De Ziua Notarului, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România marchează tranziția de la notariatul Modern la notariatul Digital

În fiecare an din ultimii 25, pe 17 noiembrie, se sărbătorește Ziua Notarului Român. Este un  eveniment care marchează prezența semnificativă în societate a unei instituții care a reușit să țină pasul cu timpul și cu schimbările din societate. Cu acest prilej președintele Dumitru Viorel Mănescu a acordat Agenției AMOS News un amplu interviu în care sunt marcate etapele transformărilor care au făcut din clasicul notariat de stat o instituție racordată la exigențele societății digitale.

 Ați făcut parte din nucleul de profesioniști care în 1995 a luat inițiativa schimbării, a transformării notariatului de stat în notariat public ca profesie independentă. Bănuiesc că nu a fost simplu ca după o jumătate de secol de exercițiu la limita subordonării totale față de factorul politic să se obțină un nou statut, pe măsura schimbărilor produse în societate după Revoluție. Care au fost principalele obstacole pe care a trebuit să le depășiți și cum s-a produs transferul spre noul model de organizare?

        În primul rând doresc să vă mulțumesc pentru posibilitatea acordată de a transmite câteva gânduri și mulțumiri atât publicului larg, cât și notarilor publici, în acest moment aniversar, la care sărbătorim 25 de ani de la înființarea notariatului public modern.

        Data de 17 noiembrie 1995 marchează în timp momentul aplicării efective a dispozițiilor Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, intrate în vigoare încă din luna mai a anului 1995, prin începerea activității notarilor publici, care au optat, după apariția legii, pentru continuarea profesiei deținute anterior și anume aceea de notar de stat, în cadrul acestei forme moderne de organizare, în acord cu procesul mai larg de modernizare a țării, accelerat prin evenimentele care au avut loc în anul 1989.

     Elaborarea acestui act normativ a avut în vedere atât tradiția notariatului public, care a funcționat anterior în Bucovina și Transilvania, dar și necesitatea de a rezolva inconvenientele practice ale organizării profesiei sub forma notariatelor de stat care în aceea perioadă de efervescență juridică și legislativă nu mai putea ține pasul cu realitățile sociale. Mă refer aici la o creștere exponențială a numărului de tranzacții imobiliare și mobiliare generate de legile de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate, dar și de legislația în materia privatizării fostelor societăți cu capital de stat.

Elaborarea acestui act normativ de o importanță deosebită atât pentru activitatea noastră, cât și pentru cetățeanul care apela la serviciile noastre,  a fost rezultatul unui efort colectiv al unor oameni deosebiți, care s-au implicat activ animați de intenția definirii profesiei pe baze noi, moderne, în acord cu contextul european, în mare majoritate notari , dar și alți specialiști ai dreptului sau personalități ale vieții publice.

     Procesul de elaborare a legii de organizare a profesiei avut o evoluție destul de îndelungată și de sinuoasă, sub influența unor factori diverși, inclusiv politici și a început încă din anul 1990 când, în calitate de notar – șef al Notariatului de Stat al Sectorului 3 București,  în urma unor discuții cu alți colegi notari legate de necesitatea identificării unor soluții  în scopul degrevării activității notariatelor de stat și creșterii gradului de confort a cetățeanului care apela la serviciile noastre , am propus Ministerului Justiției reînființarea notariatului public, datat 8 mai 1990 și înregistrat la Ministerul Justiției. Cred ca ne amintim cu toții , contemporani cu acea perioadă, despre aglomerările de pe holurile notariatelor de stat, dar și de nemulțumirile cetățenilor datorate faptului ca erau nevoiți să aștepte foarte mult timp pentru încheierea unui act sau proceduri notariale, aspecte reflectate de foarte multe ori în presa vremii.

     Proiectul a constituit, fără îndoială, un moment de referință în procesul mai amplu de reformă în domeniul instituțiilor de profil juridic din România, însă alte priorități legislative și chiar anumite mentalități potrivnice integrării notarilor în cadrul profesiilor liberale au întârziat adoptarea lui.

     Așa cum am precizat  acest proiect a fost efortul colectiv a mai multor colegi notari și aici mă refer și la alte proiecte de acte normative privind înființarea notariatului public,  proiecte redactate în același timp, de colegii din alte zone ale țării, cum ar fi Brașov sau Carei.

     Aceste inițiative în ansamblul lor au precedat crearea celei dintâi organizații notariale care a coagulat interesele tuturor notarilor de stat și care avea drept unic scop înființarea , sau mai bine spus, reînființarea notariatului public. În acest sens, în 27.04.1991, la Brașov, a luat ființă Asociația pentru Promovarea Instituției Notarilor Publici din România, la a cărei constituire au participat aproape 60 de notari din majoritatea județelor țării și care urmărea nu doar renașterea fostului notariat public transilvănean, ci și sensibilizarea opiniei publice și a puterii politice în privința riscurilor rezultate din activitatea notarială neconformă, în contextul unei legislații în continuă schimbare și în condițiile în care nu se alocau mijloacele umane și materiale necesare.

     Ceea ce doresc să mai precizez în încheierea răspunsului la această întrebare este că după finalizarea redactării proiectului de lege acesta trebuia promovat în forul legislativ pentru adoptare, astfel că un rol determinant l-au avut atât deputații care erau în Parlament la acea vreme,

respectiv  dl. Petru Tanase , care a fost si primul președinte al Uniunii Notarilor , dar și reprezentanții Uniunii Internaționale a Notariatului Latin, care s-au întâlnit în anul 1994 cu conducerea Camerei Deputaților solicitând adoptarea cât mai urgentă a acestui proiect, fapt care ulterior s-a și întâmplat prin adoptarea în mai 1995 a Legii nr.36 a notarilor publici și a activității notariale, act normativ care reprezintă actul de naștere a notariatului modern.

Care era patrimoniul uman și material al notariatului de stat la momentul schimbării?

        Mai întâi doresc să precizez că după anul 1989, odată cu restabilirea dreptului de proprietate privată, încurajarea creditului, dezvoltarea economiei de piață și înlăturarea unor restricții în exercitarea drepturilor existente în legislația socialistă, sfera actelor notariale s-a lărgit considerabil.

       Astfel, la acel moment, existau 99 de unități notariale care funcționau pe tot cuprinsul țării (40 de notariate județene și notariatul Municipiului București, respectiv, 58 de notariate locale) în care erau încadrați 349 de notari de stat și 514 cadre auxiliare , iar după 1990, Ministerul Justiției a mărit la 448 numărul notarilor de stat.

    La data de 17 noiembrie 1995, prin punerea în aplicare a Legii nr.36/1995 cu privire la notarii publici și activitatea notarială, cei  484 de notari de stat din sistem debutau în noua funcție liberală și autonomă de notar public.

Cum s-au derulat primii pași?

     Astăzi, se poate crede că trecerea de la notariatul de stat la cel public a fost facilă, că s-a produs doar prin simpla alegere a celor care doreau schimbarea la nivelul profesiei, însă realitatea a fost diferită. Nimeni dintre cei care au optat pentru continuarea profesiei în cadrul notariatul public nu avea garanția că opțiunea aleasă era cea mai potrivită pe termen lung.

     Nu trebuie uitat că, deși legea prevedea că Ministerul Justiției, prefecții, consiliile locale și județene aveau obligația de a pune la dispoziție, la cerere, spații pentru înființarea birourilor notariale, acest lucru nu s-a putut realiza , cei mai mulți notari publici asumându-și riscul unor eforturi financiare substanțiale, prin contractarea unor împrumuturi bancare, în vederea asigurării unor spații corespunzătoare în care activitatea să fie desfășurată în condiții civilizate  .

     Toate aceste eforturi aveau menirea principală de a asigura beneficiarilor serviciului notarial cele mai bune condiții, dar, în subsidiar, reprezentau o reacție firească la ultimii 30 de ani de activitate notarială caracterizați în perioada comunistă de constrângeri de tot felul sau la anii imediat postrevoluționari de neputința desfășurării unei activități normale.

     În perioada tranzitorie de șase luni de la intrarea în vigoare a legii până la începerea activității propriu-zise, notarii de stat și întregul personal de la unitățile notariale și-au continuat activitatea în condițiile  dispozițiilor Decretului nr. 377/1960 privind organizarea și funcționarea notariatului de stat , precum și celorlalte reglementări cu caracter secundar. Activitatea notariatelor de stat continua să fie condusă, pentru această perioadă,  direct de ministrul justiției printr-o Direcție de specialitate , în vreme ce numirea, transferarea sau desfacerea contractelor de muncă ale notarilor de stat rămâneau în competența exclusivă a ministrului.

     În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 36/1995, prin antrenarea direcțiilor de specialitate din Ministerul Justiției și a personalului angajat în cadrul notariatelor de stat, s-a trecut la luarea măsurilor organizatorice necesare lichidării din punct de vedere juridic a vechilor entități de organizare a profesiei. În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, lucrările de publicitate imobiliară și mobiliară și arhivele corespunzătoare privind cartea funciară și, după caz, registrul de transcripțiuni și inscripțiuni de la notariatele de stat ce se desființau, au trecut la judecătoriile locale și ale sectoarelor Municipiului București , care au preluat această activitate.

     Ulterior, arhiva notarială constituită până la data de 17 noiembrie 1995 fost transferată în administrarea instanțelor, pentru ca, în final, lucrările notariale nesoluționate să fie transferate, prin intermediul Camerelor, birourilor notariale nou înființate.

Odată cu înființarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici a început parcurgerea etapelor menite să facă din profesia notarială un serviciu public adaptat schimbărilor pe care le cunoscuse societatea. Care au fost etapele definitorii ale acestui parcurs?

     Forma de organizare a notariatului modern de după 1995 este una de inspirație franceză, astfel, notarii publici, cu sediile birourilor în circumscripția aceleiași Curți de Apel, care grupa 2, 3 sau mai multe județe, au format o Cameră, entitate cu personalitate juridică, având atribuții administrative și disciplinare, în scopul asigurării unei cât mai bune prestații a serviciului notarial către public. Uniunea Națională a Notarilor Publici din România a devenit, începând cu 17 noiembrie 1995, organizația națională a tuturor notarilor publici români.

     Primul Congres al notarilor publici, a fost organizat la 8 septembrie 1995, la Brașov și a reprezentat un preambul al debutului noii profesii la nivel național, fiind organizat după intrarea în vigoare a legii dar înainte de începerea afectivă a activității de către notarii publici. Cu acest prilej a fost ales Consiliul de conducere format din 15 reprezentanți ai Camerelor, dintre care s-a ales Biroul executiv, președintele și cei doi vicepreședinți.

     În acel moment, în ciuda unor dificultăți inerente oricărui început, se adoptaseră toate măsurile necesare pentru ca, la termenul prevăzut de legiuitor, notarii publici să-și poată începe activitatea. Desigur, funcționarea noului sistem notarial comporta încă discuții, mai ales că mulți rămâneau tributari unor concepții care nu mai corespundeau noilor realități. Fiind la început și fără niciun fel de modele sau soluții deja consacrate pentru anumite situații întâlnite în practica de zi cu zi, îmi amintesc ca reglajele necesare  necesare se efectuau firesc din mers, printr-un proces de autoreglare din interiorul sistemului.

  În acest mod s-au creat premisele absolut necesare funcționării în mod corespunzător a profesiei, prin asigurarea funcționării structurilor interne ale organizației profesionale și a aplicării cadrului legal de către birourile notariale nou înființate.

De la notariatul de stat la notariatul public, modern, profesia a trecut printr-o serie de schimbări care au înscris notariatul ca unul dintre partenerii de nădejde ai statului în măsură să contribuie la perfecționarea actului de justiție prin ceea ce are el specific. Puteți să numiți câteva dintre aceste schimbări?

Cu siguranță că ne aflăm în fața unui bilanț la 25 de ani de activitate notarială modernă, perioadă în care am urmărit ca instituția noastră prin politicile de dezvoltare și strategie dezvoltate să fie un partener de nădejde al statului, dar și să vină în sprijinul cetățenilor în ceea ce privește siguranța circuitului civil.

Încerc să fac un exercițiu de memorie și să punctez câteva dintre aceste schimbări pe care le-aș numi până la urmă firești dată fiind natura juridică a acestei funcții, dar faptul că notarul public în tot acest interval a demonstrat că este un adevărat garant al tuturor drepturilor civile pe care părțile și le-au transmis sau constituit prin acte și proceduri notariale, cum ar fi :

• recunoașterea la nivel legislativ a garanțiilor date de actului autentic prin includerea atât Legea 54/1998 cât și în Legea 247/2005 a obligativității încheierii în formă autentică a actelor translative de proprietate sub sancțiunea nulității absolute.
• capitalul de încredere de care s-a bucurat instituția noastră a determinat legiuitorul ca la adoptarea Codului Fiscal în anul 2003 să mandateze notarul public să calculeze și să încaseze în numele statului impozitul pe transferul dreptului de proprietate;
• realizarea în condiții de siguranță și cu celeritate a publicității actelor notariale prin înscrierea lor în cartea funciară a fost un alt deziderat al profesiei noastre. Astfel,  în anul 2004, ca urmare a înființării Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Uniunea a fost prima instituție din sfera serviciilor juridice conexe care a încheiat un parteneriat cu această instituție, fiind  singura organizație profesională care a avut și are un reprezentant în Consiliul de Administrație. Acest parteneriat a fost într-o continuă dezvoltare prin înființarea unei comisii comune formată din reprezentanții celor două instituții , reușindu-se  armonizarea și unificarea practicii la nivel național. De altfel, încrederea demonstrată de către profesie a determinat ANCPI să mandateze notarii publici să încaseze în numele său tarifele de publicitate imobiliară;
• ofensiva de securizare a actelor notariale și de informatizare a activității notariale a început încă din anul 2007 prin înființarea  Registrelor Naționale Notariale în format electronic administrate de SC INFONOT SYSTEMS SRL  și a continuat prin încheierea în anul 2009 a unui Protocol de colaborare între Uniunea Notarilor, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciul de Telecomunicații Speciale cu privire la  introducerea unui sistem informatic de verificare a valabilității actelor de identitate, dar și de implementare in activitatea notarială a semnăturii electronice calificate;
• prin Legea nr.202/2010 privind mica reformă în justiție legiuitorul recunoaște capacitatea, expertiza și încrederea de care a dat dovadă instituția noastră, dând astfel în competența notarilor publici procedura divorțului , iar în competența Camerelor Notarilor Publici procedura apostilării actelor notariale;
• anul 2011 și anii care au urmat au prezentat momente importante în viața profesiei noastre și anume prin adoptarea noului Cod civil s-a recunoscut importanța actului autentic întocmit de notarul public, s-a recunoscut utilitatea registrelor informatice .
• apariția noului Cod civil a determinat Uniunea ca într-un timp record sa scoată primul Cod civil comentat care a fost lansat în cadrul unui simpozion profesional organizat la Sibiu în anul 2011, instrument care s-a dovedit atât unic în România la acel moment , cât  si extrem de util pentru notarii publici în tranziția de la vechiul la noul Cod civil.
• intrarea în vigoare a noului Cod civil a determinat și o reformare a profesiei noastre prin prisma competențelor și răspunderii prevăzute în sarcina notarului public, astfel în anul 2012 s-a reușit o modificare substanțială a legii noastre nr.36/1995 , atât în materie de organizare, cât și în materie profesională cum ar fi înființarea Institutului Notarial Român, a Casei de Pensii a Notarilor Publici și a CNARNN-INFONOT care a preluat registrelor electronice de la SC INFONOT SYSTEMS SRL și multe alte prevederi .

În cei 25 de ani de notariat modern, profesia și-a câștigat un loc de cinste nu doar în cadrul structurilor interne. Uniunea a devenit un actor global prin aderarea sa la organizațiile internaționale de profil în cadrul cărora a jucat și joacă un rol important. Puteți să amintiți câteva dintre performanțele obținute în acest plan?

        Așa cum am precizat și la începutul interviului nostru organizațiile internaționale ale notariatul nu a rămas indiferente la transformările din peisajul notarial românesc, astfel  în perioada 20 – 28 aprilie 1996 începea și acțiunea de monitorizare a organizării activității notariale din România în vederea admiterii în Uniunea Internațională a Notariatului Latin , astfel că, în ședința Adunării generale din 30 – 31 mai 1997 de la Santo Domingo (Republica Dominicană), Uniunea Națională a Notarilor Publici din România  era admisă, împreună cu Slovenia, Croația, Indonezia și Panama, în rândul celorlalte 63 de țări membre ale U.I.N.L. Ulterior, alegerea președintelui Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, în cadrul congresului din luna octombrie 2001 de la Atena, în funcția de consilier permanent al U.I.N.L., venea să întărească notorietatea de care se bucura deja notariatul public din România în context internațional și faptul că se bucura de toate drepturile conferite de această calitate.

        Un alt moment important l-a marcat anul 2007 când am fost primiți în marea familie a notariatelor europene , o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană . Astfel, din anul 2007 suntem membrii  cu drepturi depline ai Consiliului Notariatelor din Uniunea Europeană, notariatul român având și un reprezentant permanent pe lângă acestor for la Bruxelles.

        Cu siguranță, pe lângă calitatea de membru în aceste structuri internaționale, mai facem parte și din alte organisme internaționale cu caracter profesional, iar primirea noastră în acestea a constituit de asemenea o recunoaștere a realizărilor notariatului român.

 Care este acum, la trecerea unui sfert de secol, patrimoniul uman și material al Uniunii? Deja notariatul public se află la cea de a treia generație, după cea  inițială, venită din notariatul de stat și cea de mijloc, formată din mers. Care este ponderea celui mai tânăr eșalon, al generației  care s-a format exclusiv în condiții profesionale moderne?

        Modificări semnificative au avut loc și la nivelul resursei umane, cel mai important capital în opinia mea, ca urmare a liberalizării profesiei și mă refer aici la creșterea semnificativă a numărului notarilor publici, proces care  a însemnat creșterea standardelor profesionale și morale de acces în profesie, creșterea numărului birourilor notariale și a numărului  persoanelor angajate în cadrul acestora.

        Daca în  anul 1995 ne începeam activitatea cu puțin peste 400 de notari publici, azi avem 2480 de notari publici în funcție, care și desfășoară activitatea în 1760 de birouri notariale asociate și individuale având peste 7000 de angajați ca personal auxiliar.

        Cu privire la patrimoniul material al instituției noaste, precizez că dacă în anul 1995 când ne-am înființat  Uniunea își desfășura activitatea într-o încăpere pusă temporar la dispoziție de către Ministerul Justiției, astăzi datorită exclusiv contribuțiilor profesionale achitate de către notari, fără a greva în vreun fel bugetul de stat , dar și a unei politici investiționale sănătoase duse către Consiliul Uniunii și respectiv Camerele Notarilor Publici, putem vorbi de un patrimoniu demn de o instituție cum este cea a notarului public.

        Referitor la patrimoniile deținute de Camere, precizez ca fiecare dintre cele 15 Camere au propriile sedii în orașele în care se află sediile principale ale acestora , la care se adaugă și sediile deschise la nivel de județe , pentru ca activitatea administrativă a acestora să fie cât mai aproape de notar și de cetățean.

Uniunea Notarilor și-a câștigat un statut deosebit în cadrul breslelor profesiilor independente. Prin ce anume a reușit să se remarce ca una dintre cele mai bine organizate și mai performante structuri ale sistemului judiciar?

Cred că răspunsul la această întrebare se regăsește în cele menționate anterior , dar putem să spunem că încă din 1995 , de la înființarea   notariatului modern , am privit cu seriozitate , disponibilitate și profesionalism dezvoltarea instituției noastre ca un serviciu în interesul cetățenilor , prin apărarea drepturilor legitime ale acestora .

Sintetizând, care considerați că este bilanțul acestui sfert de secol, care din păcate nu poate fi marcat și sărbătorit așa că merită? Ce înseamnă el, atât pentru notari cât și pentru beneficiarii serviciilor lor?

        Așa cum am arătat pe parcursul discuției de până acum, eu cred că instituția noastră este una stabilă și matură, iar prin ceea ce a realizat până în prezent considerăm că suntem la nivelul notariatelor dezvoltate de la nivel european și mondial, ritm pe care trebuie să îl menținem și pe viitor, dat fiind faptul că societatea se află într-un continuu proces de dezvoltare și modernizare. 

        Mai mult decât atât, în cursul anului trecut am realizat, cu un institut de prestigiu, un sondaj de opinie, iar rezultatele acestuia au fost extrem de îmbucurătoare în ceea ce privește încrederea pe care cetățeanul o are în notarul public și importanța activității noastre, ceea ce denotă că misiunea noastră cu privire la protecția cetățenilor de bună credință și a siguranței circuitului civil a fost și este îndeplinită corespunzător.

         Prin urmare, 91% dintre cei chestionați consideră că profesia de notar public în societate este destul de importantă sau foarte importantă, iar 72% au declarat că dintre profesiile juridice în notar au cea mai mare încredere.

Aceasta aniversare marchează un pas important – acela al trecerii într-o nouă etapă. După notariatul de stat și cel public, modern, urmează notariatul digital. Consiliul UNNPR  aprobat în această vară Strategia de Digitalizare a profesiei notariale pentru intervalul 2020 – 2022. Care au fost parametrii în care a fost gândit acest important pas și care sunt aspectele cheie, cu impact în activitatea notarială, desprinse din actul de guvernare în perspectivă tehnologică?

Apariția intempestivă a pandemiei cu Covid 19 ne-a determinat să impulsionăm și să accelerăm ritmul implementării la un nivel și mai avansat a noilor tehnologii în activitatea notarială. Astfel, am creat la nivelul Uniunii un grup format din notari și specialiști care în primă fază au elaborat această strategie care a fost aprobată de către Consiliul Uniunii, iar în prezent aceștia lucrează la implementarea strategiei care se desfășoară pe două paliere și anume armonizarea legislației cu realitățile actuale și aici mă refer la modificarea și completarea Legii 589/2004 privind activitatea notarială electronică, și realizarea unor studii de către societății acreditate de către Agenția de Digitalizare a României , care să ne sprijine în alegerea celor mai bune soluții în procedura de autorizare a notarilor publici care vor desfășura activitatea notarială electronică .

Nu vă ascund că suntem în discuții destul de avansate și cu reprezentanții Agenției de Digitalizare a României în vederea identificării unor soluții pentru ca notarii publici să aibă acces la bazele de date gestionate de administrațiile publice centrale și locale în vedere obținerii informațiilor necesare pentru încheierea în condiții de maximă siguranță a actelor și procedurilor notariale.

În paralel cu acest proiect , la nivelul Centrului Național de Administrare a Registrelor Naționale Notariale -INFONT (CNARNN-INFONOT) se află în faza de testare o platformă de gestiune a activității biroului notarial, denumită I-NOT, pilon de bază în digitalizarea activității notariale. Această aplicație va veni în sprijinul notarilor în procesul firesc de trecere de la actul notarial pe suport de hârtie la actul notarial digitalizat începând  din ianuarie 2021 și va permite o interconectare facilă cu alte platforme publice, pentru accesul notarilor la informațiile necesare  încheierii actelor notariale pe suport electronic.

„Embrionii” digitalizării au fost  prezenți în activitate notarială încă de cu ani în urmă. Deci se pornește printr-un start lansat, care oferă posibilitatea parcurgerii rapide a unor pași importanți. Care sunt obiectivele strategice ale digitalizării notariale?

Așa cum am arătat pe parcursul întregii discuții informatizarea activității notariale s-a făcut pas cu pas, deși în anumite cazuri , pentru a putea finaliza aceste proceduri , este nevoie ca și administrația publică centrală și locală să fie pregătită. Prin urmare, dezideratul nostru în materie de digitalizare este acela de a reuși să ne interconectăm cu întreaga administrație astfel încât să putem reduce costurile și timpii de răspuns la solicitările cetățenilor, iar actului notarial dematerializat să poată fi transmis în condiții de siguranță către autorității pentru îndeplinirea tuturor procedurilor prevăzute de lege.

Care vor fi principale schimbări pe care digitalizarea le va aduce în relația cu cetățeanul beneficiar?

Cu siguranță se vor reduce costurile de obținere a unor informații necesare, iar cetățeanul va fi scutit de parcurgerea unor drumuri costisitoare și consumatoare de timp, notarul public putând obține și comunica în numele cetățeanului toate actele care acum sunt în sarcina acestuia. Ca să nu mai vorbim de preocuparea noastră constantă de a pune în aplicare un program informatic de încheiere a actelor notariale la distanță , respectiv de a nu mai fi nevoie de prezența părților la birourile notariale .

Cât de pregătit considerați că este publicul pentru a accepta și înțelege aceste schimbări?

      Considerăm că aceste schimbări vor fi privite de cetățean ca o îmbunătățire din punct de vedere al serviciilor oferite și implicit o scutire de efort și bani în demersul de a obține într-un timp scurt actele notariale pe care le doresc.

      Așa cum am arătat anterior , vom avea grijă ca această trecere să se facă cu răbdare , ținând cont de nivelul de pregătire al nostru , al instituțiilor statului și  în principal  al cetățenilor.

În ce măsură credeți că pandemia a influențat (și chiar accelera) acest proces?

        Răspunsul este unul singur și anume limitarea libertății de mișcare,  teama de infectare cu acest virus și nevoia de a tranzacționa și în aceste condiții , a impulsionat pe toți actorii implicați să identifice soluții care să evite cât mai mult prezența fizică a cetățeanului în fața anumitor autorități.

Sunteți la cârma Uniunii de 24 de ani. O viață de om. Ce doriți să lăsați în urma dv când veți considera că a venit timpul să predați ștafeta?

Pentru mine atât ca om dar și ca notar noile tehnologii au fost tot timpul o provocare, iar ceea ce îmi doresc și sper să reușesc, este să văd implementată strategia de digitalizare a activității notariale în parametrii și obiectivele asumate prin aceasta.

  Vreau , totodată , să las în urma mea o instituție serioasă , modernă , ancorată în realitățile cotidiene ale vieții , recunoscută ca atare de cetățeni și de autoritățile statului , formată dintr-un corp de notari bine pregătiți profesional , care să iubească oamenii , care să fie receptivi la doleanțele acestora și să le ofere servicii sigure și de calitate  (Octavian ANDRONIC)