Actualitate
EXCLUSIV. Judecătoarea Olimpia Crețeanu, locțiitoarea de la BES1, dezvăluiri uluitoare despre „culisele” alegerilor la audierile de la SIIJ: „30-40 de dosare ale unor secţii nu se regăseau (…) Ștampile cu menţiunea Votat în sacii cu buletinele de vot utilizate (…) Saci rupți”
Audierile de marți, 20 octombrie de la Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) în cazul alegerilor de la Sectorul 1 al Capitalei, au scos la iveală nereguli uluitoare în cazul procesului de colectare, predare și numărare a buletinelor de vot. Judecătoarea Olimpia Crețeanu, locțiitoarea în BES 1 (Biroul Electoral Sector 1) , a procurorului Nicolae Sprîncu, a dezvăluit, în fața procurorilor, ce s-a întâmplat în spatele ușilor închise ale BES1 după închiderea urnelor de vot.
Procurorii îl vor cita – săptămâna viitoare – pe președintele BES 1, Nicolae Sprîncu, procurorul care apare alături de reprezentanții USR în filmările care arată cum s-a intrat în sala în care se aflau saci cu buletine de vot și procese verbale, spun surse apropiate anchetei pentru GÂNDUL.RO.
Ancheta se află abia la început, urmând a fi efectuată și expertiza informatică pe hard-disk-ul ridicat de procurori.
Zeci de dosare ale unor secții din cadrul sectorului „nu se regăseau” la numărătoare, iar când reprezentanții BES1 i-au sunat pe reprezentanții secțiilor respective să întrebe ce se întâmplă, aceștia au răspuns că li s-a spus că este vorba despre „maculatură”
„După ce am adunat toate dosarele, am constatat că un număr de aproximativ 30-40 de dosare ale unor secţii nu se regăseau. Am dispus din nou căutarea prin sacii cu buletinele de vot, a sacilor cu rechizite în care se aflau şi listele permanente. Am mai găsit o parte din sacii cu rechizite şi liste electorale, dar nu pe toate. Am repetat această operaţiune, ocazie cu care am găsit ştampilele cu menţiunea Votat în sacii cu buletinele de vot utilizate, fapt care era contrar dispoziţiilor care reglementează predarea şi păstrarea buletinelor de vot. Din câte îmi amintesc, am repetat operaţiunea de căutare de trei ori şi întrucât nici după ultima căutare nu am găsit circa 7 sau 9 dosare cu listele electorale permanente, suplimentare şi complementare, ca urmare a acestui fapt, l-am chemat pe preşedintele BES I şi i-am explicat că nu mai am nicio soluție pentru a găsi acele liste”, a declarat judecătoarea Olimpia Crețeanu în fața procurorilor SIIJ.
Acesta a venit cu lista cu numerele de telefon personale ale preşedinţilor de secţii de votare şi i-a contactat telefonic pe cei ale căror dosare cu listele electorale nu se găseau şi le-a cerut să caute în dosarele care le-au rămas listele electorale, întrucât nu se găsesc în sacii cu rechizite.
După discuţia avută cu preşedintele BES I , şefii secţii lor de votare au venit şi au adus listele electorale şi au spus că nu cunoşteau faptul că acestea trebuiau a fi predate la BES, întrucât li s-ar fi spus că este maculatură, a mai spus Olimpia Crețeanu la audieri.
Olimpia Crețeanu: „Am observat doar 2-3 saci care erau legaţi şi sigilaţi cu ştampila Secției de votare, aşa cum prevăd dispoziţiile legale care reglementează acest lucru”
De asemenea, am mai găsit în sacii cu rechizite şi buletine de vot utilizate, care aveau aplicată ştampila Votat pe rubrica unor partide politice. Am mai constatat că o mare parte din sacii în care se aflau buletinele de vot erau rupţi. Eu am dispus introducerea tuturor buletinelor din sacii rupţi, cu tot cu sacul rupt, în alţi saci pe care i-am sigilat, mai spune Olimpia Crețeanu.
„Fac precizarea că am sigilat doar sacii care erau rupți şi reintroduşi în alţi saci, dar ceilalţi saci care au fost aduşi şi de care nu ne-am atins, au rămas aşa cum au fost aduşi şi depozitați (unii erau legați cu aţă, alţii cu coliere din plastic). Am observat doar 2-3 saci care erau legaţi şi sigilaţi cu ştampila Secției de votare, aşa cum prevăd dispoziţiile legale care reglementează acest lucru”, mai spune judecătoarea în fața procurorilor.
Cei din personalul auxiliar, responsabil cu activităţile de primire şi păstrare a sacilor cu buletinele de vot, spun că nu mai vor să mai participe la alte alegeri, deoarece o asemenea dezordine nu au mai întâlnit la nicio votare
Având în vedere situaţia creată în cadrul BES I (respectiv existenţa a multor procese-verbale cu inadvertențe, ştersături, modificări foarte multe, faptul că şefii secțiilor de votare ar fi venit cu procesele-verbale neîncărcate în simplu, pe tabletă etc), personal aş fi procedat la renumărarea buletinelor de vot chiar în aceaşi noapte, în prezenta membrilor BES I şi a secţiei de votare, mai declară judecătoarea.
„Când spun acest lucru, am în vedere că, din discuţiile purtate cu personalul auxiliar, desemnat să deservească activităţile de primire şi păstrare a sacilor cu buletinele de vot, am aflat că aceştia nu doresc să mai participe la alte alegeri, deoarece o asemenea dezordine nu au mai întâlnit la nicio votare”, a precizat Olimpia Crețeanu la audieri.
Vă prezentăm, în continuare, integral, declarația judecătoarei Olimpia Crețeanu în fața procurorilor SIIJ
„Declar următoarele:
Am participat la desfăşurarea alegerilor, începând cu anul 1992. Am fost iniţial preşedinte de secţie de votare, apoi preşedinte de circumscripţie, de oficiu electoral. Am participat la desfăşurarea alegerilor din sectorul I al mun. Bucureşti, începând cu anul 2012 şi în anii 2016,20 18, 2019 şi 2020. La alegerile din anul 2020, în urma tragerii la sorţi, a fost desemnată doamna judecător Albescu Andrada ca locţiitor, iar eu eram desemnată ca rezervă a acesteia.
Având în vedere că, începând cu 2 octombrie 2020, doamna Andrada Albescu a plecat la un curs de pregătire profesională în Spania, cu aprobarea preşedintelui Tribunalului Bucureşti, am fost desemnată locţiitor al domniei sale.
Din experienţa mea profesională, ca preşedinte de circumscripţie electorală sau de oficiu, arăt că după încheierea procesului și de votare şi întocmirea proceselor-verbale cu rezultatele votării, în secţiile de votare, se procedeul la transportul sacilor cu buletine de vot neîntrebuinţate, anulate, utilizate, cu materialele rămase, de către preşedinte, însoțit de un alt reprezentant, la sediul Biroului Electoral. Transportul se face în urma telefonului pe care îl dă preşedintele şi se deplasează maşina însoțită de de jandarm.
Fac precizarea că preşedintele fiecărei secţii de votare, după numărarea voturilor, le introduce în saci, pe categorii: voturi neîntrebuinţate/anulate şi utilizate. Separat, în alţi saci materialele rămase, împreună cu listele electorale permanente, suplimentare şi complementare cu semnăturile alegătorilor. În sacii cu rechizite se pun şi ştampilele cu menţiunea Votat.
Se întocmesc procesele verbale cu rezultatele votării şi se pun în două dosare, împreună cu întâmpinări, cereri şi modalitatea lor de soluţionare. Voturile nule se păstrează separat împreună cu procesele-verbale semnate de toţi reprezentanţii din secţia de votare. Precizez că înainte de deschiderea urnelor, ştampilele cu menţiunea Votat se închid într-un plic sigilat şi se procedează la anularea tuturor buletinelor de vot neutilizate.
În măsura în care fiecare secţie de votare finalizează acest proces, comunică acest lucru Biroului Electoral de Sector şi aşteaptă maşina cu echipajul de jandarmi care asigură securitatea pe traseu.
În momentul în care un şef de secţie ajunge la BES, sacii sigilaţi sunt predaţi unui membru din rândul personalului auxiliar, desemnat de preşedintele BES, care încheie un proces-verbal semnat şi de preşedintele secţiei de votare care a predat sacii sigilaţi şi acestuia i se înmânează un proces-verbal, care a fost întocmit în două exemplare -unul rămânând la BES, iar toate materialele predate se introduc în încăperea de depozitare a sacilor cu buletinele de vot. După această operaţiune, preşedintele secţiei de votare se deplasează în altă încăpere unde se face verificarea proceselor verbale cu rezultatele votării şi a voturilor nule. După verificarea cheii şi introducerea în sistem a rezultatului votării, buletinele nule, împreună cu procesele-verbale se sigilează în cutii şi rămân la BES, care, ulterior, sunt introduse în aceeași sală unde au fost lăsaţi sacii cu buletinele.
În concluzie, atât vorurile nule, cât şi cele utilizate rămân la Biroul Electoral de Sector în saci şi cutii care sunt sigilate.
În data de 02.10.2020, am fost numită locţiitor al preşedintelui Biroului Electoral al Sectorului I Bucureşti şi, din câte îmi amintesc, în cursul zilei de luni m-am prezentat la BES I, unde l-am întâlnit pe domnul Sprincu Nicolae, preşedintele BES 1 împreună cu toţi membrii Biroului Electoral, întrucât trebuia să semnăm procesul-verbal cu rezultatul alegerilor.
Eu am semnat procesul-verbal cu rezultatul final al votării, dar am făcut menţiunea că nu cunosc activităţile desfăşurate până la data de 02.10.2020, întrucât nu am participat. Fac precizarea că în cursul zilei de luni nu am intrat în camera unde erau păstraţi sacii cu buletinele de vot, întrucât ştiu că preşedintele BES 1 era singurul care deţinea cheia.
Am stabilit cu această ocazie ca în ziua următoare, respectiv marţi, să pregătim sacii cu buletinele de vot în vederea predării la Tribunalul Bucureşti. Nu mai reţin exact dacă această activitate am început-o în ziua de luni sau a doua, dar știu că am intrat în sala unde erau sacii cu buletinele și materialele de vor și am spus personalului auxiliar să scoată toți sacii cu rechizite, în care se aflau ştampilele cu menţiunea Votat şi listele electorale.
Fac precizarea că sacii în care se aflau ştampilele, rechizitele şi listele electorale erau amestecaţi cu sacii în care se aflau buletinele de vot.
Din acest motiv am cerut să fie separate, întrucât aveam nevoie de listele electorale şi ştampilele cu menţiunea Votat.
După ce s-a făcut această operaţiune, am dispus să se pună separat sacii cu rechizitele şi să-mi fie înmânate listele electorale şi ştampilele.
Am dispus ca dosarele cu listele electorale să fie puse în ordinea numerică a Secţiilor de votare, ocazie cu care am constalat că unele dosare nu aveau trecut pe copertă numărul secţiei, fapt care a necesitat să facem verificări suplimentare şi să identificăm de la ce secţie vine dosarul.
După ce am adunat toate dosarele, am constatat că un număr de aproximativ 30-40 de dosare ale unor secţii nu se regăseau. Am dispus din nou căutarea prin sacii cu buletinele de vot, a sacilor cu rechizite în care se aflau şi listele permanente. Am mai găsit o parte din sacii cu rechizite şi liste electorale, dar nu pe toate. Am repetat această operaţiune, ocazie cu care am găsit ştampilele cu menţiunea Votat în sacii cu buletinele de vot utilizate, fapt care era contrar dispoziţiilor care reglementează predarea şi păstrarea buletinelor de vot. Din câte îmi amintesc, am repetat operaţiunea de căutare de trei ori şi întrucât nici după ultima căutare nu am găsit circa 7 sau 9 dosare cu listele electorale permanente, suplimentare şi complementare, ca urmare a acestui fapt, l-am chemat pe preşedintele BES I şi i-am explicat că nu mai am nicio soluție pentru a găsi acele liste.
Acesta a venit cu lista cu numerele de telefon personale ale preşedinţilor de secţii de votare şi i-a contactat telefonic pe cei ale căror dosare cu listele electorale nu se găseau şi le-a cerut să caute în dosarele care le-au rămas listele electorale, întrucât nu se găsesc în sacii cu rechizite.
După discuţia avută cu preşedintele BES I , şefii secţii lor de votare au venit şi au adus listele electorale şi au spus că nu cunoşteau faptul că acestea trebuiau a fi predate la BES, întrucât li s-ar fi spus că este maculatură.
Eu, personal, nu am verificat ce conțineau acele dosare, eu le-am luat doar ca bucată şi le-am introdus în cutia în care se aflau celelalte dosarele cu listele electorale.
De asemenea, am mai găsit în sacii cu rechizite şi buletine de vot utilizate, care aveau aplicată ştampila Votat pe rubrica unor partide politice. Am mai constatat că o mare parte din sacii în care se aflau buletinele de vot erau rupţi. Eu am dispus introducerea tuturor buletinelor din sacii rupţi, cu tot cu sacul rupt, în alţi saci pe care i-am sigilat.
Fac precizarea că am sigilat doar sacii care erau rupți şi reintroduşi în alţi saci, dar ceilalţi saci care au fost aduşi şi de care nu ne-am atins, au rămas aşa cum au fost aduşi şi depozitați (unii erau legați cu aţă, alţii cu coliere din plastic). Am observat doar 2-3 saci care erau legaţi şi sigilaţi cu ştampila Secției de votare, aşa cum prevăd dispoziţiile legale care reglemen1ează acest lucru.
Am stabilit ca în ziua următoare să venim la ora 05:00 (după o discuţie cu grefierul de la Tribunal, care urma să preia sacii) să venim eu cu preşedinte le BES I , personalul auxiliar şi Ionaşcu Ionu, grefier de la Judecătoria Sectorului I , în vederea transportării şi predării sacilor cu voturi şi materiale la Tribunalul Bucureşti (întrucât Judecătoria Sectorului I care are obligaţia de păstrare nu deţine spatiu în acest sens).
La întrebarea procurorului cu privire la modalitatea în care se poate pătrunde în sala unde se păstrează sacii cu voturi şi materialele după momentul predării acestora de către secţiile de votare, arăt următoarele:
În cazuri excepţionale, este permis accesul în această sală unde se depozitează sacii cu buletinele de vot, în situaţii justificate (când cineva, care a adus sacii sau materialele, şi-a uitat acolo documente personale, când se impune renumărarea buletinelor de vot întrucât nu se realizează cheia). În această situație, în sală intră preşedintele BES-ului, însoţit de preşedintele secţiei de votare şi personalul auxiliar care execută operaţiunea de manipulare.
Acest lucru este consemnat de către jandannul care asigură paza încăperii, într-un registru, unde se menţionează ora intrării şi ora ieşirii din încăpere şi cine a descuiat uşa şi a rupt sigiliul. Precizez că acest lucru se întâmplă doar în perioada în care are loc verificarea cheii de control, respectiv până la predarea sacilor cu voturi de la ultima secţie şi punerea sigiliului pe încăpere. Din acest moment, încăperea rămâne încuiată şi sigilată, sub paza jandarmilor, iar cheia se află în posesia preşedintelui Biroului Electoral de Sector.
Arăt că, din acest moment, nici preşedintele BES-ului nu mai are voie să desigileze sacii cu voturi, chiar în prezenţa membrilor Biroului Electoral de Sector, întrucât, în mod legal, aceşti saci sunt sigilaţi de către preşedinţii secţiilor de votare care răspund pentru conţinutul sacilor predaţi.
După cum am mai arătat, am constatat că depozitarea şi păstrarea sacilor cu buletinele de voturi nu s-a făcut conform dispoziţiilor legale, în sensul că fie nu erau sigilaţi, fie erau rupţi. Personal cred că sacii s-au rupt ca urmare a manipulării acestora (respectiv a mutării sacilor în incinta spaţiului de depozitare), deoarece în momentul în care au fost aduşi de la secţiile de votare bănuiesc că se aflau într-o stare bună, pentru că, în sens contrar, la primirea acestora de către pesonalul auxiliar al BES-ului, s-ar fi procedat la înlocuirea sacului şi resigilare.
Din discuţiile purtate ca urmare a acestei situaţii, am auzit că preşedinţii de secții de votare ar fi fost asaltaţi de către reprezentanţii partidelor care se aflau în incinta secţiilor de votare.
Întrebare avocat: Martora a declarat că nu este permis ca în încăperea de depozitare a sacilor cu buletinele de voturi să pătrundă alte persoane neautorizate, cu excepția membrilor BES 1, a personalului auxiliar, preşedinţilor de secţii de votare în cazuri de renumărare sau alte probleme şi oricare dintre aceste accesuri să se facă din dispoziţia şi în prezenţa preşedintelui BES I. De asemenea, a spus doamna că jandarmul este obligat să consemneze persoana care desface sigiliul încăperii , ora intrării şi ora ieşirii. Dacă există vreo situaţie în care sacii din camera respectivă sunt scoşi din încăperea unde sunt depozitaţi?
Răspuns martora: Nu. Numai în situaţia în care sacii sunt transportaţi la judecătorie în vederea păstrării.
Având în vedere situaţia creată în cadrul BES I (respectiv existenţa a multor procese-verbale cu inadvertențe, ştersături, modificări foarte multe, faptul că şefii secțiilor de votare ar fi venit cu procesele-verbale neîncărcate în simplu, pe tabletă etc), personal aş fi procedat la renumărarea buletinelor de vot chiar în aceaşi noapte, în prezenta membrilor BES I şi a secţiei de votare.
Când spun acest lucru, am în vedere că, din discuţiile purtate cu personalul auxiliar, desemnat să deservească activităţile de primire şi păstrare a sacilor cu buletinele de vot, am aflat că aceştia nu doresc să mai participe la alte alegeri, deoarece o asemenea dezordine nu au mai întâlnit la nicio votare.
Pe o parte din personalul administrativ îi cunosc întrucât i-am întâlnit la mai multe alegeri, precum şi pe membrii BES J (când am fost preşedinte BES) şi ştiu că sunt persoane cu experienţă şi pe care mă puteam baza, întrucât am lucrat foarte bine cu aceştia la alegerile anterioare.
Atât declar, susțin și semnez,”
Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) a continuat marți audierile în cazul alegerilor de la Sectorul 1 al Capitalei, pentru a se constata dacă acestea au fost sau nu fraudate. Procurorii îl vor cita – săptămâna viitoare – pe președintele BES 1, Nicolae Sprîncu, procurorul care apare alături de reprezentanții USR în filmările care arată cum s-a intrat în sala în care se aflau saci cu buletine de vot și procese verbale.
Acuzații de ”fraudă electorală”
În spațiul public au apărut mai multe imagini (VEZI IMAGINILE AICI) în care persoane neidentificate pătrund, noaptea, într-o cameră a Biroului Electoral Sector 1 în care ar fi fost depozitați saci cu buletine de vot.
Imediat după izbucnirea scandalului, președintele PSD, – Marcel Ciolacu – a acuzat USR de ”fraudă electorală”, în timp ce Clotilde Armand a reacționat, declarând că respectivele imagini sunt de la procesul de numărare a voturilor, iar persoanele care intră în cameră sunt doar observatori.
Surse GÂNDUL.RO au declarat, ÎN EXCLUSIVITATE, că trei polițiști de la Biroul Investigații Criminalistice au fost trimiși – însoțiți de jandarmi – la sediul Biroului Electoral al Sectorului 1 pentru a efectua verificări în dosarul de fraudă electorală referitor la sacii cu buletine de vot din camera în care s-a pătruns noaptea, ilegal.
Actualitate
Armata SUA testează o rețea de producție 3D pentru aprovizionarea rapidă în războiul din Pacific
Într-un eventual conflict cu China, desfășurat la mii de kilometri de teritoriul american, lanțurile logistice ale Statelor Unite ar putea fi supuse unei presiuni fără precedent. Pentru a reduce dependența de transporturile clasice și de centrele îndepărtate de reparații, Marina SUA testează o soluție bazată pe fabricarea locală, la cerere, a pieselor de schimb — inclusiv la bordul navelor aflate pe mare.
Peste 50 de locații conectate într-o rețea securizată
Experimentul a fost desfășurat în cadrul exercițiului multinațional RIMPAC, la care au participat 31 de țări. Proiectul, coordonat de Naval Postgraduate School împreună cu organizația nonprofit FLEETWERX, urmărește dezvoltarea unui sistem de „producție avansată distribuită”.
Conceptul conectează, printr-un cloud securizat și neclasificat, peste 50 de locații dotate cu imprimante 3D, strunguri și mașini de frezat cu comandă numerică, precum și alte echipamente avansate. În rețea au fost incluse nave, baze militare, centre logistice, universități și companii din Statele Unite.
Unele piese au fost fabricate direct în timpul exercițiului, în timp ce altele au fost produse în centre aflate pe teritoriul american și expediate ulterior către utilizatori prin servicii comerciale de livrare. Sistemul a inclus și ambarcațiuni robotizate folosite pentru transporturi autonome de aprovizionare.
2.741 de solicitări în numai două săptămâni
Cererea depășită de capacitatea experimentală a rețelei a demonstrat amploarea problemei logistice. În decurs de două săptămâni au fost înregistrate 2.741 de solicitări pentru piese.
Rețeaua nu a putut răspunde decât unei fracțiuni din aceste cereri. Unele componente nu puteau fi produse prin imprimare 3D sau prelucrare CNC, iar echipa a fabricat în final aproximativ 75 de tipuri diferite de piese compatibile cu tehnologia disponibilă.
Unul dintre cele mai relevante rezultate a fost obținerea unor coliere metalice de mare rezistență, utilizate pentru fixarea conductelor de combustibil în timpul realimentării navelor pe mare. Prin procedurile tradiționale, obținerea unei oferte pentru o piesă de schimb putea dura aproximativ două luni. Prin imprimare 3D, colierele au fost fabricate în câteva zile, tratate împotriva coroziunii și aprobate în urma inspecțiilor.
Imprimarea 3D nu poate produce orice componentă
Testele au evidențiat însă și limite importante. Bateriile și plăcile electronice, de exemplu, nu pot fi fabricate în mod practic prin imprimare 3D. În alte cazuri, piesele au trecut de inspecția inițială și de testele preliminare, dar au cedat după instalare.
Un astfel de incident a implicat o componentă din titan, prelucrată prin tehnologie CNC pentru sistemul hidraulic al unui elicopter. Piesa a dezvoltat o scurgere minoră în timpul verificărilor de dinaintea zborului. O a doua versiune a componentei se află în prezent în testare.
Rezultatele confirmă că fabricarea aditivă poate accelera reparațiile, dar nu poate înlocui complet lanțurile tradiționale de aprovizionare și producție.
Argonul, o resursă esențială și dificil de transportat
Imprimantele 3D de înaltă performanță nu funcționează fără materii prime și consumabile specializate. Procesul utilizează pulberi fine de metal sau plastic, depuse strat cu strat și îmbinate cu ajutorul laserelor.
Procedura este extrem de sensibilă la contaminanți, iar oxigenul reprezintă una dintre principalele amenințări. În prezența oxigenului, procesul de sudare poate genera porozități, găuri și îmbinări defectuoase, compromițând rezistența piesei.
Din acest motiv, imprimarea se realizează într-o cameră etanșă, inundată cu argon — un gaz inert care împiedică reacțiile nedorite. În timpul exercițiului, au fost consumate numeroase recipiente de argon, a căror depozitare a ocupat aproximativ 7.000 de metri pătrați de spațiu la bordul unei nave.
Problema este amplificată de faptul că argonul este rar și costisitor de produs, reprezentând aproximativ 1% din atmosfera terestră.
Azotul ar putea reduce presiunea asupra logisticii
Pentru a diminua necesarul de argon, echipele de testare analizează dezvoltarea unor generatoare suficient de compacte pentru a fi instalate la bordul navelor, ideal într-un container standard de transport.
În timpul exercițiului desfășurat la bordul navei USS Essex a fost testată și utilizarea azotului, care poate fi extras din aer cu dispozitive suficient de mici pentru a fi integrate într-un sistem de imprimare 3D.
Azotul este mai reactiv decât argonul, ceea ce crește riscul apariției defectelor. Totuși, pentru anumite componente, performanța sa poate fi suficientă. Una dintre provocările următoarei etape este stabilirea exactă a pieselor care pot fi produse în siguranță cu azot și a celor care necesită argon.
Inteligența artificială trebuie să aleagă echipamentul potrivit
Testele au arătat că nu există o singură imprimantă 3D capabilă să răspundă tuturor solicitărilor. Rețeaua are nevoie de o combinație de imprimante, strunguri CNC, mașini de frezat și alte echipamente, coordonate de un sistem inteligent care să stabilească rapid ce utilaj este potrivit pentru fiecare piesă.
În cadrul ediției anterioare a exercițiului, instrumentele de inteligență artificială erau folosite în principal pentru căutări manuale și copierea informațiilor în aplicații conversaționale. Acest mod de lucru s-a dovedit prea lent și dificil de aplicat la scară largă.
În etapa actuală au fost testate două modele lingvistice de mari dimensiuni. Primul a fost antrenat pe politici, proceduri și standarde tehnice ale Marinei SUA, iar al doilea pe capacitățile diferitelor imprimante 3D și ale altor echipamente de producție.
Împreună, cele două sisteme au furnizat aproximativ 70% din răspunsul necesar pentru alegerea utilajului potrivit. Decizia finală a rămas în responsabilitatea experților umani.
Obiectivul este creșterea preciziei la 95%, astfel încât intervenția umană să fie redusă la minimum, iar sistemul să poată direcționa automat majoritatea comenzilor către echipamentul adecvat.
„Programul prezentului”, nu încă soluția finală
Rețeaua de producție avansată distribuită se află încă într-o etapă de dezvoltare și necesită numeroase îmbunătățiri. Nu există, deocamdată, o soluție capabilă să răspundă tuturor cerințelor logistice ale unui conflict de mare intensitate.
Scopul proiectului nu este impunerea unui sistem unic pentru întreaga armată americană, ci testarea unor tehnologii care pot reduce timpul de reparație și dependența de livrările pe distanțe lungi.
În forma sa actuală, inițiativa reprezintă mai degrabă „programul prezentului” decât un sistem operațional definitiv. Totuși, testele RIMPAC au demonstrat că o rețea conectată de echipamente de producție, experți și sisteme de inteligență artificială ar putea deveni un instrument important pentru menținerea forțelor americane în luptă, chiar și atunci când liniile logistice tradiționale sunt amenințate.
Actualitate
Saildrone își extinde producția navală în Europa: noi sisteme autonome vor fi construite în trei țări
Producătorul american de nave de suprafață fără echipaj Saildrone își consolidează prezența pe piața europeană prin lansarea unor proiecte industriale în Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Compania intenționează să producă pe continent mai multe dintre sistemele sale navale autonome, destinate misiunilor de supraveghere, informații și război antisubmarin.
Trei centre de producție pentru nave fără echipaj
Anunțul a fost făcut cu puțin timp înainte de deschiderea celei mai importante expoziții de apărare din Scandinavia, DALO Industry Days, organizată în Danemarca. Compania americană și-a stabilit în acest an sediul central pentru operațiunile din Uniunea Europeană în această țară.
Planul industrial european include trei proiecte distincte:
- prima navă Saildrone Spectre, cu o lungime de 52 de metri, va fi construită la șantierul Van Der Valk din Țările de Jos;
- următoarea generație a navei Saildrone Surveyor va fi produsă la șantierul Umoe Mandal din Norvegia;
- structurile verticale rigide ale navelor Surveyor, utilizate pentru propulsia asistată de vânt, vor fi fabricate în Polonia de compania Southern Spars, cu sediul în Noua Zeelandă.
Aceste investiții sunt concepute pentru a permite companiei să construiască și să desfășoare mai rapid nave autonome în apele europene.
Spectre, platforma de mare tonaj destinată luptei antisubmarin
Saildrone operează patru clase de nave de suprafață fără echipaj. Printre acestea se numără Surveyor, cu o lungime de 20 de metri, și Spectre, cea mai mare și mai rapidă platformă dezvoltată de companie până în prezent.
Spectre are o lungime de 52 de metri și o greutate de aproximativ 250 de tone. Platforma a fost prezentată în luna aprilie și va fi construită în cooperare cu Lockheed Martin și Fincantieri Marine Group.
Aeronava navală autonomă este destinată acoperirii unei breșe importante în domeniul războiului antisubmarin. Nava va putea atinge viteze de până la 30 de noduri și va fi proiectată pentru a executa inclusiv lovituri cinetice. Printre încărcăturile utile avute în vedere se află două sisteme Lockheed Martin MK-70 Payload Delivery System.
Danemarca testează navele autonome pentru supravegherea apelor teritoriale
În vara anului 2026, Forțele Armate daneze au început un test operațional de mai multe luni, utilizând patru nave autonome Saildrone Voyager în apele teritoriale ale țării.
Misiunea urmărește consolidarea supravegherii maritime și îmbunătățirea capacității de colectare a informațiilor în nordul Europei. Potrivit companiei, navele au finalizat o desfășurare de șase luni, menținând o disponibilitate operațională de 92% în condiții meteorologice și maritime dificile.
În aceeași perioadă, platformele autonome au identificat peste 170.000 de contacte distincte, termen care desemnează obiecte sau nave detectate individual.
Producția se extinde înaintea unei cereri europene în creștere
Compania nu a oferit detalii despre eventuale contracte europene viitoare, însă a transmis că își extinde capacitățile de producție pentru a răspunde cererii anticipate.
Cele trei proiecte anunțate sunt structurate sub forma unor contracte separate de construcție, încheiate cu parteneri industriali din Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Extinderea ar putea transforma Europa într-unul dintre principalele centre de producție și desfășurare pentru navele autonome Saildrone.
Actualitate
Autonomie inteligentă și război de sisteme: ce învață armata Chinei din conflictul din Iran
China nu a mai purtat un război major de aproape o jumătate de secol, iar asta înseamnă că multe dintre conceptele care stau la baza modernizării Armatei Populare de Eliberare (PLA) rămân netestate în luptă reală. Tocmai de aceea, cercetătorii militari chinezi analizează în detaliu conflictul din Iran, folosindu-l ca pe un „laborator” pentru a confrunta teoriile lor cu realitatea câmpului de luptă.
Concluzia care transpare din analizele publice este limpede: pentru PLA, războiul din Iran confirmă direcția deja asumată – o armată construită în jurul „războiului inteligentizat” și al competiției între sisteme, nu doar între platforme.
De la confruntarea directă la competiția între sisteme
Comentariile militare chineze apărute după izbucnirea ostilităților reiau o temă familiară: avantajul viitorului nu mai este dat de o singură platformă, ci de viteza, reziliența și eficiența economică a întregului sistem care leagă senzorii, factorii de decizie, armele, logistica și datele.
Într-o analiză din 12 aprilie, cercetătorii Tian Kaiyuan și Wang Jianfei, de la Institutul de Cercetare a Războiului din cadrul Academiei de Științe Militare (AMS), descriu conflictul ca pe o trecere de la „confruntare forță-la-forță” la „competiție între sisteme”. Ei se concentrează pe:
- comandă distribuită;
- lovituri asupra nodurilor de sprijin;
- uzură ieftină a adversarului prin ceea ce numesc „război de gherilă al sistemelor”.
În loc să egaleze adversarul platformă cu platformă, accentul cade pe perturbarea rețelelor care permit platformelor avansate să genereze putere de luptă.
De la „ucidere liniară condusă de om” la „kill webs” bazate pe IA
Într-un articol din 13 aprilie în ziarul oficial al armatei, PLA Daily, Xu Fangming, tot de la AMS, susține că războiul din Iran a accelerat trecerea de la „uciderea liniară condusă de factorul uman” la o arhitectură de lovire în rețea, asistată de inteligență artificială, sub forma unor „kill webs” extinse.
Alți teoreticieni militari ai AMS tratează conflictul ca pe o confirmare a ideilor deja formulate înainte de război:
- rețele de informații construite din timp;
- integrarea senzorilor, sistemelor de comandă, armelor și platformelor fără pilot;
- presiunea exercitată de volume mari de armament relativ ieftin asupra unor apărări sofisticate.
În același timp, subliniază vulnerabilitățile acestor avantaje:
- date învechite sau înșelătoare pot compromite țintirea asistată de IA;
- lovirea nodurilor critice poate paraliza forțe altfel performante;
- baze și centre de comandă concentrate devin ținte extrem de valoroase.
IA în centrul rețelei: fără informație solidă, algoritmii eșuează
Inteligența artificială este plasată în centrul acestui sistem, dar analiștii militari chinezi nu o tratează ca pe un înlocuitor pentru pregătirea prealabilă.
Cercetătorul Kuang Lasheng, de la AMS, argumentează că ani de colectare de informații (humint, tehnică, cartografiere a tiparelor de viață, repetiții preconflict) au furnizat sistemelor americane de IA volumele de date necesare pentru a accelera procesul de țintire în timpul campaniei din Iran. El plasează „pregătirea informațională pre-poziționată” la baza acțiunii militare și avertizează că și cei mai puternici algoritmi sunt aproape inutili dacă sunt alimentați cu informații nesigure sau depășite.
Rețele inteligente pe tot lanțul de lovire, nu doar într-un singur punct
Teoreticieni ai Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din China au analizat în mod explicit folosirea în Iran a sistemului american Maven Smart System, extinzând discuția la:
- fuziune de informații;
- prioritizarea țintelor;
- planificarea rutelor;
- atacuri autonome;
- colaborare om–mașină în echipe mixte cu platforme cu și fără pilot.
În această viziune, IA este prezentă de-a lungul întregii rețele de lovire, nu doar într-un singur punct decizional. Studii anterioare ale Universității de Inginerie a Forței de Rachete a PLA descriau deja o arhitectură similară, care combină:
- imagini video de la drone;
- informații de semnal (SIGINT);
- imagini satelitare;
- surse deschise;
- date de război electronic,
pentru a genera planuri și acțiuni rapide „sensor–shooter”. Multe dintre aceste lucrări preced actualul conflict, ceea ce oferă PLA ocazia de a vedea cum se comportă în luptă concepte pe care le adoptase deja la nivel doctrinar și tehnologic.
Lecția costurilor: cum armele ieftine consumă interceptori scumpi
Războiul a accentuat și interesul chinez pentru economia apărării aeriene și antirachetă.
Tian și Wang au evidențiat folosirea de către Iran a sistemelor fără pilot ieftine pentru a epuiza interceptori mult mai costisitori. Cercetătorii chinezi analizaseră aceeași asimetrie și înainte de actuala campanie:
- un studiu din 2025 modela comportamentul sistemului israelian Iron Dome sub atacuri tot mai dense cu rachete;
- un articol din 2026, semnat de cercetători ai PLA, extraa lecții din confruntări anterioare SUA–Iran și Iran–Israel, identificând ca puncte critice: acoperirea defensivă limitată, reziliența redusă după lovituri, costurile mari de producție și lipsa interceptorilor.
Autorii analizau în paralel modul în care apărările antirachetă americane pot folosi IA pentru:
- a identifica simultan multiple amenințări;
- a lansa interceptori din poziții dispersate.
Război de uzură cu drone: volum mare, cost redus, colaborare autonomă
Autori afiliați Forțelor Aeriene ale PLA descriu conflictul din Iran ca pe un nou tip de război de uzură, ofensiv-defensiv, purtat la scară largă cu sisteme fără pilot. Combinând experiența Iranului cu războaiele din Ucraina și Gaza, ei extrag trei teme centrale:
- operații distribuite, multi-domeniu;
- combinație între sisteme avansate și arme ieftine, în volum mare;
- colaborare autonomă extinsă între platforme.
Un articol complementar susține asocierea sistemelor sofisticate cu senzori și interceptori mai ieftini, în timp ce nodurile critice sunt dispersate în întreaga rețea de apărare.
Industria de apărare chineză promovase deja o abordare similară, prin sisteme de contracarare a dronelor care combină:
- rachete;
- artilerie;
- război electronic;
- lasere;
- sisteme cu microunde de mare putere.
Obiectivul nu este doar distrugerea armelor inamice, ci și îmbunătățirea raportului cost–efect și menținerea capacității de apărare în timpul unor atacuri de saturare prelungite.
De la lanțuri de ucidere liniare la „kill webs” reziliente
Analiștii chinezi scot în evidență și o lecție critică despre supraviețuire. Comentarii și studii anterioare criticau lanțurile de lovire liniare, vulnerabile la:
- întreruperea comunicațiilor;
- distrugerea unuia sau a câtorva noduri cheie.
În locul lor, PLA propunea „kill webs” dinamice, capabile să redirecționeze informația și să continue să funcționeze chiar și după pierderi locale. Războiul din Iran oferă un exemplu concret al acestor probleme.
Tian și Wang insistă asupra comenzii distribuite și a nodurilor de decizie de rezervă, în timp ce lucrări tehnice explorează modul în care nodurile locale pot menține comanda și controlul după pierderea contactului cu centrul. Ținta comună: menținerea funcționalității întregului sistem de luptă în ciuda pierderii unor componente individuale.
Când lanțul de lovire se întâlnește cu lanțul de aprovizionare
Aceeași logică lărgește setul de ținte mult dincolo de aeronave, rachete sau centre de comandă.
Într-un articol din 12 aprilie în cotidianul Guangming Daily, Zhao Lei și Liu Ning, de la Universitatea Națională de Apărare, arată că războiul modern conectează tot mai strâns lanțul de lovire cu lanțul de aprovizionare. Ei identifică drept ținte operaționale cheie:
- aerodromuri;
- porturi;
- depozite;
- oleoducte și infrastructură energetică;
- centre de date.
Distrugerea acestor noduri poate degrada întregul sistem de luptă.
Un raport publicat în mai 2026 de un think tank afiliat Ministerului Securității de Stat extinde această schemă la nivelul „războiului împotriva infrastructurilor”. Țintele vizate includ:
- energie;
- transporturi;
- infrastructură financiară;
- infrastructură digitală.
Autorii acordă o atenție deosebită cloud-ului comercial și centrelor de date, argumentând că rolul tot mai mare al IA în culegerea de informații, identificarea țintelor și loviturile de precizie transformă aceste infrastructuri în obiective fizice de interes militar.
Consens strategic: rachete, drone, IA și A2/AD
Comentarii mai ample din comunitatea chineză de securitate națională reiau aceleași idei.
La un simpozion din aprilie 2026 publicat în revista Modern International Relations:
- Tang Zhichao, directorul Biroului de Cercetare Politică al Institutului de Studii pentru Asia de Vest și Africa al Academiei Chineze de Științe Sociale, subliniază războiul la distanță bazat pe rachete și UAV, operații asimetrice și utilizarea la scară largă a IA, anticipând un interes crescut pentru rachete, drone și capabilități A2/AD;
- Chen Wenxin, director al Institutului de Studii Americane din cadrul think tank-ului CICIR, legat de Ministerul Securității de Stat, insistă pe dezechilibrul dintre costul redus al dronelor și rachetelor și costul ridicat al interceptorilor de tip Patriot sau THAAD;
- Chen Qinghong, adjunct al Institutului de Politică Mondială de la CICIR, atrage atenția asupra stocurilor de muniții, capacității industriei de apărare și vulnerabilității bazelor americane avansate.
Deși aceste voci nu definesc oficial doctrina PLA, ele arată că problemele ridicate de conflict se află în centrul dezbaterii strategice chineze.
Mai multă analiză decât doctrină: ce contează pentru planificatorii americani
Publicațiile citate nu dovedesc că PLA a tradus deja lecțiile din Iran în doctrină, structură de forțe sau decizii de achiziție. Ele arată însă un proces sistematic:
- combatul real este comparat cu concepte de modernizare deja adoptate;
- rezultatele sunt folosite pentru a identifica vulnerabilități și priorități de dezvoltare.
Pentru planificatorii americani, această abordare merită atenție. Analiștii chinezi nu au nevoie ca fiecare tactică iraniană să reușească pentru a extrage valoare din conflict:
- lovituri eșuate pot dezvălui limite ale senzorilor;
- penetrații reușite pot scoate la iveală breșe în apărare;
- consumul de interceptori poate clarifica necesarul de muniții;
- atacurile asupra bazelor sau centrelor logistice pot testa ipoteze privind reziliența sistemului.
Fiecare episod furnizează date pentru probleme pe care PLA le studiază deja.
Marea lecție: interacțiunea dintre informație, IA, drone și costuri
Cea mai importantă concluzie pentru armata chineză nu pare să vină dintr-o singură armă sau tactică, ci din interacțiunea dintre:
- pregătirea informațională prealabilă;
- viteza deciziei asistată de IA;
- sisteme fără pilot distribuite;
- salve menite să impună costuri disproporționate;
- rețelele care leagă toate aceste elemente într-un sistem coerent.
Cercetătorii chinezi au intrat în analiza conflictului cu un cadru deja format despre cum ar putea arăta un război de înaltă intensitate în viitor. Evaluările lor despre Iran, în loc să schimbe radical această viziune, par să o confirme, întărind argumentele pentru investiții continue în capabilități care fac sistemele de luptă:
- mai rapide;
- mai distribuite;
- mai reziliente;
- mai eficiente din punct de vedere al costurilor.
Episodul 45 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. Lăutari cu epoleți, amante strategice și pipițe de protocol
Serialul nostru despre decăderea IPJ Prahova continuă. Dacă în politica mare ne uitam cum Nicușor Dan se bate cu CCR...
CIBS: contribuția „individuală” care dispare colectiv în buget
Peste un miliard de euro pe an și nici urmă de pensie contributivă Polițiștii și militarii ar fi contribuit anual...
STATUL PARALEL LA PRIZA: CUM S-A SCURTCIRCUITAT DEMOCRAȚIA LA TABLOUL GENERAL
De la colonelul „Stare de Excepție” Florin Cosmoiu la anularea votului din 2024 Fabrica de „stare de excepție” Cum a...
Șeful de poliție și platforma de tractări: când „misiunea” pare să înceapă după apelul clientului
Europol readuce în atenție cazul Techirghiol Sindicatul Europol readuce în discuție situația șefului Poliției Orașului Techirghiol, din cadrul IPJ Constanța,...
„Tractări la comandă”: șeful Poliției Techirghiol, între uniformă, platformă și acuzații de protecție instituțională
Când șeful secției lasă biroul pentru volanul platformei Sindicatul Europol readuce în atenția publică situația șefului Poliției Orașului Techirghiol, din...
Episodul 44 – IPJ Prahova, „Grădinița de cadre”: combinații, favoruri și dosare îngropate cu lopata
Sau cum s-a transformat poliția într-o pepinieră de protejați, bolnavi strategici, amante ale funcției și specialiști în dosare făcute scrum...
Cai drogați, trolee decapitate și mecanici beți la TCE: Ploieștiul lui „Nae Comisionaru”
„Nae Comisionaru’ și „Troaca de Aur – TCE”: de la Vijelia dopată la troleibuzul beat Cum s-a transformat Ploieștiul în...
STATUL PARALEL LA PRIZE: CUM S-A ÎNFIPT SRI ÎN PRIZA TRANSELECTRICA
De la epoleți la ștechere: România, țara în care „rezerva de cadre” nu se pensionează, doar își schimbă badge-ul În...
„Ți-ai făcut meseria? Acum plătești!” — noua normalitate pentru polițistul român?
La Buhuși, un episod de ultraj și distrugere stârnește indignare: polițiști amenințați, mașină personală avariată, iar mesajul transmis pare să...
Pietre aruncate, mașină distrusă, atacatorii încă liberi: șase zile de tăcere după agresiunea de la Buhuși
Sindicatul Europol acuză lipsa unei reacții ferme după un atac violent asupra polițiștilor din Buhuși, județul Bacău. Deși dosarul este...
Consiliul care doar «ia act»: Cum îl spală C.A.-ul pe Nae Comisionaru’ la TCE, după ce-a dopat hipodromul și a jumulit transportul public
„Breaking news” la TCE: Consiliul de Administrație a descoperit… amânarea După ce trei articole au radiografiat, pe rând: dopajul grotesc...
Gradul de chestor, noul abonament „family & friends” în Poliția Penitenciară?
Când uniforma e opțională, dar relațiile de familie sunt obligatorii Pamflet – ton foarte serios, dar râzi ca să nu...
COMITETUL FANTOMĂ AL POLIȚIEI ROMÂNE: SE ÎNTRUNEȘTE PE HÂRTIE, DOAR CA SĂ BIFEZE PROSTIA
Cum a reușit Ministerul Afacerilor Interne să inventeze comitetul de securitate și sănătate în muncă care nu apără pe nimeni,...
Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”,...
Sclipiri de geniu la IPJ Călărași: e-mailul, acest abuz de drept procedural
Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul....
-
Exclusivacum 4 zile„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
-
Uncategorizedacum 2 zileEpisodul 43 – „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”. Resurse (In)Umane: de la „Academia de Cămătărie” la amanta făcută șefă
-
Exclusivacum 2 zile
Gradul de chestor, noul abonament „family & friends” în Poliția Penitenciară?
-
Exclusivacum o zi
Episodul 44 – IPJ Prahova, „Grădinița de cadre”: combinații, favoruri și dosare îngropate cu lopata
-
Exclusivacum 2 zile
Consiliul care doar «ia act»: Cum îl spală C.A.-ul pe Nae Comisionaru’ la TCE, după ce-a dopat hipodromul și a jumulit transportul public
-
Exclusivacum 3 zile
Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
-
Exclusivacum o zi
Cai drogați, trolee decapitate și mecanici beți la TCE: Ploieștiul lui „Nae Comisionaru”
-
Uncategorizedacum 4 zileREȚEAUA CONSERVĂRII CIOLANELOR. Guvernul-zombie care dă lovituri de stat pe hârtie