Planificatorii Pentagonului și statele majore americane au folosit într‑un mod fără precedent inteligența artificială în timpul celor 38 de zile de război aerian împotriva Iranului, arată date nou publicate despre modul în care a fost utilizat Maven Smart System (MSS), suita de AI a Departamentului Apărării.

13.000 de ținte în 38 de zile: foamea de AI pe câmpul de luptă

„Operațiunea Epic Fury a folosit Maven Smart System al Palantir pentru a executa misiuni de lovire în întregul spațiu de luptă, 13.000 de ținte în 38 de zile”, a declarat Cameron Stanley, Chief Digital & AI Officer (CDAO) al Pentagonului, la conferința SCSP AI+Expo.

Militarii, spune el, au arătat „o poftă nesățioasă” pentru astfel de instrumente: „[Instrumentele de AI] ne permit să luăm toate aceste date, să le sintetizăm și să luăm decizii mai bune, mai rapide, pe câmpul de luptă.”

MSS este o suită de instrumente de inteligență artificială derivată din experimentul inițial Project Maven, evoluată într‑un instrument multifuncțional de planificare militară dezvoltat de Palantir. (O ramură separată a Maven este operată de Agenția Națională de Informații Geospațiale.)

Explozie de utilizare: miliarde de „tokens” pe zi

În timpul Epic Fury, folosirea MSS a crescut abrupt, atât în sfera clasificată, cât și în cea neclasificată, au explicat oficialii.

– Utilizarea neclasificată a crescut cu 38% de la o lună la alta.
– Utilizarea clasificată a urcat cu 89%.
– Măsurată în „tokens” – operațiunile matematice de bază care stau la baza AI generative – vârful zilnic de consum a explodat cu 4.425%.

La un moment dat, a precizat un purtător de cuvânt al Pentagonului, utilizarea zilnică a ajuns la aproximativ 20 de miliarde de tokens.

Prin comparație, într‑un context civil, o singură interacțiune cu un chatbot poate consuma câteva sute de tokens, iar un „power user” care folosește AI intensiv, de exemplu pentru programare, poate ajunge la circa un sfert de milion de tokens pe zi.

„De la începuturile sale modeste, ca o mică echipă transfuncțională de circa 45 de oameni în Pentagon, [Maven] a explodat și a devenit cea mai bună capabilitate de comandă și control (C2) asistată de AI de pe planetă”, a spus Stanley.

De la identificarea teroriștilor la „vederea în direct” a câmpului de luptă

Ce produce, concret, această activitate intensă? Pentagonul a refuzat să ofere exemple specifice din conflictul cu Iranul, însă descrie funcționalități care amintesc, la versiuni militare, de trusele de AI comerciale.

MSS include unelte „low‑code/no‑code” care permit personalului fără expertiză în programare să își construiască propriile aplicații sau chiar agenți AI semi‑autonomi, capabili să preia sarcini repetitive.

În același timp, sistemul execută funcții profund militare.

Nucleul Project Maven a fost, inițial, detectarea țintelor teroriste în ore interminabile de imagini video provenite de la drone. Treptat, suita s‑a extins către ceea ce Palantir descrie ca „o vedere sincronizată, în timp real, a spațiului de luptă”, care permite planificare și execuție de misiuni sincronizate, automatizează detectarea obiectelor și centralizează procesul de identificare și gestionare a țintelor.

Tehnologia analizează combinații complexe de imagini video, imagini satelitare și alte surse de informații extrem de tehnice, potrivit companiei și relatărilor publice. Maven Smart System poate, de asemenea, să filtreze biblioteci uriașe de rapoarte de informații și să genereze rezumate sau posibile opțiuni de acțiune viitoare, a mai explicat purtătorul de cuvânt al Pentagonului.

„Nu adversarul, ci capacitatea noastră”: lupta pentru putere de calcul

Toată această activitate consumă o cantitate tot mai mare de putere de calcul, avertizează Stanley.

„Cea mai mare teamă a mea, în acest moment, nu este adversarul”, a spus el la SCSP AI+Expo. „Cea mai mare teamă a mea este: putem ține pasul?”

„Vedem o creștere dramatică, nu doar în utilizarea sistemelor noastre, ci și în cantitatea de compute necesară”, a continuat el. „Departamentul analizează în prezent diverse modalități prin care putem crește capacitatea în fiecare domeniu, la fiecare nivel de clasificare, pentru a ne asigura că acea poftă nesățioasă este satisfăcută, de la cel mai tânăr operator până la cel mai înalt comandant.”

Costul vitezei: erori, victime colaterale și testarea algoritmilor

Accelerarea AI în război nu este lipsită de riscuri, recunoaște Stanley. Nu a discutat explicit pagubele colaterale în loviturile asupra Iranului, deși chiar prima zi a campaniei a ucis cel puțin 175 de persoane într‑o școală aflată lângă o bază a Gardienilor Revoluției, incident atribuit unor informații învechite. Astfel de tragedii, subliniază observatorii, au avut loc și înainte de era AI.

CDAO insistă însă că algoritmii sunt supuși unor programe riguroase de testare. Pe termen lung, Stanley susține că o echipă mixtă om‑mașină, în care fiecare îl verifică pe celălalt, ar putea reduce erorile și salva vieți.

„Deși ritmul s‑a accelerat, un lucru care mă preocupă profund în război este să minimizez greșelile, mai ales în ceea ce privește deciziile operaționale”, a spus el. „Și știm, din istoria noastră lungă, că oamenii, singuri, greșesc. Mașinile, singure, greșesc și ele. Ce încerc să implementez este cea mai bună echipă om‑mașină posibilă.”

„Folosești tehnologia pentru ceea ce face ea cel mai bine – procesare foarte rapidă a datelor – dar păstrezi întotdeauna omul care va analiza situația, va aplica arta operațională, contextul și intenția legală, pentru a reduce drastic erorile și a asigura superioritatea decizională pe câmpul de luptă”, a concluzionat Stanley.

O prevedere recentă inclusă în proiectul legii politicii de apărare a Senatului SUA propune o colaborare fără precedent între guvern și hackerii civili. Această inițiativă este văzută de experți și foști oficiali militari ca o metodă esențială pentru a echilibra balanța puterii în fața rezervei mult mai vaste de operatori cibernetici ai Chinei. Programul pilot vizează evaluarea fezabilității utilizării contractorilor civili, care ar folosi propria infrastructură pentru a obține acces în sistemele țintă, rămânând însă sub direcția operațională și autoritatea US Cyber Command.

Echilibrarea forțelor în spațiul digital: Soluții pentru deficitul de personal

Unul dintre principalele argumente pentru adoptarea acestei măsuri este avantajul numeric zdrobitor al Chinei, estimat la un raport de 10 la 1 față de personalul cibernetic al SUA. În timp ce operatorii militari sunt o resursă limitată, atragerea sectorului privat ar putea extinde considerabil capacitatea de reacție. Spre deosebire de conflictele fizice, operațiunile cibernetice necesită un timp îndelungat pentru obținerea și menținerea accesului în rețelele inamice—proces care poate dura luni sau chiar ani. Prin delegarea acestor sarcini de monitorizare și menținere a accesului către civili, personalul militar ar fi eliberat pentru a se concentra pe „măiestria” războiului cibernetic și pe execuția efectelor ofensive.

Provocări juridice și riscuri de escaladare: Granița fină dintre acces și atac

Deși propunerea se limitează la obținerea accesului și nu permite contractorilor să execute „efecte” (distrugerea sau manipularea sistemelor), măsura nu este lipsită de controverse. Unii experți avertizează că implicarea civililor ar putea atrage represalii asupra infrastructurii civile naționale și ar putea încălca normele internaționale. Simpla pătrundere într-o rețea străină, chiar și fără a cauza daune imediate, poate fi interpretată de alte state ca un act ostil. Mai mult, utilizarea infrastructurii proprii de către companii ar putea transforma aceste entități private în ținte militare legitime în cazul unui conflict deschis.

Inovația privată ca motor al apărării: Viteză de reacție fără bariere birocratice

Dincolo de numărul de oameni, parteneriatul cu sectorul privat promite o accelerare a inovației. Utilizarea instrumentelor și a infrastructurii proprii le permite contractorilor să acționeze la „viteza relevanței”, evitând procesele lungi și anevoioase de achiziții publice și cerințe tehnice guvernamentale. Această abordare valorifică unul dintre cele mai importante avantaje competitive ale SUA: capacitatea de soluționare inovatoare a companiilor americane. Dacă acest model va avea succes, el ar putea reprezenta trecerea de la simple parteneriate la o colaborare de tip „coechipier”, esențială pentru menținerea securității naționale într-un domeniu digital tot mai disputat.