Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. 1-a ►

Mihail Gorbaciov e deja o legendă

Diminutivul de aliat sub care e cunoscut în Occident a făcut o atît de mare priză la public încît a fost adoptat şi în scopuri de reclamă. Vodca „Gorby”, spre exemplu, s-a relansat, speculînd, cu inteligenţă popularitatea omului poliţie care, fie că şi-a propus sau nu, a devenit groparul comunismului. Pe această groapă s-a clădit soclul ce susţine acum imaginea „numărului 1” al anului politic. După ce a fost suport de reclamă, Gorby îşi vede săpat numele în marmura recunoaşterii universale. Dar puţine ansambluri statuare rezistă vicisitudinilor istoriei, mai ales a celei moderne, care se grăbeşte al dracului…

Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. a 2-a ►​

Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. a 3-a ►​

Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. a 4-a ►​

AMBIDEXTRU

VIVIANA RISCĂ DIN NOU. Cu ani în urmă, Ovidiu Dumitru, căuta pentru un spectacol televizat o balerină drăguţă şi cu un pic de voce. A luat de la Opera Română cea mai frumoasă balerină şi spre surprinderea generală Viviana Mitru avea să dovedească şi calităţi vocale de excepţie. Viviana Mitru a plecat din tară la puţină vreme după ce începuse să se impună ca una din cele mai interesate personalităţi ale show-ului românesc. In Italia, unde s-a stabilit, a dansat mult timp cu Carla Fracci, iar acum are propria ei şcoală de balet — „Anii fragezi”. Va fi peste puţină vreme, din nou în ţară, in cadrul unui spectacol televizat. Ca orice nume interzis Viviana Mitru va fi înconjurată, fără îndoială, da un mare interes. Dar riscul de a face sau nu succes rămîne. Viviana Mitru riscă din nou.

UN POLITICIAN TRECUT DE TREAPTA I-a. Nimeni nu trebuie să-şi închipuie că ascensiunea politică e uşoară. Trebuie să ştii să te caţări, să pîndeşti, să aştepţi. De multe ori trebuie să urci pe scara de incendiu. Domnul Marian Munteanu e suficient de sprinten ca să se caţere: destul de tinăr ca să mai aştepte, şi in ce priveşte incendiile are o anume experienţă N-a ajuns încă sus de tot, dar, oricum, a trecut de treapta întîia.

URÎTUL ATlRNA MAI GREU. Domnul director general al TAROM, Lorin Dumitrescu nutreşte convingerea că pentru ca să poată zbura, instituţia în fruntea căreia se află trebuie să stea cu picioarele pe pămînt. Ceea ce ştim, ca pasageri, e că aviaţia noastră dispune de o şcoală de pilotaj printre cele mai bune, dar deţine şi recordul mondial pentru cea mai scăzută medie de frumuseţe a stewardeselor. Dacă vreţi să-i spuneţi asta domnului Lorin Dumitrescu vă asigurăm că nu trebuie să vă obosiţi — ştie— ştie. Şi domnul Lorin Dumitrescu ride atît de fotogenic, încît sînţem siguri că în curînd avioanele Tarorn vor fi uşurate de balastul inestetic acumulat prin p.c.r. (pile, cunoştinţe; relaţii).

CARMEN NE IARTĂ. Ne-a vizitat, de curind, la redacţie Carmen Movileanu, fermecătoare prezentatoare de la Televiziune. În vara aceasta nu i-a mers prea bine — în timp ce se afla la Mamaia, casa i-a fost spartă şi prădată, iar Gara lumii se exprima destul de puţin măgulitor despre prezenţa ei pe scena Festivalului, în calitate de prezentatoare. O nenorocire nu vine niciodată singură. Dar nici bucuriile nu năvălesc solitare. De curînd poliţiştii de la secţia 4 au anunţat-o că banda de borfaşi a fost capturată şi bunurile furate i-au fost restituite. Iar noi, după ce-am cunoscut-o mai bine, ne dăm cu mina peste Gura lumii care a zis despre ea că aşa şi pe dincolo!

TRIPLU SEC. În stînga — fostul om forte al frontului, mîna care a pedepsit familia tirană, mintea care se crede că a pus in mişcare in iunie, soluţia Valea Jiului — domnul senator Gelu Voican Voiculescu. În dreapta — actualul number 1 al Ministerului de Interne, domnul Viorel Ursu, promotor al unei diplomaţii transparente în rezolvarea complicatelor situaţii din lăuntrul propriului aparat şi al construirii chipului uman dar sever, al organelor ordinii publice. În mijloc o conştiinţă mereu pe fază, mereu în primele rînduri- domnul Alexandru Stark, cel care de la 43 cu toate partidele, în toate ocaziile… 

CIVILII PIERD GAZON. Dacă veţi avea curiozitatea să aflaţi cît de multă intuiţie au avut cronicarii noştri sportivi la instalarea noilor antrenori ai naţionalei, vă veţi amuza copios. Acum, după înfrângerile fără apel suferite în debutul Campionatului european, scriitorii de osanale o întorc şi încep să vadă petele din soarele la care surîdeau cu gura pînă la urechi doar cu citeva luni în urmă. Formula cu intelectuali — Constantin — lorgulescu — n-a ţinut, aşa încît militarii cîştigă şi aici tot mai mult gazon. Vasile Ionescu — unul din liderii propulsaţi în scena politică a acestui an şi Irene, cea mai tânără aripă a sa. 

PARC-AM FI FRAŢI — Vineri seară a avut loc la restaurantul Pescăruş, reşedinţă pentru cocteiluri a Ambasadei germane, întilnirea istorică dintre domnul Ion I. Brătianu şi domnul consilier al Ambasadei Ungariei, Prokop Gyula. Cu acest prilej domnul senator a acceptat intrarea domnului consilier în sindicatul bărboşilor şi mustăcioşilor, al cărui lider este încă de pe vremea cînd nu lucra la partid. Domnul consilier a remis cu această ocazie o serie de aprecieri făcute asupra partidului liberal în contextul unor explicabile confuzii. În final, cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au urat succes şi s-au îndreptat spre maşinile care îi aşteptau. Maşinile fiind identice. Mercedes, domnul consilier s-a urcat în maşina domnului senator şi viceversa. Dînd dovadă de multă diplomaţie, şoferii au schimbat şi ei locurile, şi totul s-a sfîrşif cu bine.

Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. a 5-a ►​

XXXXX Firmă cu mari pretenţii, local de lux, servicii impecabile. Mergeţi cu toată încrederea. Merită să vă oferiţi din cînd in când cîte o plăcere scumpă.
XXXX Firmă serioasă, local select, cu un anumit specific, servicii de excelentă calitate. Dacă sînteţi înzestrat cu rafinament şi bani merită să deveniţi clientul casei. 
XXX Local bun. De obicei este corespunzător. Merită să-l frecventaţi dacă vă este în drum sau dacă sînteţi cunoscut de personal.
XX Este ceea ce se cheamă un local de mina a doua chiar dacă preţurile sînt deocamdată de lux. Veţi găsi ceea ce nu aşteptaţi şi rareori veţi găsi ce vă doriţi. Încercaţi să vă menajaţi nervii şi manifestaţi prudenţă în toate privinţele. Dacă veţi reveni o veţi face din motive sentimentale sau din nevoie.
X Nu merită să riscaţi.    

La concret

XXXXX    In Bucureşti nu există încă un astfel de local.
XXXX    Salonul     VICTORIA (Athenee) — ambiantă plăcută, intimă, clientelă selectă; serviciul de bună calitate; bucătăria: specific franţuzesc; CAPŞA ; NAN JING. SaIonul DlPLOMAT (Athenee).
XXX    BUCUREŞTI — ambianţă: plăcută, clientelă diversă; specific franţuzesc; serviciul corect.
De acelaşi rang: AMBASADOR; CONTINENTAL; BOLTA RECE BERLIN; LEBĂDA; DOI COCOŞI.
XX OLIMP 90; BULEVARD ; PALAS; CAPITOL ; LIDO ; SNAGOV-PALACE ; SELECT ; PESCĂRUŞ ; FLORA PARC-; PODUL MOGOŞOAIEI ; FICU’S’: LE PRESIDENT. INTER    
X    BELLA ITALIA; TURN; MĂRUL DE AUR ; VARŞOVIA; BUCUR; CASA ROMANA; VOICU ET CO.

Inter-ul ca un copil părăsit

Pentru încă multă lume etajul 21 de la hotel Inter este încă un miraj aici se plateşte numai în valută, aici ar trebui să fim deja dincolo tocmai din cauza aceasta am ezitat, mărturisesc să-mi exprim pină acum părerea. O ultimă vizită făcută săptămâna trecută mă eliberează, insă de ultimele reticenţe. Etajul 21 al Interului nu mai e demult un reper în comerţul bucureştean şi clienţii ii acordă, in cea mai mare parte credit din motive de inerţie sau comoditate, după principiul deci, să-ţi-fie rău mai departe mai bine să-ţi fie rău fără calvarul unei deplasări. Lista de preparate se zgirceşte la propunerile arhicunoscute în toate restaurantele cu bucătărie fără personaltiate. Oferta de vinuri e şi mai săracă — un singur soi — Murfatlar de parcă Interul ar desface magaziile unei podgorii rămase cu stocuri nevandabile. Chelnerii sînt prost îmbrăcaţi, în general ţinuta, şi nivelul lor profesional nu întrec pregătirea şi experienţa, colegilor de breaslă de la, să zicem Palas, Parc sau Flora. Am putut să văd aici servindu-se o tochitură care n-are nici în clin nici în mînecă a face cu celebra reţeţă moldovene iscă impusă, cînd va, pe piaţa bucureşteană de restaurantul Codrii Cosminului….. Charţeau briantul e făcut acceptabil dar prost tăiat şi anapoda servit, peste masă, deşi spaţiul din jur ar permite un elegant tur de gheridon. Dar la Inter 21, deşi se comercializează numai pe valută spiritul de economie pare să domine astfel că garnitura, care ni se serveşte e aceeaşi rămasă din celebrele reţete ale piticului- destinate să ne înveţe să trăim raţional pe baza de legume conservate. Desert nu există decît în două variante — îngheţată şi tort glace. Capacitatea salonului depăşeşte dexteritatea garnituri de ospătari, care o ţin tot într-o alergătură, scăpînd din cînd în cînd tacîmuri şi pahare şi făcîndu-şi semne peste capetele clienţilor. După servirea unuia din feluri nimeni nu şe grăbeşte să debaraseze. Alături de masa la care m-am aşezat, o delegaţie de sud-coreeni probabil oameni de afaceri veniţi la TIB plătesc şi pleacă pe la ora 22,30, dar masa încărcată cu vrafuri de veselă şi resturi de mîncare ne acompaniază pină către miezul nopţii. Se simte lipsa unei miini de gospodar aici. la Inter 21, care să acorde pretenţiile financiare ale salonului cu nivelul serviciilor. Jumătate din mese mai sint încă acoperite cu ştergare roşii de fabricaţie artizanală, dar ici şi colo unde garniturile nu mai ajung feţele de masă sînt albe şi dacă n-ar fi din întimplare aş zice că e un început bun căci bietele ştergare sînt roase şi obosite de atita spălit. Ies din salon către miezul nopţii şi ultimul tur de orizont  îmi întăreşte părerea că Interul, cel puţin aici. sus nu şi-a mai văzut de mult părinţii adevăraţi, iar aceştia vitregi pe care ii are acum îl Iasă într-o tristă paragină. Aştept liftul şi observ cum vesela cascadă artificială din colţ, de Ia intrarea în salon îşi strînge brusc buzele robinetului! care mai picură peste improvizaţia de pietre, vegetaţie şi lampioane cîţiva ultimi stropi. Interul 21 ia două stele.

P.S. întrucât un mare număr de restaurantori fac diverse încercări de i fi prezenţi în Topul restaurantelor, comentariu căruia întreprinzătorii străin îi acordă o mare credibilitate, aşa cum am aflat recent prin intermediul responsabilului de la Casa Lido, biroul de presă al domnului Inspector L este autorizat să informeze:

Responsabilii de restaurante sau patronii de firme pot trimite pe adresa redacţiei invitaţii pentru inspecţia de fond, care vor fi onorate la o dată ne-determinată, dar nu mai tîrziu de o lună de la primirea invitaţiei. Inspectorul L ţine să precizeze că inspecţiile domniei sale nu sînt anunţate şi nu implică nici un fel de obligaţii din partea solicitanţilor, acestea asumîndu-şi integral riscul concluziilor şi al încadrării în una din categoriile Topului. Adresa pe care pot fi trimise aceste invitaţii este ziarul „Libertatea”, str. Brezoianu nr. 23—25, sector 1. Bucureşti, pentru

Inspector L

Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. a 6-a ►​

Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. a 7-a ►​

Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. a 8-a ►​

Ce riscă inculpatul

Din punct de vedere penal, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea următoarelor infracţiuni: omor deosebit de grav (făptuit pentru a săvîrşi sau a ascunde săvîrşirea unei tîlhării), tîlhărie în dauna avutului personal şi distrugere în dauna avutului personal. Pedeapsa maximă prevăzută de Codul Penal pentru aceste fapte este închisoarea pe viaţă. De notat că pînă la modificarea legislaţiei penale, intervenită după Revoluţie, legea prevedea pentru o asemenea crimă pedeapsa cu moartea. 
În privinţa concubinei inculpatului, Procuratura a reţinut în sarcina acesteia comiterea infracţiunii de favorizare a infractorului. Fapta sa a fost graţiată prin Decretul lege din 4 ianuarie 1990. În consecinţă, în cazul acesteia urmărirea penală a fost încetată, nemaifiind trimisă în judecată. Singurele „neplăceri” penale: o arestare preventivă de la 13 noiembrie 1989, Ia 5 ianuarie 1990, cînd a fost eliberată din arest…

Acuzatul este responsabil din punct de vedere psihic!

In conformitate cu prevederile legale, inculpatul Ştefănescu Daniel-Cosmin a fost supus, în cursul anchetei, expertizării medico-legale psihiatrice. Expertiza efectuată în condiţii de internare, de către Institutul Medico-Legal concluzionează că asasinul nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, avînd în acest sens discernămintul păstrat în raport cu faptele comise. Expertiza concluzionează, totodată, că faptele reţinute în sarcina inculpatului apar ca rezultantă a unei dominante efective majore care a depăşit prin intensitatea ei criteriile etice şi morale ale conduitei sale. 

1 NOIEMBRIE 1989,  DIMINEAŢA…

O echipă operativă a Miliţiei şi Procuraturii este solicitată să intervină „la un caz”. „Pe şoseaua Mihai Bravu nr. 293, intr-o garsoniera, la parter, s-a comis un omor. Se pare că victima este cîntăreaţa Mihaela Runceanu. Poate fi vorba şi de un accident, în apartament a avut loc un incendiu…”.
La faţa locului, criminaliştii dau peste un tablou halucinant. In apropierea unei uşi interioare se afla cadavrul unei femei pe care focul o mumificase; toate încăperile purtau semnele sinistrului: mobilier, pereţi distruşi de flăcări. Focul izbucnise — se pare — de la pat şi de la covor, urmele acestora păstrând încă un puternic miros de benzină. In mijlocul camerei o canistră goală explica multe…
Da, cadavrul este al Mihaelei Runceanu. În jurul gîtului celei ce fusese o îndrăgită cîntăreaţă de muzică uşoară un cablu telefonic înfăşurat de două ori. Moarte prin strangulare?…
În timp ce unii dintre criminalişti se ocupă de cadavru, alţii vor stabili (cu ajutorul martorilor) că din garsonieră lipsesc multe obiecte de valoare: un videocasetofon, un TV color, un magnetofon, casete video, bijuterii, obiecte de podoabă, cosmetice, ţigări, băuturi şi culmea, aparatul telefonic. Să fie vorba de un jaf ?…
Întrebările se adună, răspunsurile încă întîrzie. 

PRIMELE INDICII

Se pare că orice artist, orice cînţăreţ cu popularitate dispune de o mică „curte”, formată din admiratorii cei mai credincioşi. Mihaela Runceanu nu făcea excepţie, în jurul ei roind numeroşi fani. Cum era de pildă tînăra Mariana Sîmbeteanu, muncitoare la Electromagnetica. Dragostea, admiraţia sa pentru solista preferată o transformaseră într-un credincios servitor ce avea grijă de menajul idolului. E drept profita şi ea nu numai, pe plan afectiv de această postură, Mihaela acordîndu-i găzduire în modesta sa garsonieră.
Mariana se va dovedi un martor de prima mînă. Anchetatorii vor afla de la ea că în seara zilei de 31 octombrie, după ce terminase serviciul, venise acasă la Mihaela, în jurul orei 23. „Era bine mersi, dar în casă se mai afla cineva, un tînăr pe care îl cheamă Dan. Se uitau la video”. Investigatorii mai află că pe fondul unor neînţelegeri ce apăruseră între Mariana şi cîntăreaţă chiar în dimineaţa aceleiaşi zile (cearta a plecat de la refuzul Marianei de a se duce să ia „raţia” de ulei şi zahăr), între cele două femei are loc o altercaţie în finalul căreia „fana” este invitată să părăsească, împreună cu lucrurile sale, garsoniera. „Am plecat şi I-am lăsat pe Dan, pe care eu nu-I sufeream, acolo. Nimeni – am observat -nu a încuiat uşa după ieşirea mea. N-aveam unde să mă duc, aşa că am stat intr-un parc din apropiere… M-am întors la locuinţa Mihaelei in jur de ora 8. Soneria nu funcţiona. Am început să bat în uşă. Nu răspundea nimeni. Am sesizat că miroase a ars. Cu o bucată de fier beton luată din spatele blocului am reuşit să sparg o porţiune a uşii, prin care am introdus mina şi am deschis încuietoarea. Prin întuneric şi fum am ajuns la pat unde trebuia să se afle Mihaela. Am început s-o caut prin resturile de plapumă arsă. Am dat de ceva moale. Am tîrît-o in a-propierea holului, unde datorită luminii ce venea din casa scărilor, am realizat cu groază tragedia”…

WANTED: UN TÎNĂR CU NUMELE DE DAN

….Orele se scurg cu folos pentru anchetatori; în scurt timp se adună datele necesare identificării „bănuitului nr. 1”: un tînăr de 20—22 ani, pe care cîntăreaţa îl cunoscuse întîmplător, printr-o cunoştinţă comună. Venea destul de rar în casa Mihaelei Runceanu, aducîndu-i casete video. Era rezervat; politicos. Doar înflăcărată „fana” Mariana Sîmbeteanu nu-l prea suferea: îl bănuia că ar fi cel care uneori profera la telefon, cuvinte urîte la adresa „idolului”. I-a spus asta şi în noaptea tra-gediei, atunci cînd Mihaela Runceanu a dat-o afară din casă. Gazda însă luase apărarea lui Dan…
….Medicii-legişti confirmă între timp asasinatul. Concluzia: moartea Mihaelei Runceanu a fost violentă, datorită axfixiei mecanice prin ştrangulare.
„Dan” trebuia găsit cît mai repede. 

2 NOIEMBRIE 1989, DUPĂ PRÎNZ

Undeva pe o stradă din cartierul Olteniţei, din Bucureşti; un cuplu se întoarce liniştit spre casă de Ia cumpărături. Bărbatul este oprit de cîţiva „civili”. Sînteţi Daniel Cosmin Ştefănescu?” „Da — vine răspunsul ezitant al celui interpelat. „Sînteţi arestat”.
Asasinul Mihaelei Runceanu fusese descoperit. Doamna care îl însoţea, şi care va fi şi ea reţinută, pe nume loana Barbu (zisă Giulia), era concubina celui urmărit. Percheziţia efectuată la domiciliul acesteia unde locuia împreună cu autorul crimei, va scoate la iveală bunurile sustrase din apartamentul victimei. Celelalte obiecte vor fi găsite în locuinţa unor vecini, care necunoscînd despre ce este vorba, au acceptat să le păstreze.    
Probele acuzării continuă să se adune: 18 colege de serviciu cu asasinul cumpăraseră „pe datorie” de la acesta diverse obiecte. Obiectele respective făceau şi ele parte din cele dispărute din garsoniera Mihaelei Runceanu. Încă un martor de preţ — Octavian N., prieten cu cel acuzat de crimă. El va recunoaşte că pe 1 noiembrie Daniel Cosmin Ştefănescu l-a invitat la domiciliul concubinei sale, unde i-a oferit spre vînzare un videocasetofon şi un TV color contra sumei de 70 000 lei, (obiecte pe care le va recunoaşte apoi ca făcînd parte din cele sustrase din casa victimei). Cînd a intrat în casă, Giulia tocmai se uita la o casetă. O casetă cu… Mihaela Runceanu. Să adăugăm că Giulia ştia totul despre crimă, despre jaf. Ştia şi privea liniştită ecranul ce reda imaginea victimei. Privea avînd în faţă un pahar cu whisky furat de la victimă. Privea fumînd ţigările victimei…

AM UCIS PENTRU BANI!

Asasinul prezumtiv mărturiseşte, cu calm, procurorului: „Am cunoscut-o pe Barbu Ioana zisă Giulia la sfîrşitul lui februarie 1989. Ne-am împrietenit rapid, am stabilit pe loc ca să trăim în concubinaj. Ea era divorţată, avea un băiat de şapte ani. M-am mutat la ea. În luna mai i-am spus să nu se mai ducă la serviciu. Era telefonistă, avea o muncă grea. Eu eram, recunosc, şi foarte gelos. Părinţii mei, care sînt ingineri, mi au promis că o vor ajuta să-şi găsească o altă ocupaţie. Cu timpul, am început s-o ducem greu cu banii, trăiam doar din leafa mea de mecanic, la Schela de foraj Chitila. Au început certurile, Giulia a vrut să termine legătura cu mine. Nu puteam admite aşa ceva. La începutul lui octombrie mi-a spus că a rămas restantă la plata apartamentului proprietate personală cu suma de 5 800 lei. Nu aveam de unde să fac rost de aceşti bani, vroiam să-i ofer o viaţă cit mai deosebită. Prin urmare m-am hotărît s-o ucid şi s-o jefuiesc pe Mihaela Runceanu, pe care o cunoscusem printr-o prietenă comună şi pe care o vizitasem de cîteva ori aducîndu-i casete, unele luate de la părinţii mei. Ştiam că are lucruri: video, TV color…
….Am fixat ziua de 31 octombrie. M-am dus la domiciliul părinţilor şi l-am rugat pe tata să-mi împrumute o casetă şi maşina. Am sunat-o apoi pe Mihaela, autoinvitîndu-mă la vizionarea casetei. M-a refuzat. După o jumătate de oră, am sunat iarăşi. A acceptat s-o vizitez. Era ora 21,30. Ne-am uitat la video, apoi a apărut Maria Sîmbeteanu. S-a certat cu Mihaela, care i-a cerut să părăsească casa. Mi-a spus şi mie să plec. Am rugat-o să mă lase să dorm acolo, minţind-o că mă gonise tata de-acasă pentru că îi luasem caseta aceea. A acceptat, mi-a permis să dorm pe un fotoliu, ea culcîndu-se în pat. După circa 30 de minute, cînd am crezut că adormise, m-am sculat, mi-am pus mănuşi şi am încuiat uşa. M-am apropiat de pat.. Mihaela s-a trezit instinctiv. Am strins-o de gît pînă nu a mai mişcat. Eram convins că a murit. Am stat cîteva clipe dezorientat. La un moment dat, Mihaela a început să mişte. M-am repezit la telefon, am tăiat o bucată de cablu, i l-am petrecut în jurul gîtului şi am strîns puternic. Am început să adun lucrurile, le-am transportat în maşină. Am găsit pe balcon o canistră. Am golit-a aproape toată in rezervorul maşinii tatălui meu. Restul de benzină l-am turnat pe pat pe covor. Le-am aprins şi am plecat. Credeam că nu vor mai există urme. Lucrurile le-am dus la Giulia. I-am povestit totul. Am hotărît ca o parte să le vindem. Asta e tot…”

Anchetatorii au cuvîntul

„Sînt procuror-anchetator de două decenii, aşa că am cunoscut, am investigat numeroase cazuri grave, multe fapte abominabile. Am deci ceva cunoştinţe în domeniul psihologiei asasinilor. Şi, totuşi autorul acestui omor deosebit de grav a reuşit, prin conduita sa, să mă surprindă într-un fe. Prin cinismul cu care şi-a premeditat asasinatul, prin liniştea interioară care-i caracterizează mărturisirile, de altfel de o dezarmantă sinceritate. Un om (e totuşi-om), un infractor, al cărui «sînge rece» înspăimîntă”. (dl procuror MARIAN CAPOTĂ, de la Procuratura municipiului Bucureşti) 

„Un caz deosebit de grav care vine să argumenteze cît de periculoasă, de socivă sa dovedeşte credibilitatea nejustificată dovedită de unii oameni faţă de fel şi fel de indivizi pe care nu-i cunosc îndeajus. Lipsa instinctului de conservare al celor vizaţi de răufăcători este „complicele” lor cel mai eficient Ce ştia de pildă victima acestui asasinat despre cel ce o cultiva, despre cel care profitind de amabilitatea acesteia o va ucide cu bestialitate? Că se numeşte „Dan”, că este o cunoştinţă a… unei cunoştinţe. Lumea mişună de fel şi fel de răufăcători, mai vechi ori mai noi, şi fiecare om trebuie să dovedească o firească circumspecţie faţă de cunoştinţele întâmplătoare”. (dl. IOAN HĂINEALA, procurorul şef al Procuraturii municipiului Bucureşti)
Procesul asasinului Mihaelei Runceanu a început astăzi la Tribunalul Capitalei. Va aduce el elemente noi în acest caz care, la timpul respectiv, a îngrozit Bucureştiul? Vom vedea…    

Pagină realizată de Val. VOICULESCU