Din punctul de vedere al administratorilor COVID, ultima săptămână a fost cea mai grea. Din motive statistice: numărul de infectați este stabilit pe baza rezultatului testelor care se fac pe grupuri de risc țintite. Vom ști câți infectați sunt dintre cei testați, dar nu câți sunt în realitate. Realitatea este greu identificabilă atâta timp cât nu ai la îndemână instrumentele statistice necesare. În primul rând este vorba de numărul populației. Nimeni nu-l știe cu precizie. Dovadă că ori de câte ori este invocat, cifrele  par a fi scoase din burtă. La noi au drept de vot circa 19 milioane de oameni, deși este clar că nu mai suntem atât de mulți. Cele 23 de milioane de la ultimul recensământ nu mai au corespondent în realitate. Dar pe ele se bazează multe lucruri folositoare: alocațiile de la Uniunea Europeană sau mărimea circumscripțiilor electorale. Dacă ar fi pe bune, din cei peste 500 de parlamentari pe care urmează să-i alegem în curând ar trebui să rămînă cel mult vreo 400. Tot așa și cu COVID-ul. Ultimul termen la modă din dicționarul pandemic este INCIDENȚA. Aceasta reprezintă raportul dintre populație și numărul de infectați. Cineva a stabilit că pragul dintre libertate și interdicție este de „3 la mie”. Și ca să nu se tragă obloanele peste tot, incidența trebuie să fie calculată sub acest nivel. Doar că între Satistică și celebrul Grup Strategic de Comunicare  există diferende ireconciliabile – nu le ies niciodată acealeași procente! Guvernul a tras cât a putut pentru că incidența să se afle sub prag. Dar uite că a venit valul de la locale după cel școlar și incidența nu a mai putut fi ținută în frâu de Manciu și compania. Așa s-a făcut că după săptămâna asta roșie s-au închise iar restaurantele abia deschise. Și nu doar ele, ci și cinematografele, teatrele și chiar muzeele. Arafat poate fi mulțumit că i s-au împlinit previziunile. Greul a căzut însă pe Tătaru, care a specializat rapid cele trei mari spitale exclusiv pentru tratament COVID (lăsându-i de izbeliște pe ghinioniștii suferinzi de alte maladii) și a dat dispoziție ca toate spitalele din țară se rezerve 10% din capacitate în acest scop. Incidența este cuvântul de ordine și administrația locală, căreia i-a fost pasată pisica moartă, face ce știe. Închide și interzice. Undeva prin țară s-au închis și librăriile! Autoritățile se fac că n-au înțeles faptul că cele două valuri din ultimele două săptămâni – cu peste 3000 și peste 4000 de infectări – sunt urmarea directă a începerii școlii și a alegerilor locale, care au slăbit vigilența port-mască și distanțarea. Pare însă să fie un bun exercițiu pentru alegerile parlamentare pe care Guvernul (și Iohannis) le vor musai în decembrie și nu în martie cum și-ar dori Opoziția, activată de unele sondaje care dau PSD-ul suflând în ceafa PNL-ului, la distanță de doar un procent. Sesizarea Curții Constituționale pe această temă s-a soldat cu o decizie care l-a adus pe Orban într-o stare vecină cu nebunia, acuzând și blestemându-i pe juzii constituționali, calificați de „politruci”, pentru îndrăzneala de a fi concluzionat că Parlamentul și nu Guvernul are dreptul să stabilească data alegerilor, ceea ce ar fi egal cu o condamnare la încă trei luni de suferință cu jugul social democrat pe greabăn. Și la imposibilitatea de a trasa coordonatele nominale ale noii ordini politice îndelung dorite și așteptate. Derapajul lui Orban nu mai miră însă pe nimeni, nefiind nici primul și nici ultimul,  fiind pus cu înțelege pe seama unor efecte bahice @ Câteva scandaluri alimentate de povestea lui Baranga, cel pus șef chiar de Orban la Spălatul Banilor,  în condițiile în care omul nu avea decât bacalaureatul, toate celelalte diplome fiindu-i anulate de instanță din motive de fals, par să legitimeze noul  Standard liberal al demnitarilor fără studii sau cu ele falsificate. După Baranga a fost evocată situația șefului Grupului de Comunicare Strategică, un oarecare Manciu, posesor și el doar al bacalaureatului (fiind exmatriculat de la SNSPA pentru absențe) sau chiar al  Ralucăi Turcan, absolventă de facultate dar fără Master, ceea ce este egal cu absența studiilor superioare. Unii se întreabă chiar dacă și diploma de TCM a lui Orban este autentică sau face parte din standard @ Zgomot mare din halele în care se forjează listele de candidați ale partidelor. Bătaie pe infecționiști, aflați în prima linie a atenției publice. PSD a reușit să îi rechiziționeze Rafila și Cercel puși capete de listă și se gândește serios să îl „aresteze” și pe ale Arafat. De cealaltă parte, liberalii se îngrijesc să găsească locuri pentru toți miniștrii în funcție,  scop în care l-au trecut în civilie pe ministrul Ciucă. Orban și Cîțu deschid listele de la București și doar Boloș a fost lăsat abandonat din cauză că ar fi ocupat cu predicile. Social democraților li se reproșează că lasă pe dinafară nume care ar fi dus greul luptelor parlamentare – Șerban și Iordache – și că manifestă lipsă de considerație față de lideri, prin abandonarea Vioricăi Dăncilă, contrar promisiunilor făcute la debarcare. Discuții cu iz de scandal și pe la USR, unde pentru brancardiologulUngureanu nu s-a găsit loc pe lista de la Cluj, unde  făcuse prăpăd în rețeaua sanitară. Face senzație și plasarea EBA-ei pe unul dintre puținele locuri eligibile ale PMP @ Orban a jucat alba/neagra cu HORECA, domeniul cel mai afectat de restricțiile pandemice.La presiunile făcute de reprezentanții milionului de angajați din domeniu Guvernul a răspuns în doi peri, ba deschizând restaurantele și la interior, ba închizându-le de tot. Ultima decizie pare sa fi pus lacătul definitiv pe un mare număr de unități care și-au pierdut și angajații și clientela, în favoarea fast-food-ului și a livrărilor la domiciliu. Cu siguranță ca acest joc va avea unele consecințe la alegeri (AMBIDEXTRU)