Știți ce risca Isus?

Așa l-a întrebat CTP pe un realizator de la Digi24. Era vorba despre moaștele Sfîntului Dimitrie, despre discriminarea pelerinilor prin măsurile de distanțare și de izolare, iar CTP era curios să știe ce ar fi făcut Mîntuitorul: i-ar fi lăsat pe oameni să sărute racla la grămadă sau i-ar fi triat cu buletinul, așa cum au anunțat Guvernul și Biserica?

CTP știa răspunsul, asta s-a văzut clar în zîmbetul șiret, care i-a încolăcit, o secundă, chipul de yoghin scheletic, dar nu l-a dezvăluit publicului de-a dreptul. A preferat să dezvăluie adevărul treptat, picurîndu-l din pildele sfinte, ca un Socrate iluminat de evanghelii.

Iisus mergea prin holde cu apostolii după el, a povestit CTP, iar cînd apostolilor li s-a făcut foame, Iisus le-a dat voie să rupă boabele și să se hrănească, încălcînd rînduiala Sabatului evreiesc. Altădată, zice CTP, buchisind tot în evanghelia lui Marcu, Iisus a vindecat un om beteag chiar dacă fariseii șușoteau că se pune contra vrerii Domnului, care nu îngăduia nicio lucrare de Sabat. Iisus a trecut însă peste interdicții, fiindcă, „Sîmbăta este făcută pentru om, iară nu omul pentru Sîmbătă“.

Realizatorul Digi24, unul dintre băieții ăia doi de la Gândul care par să păstreze mereu o mînă în pantaloni, și-a umezit ochii ca un ucenic copleșit de admirație, căci CTP începea să iradieze sfințenie, iar un nimb de plasmă stelară i se ivise deasupra creștetului, trimis de arhanghelii Asimov și Artur C. Clarke.

Mîntuitorul, a explicat CTP, a ales să vindece omul, să-l hrănească și să-l salveze, asumîndu-și un teribil risc. „Știți ce risca Iisus?“, l-a întrebat el pe ucenicul din studio, străfulgerîndu-l cu privirea. Dar ucenicul nu știa, așa că răspunsul a venit tot din cărțile sfinte, de astă dată din Vechiul Testament, unde bunul Dumnezeu îi pune în vedere lui Moise că cel care nu va ține ziua Sabatului sfîntă și o va întina lucrînd trebuie omorît.

„Deci asta risca Iisus, risca să fie omorît pe loc, cu pietre“, a punctat CTP finalul grandios al demonstrației sale.

Dar Iisus tocmai de-aia venise pe pămînt, ca să fie omorît. Ca prin moartea sa să pună în mișcare Învierea, singura dovadă a dumnezeirii lui, singura cale prin care predicile și minunile de pînă atunci se încărcau de adevăr. Iisus nu risca nimic. Dimpotrivă, dacă-l omorau cu pietre fariseii se grăbea salvarea omului, începea opera de mîntuire mai devreme. Iisus i-a zgîndărit pe toți – pe preoți, pe romani, pe însuși Dumnezeu – fiindcă era în căutarea unei ocazii, dar fariseii au ratat-o, lăsîndu-l în viață și amînînd moartea care trebuia să declanșeze adevărata credință. Păcătoșii au fost nevoiți să-și lase izbăvirea pe altă dată și să mai aștepte o vreme, pînă cînd a intrat în scenă Iuda și l-a predat pe Mîntuitor romanilor.

Iuda, de fapt, e eroul creștinismului. Fără el, bizuindu-se doar pe codelile fariseilor, Iisus ar fi rămas în viață, poate, pînă la adînci bătrîneți, cînd martiriul și moartea nu mai au aceeași trecere. Iuda, spre deosebire de Iisus, s-a sacrificat fără asigurare post-mortem, fără să știe că există veșnicie. A ales moartea definitivă, a dat tot ce a avut doar ca să-l pună pe Mîntuitor la treabă și să dea predicilor lui șansa de a se confrunta cu adevărul.

Prin urmare, Iisus n-a riscat nimic. Dar, de acum încolo, nu se știe. Evanghelia după CTP poate clătina totul. (Doru Buşcu – catavencii.ro).