsătură a schimbărilor ce au avut loc in Ungaria a reprezentat mereu un lucru firesc. Filozoful şi sociologul de mare prestigiu J. Habermas relev că schimbările revoluţionare din Polonia au fost elementele durabile ale mişcării „Solidaritatea”, mişcare susţinută şi de către biserica catolică; în Ungaria au fost consecinţele luptei pentru putere în cadrul elitelor politice; in RDG şi Cehoslovacia ele au fost rezultatul înlăturării constrînse a vechii puteri de către masele care au manifestat în mod paşnic; in România schimbările au avut loc în urma unei revoluţii sîngeroase, în Bulgaria sub forma unei lupte mocnite îndelungate”. Acest ginditor judecă în mod lucid schimbările din Ungaria: „Aceste schimbări pot fi comparate cu un fel de revoluţie reînfăşurată, care deschide calea în faţa evoluţiilor care nu au avut loc încă”.

Pe de altă parte, tot această trăsătură specifică a schimbărilor din Ungaria a fost exprimată şi de politicienii din ţară care deplîngeau faptul că nu le-a fost dat să trăiască sentimentul eliberator care poate fi oferit doar de către o mişcare radicală de mase. El reproşează epocii Kadar tocmai ceea ce a fost meritul acesteia – faptul că prin reformele sale oarecum eterogene, hibride, a mers in întîmpinarea schimbărilor şi în acest fel i-a frustrat pe cei de azi de sentimentul înălţător de a fi sărbătoriţi ca tribuni ai poporului, ca mari conducători revoluţionari. NUMAI CA PRIN ACEST LUCRU SE CARACTERIZEAZĂ PE SINE, ORGOLIUL LOR MĂRUNT ŞI LIMITAREA LOR PROVINCIALA. Pentru că în ţările cu democraţie tradiţională tocmai în aceste schimbări sînt văzute şansele unei transformări democratice ungare şi se vorbeşte despre condiţii de bază mai bune ale civilizaţiei.

Fapt este că poporul şi în prezent reprezintă mai mult o bază de referinţă pentru aspiraţiile elitei politice, fiind un subiect activ al schimbărilor. Marea parte a societăţii rămîne în afara tocmelilor politice, organele de apărare a intereselor societăţii sînt doar foarte rar ascultate, ba mai mult, ele sînt tratate cu neîncredere de parcă ar fi nişte rămăşiţe ale regimului trecut. Partidele trebuie să facă încă foarte mult pentru ca toate elementele democraţiei -, de la partidele politice, trecind prin asociaţiile de interese corporaţionale, pină la unităţile cele mai mici – să se edifice şi să colaboreze intr-un mod armonios in vederea soluţionării civilizate a conflictelor de interese. Doar în acest fel pot ajunge şi partidele să-şi ocupe locurile lor reale.

Prin posibilitatea mai marea democraţiei nemijlocite, provincia a dat o lecţie serioasă partidelor. Rezultatele alegerilor au semnalat că poporul nu are nevoie de parveniţi şi aventurieri politici şi că preferă să acorde încredere unor oameni a căror legitimitate este garantată nu de pecetea ideologică a unor partide. Fără prejudecăţi politice, i-au votat in primul rind drept conducători ai lor pe cei care şi-au dovedit credibilitatea prin activitatea desfăşurată în interesul comunităţii.

In cazul în care partidele vor învăţa din eşecul suferit in cadrul alegerilor, viitorul democraţiei nu este fără şanse. Căci democraţia este un proces de învăţare reciprocă. Nu doar demosul trebuie să inveţe să-şi folosească drepturile democratice şl să-şi îndeplinească datoriile cetăţeneşti, ci şi partidele care activează in numele lui trebuie să inveţe o serie de lucruri. De pildă, să-şi însuşească o cultură politică democratică, in cadrul căreia ţelul disputelor este lămurirea reciprocă şi nu nimicirea adversarului; in cadrul discuţiilor, fiecare trebuie să ştie să-l asculte pe celălalt, argumentele acestuia, iar apoi, după terminarea disputelor, să se poată privi in faţă, să se poată saluta reciproc.

Apoi, trebuie să se inveţe încă faptul că într-o societate împărţită din punct de vedere politic nu se cade din partea nici unui partid să considere poporul, patria, Dumnezeu şi orice valoare care in perioada de criză sună bine drept monopol al său. Si nu foloseşti in zadar numele poporului – aceasta ar fi prima poruncă a unei politici democratice. A doua poruncă ar putea fi obligativitate de a fi modest în funcţia pe care o îndeplineşte cineva care se gindeşte şi la următoarea perioadă de alegeri, care este atent la necesităţile reale ale oamenilor şi nu la înfumurarea parveniţilor politici. Şocul aducerii la realitate care a avut loc va avea probabil un efect pozitiv asupra evoluţiei partidelor. Este de sperat că aceste partide vor reacţiona nu doar printr-o lărgire organizatorică, ci se vor adapta şi se vor orienta mai bine spre situaţia reală a ţării şi spre limita de suportabilitate a societăţii.

(Articol semnat de Bayer Joszef in ziarul ungar „Nepszabadsag” nr. 238)

Cronică parlamentara 

Ecouri după „Alba lulia”

Prima parte a şedinţei de ieri a Adunării Deputaţilor a constituit un prilej pentru 23 de deputaţi de a se referi la desfăşurarea ceremonialului de la Alba Iulia. Intervenţiile au durat aproape 3 ore, dirijate fiind după principiul „replică la replică”. Partidele istorice (prin dl. Dan Lăzărescu – P.N.L. şi dl. Ion Diaconescu – P.N.Ţ.-c.d.) şi U.D.M.R. (prin dl. Domokos Geza) au prezentat proteste ca urmare a „insultelor publice” aduse acestor formaţiuni politice prin „fluierăturile şi huiduielile” ce au acoperit, la Alba Iulia, alocuţiunile liderilor partidelor opoziţiei. DI. Domokos Geza a transformat acuzaţiile voalat exprimate de dl. Lăzărescu intr-o cerere de retragere a „învestiturii” de prim ministru deţinută de dl. Petre Roman. Cum era de aşteptat, replica F.S.N. a fost promptă şi tăioasă, care prin intermediul mai multor reprezentanţi a respins orice acuzaţie şi a… contraatacat. Dl. Ioan Mihuţ a fost primul care a lansat ideea (preluată apoi şi de alţi colegi) că „la Alba Iulia nu au fost huiduite partidele, ci vorbitorii ca atare”. S-a mai spus că dacă poetul Ion Alexandru ar fi luat cuvintul in numele P.N.Ţ.-c.d. nimeni n-ar mai fi huiduit. Cu haru-i cunoscut, „venerabilul” Ştefan Cazimir a apreciat că „o slujbă religioasă, o paradă militară, o adunare populară, o şedinţă parlamentară solemnă şi un spectacol folcloric desfăşurate succesiv „in acelaşi loc şi în faţa unui public trecut prin cenaclul Flacăra nu putea să cristalizeze o ceremonie adecvată pentru o zi naţională”. In disputa de patimi din Adunarea Deputaţilor am distins şi cîteva apeluri de împăciuire si unitate lansate de domnii Rene Radu Policrat (P.N.L.), Sorin Botez (P.N.L.), Liviu Muresan (F.S.N.), Dan Marţian – preşedintele Camerei s.a. O intervenţie aparte a avut dl. Ion I. Brătianu, recent sosit din Valea Jiului, care a expus (uşor patetic) situaţia critică a minerilor din zonă. Dl. Septimiu Kraus – deputat de Hunedoara – a estompat prezentarea dramatică a preoninentului şi a lansat totodată termenul peiorativ de „brătienism”…

În partea a doua a şedinţei s-a trecut la discutarea punctelor de pe ordinea de zi (foarte încărcată). S-a aprobat de asemenea ca Adunarea Deputaţilor să aibă în această săptămână un program mai intensiv de lucru.

Răsvan MITROI

Ziarul Libertatea din 4 decembrie 1990 pag. a 4-a ► Click pe imagine pentru mărire 

• 4 decembrie 1940

• SFÎNTA MITROPOLIE A OLTENIEI a inaugurat cursurile pentru formarea misionarilor laici, care, alături de preoţi, „să lupte împotriva propagandei sectante şi a tuturor curentelor de destrămare sufletească a neamului” • LA REVIZUIREA PROCESULUI CĂPITANULUI au fost invocate „crimele” săvîrşite de acesta: „1. deţinerea de acte secrete interesând siguranţa statului; 2. reproducere in public de acte secrete interesind siguranţa statului; 3. uneltire contra ordinei sociale, comisă prin aceea că, în cursul anului 1935, a intrat în legătură cu o asociatiune internaţională din străinătate spre a solicita, şi primi subsidii şi instrucţiuni în vederea organizării revoluţiei in România şi 4) răzvrătirea mulţimilor, înarmate în prealabil in acest scop şi constituite în corpurile sediţionare: Moţa şi Marin”. Pedepsele primite pentru acestea au totalizat 33 de ani muncă silnică şi 14 ani de degradare civică • MAREŞALUL v. BRAUCHITSCH, comandatul suprem al armatei germane, şi generalul Dollmann au făcut o inspecţie pe coasta canalului Mânecii • „SFÂRŞITUL PROLETARIATULUI” este un punct de vedere semnat de dr. Robert Ley, şeful organizării partidului naţional socialist şi conducătorul Frontului Muncii Germane în ziarul „Universul” • STRĂMUTAREA POPULAŢIEI din Lorena s-a încheiat. In darea de seamă făcută de d. Bueckel in sala istorică din Wartburg, după cum relatează agenţia DNB, se spune: „Testamentul lui Richeheu este nimicit. Acum se aplică principiul că până unde se intind graniţele Reichului, nu sunt decît germani’• MIŞCARE PRINTRE COMISARI DE ROMANIZARE: se fac numiri şi „rotiri” de cadre • FRIG INTENS ÎN STATELE UNITE: la New York, temperatura a coborit la minus 20 de grade •  ZIARUL JAPONEZ „NICHI NICHI” relateză din Hanoi că avioane siameze au aruncat bombe asupra „teritoriului francez din Indochina”, la Savannaket • PRIMII FULGI de zăpadă la Călăraşi. Ninge şi la Turnu Severin • ZIARELE SPANIOLE „Pueblo”, „Alcazar”, „Arriba”, revistele „Amiro”, „Tajo”, „Gazeta Naţional” au consacrat coloane întregi în memoria lui Corneliu Zelca Codreanu. • SE FAC PREGĂTIRI pentru completa reorganizare a armatei suedeze, declară ministrul apărării naţionale, d-I Skoeld, citat de corespondentul la Stockholm al agenţiei DNB. • AMĂNUNTE ASUPRA ATENTATULUI săvîrşit împotriva trenului Shanghay-Nanking, în ajunul semnării pactului chino-japonez: explozia a fost atît de puternică, încit locomotiva şi patru vagoane au fost aruncate in aer. Au murit 73 de chinezi şi un japonez, citeva sute au fost răniţi. „Se crede c atentatul a fost organizat de soldaţii neregulaţi ai regimului din Ciung-King”. • „VINE FRIGUL. Problema lemnelor se rezolvă adaptînd la sobele existente: teracote, bae, tuciu, bucătărie etc. noul aparat de încălzit Thermopetrol”. • „CONTRA pielei aspre: NIVEA”. • STATELE UNITE păstrează neutralitate faţă de Grecia. • LA FACULTATEA DE MEDICINA au fost reluate toate cursurile. Din cauza stricăciunilor provocate de cutremurul din 10 noiembrie, pentru anii I si II ele se vor ţine în amfiteatrele Facultăţii de Drept • „SITUATIA IN EGIPT E FOARTE GRAVA”: sânt temeri că va izbucni o criză ministerială generală • „CONTINUITATEA CULTURII ROMANE ÎN PROVINCIILE ROMANE RĂSĂRITENE” a fost conferinţa pe care profesorul Egger, de la Universitatea din Viena, a ţinut-o la Facultatea de Litere. • A LUAT FIINŢA Hockey Club Juventus. • ARESTAREA unui escroc la Târgovişte.

Rubrică realizată de Ion BUTNARU