Sâmbătă, 7 noiembrie, candidatul democrat Joe Biden a fost declarat Președinte ales al Statelor Unite. În mod firesc, aceste alegeri, considerate un punct de cotitură în viața politică americană, suscită dezbateri aprinse, dau naștere unui tsunami de interpretări și puncte de vedere. Voi sistematiza, în rândurile care urmează, câteva aspecte relevante pentru preocupările mele sistematice din ultimul timp: dezinformarea, rolul platformelor digitale în modelarea conversației publice, impactul tehnologiei asupra noului spațiu public, rădăcinile structurale ale polarizării.

Ambii candidați au doborât recordul de voturi stabilit de Președintele Obama în 2008

După o noapte a alegerilor care a durat aproape o săptămână, sâmbătă, 7 noiembrie, candidatul democat Joe Biden a fost declarat învingător. Victoria a fost declarată după obținerea unui număr de 20 de voturi în Colegiul Electorilor din Statul Pennsylvania, fapt care a dus la depășirea pragului „magic” de 270 de voturi în acest colegiu, indiferent de rezultatele care vor veni din statele unde numărătoarea voturilor continuă. Victoria din Colegiul Electorilor este dublată de cea a votului popular,  importantă, și aceasta, din motive simbolice, de legitimitate de facto.

Rezultatul alegerilor nu este unul strâns, pe muchie de cuțit; se estimează chiar că rezultatele finale vor mări ecartul dintre cei doi competitori. Dar nici nu se poate vorbi despre un „val albastru”, așa cum indicau unele sondaje de opinie premergătoare votului. Merită remarcat că ambii candidați au fost votați masiv, depășind recordul stabilit de Președintele Obama în 2008 (69.498.516).

Participarea masivă amplifică legitimitatea celui ales, este un semn al vitalității vieții democratice; dar reprezintă și un indicator al atmosferei de polarizare în care s-au desfășurat aceste alegeri și întregul mandat al Președintelui în exercițiu (din motive care nu pot fi imputabile doar acestuia). Numărul de voturi obținut de Președintele în exercițiu Donald Trump nu este un fenomen oarecare, ceea ce i-a îndemnat pe specialiștii de la prestigiosul institut Brookings să titreze: „Câștigător sau pierzător, Președintele Trump a fost oglinda de care America a avut nevoie”.

Industria de fact-checking: cel mai nou jucător pe piața electorală

Întregul proces electoral (campanie electorală, vot propriu-zis, numărarea voturilor, anunțarea câștigătorului) a fost dominat de teme precum: dezinformarea (alternativ, „fake news”), posibila interferență/ influență din partea unor actori statali sau non-statali; moderarea conținutului de către platformele digitale (moderare etichetată uneori drept „cenzură” sau chiar „interferență”); rolul covârșitor al acelorași platforme digitale în modelarea conversației publice; preluarea funcției mass media de stabilire a agendei publice de către algoritmi, big data și motoare de căutare.

Alegerile prezidențiale din SUA 2020 au marcat suficiente premiere sau recorduri: numărul de voturi, inclusiv recordul de voturi anticipate sau din partea tinerilor, alegerea primei femei în funcția de Vice-Președinte.

Există și alte premiere, care vor capta, probabil, atenția specialiștilor: etichetarea postărilor Președintelui Trump de pe Twitter, Facebook sau YouTube cu avertismente de genul „conținut posibil înșelător”, „contestat”, „nevalidat încă”; întreruperea discursului aceluiași Președinte de către trei mari rețele de televiziune, ABC, CBS și NBC; blocarea, pe aceleași platforme digitale, a conținutului furnizat de către unele trusturi de presă (blocarea, îngreunarea distribuirii și, în acest fel, reducerea amplificării); blocarea accesului pe Facebook a unor pagini ale căror hashtag-uri puneau la îndoială corectitudinea votului sau a numărătorii.

În sfârșit, o premieră mai puțin discutată este inserția în competiția electorală și în spațiul public a unui nou jucător: organizațiile de fact-checking. Aceasta la un interval relativ scurt (din 2016 nu a trecut chiar așa de mult timp!) de când platformele digitale se inseraseră în același spațiu public, dobândind faima (bună sau rea, depinde cum și de unde privești) că ele fac jocurile electorale și chiar politice.

Lippmann 2.0: „Trăim și simțim în lumi diferite”

O acuzație constantă adusă platformelor digitale este că, by design, creează adevărate tabere digitale ermetice, intransigente și prea puțin predispuse schimbului; fenomene cunoscute sub denumiri precum filter bubbles, thought bubbles, eco-chambers. Încă de la începutul secolului trecut, Walter Lippmann, unul dintre cei mai citați și respectați autori din domeniul opiniei publice, făcea constatarea amară că, pe baza accesului diferit la informații diferite, pe baza stereotipurilor pe care le dobândim astfel, „trăim în aceeași lume, dar simțim în lumi diferite”.  Se poate spune că acest trend – identificat de Lippmann în legătură cu presa scrisă – cunoaște, în epoca platformelor digitale, nu doar o amplificare, ci o mutație de fond: „trăim și simțim în lumi diferite, opuse, chiar ireconciliabile”.

Potrivit cercetărilor publicate până în acest moment, votul pare să fi fost puternic structurat în funcție de apartenența la aceste tabere ermetice, chiar intolerante, în legătură cu care s-a folosit chiar denumirea de triburi. Graficul pus la dispoziție de Statista este grăitor: pentru votanții lui Donald Trump, tema economică a contat în proporție de 82%, în timp ce, pentru votanții competitorului său, această problematică a contat doar în proporție de 17%. Invers, problema inegalității rasiale a fost prioritară pentru votanții pro-democrați – 91%, în timp ce această problematică a contat în cristalizarea votului doar pentru 8% dintre votanții pro-republicani. Găsiți o ilustrare mai convingătoare a dictonului actualizat al lui Lippmann decât acest grafic?

Intervențiile publice ale Președintelui ales Joe Biden (care pot fi consultate pe larg aici și aici) denotă conștientizarea riscului ca polarizarea („lumile diferite”) să se prelungească în actul guvernării propriu-zise: „acum, că s-a încheiat campania electorală, este timpul să lăsăm în urmă furia și cuvintele grele și să ne comportăm ca o națiune unită”; „trebuie sâ încetăm să ne tratăm oponenții politici ca dușmani”; „epoca întunecată a demonizării trebuie să se apropie de sfârșit”; „voi fi un Președinte care va unifica și nu va polariza”. Atenția special acordată acestui subiect atât în campania electorală („nu există râuri democrate și munți republicani”), cât și în primele intervenții ca Președinte ales are de-a face cu înțelegerea faptului că polarizarea are rădăcini structurale, legate de accentuarea inegalității socio-economice și de răspândirea platformelor digitale; constituie un gen de meta-amenințare, una care le potențează, le amplifică pe toate celelalte.

Într-un final, aș remarca faptul că se fac diverse comparații cu spațiul public românesc, cu momente electorale mai recente sau mai îndepărtate. Aș opina că aceste comparații sunt uneori stângace, alteori nepotrivite (fix pe invers), cu siguranță incomplete. Sper ca, odată făcute, să ducem eventuale comparații până la capăt și sper ca postura anti-polarizare și mesajele unificatoare ale Președintelui american ales să aibă reverberații în primul rând în spațiul public american, apoi în alte spații publice dominate de fenomene relativ asemănătoare.