Amiralul șef al Marinei Statelor Unite a cerut o reevaluare fundamentală a cheltuielilor de apărare ale națiunii. Potrivit acestuia, alocarea a cel puțin 4% din Produsul Intern Brut (PIB) pentru apărare este imperativă pentru a satisface cerințele actuale de pregătire și pentru a extinde flota de nave de război, în vederea contracarării amenințărilor emergente.

Reajustarea bugetară: Imperativ strategic pentru securitatea națională

Întrebat despre necesitatea unei creșteri specifice a bugetului Marinei pentru a sprijini noile clase de nave incluse în viziunea „Flotei de Aur” – precum cuirasatul de clasă Trump și refacerea designului fregatelor – șeful Operațiunilor Navale, amiralul Daryl Caudle, a evitat să ofere o cifră exactă. În schimb, a abordat subiectul cheltuielilor militare la modul general. „Recomandarea mea dintr-o perspectivă militară este să stabilim un nou normal, care să ne mențină peste 4% [din PIB]. Știm că efectul de descurajare și nivelul de pregătire asigurate de o astfel de cifră sunt sănătoase pentru Statele Unite”, a declarat amiralul jurnaliștilor în timpul unei mese rotunde. El a subliniat că „banii cheltuiți în sectorul apărării sunt bani bine cheltuiți,” care „creează locuri de muncă incredibile, securitate americană și prosperitate.” Cu un buget de apărare actual ce se apropie de 1 trilion de dolari, reprezentând aproximativ 3,3-3,4% dintr-un PIB de aproape 30 de trilioane de dolari, o propunere recentă a fostului președinte Donald Trump de a adăuga 500 de miliarde de dolari la bugetul apărării pentru anul fiscal 2027 ar duce cheltuielile la aproximativ 5% din PIB.

„Flota de aur”: Viziunea unei marine redefinite

Deși amiralul Caudle nu a detaliat sumele necesare pentru bugetul Marinei, a evidențiat că serviciul a menținut o flotă de aproximativ 300 de nave, departe de cerința de lungă durată a Congresului de a ajunge la 355 de nave. „Trebuie să facem progrese în acest sens,” a afirmat el, adăugând că „Marina are nevoie de un buget pe măsura setului său de misiuni.” „Flota de Aur”, anunțată în decembrie de fostul președinte Trump, include o nouă clasă de cuirasate ce ar purta numele său, mult mai mari și cu o putere de foc sporită, o fregată bazată pe nava de securitate națională de clasă Legend a HII, utilizată de Garda de Coastă, și o suită extinsă de sisteme fără pilot. În discursul său la conferința anuală a Asociației Marinei de Suprafață, amiralul Caudle a descris Flota de Aur ca fiind „o inițiativă de tip «și», nu o listă de dorințe de tip «sau».”

Revitalizarea industriei navale: Provocări și soluții inovatoare

Pentru a transforma aceste ambițioase proiecte de construcție navală în realitate, amiralul Caudle a indicat că este necesară o schimbare fundamentală în modul de operare al Marinei și al industriei. Aceasta implică „îmbunătățirea lanțului de aprovizionare, achiziționarea de materiale cu termen lung de livrare, îmbunătățirea forței de muncă prin recrutare, retenție și instruire.” Pe lângă aceste eforturi, vor fi necesare „schimbări de paradigmă, cum ar fi modularitatea.” Baza industrială maritimă a SUA se află „abia la început” în ceea ce privește construcția navală modulară, o tehnică ce descompune construcția navelor în module discrete, asamblate ulterior. Deși comună la nivel internațional, constructorii navali americani abia acum se adaptează. O bază industrială „nu complet optimizată” pentru modularitate ar putea beneficia însă de această abordare, permițând Marinei să implice mai mulți constructori navali și să accelereze ritmul de construcție.

Dezbaterea Jones Act și potențialul colaborării internaționale

„Nimic nu împiedică alte șantiere navale din Golful Mexic – dintre care sunt multe, … peste 20 – să nu poată construi o parte sau un modul întreg pentru acea fregată,” a exemplificat Caudle, referindu-se la potențialul extins al construcției modulare. El a sugerat că și constructorii navali străini ar putea contribui la creșterea capacității, sprijinind o reevaluare a Actului Jones – legea americană care impune ca mărfurile expediate între porturile americane să fie transportate pe nave construite în SUA. „Când știm că avem o provocare legată de forța de muncă în Statele Unite, cred că capacitatea pe care o pot aduce constructorii străini este extrem de importantă de luat în considerare,” a argumentat amiralul. Aceasta ar putea include construcția integrală a navelor auxiliare în străinătate sau construcția parțială a navelor de luptă, cu finalizarea sistemelor de luptă și a pachetelor de senzori de înaltă performanță în SUA sau cu partenerul. Caudle a recunoscut, totuși, că implicarea partenerilor străini ar presupune dificultăți, cum ar fi necesitatea accesului la sistemele de aprovizionare americane sau provocările lingvistice și culturale.

„Epoca veche se incheie azi”, declară Secretarul Hegseth, centralizând inovația sub Emil Michael

Într-o mișcare strategică de anvergură, Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a declanșat, luni seară, o restructurare fundamentală a abordării tehnologice a Pentagonului. Prin publicarea a trei memorandumuri politice majore, departamentul își propune să accelereze inovația și să regândească peisajul tehnologic, recunoscând urgența unei curse a înarmărilor la nivel global.

Un manifest pentru viteză și acțiune

„Vechea eră se încheie azi”, a proclamat Hegseth în timpul ultimei sale opriri din turneul „Arsenalul Libertății” la fabrica SpaceX din Brownsville, Texas. „Am terminat cu un târg de știință în timp de pace, în timp ce adversarii noștri duc o cursă a înarmărilor în timp de război.” Această declarație subliniază o schimbare dramatică de mentalitate, orientată spre rapiditate și eficiență.

Memorandumurile dezvăluie o serie de noi inițiative legate de inteligența artificială (AI), de la fragmentarea sistemului extins de baze de date Advana până la crearea unei noi „turnătorii” de simulare AI, denumită „Ender’s Foundry”, în onoarea iconicului personaj SF. De asemenea, planul continuă consolidarea organizațiilor de inovare independente – proliferare sub administrațiile anterioare – sub controlul strict al lui Emil Michael, Subsecretarul pentru Cercetare și Inginerie și Chief Technology Officer (CTO) al Departamentului Apărării.

Un singur comandant pentru ecosistemul de inovare

Unul dintre memorandumurile lui Hegseth, de o importanță crucială, declară fără echivoc: „Ecosistemul nostru de inovare rămâne o încurcătură de organizații suprapuse și autorități confuze – soluții ocolitoare construite pentru a ocoli sisteme acum învechite. Organizații multiple se luptă pentru aceeași misiune. Industria se confruntă cu un labirint de ‘uși de intrare’ concurente. Consiliile proliferează în timp ce responsabilitatea se difuzează… Azi, punem capăt confuziei. Intenția și politica sunt simple: unificați ecosistemul de inovare condus de un singur Chief Technology Officer.”

În discursul său din Texas, Hegseth l-a indicat pe Emil Michael, așezat în primul rând, clarificând că acesta este noul „șerif” al orașului tehnologic. „Emil va stabili direcția tehnică, va conduce ecosistemul de inovare care va primi progresul de oriunde s-ar afla și îmi va spune față în față în fiecare zi, și, sincer, dacă câștigăm sau pierdem competiția în tehnologie și inovare”, a afirmat Hegseth. „Va avea autoritatea de decizie și va conduce printr-o evaluare riguroasă, concentrându-se pe rezultate reale și măsurabile.”

Viziunea lui Michael: Șase priorități cheie

Încă din august, Michael a anunțat cele șase priorități tehnologice majore și a preluat controlul atât asupra Unității de Inovare în Apărare (DIU) din Silicon Valley, cât și asupra Oficiului Principal pentru Digital și Inteligență Artificială (CDAO) al Pentagonului. Planul de reorganizare al lui Hegseth consolidează aceste schimbări, reînființând DIU și Oficiul de Capacități Strategice (SCO) ca „Activități de Câmp” departamentale, sub „supravegherea generală” a CTO. Acestea se alătură, conform memorandumului, „ecosistemului de inovare al Departamentului de Război (DoW)”, alături de alte trei organizații care raportează deja CTO-ului: Oficiul de Capital Strategic (OSC); noua Activitate de Inginerie și Integrare a Misiunii (MEIA), creată în august; obscurul Centru de Management al Resurselor de Testare (TRMC); și renumita DARPA.

De asemenea, mută birouri suplimentare de inovare sub supravegherea lui Michael și dizolvă trei organisme de supraveghere suprapuse – Grupul Director pentru Inovare în Apărare, Grupul de Lucru pentru Inovare în Apărare și Consiliul CTO – în favoarea unui singur „Grup de Acțiune”, condus tot de CTO. Hegseth a anunțat și numirea lui Owen West, fost asistent al secretarului apărării pentru operațiuni speciale și conflicte de intensitate redusă, ca director DIU începând cu luna martie, iar Cameron Stanley va ocupa funcția de următorul Chief Digital și Artificial Intelligence Officer al Pentagonului.

Cifre cheie și obstacole birocratice

Rămân totuși unele semne de întrebare birocratice. Conform legii, DIU raportează direct Secretarului Apărării, iar SCO Subsecretarului, iar – așa cum recunosc atât memorandumul lui Hegseth, cât și un comunicat de presă oficial al Pentagonului – Secretarul nu poate modifica acest lucru; doar Congresul are această putere. Cu toate acestea, aceste lanțuri de raportare sunt un vestigiu al unor relații personale demult apuse, ambele oficii fiind create și susținute de regretatul Ash Carter. Deși DIU și SCO ar putea încerca în continuare să-l ocolească pe Michael, cel puțin pe hârtie, în practică, Hegseth și adjunctul său, Steve Feinberg, sunt puțin probabil să fie simpatici cu astfel de inițiative.

„Schimbările arată destul de bine pe hârtie, [dar] am îngrijorări”, a declarat Jack Shanahan, un general-locotenent în retragere și director fondator al Centrului Comun AI al Pentagonului. „Rămân cinic în privința execuției, având în vedere modul în care funcționează clădirea. Ar trebui ca firmele comerciale cu idei bune să se adreseze CAG, CTO, uneia dintre cele șase organizații, tuturor de mai sus?” Mike Groen, succesorul lui Shanahan la conducerea JAIC, a adăugat: „Ziua în care vom înceta să scriem organigrame și vom începe să scriem cod va fi una de sărbătorit.”

Noi orizonturi AI: De la simulări la contra-măsuri

Două memorandumuri suplimentare publicate luni seară oferă cel puțin o parte din scopul reorganizării lui Hegseth: să lanseze o gamă ambițioasă de programe AI, în timp ce eficientizează unul mai vechi. Cel mai cuprinzător dintre aceste documente este o „Strategie de Inteligență Artificială pentru Departamentul de Război” de șase pagini, centrată pe șapte „Proiecte de Ritm (PSP)” de înaltă prioritate, care vor fi conduse de CDAO.

Unul dintre aceste proiecte prioritare era deja public: GenAI.mil, lansat luna trecută pentru a aduce versiuni securizate ale modelelor lingvistice mari populare tuturor celor trei milioane de militari, personal civil și contractori ai Departamentului. Chiar și aici, memorandumul adaugă o nouă nuanță, afirmând explicit că modelele GenAI.mil, aprobate în prezent doar pentru date „sensibile, dar neclasificate”, vor fi în cele din urmă disponibile „la toate nivelurile de clasificare”.

Cele șase proiecte, nedezvăluite anterior, primesc doar descrieri scurte și generale:

• Swarm Forge va dezvolta „noi modalități de luptă cu și împotriva capabilităților bazate pe AI”, incluzând experimente pe teren cu inovatori din Silicon Valley și unități de elită.
• Agent Network va dezvolta „agenți” algoritmici semi-autonomi pentru „gestionarea bătăliei și suportul decizional, de la planificarea campaniei la execuția lanțului de ucidere”.
• Ender’s Foundry, o referință la clasicul lui Orson Scott Card, „Jocul lui Ender”, va dezvolta „capabilități de simulare bazate pe AI”.
• Open Arsenal va conecta colectarea de informații cu dezvoltarea capabilităților militare, „transformând informațiile în arme în ore, nu ani”, sugerând actualizări rapide ale software-ului armelor.
• Project Grant, inițiativa cea mai misterios descrisă, va „permite transformarea descurajării”.
• Enterprise Agents va dezvolta agenți AI pentru sistemele „enterprise” de back-office ale Departamentului.

Provocarea Advana: Scindarea succesului

În timp ce aceste șapte programe noi avansează rapid, Hegseth fragmentează un proiect AI mai vechi al Pentagonului care a devenit „victimă a propriului succes”. Ceea ce se numește acum Advana – prescurtarea de la „advancing analytics” – a început în 2019 ca un efort al biroului controlorului Pentagonului de a organiza baze de date incompatibile într-un întreg coerent pentru a efectua un audit fiscal adecvat. Deși Pentagonul încă nu a trecut un audit, gestionarea datelor Advana s-a dovedit atât de utilă încât tot mai mulți oficiali au început să o folosească pentru tot mai multe scopuri, ajungând în cele din urmă să fie suprasolicitată.

Cel de-al treilea memorandum al lui Hegseth, emis luni seară, împarte Advana în trei, separând funcțiile de gestionare financiară de bază de alte date ale Departamentului Apărării – acum denumite „War Data Platform (WDP)” – și de „serviciile de aplicație” subiacente, aplicabile pe scară largă. Chiar și în timp ce „trifurcă” Advana, Hegseth impune noi reguli decretelor privind datele din era Biden, cerând organizațiilor de apărare să-și partajeze datele cu CDAO. „Cu efect imediat”, se arată în memorandum, „refuzurile cererilor de date ale CDAO trebuie justificate USW(R&E) [adică Michael] în termen de șapte (7) zile, care va remedia sau va escalada situația către Subsecretarul Apărării.”

Ora de oră, America se află sub un atac neîncetat din partea unor actori străini – nu prin bombe, ci prin ecranele care ne înconjoară. Campanii sofisticate de dezinformare, orchestrate de Rusia și China, infiltrează platforme online, căsuțe de e-mail, televizoare și conversații cotidiene, vizând sistematic erodarea societății americane. Evoluția inteligenței artificiale a amplificat aceste atacuri, generând deepfake-uri convingătoare, campanii automate și metode inovatoare pentru a exploata vulnerabilitățile naționale.

Câmpul cognitiv: O amenințare directă la adresa patriei

Acesta nu este un simplu război informațional; este un atac direct asupra Statelor Unite înseși. Dezinformarea reprezintă un instrument extrem de eficient folosit de Beijing și Moscova pentru a slăbi reziliența societății americane și, implicit, a pune sub semnul întrebării apărarea națională prin influențarea procesului decizional și modelarea percepțiilor publice. Dacă America este sub atac, atunci armata Statelor Unite are un rol crucial în menținerea siguranței patriei. Într-un moment în care încrederea socială este la cote minime, armata trebuie să-și asume un rol mai proeminent în combaterea directă a eforturilor străine de dezinformare.

Mediul informațional a devenit o componentă vitală a apărării naționale, un câmp de bătălie cognitiv unde convingerile și percepțiile sunt modelate și contestate. Adversarii îl utilizează pentru a răspândi narațiuni false, a influența deciziile și a submina reziliența. Dezinformarea exploatează punctele de fricțiune și erodează încrederea în instituții. Apărarea patriei înseamnă mai mult decât interceptarea rachetelor și paza frontierelor; înseamnă contestarea spațiului informațional pe care adversarii îl ocupă în prezent în domeniul cognitiv al Americii.

Tactica focului rus și conductele chineze de propagandă

Campania de dezinformare a Rusiei urmează modelul „furtuna de falsuri”: un flux constant de informații false răspândite pe rețelele sociale, atât de omniprezent încât copleșește măsurile de contracarare. În 2020, fermele de troli rusești au atins 140 de milioane de utilizatori americani lunar, algoritmii platformelor amplificând dezinformarea rusă în fluxurile de știri. Aceste postări exploatează diviziunile și vizează grupuri nemulțumite pentru a servi obiectivele Kremlinului.

China abordează lucrurile oarecum diferit. Beijingul urmărește agresiv ceea ce analiștii descriu drept „conducte de informații”, achiziționând influență în instituții media mainstream precum Associated Press și Reuters pentru a canaliza propaganda de stat către publicul american. China plasează articole din media de stat, cum ar fi Global Times, în fața utilizatorilor care s-ar putea să nu le recunoască drept propagandă oficială și, în schimb, să le interpreteze ca știri legitime. Atunci când BBC a relatat despre abuzurile drepturilor omului împotriva musulmanilor uiguri, Republica Populară Chineză a răspuns prin desfășurarea unei rețele organizate de troli și a 57 de site-uri web de știri false pentru a contesta credibilitatea BBC.

Inteligența artificială a crescut exponențial aceste amenințări. Deepfake-urile au evoluat de la falsuri rudimentare la imitări sofisticate care au înșelat oficiali guvernamentali, inclusiv cazuri în care voci generate de AI au imitat cu succes Secretarul de Stat. Rusia și China folosesc acum AI pentru a genera conținut la o scară fără precedent, creând dezinformare extrem de țintită și personalizată, care se adaptează în timp real pentru a maximiza impactul.

Răspunsul insuficient al națiunii

Răspunsul Americii a fost inadecuat. Eforturile anterioare au stagnat sau s-au prăbușit sub presiunea politică. Consiliul de Guvernare a Dezinformării al DHS (Departamentul Securității Interne) din administrația Biden, menit să ajute publicul să „decifreze dezinformarea” și să coordoneze răspunsul la amenințări, a fost dizolvat la trei săptămâni după un val de critici privind depășirea prerogativelor guvernamentale. În plus, odată cu dizolvarea Centrului pentru Influență Malignă Străină al Directorului Informațiilor Naționale și a Centrului Global de Angajament al Departamentului de Stat, America duce lipsă de o apărare unitară pentru a contracara dezinformarea internă.

Misiunea armatei: Încrederea ca armă supremă

Strategia Națională de Securitate din 2025 a administrației Trump prioritizează protejarea „țării, poporului său, teritoriului său, economiei sale și modului său de viață de atacurile militare și influența străină ostilă.” Cu peste jumătate dintre americani primind știrile de pe rețelele sociale, dezinformarea reprezintă o influență ostilă directă. Pentru a contracara această amenințare, Departamentul Apărării (DoD) ar trebui să facă din aceasta o prioritate și să utilizeze resursele sale, inclusiv Comandamentele Nordului și Cibernetice ale S.U.A., care dețin atât expertiza, cât și mandatul, pentru a contracara aceste amenințări informaționale ca parte a apărării patriei.

Cea mai puternică armă a armatei împotriva dezinformării este încrederea. 82% dintre americani au încredere în armată, mult mai mult decât în Congres (39%), Președinție (45%) sau în instituțiile media (33%). Atunci când se răspândesc conturi și narațiuni false, americanii au nevoie de o voce de încredere. Armata, ca una dintre cele mai credibile instituții, poate oferi vocea care va ajuta la combaterea părtinirii pe care se bazează dezinformarea.

Departamentul Apărării angajează deja analiști care integrează informații pentru a detecta influența malignă și a prezice acțiunile adversarilor. Aceleași metode care protejează forțele desfășurate pot proteja cetățenii acasă de dezinformare. Armata Statelor Unite înființează deja unități concentrate pe dezinformare în teatrele Indo-Pacific și European. Armata ar trebui să declasifice informații care expun dezinformarea, identifică conturile false și avertizează despre amenințările interne. Această abordare de „pre-combatere” (prebunking), inoculând publicul împotriva dezinformării înainte ca aceasta să prindă rădăcini, s-a dovedit remarcabil de eficientă atunci când administrația Biden a declasificat informații pentru a expune planurile de invazie ale Rusiei și a contracara dezinformarea Kremlinului despre Ucraina, eliminând pretextele lui Putin și învingând Rusia în războiul informațional.

Riscuri și balize: Navigând in dilemele politice

Trebuie recunoscut că implicarea militară în eforturile de contracarare a dezinformării comportă riscuri sociale semnificative. Actorii politici de ambele părți au folosit acuzațiile de „știri false” și „dezinformare” pentru a submina relatări și critici legitime. Oficialii guvernamentali au amplificat, uneori, narațiuni false sau neverificate pentru câștig politic.

Pentru a aborda aceste riscuri, Congresul, Casa Albă, Pentagonul și instituțiile media trebuie să dezvolte și să impună cadre clare care să distingă operațiunile străine ale adversarilor de dezacordurile politice interne. Pe măsură ce adversarii străini devin tot mai pricepuți în exploatarea mediului informațional și în exacerbarea diviziunilor sociale, armata trebuie să evite implicarea în dezbateri politice despre adevăr. Cu toate acestea, în apărarea împotriva războiului informațional străin coordonat, vizând securitatea americană, resursele de informații și credibilitatea instituțională a armatei pot aduce o contribuție decisivă și necesară.

Navigarea aspectelor politice ale războiului informațional și prevenirea politizării armatei necesită aderarea strictă la doctrina și reglementările DoD, operând în cadrul autorităților existente și transparență pe tot parcursul operațiunilor până la punctul de a dezvălui capacități adversarilor străini. Manualul de teren al Armatei pentru Operațiuni de Afaceri Publice, FM 3-61, oferă în prezent definiții fundamentale și cadre operaționale care pot stabili balize critice pentru rolul Forței Comune în contracararea dezinformării. Adaptarea acestui document și crearea de reglementări aplicabile, cum ar fi o Directivă DoD privind combaterea dezinformării, ar contribui la stabilirea unor garanții pentru membrii militari angajați în războiul informațional.

Un exemplu unde aceste directive sunt incredibil de utile în prevenirea depășirii atribuțiilor de către armată este Directiva DoD 5240.01, care guvernează analiza informațiilor. Această directivă ajută la impunerea unor limite în jurul analizei informațiilor în cadrul DoD și împiedică analiștii din Forța Comună și Comunitatea de Informații să încalce normele. În cadrul acestei directive, se găsește definiția „activităților de informații” militare și rapoartele datorate factorilor de decizie pentru a asigura transparența. Această directivă asigură, de asemenea, conformitatea cu Ordinul Executiv 12333, care protejează drepturile cetățenilor americani și împiedică analiza informațiilor să încalce aceste drepturi.

Eforturile de contracarare a dezinformării necesită o protecție similară printr-o directivă sau reglementare pentru a preveni abuzul. Mai exact, reglementările ar trebui nu doar să definească dezinformarea, ci și să stabilească faptul că activitățile militare de contracarare a dezinformării trebuie să vizeze doar operațiuni străine sponsorizate de stat, atribuite de comunitatea de informații, să necesite supraveghere din partea Biroului Secretarului Apărării și să definească rolul operațional pe care îl are comandantul combatant desemnat în asigurarea protejării diviziunii civil-militare.

Reglementarea și transparența trebuie să lucreze în tandem pentru a ajuta aceste eforturi să evite politizarea. Departamentul Apărării ar trebui să informeze periodic Congresul cu privire la aceste eforturi pentru a asigura transparență, a permite supravegherea și a garanta că eforturile rămân concentrate pe adversarii străini. Departamentul trebuie, de asemenea, să angajeze periodic media în aceste eforturi pentru a construi încredere și a asigura responsabilitatea.

Dezinformarea nu este doar o problemă de politică; este o amenințare militară la adresa securității naționale. Rusia și China duc un război informațional împotriva societății americane, iar America trebuie să riposteze cu instituțiile cel mai bine echipate pentru a câștiga: Departamentul Apărării.

Prin declasificarea informațiilor, expunerea operațiunilor de influență ale adversarilor și „pre-combaterea” dezinformării înainte ca aceasta să se răspândească, armata poate apăra domeniul cognitiv la fel de eficient cum apără granițele noastre fizice. Întrebarea nu este dacă armata ar trebui să se implice în această luptă; este dacă America își poate permite să lase acest câmp de bătălie neapărat pentru mai mult timp. Protejarea spațiului nostru informațional și a unității naționale necesită pași urgenți și decisivi, începând de astăzi.