Varianta optimistă, în care naționala României speră să ocupe locul doi în grupă – pentru a se alinia apoi la barajul preliminariilor pentru Mondial -, ar fi să învingem Norvegia la București și Irlanda de Nord la Belfast. Cu amendamentul logic ca Austria să-i bată pe vikingi și la Viena, după ce le-a făcut felul la Oslo. Teoretic, e perfect posibil, dar șanse pentru „urna a doua” de la baraj păstrăm și dacă rămânem pe locul trei de acum. Condiția e ca irlandezii să nu ne facă pocinogul, pe ultima sută de metri!

Cert este că deocamdată, rămânând în cărți, nu văd motivul pentru care Mirel Rădoi s-ar fi precipitat să-și bage demisia, cum îl tot îmboldesc unii și alții. Mai are destul timp și nici nu cred că era momentul să abandoneze naționala, după seria de trei înfrângeri care a dat apă la moară contestatarilor lui. Mai ales că, vă amintiți?, el nici nu-și plănuise un drum prea lung la cârma tricolorilor, semnând un contract „pe termen scurt” și vizând, de fapt, conducerea echipei olimpice a României la JO de la Tokio, amânate pentru anul viitor.

Aşadar, dacă vreți pronosticul meu, Mirel Rădoi va demisiona abia după meciurile din 15 și 18 noiembrie, când ar putea să le râdă în nas detractorilor, calificând România în barajul pentru Campionatul Mondial! Eu îi doresc să reușească, fanii tricolorilor îi dau credit în continuare, iar bâlbâitul federal a îngăimat și el că FRF îl păstrează selecționer. Normal, căci frica păzește pepenii, iar Răzvan Burleanu e conștient că starea în care a ajuns fotbalul românesc sub incompetenta sa conducere i-a apropiat și mai mult funia de par.

Tocmai s-a devoalat public uneltirea instalării lui Burleanu în fruntea FRF, după golănia prin care Gică Popescu, contracandidatul său, a fost trimis la pușcărie în preziua alegerilor. Urmează, presupun, o anchetă (DNA sau SIIJ?) care va zgudui deopotrivă și sportul, și scena politică, generând consecințe neliniștitoare pentru Burleanu și păpușarii care l-au uns contabil șef la vistieria FRF, cu prețul împingerii echipelor naționale pe drumul desfundat al non-calificărilor.

De altfel, lumea sportului-rege a și reacționat, denunțând pe tot mai multe voci incompetența federală și solicitând în mod firesc revenirea în federație și la loturile naționale a valorilor care au ridicat și consacrat fotbalul românesc în competiţiile internaţionale. După virulentele ieșiri la rampă ale lui Ionuț Lupescu, Dan Petrescu, Sorin Cârțu, Gică Hagi, Florin Prunea și Răzvan Lucescu, duminică seară a fost și rândul lui Gică Popescu să pună degetul pe rană, cerând cu bunul simț care-l caracterizează ca în fotbal să se facă lumină și dreptate. Îl aplaud și-l susțin fără echivoc, convins fiind că vocea lui, ca și a celorlalți mari jucători din generația de aur trebuie ascultate și urmate, până nu va fi prea târziu.

Deci, nu eventuala demisie a lui Mirel Rădoi e problema noastră cea mai stringentă! E nevoie de o întreagă reorganizare a fotbalului românesc, de investiții masive în creșterea copiilor și juniorilor, de sprijinirea și îndrumarea profesionistă a cluburilor, de aducerea VAR-ului și obiectivizarea arbitrajului. Avem câțiva jucători de talent, cu o bună tehnică individuală, dar fizic suntem încă departe de forța norvegienilor și chiar a islandezilor, ca să iau doar exemplele recente! Acesta e alt capitol la care trebuia lucrat și trebuie în continuare, pentru că – să mă scuze Hagi! – degeaba șutează Ianis cu ambele picioare, dacă nu fac încă, nici împreună, cât stângul lui Gică!

Noile generații de fotbaliști români trebuie selecționate și crescute în centre naționale puternice, prin grija și finanțarea federației, nu doar prin preocuparea (lăudabilă, de altfel) a birjarului Stoichiță, care ar trebui lăsat anume acolo, eliberat fiind de îndatoririle care-l împing să se tot amestece și în treaba tricolorilor. În fine, ar mai fi multe de spus despre lipsa de viziune din federație, generată de imposibilitatea politrucului Răzvan Burleanu de a stăpâni un domeniu în care a fost parașutat de nicăieri. Rezultatele sunt cele jalnice la care am ajuns, iar această cacealma trebuie curmată, pentru a face loc profesioniștilor fotbalului românesc, care pleacă în toate colțurile lumii, pentru a reuși acolo ce nu pot realiza aici. Ne-ai ciuruit destul, Burlene, lasă-ne!

Horia Alexandrescu
(preluat din Romania literara)