Premii ale Academiei Române 

Azi, vineri, 28 octombrie 1990, la orele 10,30 Sala Prezidiului Academiei Române a găzduit festivitatea decernării unor premii acordate de Secţia de ştiinţă, filozofie, psihologie şi pedagogie pentru lucrări din acest domeniu apărute in anii 1988 şi 1987. Au participat membri ai celui mai înalt for al ştiinţei şi culturii din ţara noastră Academia Română cadre didactice universitare; cercetători, scriitori; alţi oameni de ştiinţă şi cultură.

Festivitatea a fost condusă de acad. C.l. Gulian care a decernat premiile Academiei Române, la Secţia de ştiinţe filozofice, psihologice şi pedagogice pe anii 1986-1987.

Au fost premiate următoarele lucrări pentru anul 1986: Premiul Vasile Conta s-a acordat lucrării „Corespondenţe structurale in logica modernă” de Traian Stîrbăţ, Premiul „Nicolae Titulescu” pentru lucrarea „Teoria generală a posesiei în dreptul Civil“ de Dimitrie Gherasim. Pentru anul 1987 a fost decernat Premiul „Vasile Conta” lucrării „Adevăr şi performanţă” de Petru loan. 

În continuarea acestei festivităţi, prof. dr. Emil Păun de la Universitatea Bucureşti a prezentat comunicarea „Deschideri interdisciplinare ale pedagogiei: abordări etimologice în educaţie.” H.L. 
Interpelare în Parlament: Ion Raţiu cere demisia Guvernului, iar Petre Roman îl felicită!
La încheierea dezbaterilor şedinţei comune a celor două camere ale Parlamentului României a luat cuvântul primului-ministru.

Domnul Petre Roman s-a referit aşa cum a calificat-o domnia sa la cea mai agresivă critică, cea prezentată de domul Raţiu. Din păcate – a spus, domnia sa – trebuie să constat ca sint mult prea multe acuzatii fără fond. Nicăieri, în Raport, nu se spune că regiile autonome vor juca un rol principal. Dimpotrivă se spune, foarte clar că regiile autonome sînt prevăzute, numai pentru acele sectoare de interes naţional. Domnul Raţiu să demonstreze care sînt acele sectoare din cele gindite pentru regiile naţionale ce nu şi le-ar asuma şi dînsul. Dacă, cum a zis, ar urma la Guvern, sau ca viitor prim-ministru. Nu e adevărat că Guvernul vrea să stabilească preţuri, afară de controIul preţurilor la materiile prime şi, în primul rînd, la energie. Şi iarăşi îl intreb pe domnul Raţiu în care ţară din lume, chiar şi în SUA, Guvernul nu controlează combustibilul şi energia?

Se spune că iniţiativa privată si prezenţa capitalului străin au fost jugulate. Dar, asta am spus şi eu in Raport. Numai că, spre deosebire de ceea ce spune domnul Raţiu eu am arătat cum putem depăşi acest moment! Am precizat căile şi am arătat ceea ce revine Guvernului şi ce anume Parlamentului. Dacă criticile care le primim sint fără formulări concrete, mi se pare că, pînă la urmă, ele se transformă într-o mîngîiere. In final, domnul Raţiu a spus: „Guvernul trebuie să demisioneze”. Este datoria opoziţiei să ceară lucrul acesta zi de zi – a precizat Petre Roman, adăugînd că îl felicită pe domnul Raţiu că o face pentru că acesta este rolul opoziţiei. 

Ziarul Libertatea din 26 octombrie 1990 pag. 1-a ► ^{_{Click pe imagine pentru mărire!}}

Europa

Caricatură de ANDO

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA IN FOC)

OPRIMAT SAU CARIERIST?

(Cariera neromanţată a unui cunoscut miliţian de frunte) 
– continuare din numărul trecut –

Îi amintim, de exemplu, de criza de nervi pe care a făcut-o cînd”prinţişoruI” venind de la Constanţa, prin Călăraşi si-a tamponat, din cauza vitezei maşina care-l escorta, inferioară ca parametrii tehnici autoturismului pe care-l conducea faimosul „pilot”.    
De altfel, aceste servicii se întindeau la toţi nomenclaturiştii vremii.
A rămas de pomină, examenul dat la bătrîneţe de soţia fostului ministru al muncii P.L., care, deşi efectuase peste 206 ore de conducere la Şcoala de şoferi amatori din str. Ilioara, la simulacrul de examen ce a fost ordonat de V.B., era gata să-l omoare pe ofiţerul examinator. Cînd acesta, şef de serviciu, col N.G., s-a prezentat la şeful direcţiei să-i raporteze ce s-a întîmplat, V.B. a făcut obişnuita criză de nervi şi acoperindu-l pe ofiţer cu invective şi epitete; i-a cerut acestuia să o declare „admisă”.    
Exemple de acestea avem nenumărate…
Aceste atitudini nu surprindeau, fiind cunoscut ca abuziv, violent şi neprincipial in relaţiile cu subordonaţii, fiind salvat, mereu, de aceiaşi băieţi cu epoleţii albaştrii, pe care-i blamează în presă, şi care-i cunoşteau „slăbiciunile”. 
Au fost cunoscute şi încercările de seducere (unele, reuşite) ale soţiilor unor subordonaţi, a unor subordonate, mergînd pînă la momentul penibil cînd fi fost surprins de ofiţerul V. intr-un birou, cu o femeie de serviciu din unitate; intr-o situaţie, pe care, din decenţă, nu o putem aşterne pe hîrtie.
Nostim a fost şi momentul, cînd soţia a găsit intr-un loc ascuns, un număr de telefon, şi crezind că este al unei concurente, a sunat să vadă despre cine este vorba, declinindu-şi calitatea.
Din fericire, tot „băieţii” au muşamalizat afacerea, nefăcind publice reproşurile pe care le-a primit V.B. de la ataşatul de presă al unei ambasade, căruia îi aparţinea telefonul.
În mai multe rinduri, soţia l-a reclamat, că-şi neglijează familia şi întreţine relaţii intime cu diferite persoane anchetele care au urmat confirmînd cele semnalate. De asemenea, şoferii care-l deserveau erau îngroziti de expresia „Hai, acum mergem să ne distrăm!“ ştiind că în faţa hotelului „Flora”, sau a blocului de pe sos. Colentina unde stătea „domnul profesor”, si a blocului din strada Ilie Pintilie, unde locuia „domnul inginer” – şi mai avea multe adrese – aveau de aşteptat ore in şir. Cel mai mult era de aş-teptat cînd şeful direcţiei mergea la „prietenul lui doctorul MS” de la Spitalul municipal, care organiza adevărate festinuri, în biroul său, la care participă de multe ori şi „prinţişorul”, fapt care a ajuns pină la urechile grijuliei mame.
Nu putem să nu specificăm şi faptul că astăzi, in circulatie ne confruntăm cu fenomene deosebite datorită modului în care V.B. raporta situaţia accidentelor şi, mai ales, a consecinţelor acestora. Pe fondul creşterii parcului auto, a numărului conducătorilor auto si a subţierii numărului şi dotării agenţilor de circulaţie V.B., si-a luat aberantul angajament în faţa mai marilor săi că va reduce an de an numărul accidentelor de circulaţie, demarind în acest scop o adevărată prigoană împotriva şefilor de servicii judeţene pe care-i obligă prin atitudinea sa să recurgă la tot felul de artificii pentru a ascunde adevărul.
Ne surprinde că cel care a dispus revizuirea medicală a tuturor posesorilor de permise de conducere auto care aveau vîrsta de peste 60 ani, ţinînd adevărate teorii pe această temă, conduce astăzi, la 63 de ani, autoturismul, după ce a avut un accident vascular cerebral, rămînînd handicapat.
Pentru că veni vorba de accident, şi acesta s-a datorat modului său de viată, cu excese erotice şi bahice, care vor constitui, dacă va fi cazul, subiectul unor relatări viitoare, în care vom detalia, relaţiile acestui „slujitor al dreptăţii” de sus pînă jos, precum si organizarea de neuitat a nunţii, mezinei familiei la Intercontinental, în prezenţa si cu aportul total al subordonaţilor celui pornit astăzi să dea sfaturi de bună purtare, fără a avea după părerea noastră, suportul moral să iasă pe stradă; dar să mai şi apară în mijloacele mass-media…

AMBIDEXTRU 

Ziarul Libertatea din 26 octombrie 1990 pag. a 2-a ► Click pe imagine pentru mărire!

Ziarul Libertatea din 26 octombrie 1990 pag. a 3-a ► Click pe imagine pentru mărire!

Ziarul Libertatea din 26 octombrie 1990 pag. a 4-a ► Click pe imagine pentru mărire!

Din păcate, adevărat

La 23 iunie 1986, intr-o noapte cu Lună Plină, „noaptea vrăjitoarelor”, studentul la biologie Luciano Hani Tarek (29 de ani) s-a întîlnit pe furiş, după ce-şi luase toate precauţiile să nu fie văzut de nimeni, cu „maestrul”, „guru“ lui Giuseppe Costa, întîlnirea a avut loc la miezul nopţii în parcul arheologic din Veio, eternă ţintă a pasionaţilor de ocultism şi… O împuşcătură de pistol, glontele i-a pătruns tînărului drept în inimă… şi…

Delictele acestei lumi „oculte” în care convieţuiesc demonismul, parapsihologia, sectele secrete, ritualurile negre s-au înmulţit. (S-a observat o predilecţie pentru locurile în care au mai murit oameni; în care au fost comise crime ca şi pentru cimitire. De asemeni, dar aceasta cu plasare în timp, activităţile de acest gen se intensifică imediat după noaptea Sfintului Ion, cînd, conform teoriilor esoterice, se deschid porţile celuilalt tărîm).

Vaticanul s-a văzut nevoit să le atragă atenţia credincioşilor să nu recurgă la exorcisme neautorizate de biserică că pericolul este extrem de mare cu toate acestea, numărul „iniţiaţilor” a crescut. Că si numărul crimelor. Al escrocheriilor şi al demenţei. În iunie 1987 carabinierii au pătruns în forţă intr-o casă declarată „sanctuar” al unei confraternităţi ce se autointitula „Apostolii Credinţei dedicati Trinităţii Divine si Preasfintei Fecioare”. Au găsit trei bătrînele cumsecade care păstrau de luni de zile două cadavre: Adolfo Roncacci, fondatorul „Bisericii” la care aderaseră bătrînele femei, predica împotrivă obiceiului de a înhuma morţii. Apoi, in luna iunie a acestui an, a fost arestat Domenico Bernardini, fondatorul „Casei Iubirii”: acuzaţiile aceleaşi, ceremonii negre, ritm sexual, în plus, adepţii trebuiau să doneze toate bunurile lor materiale „Casei”. Ultima nebunie al cărei scenariu este neliniştitor, se numeşte ,,Ordo Templis Orientis” şi reia teoriile englezului Aleister.

Crowley. Ritualurile sînt foarte secrete, dar se ştie deja că se bazează pe magie sexuală şi pe practici „licantropico-kabbalistice”, iar un grup care se referă tot la Crowley, foloseşte pentru ritualurile sale un cap de porc mistreţ şi o tînără goală. Cum sfirşesc aceste orgii o poate bănui oricine. (Tot e bună şi Sida la ceva, a remarcat, cu tristeţe un ziarist italian, e mai mult ca sigur că teama de contaminare le-a mai anulat din zel entuziaştilor exorcişti!).

Crima descoperită la începutul lui august nu intră insă în tipicul ritualurilor satanice cu sacrificări de vieţi omeneşti, a declarat o cunoscută ocultistă (care a adăugat că are impresia că vede trei tineri cu părul negru tuns scurt), iar cronicarii literari au remarcat că totul seamănă dureros de mult cu finalul unei cărţi „horror” apărută în timpul verii.

Vîrstele lui Lulu de Almudena Grandes.. Eroina cărţii, în final, se salvează ca prin minune şi scapă de o orgie de sadism; dar… e posibil ca sadicii să se fi inspirat de aici, s-a mai spus.    

S-a spus, desigur. Poliţia însă vorbeşte puţin şi acţionează. După citeva zile a fost identificată victima. Era o tînără de 24 de ani. Emigrată din Insulele Capului Verde în Italia, anul trecut, in aprilie. Se numea Ester Maria Lima Ben-holiel şi era de o frumuseţe uluitoare. Venise la Roma să scape de sărăcie. Pentru că era frumoasă şi deosebit de manierată a fost imediat angajată de o familie de italieni, familia marchizului Michele D’Afflitto Imperiale. Era în-drăgită de „stăpîni” şi tratată ca un membru al familiei. La 17 iulie însă, a fost invitată la un botez, intr-o familie tot de emigraţi din localitatea sa natală. In timpul petrecerii cîţiva indivizi, conaţionali, care-i făcuseră curte fără succes au privit-o insistent în timp ce goleau pahar după pahar. Apoi, la plecare, s-au oferit tocmai aceştia s-o conducă acasă cu maşina…

La locuinţa marchizului, în camera tinerei Ester, a fost găsit un jurnal intim, au fost găsite şi scrisori de dragoste de acasă, de la soţ şi de la copil… Avea un fiu de 6 ani.

Poliţia italiană a şi arestat un „cîntăreţ”, „artist” care, pentru moment, neagă crima. Este insă cel care a condus-o acasă pe tînăra femeie… Cazul, oricum, rămâne deschis, dar… „Faptul că izbuteşti să pui cătuşele la miinile unui ucigaş nu înseamnă că poţi şi să redai viaţa victimei. Îţi faci datoria, ai conştiinţa împăcată din acest punct de vedere, dar Viaţa, Viaţa…?“, a declarat şeful poliţiei din Roma, dl. Umberto Impronta.

(Din cotidianul italian La Repubblica)
Maria CUNE

Renegatul

Pentru a putea gîndi şi scrie despre neamul tău, despre poporul în mijlocul căruia te-ai născut, în fond despre părinţii, fraţii şi surorile tale, despre moşii şi strămoşii tăi, aşa cum o face într-o fiţuică cu puternic iz legionar din Canada – „Cuvintul românesc”august 1990, pagina I -tînărul Ilie Fârte, student anul II la Facultatea de filosofie din Bucureşti, nu poti fi decît un renegat. Da, un om care a rupt-o definitiv cu ai lui, cu stirpea din care se trage, un om care îsi urăşte in aşa măsură glia, familia în care s-a născut, încît este in stare să-şi ucidă, deocamdată, prin vorbe otrăvite, întregul  neam. Dar, iată cît poate răbda o hîrtie: …Aflată la periferia spiritualităţii  occidentale de unde bizantinismul meschin s-a grefat oe consimţământul moral cvasi unanim la o robie perpetuă. România oferă azi imaginea unui primitivism gregar… În sufletul acestui popor  şi în toată fiinţa lui e ceva straniu, nici voinţă, nici revoltă: este poporul cel mai nepregătit politiceşte si cu nivelul moral cel mai scăzut. Nu este nici o putere de tresărire nici un gînd de pedeapsă; nici o revoltă a moralului pălmuit. Neam bolnav fără vreme, cu un trecut trist, aproape fără istorie poporul român n-a reuşit să-şi justifice existenţa ca etnie în acest spaţiu mioritic. Impermeabil valorilor democraţiei simţind impulsul atavic spre dominaţia sub cnut el a dovedit că Europa se sfirşeşte la Carpaţi…
….A venit decembrie 1989. Ne amintim cu toţii reacţia poporului: mai puţin cu o fracţiune, redus totuşi la număr, el şi-a reafirmat obedienta. Şi fiindcă destinul ori calculul unei clinici au împins  acţiunea pină la eliminarea dictatorului, nu sintem in măsură să vorbim de o Revoluţie „a noastră” populară. O Revoluţie se face pentru principii, pentru valori: plebea inocentă nu avea şi nu are nevoie decit de „pîine şi circ”: ei nu-i pasă şi în ce scop i le oferă. Astfel ea a consimţit la eliminarea despotului „rău” şi este dispusă să transfere slujirea credincioasă şi mulţumirile din inimă unor potenţiali despoţi „înţelepţi”, care i-ar satisface nevoile fiziologice…
….Si atunci mai putem vorbi de o moralitate a etniei noastre cînd plebea ignorantă ce a tăcut obedient, sub cnut, se manifestă despotic şi mai intolerant decit aparatul represiv al precedentei dictaturi cind poate, fără să roşească să-şi manifeste primitiva intransigenţă postrevoluţionară?…”
Dacă nu există o instanţa pentru a judeca asemenea denigrări ale poporului nostru, ea ar trebui creată. O instantă a părinţilor fraţilor, colegilor de facultate, a fiilor si urmaşilor „plebei ignorante” a ceIor ce au dat viaţă si identitate naţională unor asemenea „cronicari” …

Gheorghe NICULIŢĂ 

Procesul foştilor membri CPEx

Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti continuă judecarea foştilor membri ai Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, acuzaţi de genocid, cu audierea inculpatului Niculescu Mizil Paul.    

În sarcina inculpatului s-a reţinut că participînd la şedinţele CPEx din 17 şi 22 decembrie 1989 şi-a exprimat in mod expres acordul de folosire a armelor de foc pentru reprimarea revoluţiei. În rechizitoriu se menţionează că pe parcursul urmăririi penale acesta a dovedit totală nesinceritate, declinîndu-şi răspunderea pentru învinuirea adusă. În acest sens se arată că el a negat adevăruri evidente, ori a omis să relateze date care îl acuzau, a denaturat faptele şi a încercat să creeze confuzii cu privire la împrejurările esenţiale cauzei. 

In vîrstă de 58 de ani, Niculescu Mizil Paul s-a numărat printre cei mai vechi membri ai nomenclaturii de virf a PCR, deţinind numeroase funcţii în organele centrale de partid şi de stat.

Mass-media americană despre situaţia orfanilor din România

(Europa liberă – 8 octombrie)

Milioane de telespectatori americani au putut viziona recent un film transmis de postul „ABC“ despre copiii orfani sau abandonaţi din România. Problema orfanilor din România continuă să preocupe opinia publică şi pe unii oameni politici din străinătate. „Associated Press” transmitea, din Bucureşti, o relatare consacrată acestei probleme şi din care reieşea că, la 10 luni de la moartea fostului dictator român, nimeni nu cunoaşte cifra exactă a copiilor care lîncezesc în orfelinatele de stat, ale României.

Guvernul de la Bucureşti afirmă că ar putea fi vorba de 60 000 de copii. Alţii estimează acest număr la 100 000 orfani.

Potrivit afirmaţiilor doctorului Emil Tomescu, ministru adjunct al sănătăţii, s-ar părea că nu mai mult de 3 la sută din toţi copiii aflaţi în orfelinate sînt orfani, restul au fost abandonaţi. Se ştie, de exemplu, că mulţi din cei 800 de copii diagnosticaţi că ar fi infectati cu SIDA au fost abandonaţi.

Doctorul Tomescu mai afirma că se aşteaptă ca legalizarea întreruperilor de sarcină, îmbunătăţirea situaţiei economice să contribuie la alungarea suferinţelor micilor locatari ai orfelinatelor şi spitalelor din România. 

Reprezentantul unei organizaţii de binefaceri din Marea Britanie, care ajută România; declara că Organizaţia sa intenţionează să cumpere câteva case, pe care să le pună la dispoziţia orfanilor. După părerea sa, cea mai serioasă problemă a orfelinatelor româneşti o constituie lipsa de personal adecvat. Ca atare, organizaţia sa vrea să procure, în primul rînd, oameni de specialitate care să instruiască personalul românesc.    

Ministrul adjunct al sănătăţii afirma că guvernul român îşi dă seama de gravitatea problemei, hotărind să majoreze numărul infirmierelor care îngrijesc aceşti copii. Numai că o infirmieră de la un orfelinat din Bucureşti declara că noua măsură nu-şi arată, încă, roadele, în sensul că situaţia nu s-a schimbat prea mult în ce priveşte personalul. „Prea mulţi copii, prea puţine infirmiere” – afirma doamna Mariana Gheorghiu.

O altă modalitate de alinare a suferinţelor copiilor este adoptarea lor. Domnul David Livianu, directorul Centrului American de adoptare a copiilor români, a luat cu el, în septembrie, fotografiile a 16 copii, părinţii adoptivi aşteptîndu-i acum în Statele Unite.

Amintim că procesul de adopţiune a fost mult simplificat, în luna august, cînd a fost anulată legea care prevedea aprobarea prezidenţială pentru toate adopţiunile. Potrivit noii legi, adopţiunile sînt apanajul tribunalelor locale.

Ultima oră • Ultima ovă

COMUNICAT

La sediul Guvernului a avut loc o intilnire a ministrului de stat Anton Vătăşescu cu procurorul general al României, Gheorghe Robu, ministrul de justiţie, Victor Babiuc; ministrul agriculturii şi alimentaţiei, loan Ţipu, şi şeful Departamentului Poliţiei, secretar de stat George loan Dănescu.

Cu această ocazie s-a analizat situaţia generală în agricultură ca urmare a abuzurilor şi ilegalităţilor constatate in aplicarea prevederilor Decretului Lege nr. 42/1990, in legătură cu atribuirea unor suprafeţe de teren, preluarea de animale, de produse, precum şi alte fapte ce încalcă prevederile contractuale stabilite pentru recolta agricolă a acestui an. Aceste abuzuri împiedică obţinerea de către stat a avantajelor, scontate în urma alocării unor importante resurse materiale interne şi din import.

Analiza a avut ca bază concluziile comisiilor înfiinţate in conformitate cu Ordinul Guvernului nr. 29/1990, privind unele măsuri de oprire şi prevenire a încălcării prevederilor. Decretului Lege
Nr. 42/1090 şi a Hotăririi Guvernului Nr. 918/1990 pentru prevenirea şi combaterea abuzurilor şi ilegalităţilor săvîrşite în aplicarea aceluiaşi Decret-Lege. 

În legătură cu înţelegerea greşită a prevederilor legale şi preluarea abuzivă a unor suprafeţe de teren (cca. 112 mii hectare), a unor animale (cca. 195 mii capete), produse, bunuri materiale şi fonduri fixe, incendierea şi distrugerea unor asemenea bunuri, factorii compeţenti au constatat pagube de peste 500 milioane lei. Pentru recuperarea acestora împotriva persoanelor vinovate, s-au înaintat de către comisiile constituite şi organele competente peste 20.000 somaţii şi s-au întocmit cca 3100 dosare penale şi civile.