BRAŞOV: 15 Noiembrie 1987- 15 Noiembrie 1990

CELEBRAREA REVOLTEI ANTITOTALITARE
– corespondenţii ziarului nostru aflaţi la faţa locului relatează întîmplările acestei zile memorabile din calendarul revoluţiei române – in pagina a 2-a-

BUCUREŞTI: ÎN PIAŢA REVOLUŢIEI, CEL MAI MARE MITING DE DUPĂ 22 DECEMBRIE S-A DESFĂŞURAT FĂRĂ INCIDENTE
ÎN ORAŞELE MARTIR  BUCUREŞTI şi BRAŞOV S-A CERUT DESPARŢIREA FERMA DE COMUNISM!

UN „NU”‘ HOTĂRlT COMUNISMULUI Şl NU DOAR LUI CEAUŞESCU! -aceasta a fost atitudinea muncitorilor braşoveni la 15 noiembrie

PARLAMENTUL MARCHEAZĂ PRINTR-O ŞEDINŢĂ SOLEMNĂ PRELUDIUL REVOLUŢIEI-REVOLTA DE LA BRAŞOV

Premierul Roman în America Latină

Primul ministru al României, domnul Petre Roman va efectua o vizită oficială în Columbia, Uruguay, Argentina, in perioada 22-27 noiembrie 1990.
Vizita, care se înscrie în cadrul politicii de amplă deschidere a României spre lume va prilejui o examinare a evoluţiei relaţiilor ţării noastre cu statele menţionate, precum şi stabilirea de căi şi modalităţi de intensificare şi diversificare a acestor raporturi, întemeiate pe afinităţi de limbă şi cultură, pe interese comune, pornind de la bazele nou create de Revoluţia din decembrie 1989.
De asemenea, cu prilejul vizitei, se va proceda la un schimb de păreri privind problematica internaţională, strîngerea conlucrării dintre România şi aceste ţări la QNU şi in alte organizaţii internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale. 

Ziarul Libertatea din 16 noiembrie 1990 pag. 1-a ► Click pe imagine pentru mărire! 

​

Europa

Caricatură de ANDO

K.O.

PORT ILEGAL DE UNIFORMA. După cîte se zvoneşte, incepand de astăzi, membrii C.A.D.A. vor îmbrăca haine civile, fiind trecuţi în rezervă. Rezerva cui?

O.K.

EXPORT DE NEOREVOLUŢIE? La Paris, liceenii infiltraţi de derbedei (o variantă franceză a golanilor) s-au dedat la jafuri şi incendieri. Şi poliţia pariziană este acuzată de toleranţă exagerată. Să fie şi acolo, tot mina securităţii? Franceze, evident!

O FRÎNĂ PE DRUMUL SPRE EUROPA: 13 – 15 IUNIE!

Delegaţii Comisiei pentru relaţiile cu ţările europene nemembre ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, după ce s-au întîlnit ieri cu preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nostru, au răspuns întrebărilor ziariştilor români. Am selectat din declaraţiile făcute cîteva aspecte mai semnificative:
Dl. RENE NOERENS (şeful delegaţiei – Belgia): „Principala noastră intenţie a fost să desluşim cit mai multe în privinţa evenimentelor din martie şi iunie. Comisia parlamentară care se ocupă de anchetarea faptelor nu are încă un raport definitivat, aşa incit nu am reuşit să tragem concluzii ferme. Acceptarea României în Consiliul Europei depinde mult de raportul final. Avem încredere in Parlamentul României, că va face lumină în aceste probleme”; „Am fost şocat de dificultăţile de difuzare a presei şi de situaţia copiilor handicapaţi sau orfani”; „Considerăm că alegerile (locale trebuie să se desfăşoare cit mai rapid pentru a întări democraţia în România”.

D-na INGRID WILLOCK (Norvegia): „Am constatat că mai există încă la oameni frica de Securitate. Autorităţile ne-au asigurat că este o chestie de mentalitate, care se va rezolva în timp”. 

Dl. FRITZ PROBST (raportor al Comisiei pentru România – Austria): „În convorbirile avute cu preşedinţii Camerelor am subliniat că în noua constituţie trebuie să se prevadă o protecţie a minorităţilor. Ni s-a răspuns că vor exista prevederi exprese, iar problemele etnice actuale sint exacerbate de extremismele din ambele părti”.

Dl. JORDf SOLE (Spania): «O tranziţie de la dictatură la democraţie a cunoscut şi Spania. A fost foarte greu, dar am reuşit, mal ales pentru că toate forţele sociale şi politice care doreau democraţia s-au unit si s-au delimitat, evident de forţele conservatoare (care nu doreau democraţia). Cred că acest lucru trebuie să se întimple şi în ţara dnmneavoastră.” „Noi n-am schimbat sistemul economic, l-am corijat doar. Dumneavoastră trebuie să-l schimbaţi şi de aici vor decurge încă inerente probleme sociale”.

Răzvan MITROI

Ziarul Libertatea din 16 noiembrie 1990 pag. a 2-a ► Click pe imagine pentru mărire! 

BUCUREŞTI: După aproape un an, în Piaţa Revoluţiei s-a scandat din nou „DEMISIA!”

Temerile unei acţiuni de amploare pe care le-au exprimat la TV în variate forme preşedintele Iliescu, Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării s-au dovedit întemeiate. Într-adevăr, ieri în Bucureşti, a fost o manifestatie de anvergura, probabil cea mai mare din acest an. Mai mult de o sută de mii de oameni au paralizat, practic, tot traficul, concomitent pe mai multe artere: Calea Victoriei, Bd. Ana Ipătescu, Bd. Magheru. Marşul organizat de Alianţa Civică a pornit din Piaţa Revoluţiei spre sediul guvernului la ora 15.30 şi s-a încheiat în acelaşi Ioc – prin Piaţa Universităţii – la ora 17.30. In timpul demonstraţiei s-au strigat permanent lozinci, cu preponderenţă antiprezidenţiale • „Jos Iliescu!“, „Somn uşor, somn uşor. Palatul Cotropeni…”.  In piaţa Revoluţiei, de la o tribună improvizată s-au ţinut discursuri, pe fundal fiind o singură lozincă afişată: „Nu putem reuşi decit împreună!“ Mesajul adresat Parlamentului şi Guvernului de către Alianţa Civică a fost formulat pe puncte, atingînd toate problemele nevralgice ale actualei situaţii de criză socio-politică. Am reţinut doar citeva cereri (datorită sonorizării defectuoase): restituirea pămîntului ţăranilor: reforma sistemului de salarizare, prezentarea situaţiei bugetare, a circulaţiei masei monetare si a tranzacţiilor economice; luarea în discuţie a tuturor variantelor de reformă economică şi tratarea lor publică, inclusiv cu sindicatele; înfiinţarea de comisii mixte parlamentare şi cetăţeneşti pentru epurarea justiţiei, procuraturii, poliţiei, prezentarea integrală a rapoartelor de anchetă asupra evenimentelor din martie şi iunie; arestarea şi judecarea celor care au instigat la devastare sau au devastat Televiziunea, Poliţia, universităţile, redacţiile ziarelor, sediile partidelor. Totodată s-a exprimat ataşamentul faţă de eforturile C.A.D.A. de democratizare a armatei. Nu în ultimul rind s-a apelat la ţările dezvoltate din Europa şi din lume să sprijine financiar, material şi uman intenţiile României de a se democratiza. In continuarea mesajului un reprezentant al Basarabiei a adăugat: „Nu ne uitaţi!“.
Nota distinctă a manifestaţiei şi importanţa sa de neignorat derivă nu numai din numărul mare de participanţi, dar şi din componenţa acestora. Nu mai poate fi vorba de o debandadă civică avînd în special protagonişti – ţigani, ci de o demonstraţie de nemulţumire a oamenilor de toate categoriile sociale şi de toate vîrstele. Disciplina, o anume decenţă şi gravitatea demonstranţilor ar trebui să constituie un semnal de alarmă pentru diriguitori care pe zi ce trece nu mai pot nega criza de guvernare în care se află.

Răzvan MITROI

Presa acum 50 de ani

• „COMUNICATUL OFICIAL ASUPRA VICTIMELOR SI A PAGUBELOR PRICINUITE DE CUTREMUR ÎN CUPRINSUL ŢĂRII”, dat publicităţii arată tragicul bilanţ naţional al catastrofei din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940. Cifrele referitoare la Capitală şi la fiecare judeţ acoperă sute de morţi şi răniţi, distrugeri de locuinţe, şi bunuri materiale, asupra cărora apropierea iernii aruncă o dramatică penumbră a DIRECŢIA GENERALĂ C.F.R. COMUNICĂ: „Circulaţia trenurilor de călători, care a avut de suferit oarecari perturbatiuni provocate de cutremurul de pămint a fost restabilită pe întreg traseul” • CAUZELE PRĂBUŞIRII FRANŢEI: „În faţa a 125 divizii germane nu se mai găseau decit 20 pînă la 25 de divizii franceze, cu efecte foarte reduse… Grosul forţelor britanice se îmbarcase la Dunkerque sau căzuse în mîinile inamicului” • LISTA COMPLETA. Se publică „Lista completă” a locatarilor din blocul Carlton, în vederea identificării, la Institutul Medico-legal, a victimelor cutremurului din dimineaţa de 10 noiembrie • MASĂ FESTIVA. La masa oferităde Horia Sima în cinstea delegaţiei tineretului german, comandantul Mişcării Legionare a spus: „Duceţi cu voi impresii şi amintiri despre un tineret legionar ieşit din marea şcoală a suferinţei, despre un popor care aici în sud-est îşi cere dreptul la viaţă anunţind totodată zorii Europei nou propovăduite de geniul lui Adolf Hitler si realizată de victorioasa armată germană” • TOLSTOI MONGOL? Un cercetător japonez a putut dovedi că cei mai vechi locuitori ai Japoniei, aşa numiţii Ainuşi prezentau un foarte puternic amestec de singe de rasă albă, deşi erau de viţă mongolă”. Savantul nipon susţine că un om ca Lev Tolstoi, de pildă, prezenta tipul adevăratului Ainu deoarece sîngele său înfăţişa acelaşi amestec ca acela al străvechilor locuitori ai Japoniei • „IDEEA DE NAŢIONALITATE LA UNGURI ŞI ROMANI”. Este lecţia de deschidere a cursului de istorie universală ţinut de Gheorghe I. Bratianu la Universitatea din Bucureşti. Reţinem o singură frază: „De fapt, nu e definiţie mai potrivită a ideii maghiare de naţionalitate decît titlul cărţii lui Tibor Kardos: A virtualis Magyarocsag – Ungaria imaginară – care n’a existat aevea decît în gândul acelora se urmăresc restaurarea ei” • AGENŢIA „ŞTEFANI” TRANSMITE, de undeva de la frontiera iugoslavo-greacă“ declaraţiile unor dezertori din armata elină • GUVERNUL STATELOR UNITE a recunoscut pe generalul Camacho ca preşedinte al republicei Mexico” • ŞCOALĂ DE LOGODNICE. „De ce să nu urmeze logodnica, înainte de a se căsători o scoală care îi va arăta practic în ce constă; activitatea viitoarei gospodine?“ • NICI O STRICĂCIUNE. „Restaurantul Mon Jardin, calea Dorobanţilor 3, fiind numai parter, şi nesuferind nici o stricăciune, serveşte: Dejun, Dineu şi Soupee” • CE MÎNCĂM AZI? „La prinz: Supă de pureu de mazăre cu pâine prăjită. Fasole albă cu cârnati afumaţi. Gutui la cuptor. Seara: Conopidă cu pesmet. Tăiţei cu nuci. Fructe” • DEMOBILIZAREA ARMATEI. Monitorul Oficial din 14 noiembrie publica decretul conducătorului Statului, general Ion Antonescu privind demobilizarea întregii armate. Începînd cu 15 noiembrie • „ACUM E TIMPUL DE RĂRIT SI CURĂŢAT POMII” • CINEMATOGRAFELE EVREIEŞTI „Vox”, „Trianon“’ şi „Regina Maria“ din Constanţa au fost preluate de legionari, în baza unei hotărîri a ministerului cultelor şi artelor, potrivit căreia „evreii nu vor mai putea ţine cinematografe si săli de snectacole si nici închiria asemenea localuri” • MAREŞALUL CURŢII REGALE, d. colonel adjutant M. Râmniceanu, a fost numit „administrator sechestru” al tuturor bunurilor imobiliare care, sub orice titlu au aparţinut sau aparţin fostului Rege Carol al Il-lea sau Casei Regale • A FOST ÎNFIINŢAT Institutul antirabic central dr. Victor Babeş din Bucureşti • „SPORTUL STUDENŢESC A RĂMAS SPORTUL STUDENŢESC” • LA DURERI DE CAP: nevralgine Jurist”…

Rubrică realizată de Ioan BUTNARU

Carnet de cinefil

„DE CE TRAG CLOPOTELE, MITICĂ?” – ÎN DEZBATEREA CRITICII TINERE…
 

Rubrică realizată de Tudor CARANFIL

Ziarul nostru, primul ziar liber al revoluţiei din Decembrie este, programatic, un ziar deschis tinerilor. Iată şi de ce ni s-a părut nu numai util ci şi necesar ca în contextul celui mai important eveniment cinematografic al anului, filmul lui Lucian Pintilie De ce trag clopotele, Mitică, să ascultăm, in premieră vocea criticii cinematografice de mîine, a actualilor studenţi din anul I a recent reînfiinţatei facultăţi de filmologie-scenaristică din Academia de Teatru-Film. Atenţie, cititori să ne ţinem respiraţia! Şase tinere voci ale publicisticii noastre sînt la primul pas „Cite oare…?“    .

CALVARUL SINGURATAŢll

Un filozof spunea, cindva, că este greu să judeci ceea ce iubeşti. E greu să-l judeci pe Caragiale e greu să-l judeci pe Pintilie…

Lumea „Carnavalului” lui Pintilie este o lume vie, policromă care, sub a-parenţă de placiditate şi monotonie, se agită intens, nervos, consumă enorme cantităţi de energie. Toate personajele au PERSONALITATE clar, trăiesc intr-un mediu care tinde spre anihilarea ei, care nivelează şi mediccrizează. Eroii suferă fiindcă nu reuşesc sau nu pot fi ei înşişi. Neagă o realitate fără a-i putea opune o alta, şi chiar dacă ar căula să fugă dintr-o lume – care îl învăluie de pretutindeni, societatea nu le îngăduie „refugiul”. Şi dacă se intîmplă, eroi ar păţi că Mitică, o simplă „păcăleală“ de 1 aprilie.

Ironia Iui Lucian Pintilie este alunecoasă, vizează o întreagă epocă saturată de mentalităţi şi frămîntată de prefaceri, unde unica libertate este aceea a viciului, dragostea devenind pură abjecţie senzuală.

Lucian Pintilie surprinde suferinţa omului degradat lăsat în jocul anarhic al instinctelor, senzualităţilor şi tentaţiilor primare ale vieţii dar şi obsedat de o primitivă dorinţă fericire. Fiecare personaj are o „filozofie” proprie ceea ce determină, poate, şi degajarea cu care îşi acceptă infringerea. Sînt strigăte ce trebuie înnăbuşite amintiri ce trebuie ferecate, deznădejdi ce trebuie tăinuite. Personajele se agită, se agită… simt existenţa ca ireală şi opun acestui vid un comportament livresc. Mlaştina tiranică îşi cere tributul şi-n disperarea înecatului, fiecare se agaţă de celălalt pentru a nu fi singur în descompunerea sub cerul bacovian, de plumb.

„De ce trag clopotele, Mitică?…”

Florentina HEROIU

RECONSTRUCŢIE IN PEISAJ

Cei care vor ______ De ce trag clopotele, Mitică? pentru o ecranizare cuminte după D’ale Carnavalului de I. L. Caragiale vor fi, fără îndoială dezamăgiţi. Avem de-a face cu o reconstituire, temă dragă regizorului Lucian Pintilie şi cu privire la aceasta sîntem avertizaţi încă de la început: in timp ce se derulează genericul filmului, vedem o parte a platoului de filmare, auzim Indicaţii regizorale. Urmează reconstruirea lumii lui Caragiale, dar după legile Iui Pintilie. Regizorul pare a asambla piesele dintr-un enorm puzzle astfel incit, în final, rezultă o imagine coerentă, o imagine ce păstrează elementele originalului dar care este – totuşi – altceva, Caragiale rămîne doar un pretext pentru o frescă de moravuri. 

Peisajul rămîne cel cunoscut din piesă: mahalaua. Atmosfera mahalalei este ca un lichid amniotic pentru personajele ce o populează. Ele se simt bine aici şi nu pot – dar nici nu doresc – să evadeze. Aceste personaje sint şi ele cunoscute din opera lui Caragiale, insă capătă o dimensiune în plus: violenţa. De la Miţa la Pampon, de la Nae la Catindat, toţi sint violenţi. (In paranteză, fie spus, această, violenţă face ca finalul, cu împăcarea personajelor implicate in conflict să para oarecum incredibil).

Violenţa naşte şi o crimă uciderea lui Mitică. Este momentul în care lucrurile ar putea lua o turnură tragică, un tragic redus, insă, la dimensiunile personajelor, un tragic de mahala, dacă se poate spune aşa.

Mitică este singurul care pare a nu aparţine „trup şi suflet mahalalei, el judecă şi rosteşte sentinţe, reprezintă latura raţională a lumii în care trăieşte. Iar spiritul „miticist“ – dacă-mi este îngăduită invenţia verbală – nu dispare odată cu moartea sa.        

Pentru cine trag clopotele? Poate pentru această lume; care se află in agonie de o bună bucată de vreme, dar care se incăpăţinează să reziste.

Rolland MAN

UN CUŢIT RĂSUCIT ÎN RANA

Desigur, regizorul a dispus de atuul aparatului de filmat, instrument care-i deschide posibilităţi pe care un autor dramatic de acum 100 de ani nici nu le-ar fi visat. Însă Pintilie este, totodată un analist lucid care trece peste facil şi convenţii şl nu caută doar să speculeze latura comică a personajelor lui Caragiale. F.l a realizat că acesta nu este un scriitor satiric, …un soi de Moliere autohton ci, poate, scriitorul român cel mai apropiat de naturalism, de Zola şi Maupassant. El descrie în mod realist, naturalist pe alocuri, o Iume, fără intenţii moralizatoare. Această viziune „monstruoasă” asupra lumii o gindeşte şi restructurează Pintilie, recreind pe peliculă lumea mahalalei bucureştene a începutului de secol XX, în viziunea sa, personajele caragialeşti nu mai sint plăsmuiri convenţionale, simple tipologii şi caractere, aşa cum au fost înţelese mult timp; ele dobindesc carne şi singe…
Filmul apare ca o succesiune de tablouri ale unui Toulouse Lautrec de Colentina: „dame de condiţie” cu pălării şi rochii cu volane îşi tîrăsc ghetele cu şireturi prin glodurile mahalalelor, pentru a se intilni cu amanţii lor; amorezi spilcuiţi şi frezaţi care locuiesc în case cu verandă de unde se pot zări coteţele porcilor; baluri de mahala unde, înainte de a intra în sală, „onorabilii se spală pe botine pentru a putea dansa în voie de la sîrbă la menuet.

Lucian Pintilie mai surprinde, insă o temă specifică lui Caragiale: absurdul şi fantasticul în toiul nopţii se aud, ca într-un Vis clopotele unei biserici. întrebat de ce trag clopotele, Mitică răspunde cu nonşalanţa-i obişnuită : „De fringhie, monşor!“ – fără a bănui că, de fapt, acestea nu vestesc altceva decît propria-i moarte. Iată, aşadar, cosmicul făcind casă bună cu absurdul şi tragicul. Nu este de mirare că o asemenea viziune asupra unui clasic, slujită cu mult profesionalism de întreaga echipă nu şi-a găsit aprobarea cenzurii anilor ’80. Cum va primi însă, acest film spectatorul anilor ’90?

Caragiale spunea cîndva: „Eu cred că fiecare popor, mai curind sau mai tir-ziu, trebuie să treacă printr-un paroxism de ticăloşie… din care… se ridică mai zdravăn şi mai curat de cum a fost”. Văzînd filmul lui Lucian Pintilie, spectatorul zilelor noastre îi va da încă o dată dreptate lui conu Iancu, neabţinindu-se, insă, să întrebe:

– Pină cînd, monşer?“…

Lucian GEORGESCU

Post scriptum cu statistici sau…

A cui e vina?

Vocea tinerei critici se raliază, după cum se vede, corului cvasi-unanim de elogii la adresa filmului ,,De ce trag clopotele, Mitică?”. Din această amplă unanimitate se simte, pe zi ce trece mai, mult, o singură absenţă: cea a publicului. Nu se poate spune că filmului lui Lucian Pintilie i-a lipsit reclama. Uşile şi ferestrele intrării de la „Scala” sint literalmente tapisate zeci de cronici girate mai ales de scriitori iluştri, care glosează pe marginea capodoperei, iar panourile publicitare au escaladat, de-a dreptul pe trotuar, unde taie calea trecătorilor. Agresivitatea publicităţii sugerează un strigăt de disperare fiindcă spectatorii se lasă, încă, aşteptaţi. 

Intr-adevăr, curba frecvenţei la filmul lui Pintilie scade de la o zi la alta. Iată cîteva cifre elocvente: marţi 30 octombrie capacitatea sălii „Scala” era ocupată în proporţie de 53 de procente (adică 3488 spectatori); o săptămină mai tirziu, Ia 6 noiembrie se inregistrau doar 2270 adică 36% iar în cea de a treia săptămină, marţi 13 noiembrie, nu mai răspundeau la apel decît 1200, practic vorbind publicul celor 6 spectacole ale zilei abia ar fi umplut sala cinematografului pentru un singur spectacol.    

Cifre şi mai joase se inregistreşză şi la cinematograful „Gloria” unde la o capacitate de 3918 locuri pentru şase spectacole cotidiene, erau vindute luni (5 nov.) 820 bilete (20 procente din capacitate), miercuri 580 (14 la sută), vineri 450 (11 la sută) înregistrindu-se un reviriment abia simbătă cu 1200 de spectatori (30 la sută). 

Şi toate aceste rezultate în condiţiile aşteptării tensionate a premierei anunţate şi aminate timp de zece luni ale
unei adevărate campanii de – s-ar putea spune, fără exagerare – „propagandă” in favoarea filmului căruia, de pildă, revista „Contrapunct” i-a dedicat un întreg număr, iar „România liberă” cite un sfert de pagină din spicuirile elogiilor publicate în restul presei.

Ce reiese din această experienţă?

Că publicitatea „de la gură la ureche” – mai eficientă, la noi, decît cea tipărită, n-a fost favorabilă ecranizării lui Pintilie şi că indicele de satisfacţie al spectatorilor care au vizionat filmul n-a fost nici la fel de unanim, nici la fel de ridicat ca cel al criticii de specialitate sau al scriitorilor erijaţi in critici şi că, în consecinţă, deşi sînt trase toate clopotele, „Mitică” e din ce în ce mai singur.

O merită, n-o merită – rămîne de discutat! S-au mai văzut, destule filme importante a căror eficacitate a fost măsurată în timp, nu chiar la prima confruntare ou publicul; s-au văzut şi destule capodopere recunoscute ca atare abia in afara ţării de origine. Totul e posibil! „Lasă-i: să moară proşti !“ – parafraza „miticistă” a unui cronicar, este o soluţie posibilă. Mor ei… da’ moare şi cinematografia!

Într-adevăr îngrijorează sparta filmului românesc. El pătrunde în epoca economiei de piaţă mai compromis şi mai izolat ca oricînd. Tocmai acum, cînd se ridică problema supravieţuirii industriei cinematografice, româneşti – fără de care nu se va putea vorbi nici de artă! – tocmai acum cînd e pe cale să efectueze saltul acrobatic de la subvenţii la autonomie economică, cinematografiei i-ar fi trebuit publicul, strîns monolit in jurul ei. Şi „Mitică” n-a făcut nimic pentru asta!

O fi vina publicului?…

O fi vina cinematografiei?…

… Sau poate şi a criticii care nu e sinceră şi refuză să privească realitatea în faţă? T. C.

Un miel pentru Lucian Pintilie…

Da! Da! Un miel ii datorează dl. Nicolae Olah, directorul revistei Caţavencu regizorului Lucian Pintilie fiindcă i-a rebotezat intempestiv titlul mult discutatei sale premiere publicînd o anchetă despre filmul „De ce bat clopotele Mitică?“ ceea ce nu e tot una cu „De ce trag clopotele, Mitică?“ Dovada? Încercaţi să răspundeţi la „De ce bat clopotele Mitică?“ cu hazosul miticism „De frînghie, monşer” şi veţi constata că nici în ruptul capului nu merge.

Şi tocmai umoriştii de profesie să comită eroarea, şi încă cei care se pretind din vina lui Caragiale? Înţeleg s-o fi făcut rivalii de la „Moftul român“!

Ziarul Libertatea din 16 noiembrie 1990 pag. a 3-a ► Click pe imagine pentru mărire! 

Ziarul Libertatea din 16 noiembrie 1990 pag. a 4-a ► Click pe imagine pentru mărire!