Actualitate
Se pare că nici diploma lui Ciolacu nu se simte prea bine
Valer Marian, fost senator PSD pana in 2016, l-a acuzat pe presedintele Camerei Deputatilor, Marcel Ciolacu, ca diploma sa de licenta in drept este „falsa, cel mai probabil”. Ciolacu a absolvit Universitatea Ecologica in momentul in care universitatea nu era acreditata.
Beizadea fara ocupatie pana la 37 de ani
Conform CV-ului publicat pe site-ul Camerei Deputatilor, Marcel Ciolacu nu a avut nicio ocupatie respectiv niciun loc de munca pana la varsta de 37 de ani. In 2004 s-a angajat consilier juridic la SC Alcom SRL Buzau, care era si este firma sa, detinand peste 50 % din capitalul social al acesteia si avandu-i asociati pe fratele sau Daniel si pe sotia sa Roxana. Ciolacu a fost angajat pana in mai 2007 la aceasta firma, care avea ca obiect principal de activitate consultanta pentru afaceri si management. Cu o sincopa in perioada noiembrie-decembrie 2004, cand a ocupat functia de prefect al judetului Buzau. Din mai 2007 pana in iulie 2008 a fost angajat director la SC Urbis Serv SA, firma edilitara constituita si administrata de Primaria municipiului Buzau. In perioada 2008-2012 a fost viceprimar al municipiului Buzau, iar din 2012 este deputat in Parlamentul Romaniei. In 1996, la varsta de 29 de ani, Ciolacu a fost ales consilier local in Consiliul Local Buzau, dar aceasta calitate nu poate fi echivalata cu o ocupatie sau cu un loc de munca avand in vedere ca un consiliu local nu functioneaza permanent, ci se intruneste, de regula, o data pe luna, iar membrii acestuia primesc o indemnizatie relativ modica.
Nascut in 1967, in prima generatie de decretei, care au inceput clasa a I-a la varsta de 6 ani, Marcel Ciolacu ar fi trebuit sa termine liceul in 1985, daca nu a ramas repetent. Nu avem de unde sti pentru ca acesta nu mentioneaza in CV liceul absolvit, anul absolvirii, profesia sau meseria dobandita. Prima sa mentiune in CV apare incepand cu anul 1991, cand, la varsta de 24 de ani, a inceput cursurile Facultatii de Drept din cadrul controversatei Universitati Ecologice din Bucuresti, pe care sustine ca a absolvit-o in 1995, fara sa mentioneze forma de invatamant urmata (la zi, la fara frecventa, de la distanta) si daca a obtinut licenta in drept. Universitatea Ecologica a fost acreditata de abia in vara anului 1995 si a fost incadrata in ultima categorie (a III-a), iar ulterior a constituit obiectul unor anchete penale pentru eliberarea de diplome false. Conform unui raspuns primit recent de la aceasta universitate, Marcel Ciolacu a sustinut examenul de licenta in drept dupa 9 ani de la absolvire, in sesiunea din februarie 2004, si a primit diploma de licenta in decembrie 2005. Potrivit dispozitiilor legale in materie, examenul de licenta trebuie sustinut in maximum doi ani de la absolvirea facultatii, rezultand ca actualul lider al PSD a dobandit nelegal diploma de licenta in 2004, cel mai probabil acesta fiind falsa. Ciolacu se prezinta si este prezentat ca avand profesia de jurist, dar singura sa tangenta cu aceasta profesie a fost perioada de aproximativ trei ani (2004-2007) in care a fost angajat consilier juridic la propria firma Alcom. In realitate, potrivit unor surse locale, dupa absolvirea liceului si dupa Revolutie, actualul presedinte al PSD a fost o beizadea de Buzau, bine conectata la lumea interlopa, care a trait pe banii si relatiile tatalui sau, care a fost pilot militar si a ajuns comandor la baza aeriana de la Bobocu, unde a detinut diverse functii de comanda.
Flirturile cu Militia, Securitatea si SRI
Conform unui fost sef al Inspectoratului Judetean de Politie Buzau, Marcel Ciolacu a fost din frageda tinerete informator al Militiei ceausiste, fiind inregistrat ca „persoana de sprijin” in evidentele acesteia. Intrucat s-a remarcat in postura de soptitor al Militiei, a fost racolat si de Securitate, ambele institutii fiind integrate atunci in Ministerul de Interne. Dupa Revolutia din decembrie 1989 a continuat colaborarea cu urmasele celor doua detestate organe ceausiste, Inspectoratul Judetean de Politie si SRI Buzau, precum si cu serviciul secret al Ministerului de Interne(UM 0215), denumit atunci si „doi si un sfert”. Organele de informatii au fructificat atat relatiile sale cu lumea interlopa cat si relatiile tatalui sau, care era un comandant militar cunoscut in zona. Chiar daca nu le prea avea cu scrisul si cu vorbitul, Ciolacu a fost apreciat drept un informator bun.
Dupa ce a obtinut primele functii publice importante, si anume de prefect al judetului Buzau si de viceprimar al municipiului Buzau, oameni care i-au ghicit si i-au exploatat potentialul relational si informativ l-au sprijinit sa obtina doua masterate, in „Securitate si buna guvernare” la Colegiul National de Aparare si in „Managementul sectorului public” la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative. La cateva luni dupa ce a devenit parlamentar, a fost admis la doctorat taman la Academia Nationala de Informatii, avandu-l cordonator de lucrare pe ditamai rectorul din perioada respectiva, generalul Stefan Gheorghe- Teodoru, cunoscut drept un apropiat al fostului sef operativ al SRI, generalul Florian Coldea. Daca un personaj slab mobilat intelectual ca Marcel Ciolacu a fost preluat ca doctorand de seful Academiei SRI inseamna ori ca a adus servicii importante acestui serviciu secret ori ca era pregatit in perspectiva pentru o operatiune de infiltrare si promovare politica. Curios, dar totusi explicabil, este ca, in iulie 2017, cand a fost desemnat vicepremier in Guvernul Tudose, Ciolacu si-a radiat din CV mentiunea ca este doctorand la Academia SRI. Datorita acestui fapt, a devenit suspect pentru presedintele PSD, Liviu Dragnea, care a inceput sa-l evite si sa-l indeparteze din anturajul sau. Conform unui raspuns primit de la Academia Nationala de Informatii, Marcel Ciolacu a fost student al scolii doctorale din aceasta academie in perioada 2013-2019, in urma examenului de admitere sustinut in sesiunea septembrie 2013, dar sustinerea publica a lucrarii de doctorat nu a fost organizata intrucat acesta nu a finalizat studiile de doctorat, nedepunand cerere de prelungire a perioadei de gratie pentru anul universitar 2019-2020.
Titlul lucrarii sale de doctorat este „Controlul parlamentar din perspectiva securitatii nationale”. Cu toata neghiobia sa, acest titlu adevar graieste si este mai mult decat sugestiv pentru rolul lui Ciolacu de pion al unui organ de securitate nationala, recte al SRI, in realizarea controlului Parlamentului, nu a controlului parlamentar asupra serviciilor secrete. Cert este ca, si in acest caz, un colaborator al organelor de ieri si de azi a devenit, cu sprijinul acestora, un politician fruntas, recte al treielea om in stat si liderul principalului partid din Romania. Misiune indeplinita cu succes, intocmai si la timp! Ciolacu este un caz scoala de politician conserva prin care SRI a pus haturile pe cel mai mare partid din Romania. De parca ar fi secret de stat, Academia SRI a refuzat sa-mi comunice media obtinuta actualul lider al PSD la examenul de admitere la doctorat, precum si titlurile lucrarilor de specialitate pe care le-a prezentat cu ocazia inscrierii la acest examen. De asemenea, a refuzat sa-mi comunice media generala si media de licenta obtinute de acesta dupa absolvirea Facultatii de Drept a Universitatii Ecologice, informatii refuzate si de aceasta universitate, sub pretextul protectiei datelor cu caracter personal.
Valer Marian/amosnews.ro
Actualitate
SUA reduc amploarea exercițiului militar cu Coreea de Sud, pe fondul tensiunilor cu Phenianul
Trump invocă mesajul „ostil” transmis Coreei de Nord și costurile ridicate
Statele Unite își vor diminua participarea la exercițiul militar comun cu Coreea de Sud, programat pentru această lună, a anunțat președintele Donald Trump într-un mesaj publicat duminică pe rețelele sociale.
Liderul american a susținut că astfel de manevre sunt costisitoare și transmit Phenianului „un semnal complet nepotrivit și ostil”. În același timp, Trump a invocat relația sa „foarte bună” cu liderul nord-coreean Kim Jong Un.
Decizia a fost asociată și cu refuzul Seulului de a participa la eventuale acțiuni militare împotriva Iranului. Trump a relatat că l-a întrebat recent pe președintele sud-coreean dacă țara sa dorește să se alăture eforturilor americane pentru denuclearizarea Republicii Islamice Iran, însă răspunsul ar fi fost negativ.
Exercițiul Ulchi Freedom Shield începe în această săptămână
Ulchi Freedom Shield, unul dintre cele mai importante exerciții militare anuale organizate de Statele Unite și Coreea de Sud, urma să înceapă luni și să se desfășoare până pe 27 august.
Donald Trump a precizat că anularea participării americane nu mai este posibilă, având în vedere apropierea debutului exercițiului. Totuși, el i-a cerut secretarului Apărării, Pete Hegseth, să reducă „substanțial” amploarea întregului program.
În anii precedenți, exercițiul a inclus trageri reale de amploare, misiuni de sprijin aerian apropiat și operațiuni de interdicție aeriană. La manevre au participat mii de aeronave în cadrul unor scenarii de antrenament, precum și forțe pentru operațiuni speciale însărcinate cu contracararea unor amenințări simulate cu arme de distrugere în masă.
Pentagonul evită să explice impactul concret al reducerilor
Un purtător de cuvânt al Pentagonului nu a oferit detalii despre modul în care va fi modificat exercițiul și a direcționat întrebările către Casa Albă.
În paralel, pagina dedicată exercițiului de pe site-ul Forțelor Americane din Coreea afișa luni dimineață un mesaj de eroare, indicând că materialul solicitat nu mai era disponibil.
Anunțul a stârnit reacții critice în Congres. Senatorul Mark Kelly, democrat de Arizona și membru al Comisiei pentru Forțele Armate, a calificat decizia drept „miopă” și „o greșeală”.
„Coreea de Nord și Coreea de Sud se află încă, din punct de vedere tehnic, în stare de război. Capacitatea noastră de a ne apăra aliatul în fața Coreei de Nord depinde de faptul că forțele noastre sunt bine instruite și pot coopera eficient cu armata sud-coreeană”, a avertizat Kelly.
La rândul său, senatorul Andy Kim, democrat de New Jersey, a declarat că mesajul președintelui ridică semne de întrebare și sugerează o lipsă de considerație față de relația bilaterală.
„Deciziile privind exercițiile comune trebuie luate împreună, nu anunțate unilateral pe rețelele sociale”, a afirmat acesta.
Relația Washington-Seul, afectată de discuțiile privind trupele americane
Anunțul lui Trump vine într-un moment în care relațiile Statelor Unite cu mai mulți aliați tradiționali traversează o perioadă de instabilitate. Una dintre principalele surse de tensiune este reticența unor parteneri de a sprijini campania militară americană împotriva Iranului.
Coreea de Sud se află în centrul acestor dispute. Administrația americană ar analiza inclusiv posibilitatea reducerii efectivelor militare staționate în Peninsula Coreeană.
Noua Strategie Națională de Apărare a Statelor Unite, publicată în ianuarie, a sugerat că Washingtonul dorește o redistribuire a responsabilităților în cadrul alianței cu Seulul. Documentul afirmă că armata sud-coreeană este capabilă să-și asume rolul principal în descurajarea Coreei de Nord, beneficiind de un sprijin american mai limitat, dar esențial.
Potrivit strategiei, această schimbare ar reflecta atât capacitățile Coreei de Sud, cât și interesul Statelor Unite de a-și adapta dispozitivul militar din Peninsula Coreeană.
Pentagonul ia în calcul noi reduceri ale exercițiilor
Alte diminuări ale exercițiilor militare americane ar putea urma, în condițiile în care administrația de la Washington și conducerea Pentagonului încearcă să reducă presiunea financiară și să aloce mai multe resurse Comandamentului Central al SUA, responsabil inclusiv de operațiunile din Orientul Mijlociu.
Generalul Kevin Schneider, comandantul Forțelor Aeriene americane din Pacific, a declarat recent că armata își reevaluează calendarul exercițiilor pentru a menține nivelul de pregătire operațională în fața angajamentelor tot mai numeroase de pe glob.
El a explicat că responsabilii militari analizează unde pot accepta riscuri și cum pot gestiona nivelul de pregătire, în timp ce prioritățile sunt concentrate asupra regiunii aflate sub responsabilitatea Comandamentului Central.
Actualitate
Armata SUA testează o rețea de producție 3D pentru aprovizionarea rapidă în războiul din Pacific
Într-un eventual conflict cu China, desfășurat la mii de kilometri de teritoriul american, lanțurile logistice ale Statelor Unite ar putea fi supuse unei presiuni fără precedent. Pentru a reduce dependența de transporturile clasice și de centrele îndepărtate de reparații, Marina SUA testează o soluție bazată pe fabricarea locală, la cerere, a pieselor de schimb — inclusiv la bordul navelor aflate pe mare.
Peste 50 de locații conectate într-o rețea securizată
Experimentul a fost desfășurat în cadrul exercițiului multinațional RIMPAC, la care au participat 31 de țări. Proiectul, coordonat de Naval Postgraduate School împreună cu organizația nonprofit FLEETWERX, urmărește dezvoltarea unui sistem de „producție avansată distribuită”.
Conceptul conectează, printr-un cloud securizat și neclasificat, peste 50 de locații dotate cu imprimante 3D, strunguri și mașini de frezat cu comandă numerică, precum și alte echipamente avansate. În rețea au fost incluse nave, baze militare, centre logistice, universități și companii din Statele Unite.
Unele piese au fost fabricate direct în timpul exercițiului, în timp ce altele au fost produse în centre aflate pe teritoriul american și expediate ulterior către utilizatori prin servicii comerciale de livrare. Sistemul a inclus și ambarcațiuni robotizate folosite pentru transporturi autonome de aprovizionare.
2.741 de solicitări în numai două săptămâni
Cererea depășită de capacitatea experimentală a rețelei a demonstrat amploarea problemei logistice. În decurs de două săptămâni au fost înregistrate 2.741 de solicitări pentru piese.
Rețeaua nu a putut răspunde decât unei fracțiuni din aceste cereri. Unele componente nu puteau fi produse prin imprimare 3D sau prelucrare CNC, iar echipa a fabricat în final aproximativ 75 de tipuri diferite de piese compatibile cu tehnologia disponibilă.
Unul dintre cele mai relevante rezultate a fost obținerea unor coliere metalice de mare rezistență, utilizate pentru fixarea conductelor de combustibil în timpul realimentării navelor pe mare. Prin procedurile tradiționale, obținerea unei oferte pentru o piesă de schimb putea dura aproximativ două luni. Prin imprimare 3D, colierele au fost fabricate în câteva zile, tratate împotriva coroziunii și aprobate în urma inspecțiilor.
Imprimarea 3D nu poate produce orice componentă
Testele au evidențiat însă și limite importante. Bateriile și plăcile electronice, de exemplu, nu pot fi fabricate în mod practic prin imprimare 3D. În alte cazuri, piesele au trecut de inspecția inițială și de testele preliminare, dar au cedat după instalare.
Un astfel de incident a implicat o componentă din titan, prelucrată prin tehnologie CNC pentru sistemul hidraulic al unui elicopter. Piesa a dezvoltat o scurgere minoră în timpul verificărilor de dinaintea zborului. O a doua versiune a componentei se află în prezent în testare.
Rezultatele confirmă că fabricarea aditivă poate accelera reparațiile, dar nu poate înlocui complet lanțurile tradiționale de aprovizionare și producție.
Argonul, o resursă esențială și dificil de transportat
Imprimantele 3D de înaltă performanță nu funcționează fără materii prime și consumabile specializate. Procesul utilizează pulberi fine de metal sau plastic, depuse strat cu strat și îmbinate cu ajutorul laserelor.
Procedura este extrem de sensibilă la contaminanți, iar oxigenul reprezintă una dintre principalele amenințări. În prezența oxigenului, procesul de sudare poate genera porozități, găuri și îmbinări defectuoase, compromițând rezistența piesei.
Din acest motiv, imprimarea se realizează într-o cameră etanșă, inundată cu argon — un gaz inert care împiedică reacțiile nedorite. În timpul exercițiului, au fost consumate numeroase recipiente de argon, a căror depozitare a ocupat aproximativ 7.000 de metri pătrați de spațiu la bordul unei nave.
Problema este amplificată de faptul că argonul este rar și costisitor de produs, reprezentând aproximativ 1% din atmosfera terestră.
Azotul ar putea reduce presiunea asupra logisticii
Pentru a diminua necesarul de argon, echipele de testare analizează dezvoltarea unor generatoare suficient de compacte pentru a fi instalate la bordul navelor, ideal într-un container standard de transport.
În timpul exercițiului desfășurat la bordul navei USS Essex a fost testată și utilizarea azotului, care poate fi extras din aer cu dispozitive suficient de mici pentru a fi integrate într-un sistem de imprimare 3D.
Azotul este mai reactiv decât argonul, ceea ce crește riscul apariției defectelor. Totuși, pentru anumite componente, performanța sa poate fi suficientă. Una dintre provocările următoarei etape este stabilirea exactă a pieselor care pot fi produse în siguranță cu azot și a celor care necesită argon.
Inteligența artificială trebuie să aleagă echipamentul potrivit
Testele au arătat că nu există o singură imprimantă 3D capabilă să răspundă tuturor solicitărilor. Rețeaua are nevoie de o combinație de imprimante, strunguri CNC, mașini de frezat și alte echipamente, coordonate de un sistem inteligent care să stabilească rapid ce utilaj este potrivit pentru fiecare piesă.
În cadrul ediției anterioare a exercițiului, instrumentele de inteligență artificială erau folosite în principal pentru căutări manuale și copierea informațiilor în aplicații conversaționale. Acest mod de lucru s-a dovedit prea lent și dificil de aplicat la scară largă.
În etapa actuală au fost testate două modele lingvistice de mari dimensiuni. Primul a fost antrenat pe politici, proceduri și standarde tehnice ale Marinei SUA, iar al doilea pe capacitățile diferitelor imprimante 3D și ale altor echipamente de producție.
Împreună, cele două sisteme au furnizat aproximativ 70% din răspunsul necesar pentru alegerea utilajului potrivit. Decizia finală a rămas în responsabilitatea experților umani.
Obiectivul este creșterea preciziei la 95%, astfel încât intervenția umană să fie redusă la minimum, iar sistemul să poată direcționa automat majoritatea comenzilor către echipamentul adecvat.
„Programul prezentului”, nu încă soluția finală
Rețeaua de producție avansată distribuită se află încă într-o etapă de dezvoltare și necesită numeroase îmbunătățiri. Nu există, deocamdată, o soluție capabilă să răspundă tuturor cerințelor logistice ale unui conflict de mare intensitate.
Scopul proiectului nu este impunerea unui sistem unic pentru întreaga armată americană, ci testarea unor tehnologii care pot reduce timpul de reparație și dependența de livrările pe distanțe lungi.
În forma sa actuală, inițiativa reprezintă mai degrabă „programul prezentului” decât un sistem operațional definitiv. Totuși, testele RIMPAC au demonstrat că o rețea conectată de echipamente de producție, experți și sisteme de inteligență artificială ar putea deveni un instrument important pentru menținerea forțelor americane în luptă, chiar și atunci când liniile logistice tradiționale sunt amenințate.
Actualitate
Saildrone își extinde producția navală în Europa: noi sisteme autonome vor fi construite în trei țări
Producătorul american de nave de suprafață fără echipaj Saildrone își consolidează prezența pe piața europeană prin lansarea unor proiecte industriale în Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Compania intenționează să producă pe continent mai multe dintre sistemele sale navale autonome, destinate misiunilor de supraveghere, informații și război antisubmarin.
Trei centre de producție pentru nave fără echipaj
Anunțul a fost făcut cu puțin timp înainte de deschiderea celei mai importante expoziții de apărare din Scandinavia, DALO Industry Days, organizată în Danemarca. Compania americană și-a stabilit în acest an sediul central pentru operațiunile din Uniunea Europeană în această țară.
Planul industrial european include trei proiecte distincte:
- prima navă Saildrone Spectre, cu o lungime de 52 de metri, va fi construită la șantierul Van Der Valk din Țările de Jos;
- următoarea generație a navei Saildrone Surveyor va fi produsă la șantierul Umoe Mandal din Norvegia;
- structurile verticale rigide ale navelor Surveyor, utilizate pentru propulsia asistată de vânt, vor fi fabricate în Polonia de compania Southern Spars, cu sediul în Noua Zeelandă.
Aceste investiții sunt concepute pentru a permite companiei să construiască și să desfășoare mai rapid nave autonome în apele europene.
Spectre, platforma de mare tonaj destinată luptei antisubmarin
Saildrone operează patru clase de nave de suprafață fără echipaj. Printre acestea se numără Surveyor, cu o lungime de 20 de metri, și Spectre, cea mai mare și mai rapidă platformă dezvoltată de companie până în prezent.
Spectre are o lungime de 52 de metri și o greutate de aproximativ 250 de tone. Platforma a fost prezentată în luna aprilie și va fi construită în cooperare cu Lockheed Martin și Fincantieri Marine Group.
Aeronava navală autonomă este destinată acoperirii unei breșe importante în domeniul războiului antisubmarin. Nava va putea atinge viteze de până la 30 de noduri și va fi proiectată pentru a executa inclusiv lovituri cinetice. Printre încărcăturile utile avute în vedere se află două sisteme Lockheed Martin MK-70 Payload Delivery System.
Danemarca testează navele autonome pentru supravegherea apelor teritoriale
În vara anului 2026, Forțele Armate daneze au început un test operațional de mai multe luni, utilizând patru nave autonome Saildrone Voyager în apele teritoriale ale țării.
Misiunea urmărește consolidarea supravegherii maritime și îmbunătățirea capacității de colectare a informațiilor în nordul Europei. Potrivit companiei, navele au finalizat o desfășurare de șase luni, menținând o disponibilitate operațională de 92% în condiții meteorologice și maritime dificile.
În aceeași perioadă, platformele autonome au identificat peste 170.000 de contacte distincte, termen care desemnează obiecte sau nave detectate individual.
Producția se extinde înaintea unei cereri europene în creștere
Compania nu a oferit detalii despre eventuale contracte europene viitoare, însă a transmis că își extinde capacitățile de producție pentru a răspunde cererii anticipate.
Cele trei proiecte anunțate sunt structurate sub forma unor contracte separate de construcție, încheiate cu parteneri industriali din Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Extinderea ar putea transforma Europa într-unul dintre principalele centre de producție și desfășurare pentru navele autonome Saildrone.
-
Uncategorizedacum 4 zileEpisodul 43 – „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”. Resurse (In)Umane: de la „Academia de Cămătărie” la amanta făcută șefă
-
Exclusivacum 2 zileEpisodul 45 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. Lăutari cu epoleți, amante strategice și pipițe de protocol
-
Exclusivacum 4 zileGradul de chestor, noul abonament „family & friends” în Poliția Penitenciară?
-
Exclusivacum 3 zileEpisodul 44 – IPJ Prahova, „Grădinița de cadre”: combinații, favoruri și dosare îngropate cu lopata
-
Exclusivacum 21 de oreEpisodul 46 – «IPJ Prahova – Grădinița de cadre»: Mocanu Horia cântă tata la altă masă! SIPI și DGA joacă după ureche?
-
Exclusivacum 4 zileConsiliul care doar «ia act»: Cum îl spală C.A.-ul pe Nae Comisionaru’ la TCE, după ce-a dopat hipodromul și a jumulit transportul public
-
Exclusivacum 3 zileCai drogați, trolee decapitate și mecanici beți la TCE: Ploieștiul lui „Nae Comisionaru”
-
Exclusivacum 5 zileIo no soi Marinero, soi… „el general” Despescu



