Aveau un dușman comun în armata fascistă a generalului Franco, dar asta nu a oprit legiuni de comuniști, revoluționari și anarhiști din Spania din anii 1930, de a se lupta între ei, alimentați de rivalități și paranoia cominternistă.

Acum, au apărut noi dovezi că unul dintre cei mai renumiți luptători internaționali din partea republicană a războiului civil spaniol era sub supraveghere de către serviciile de informații militare comuniste.

George Orwell, a cărui carte Omagiu Cataluniei a devenit o poveste celebrată a luptelor din războiul civil, și soția sa Eileen au fost spionate la Barcelona în momentul unui conflict intern vicios pe partea republicană a războiului în mai 1937.

Rapoartele despre acțiunile cuplului, depuse într-o arhivă de la Moscova după război, au fost dezgropate de autorul Giles Tremlett în timpul cercetării unei cărți, The International Brigades: Fascism, Freedom and the Spanish Civil War , publicată de Bloomsbury la 15 octombrie.

„Ziarele sunt dovezi documentare că nu numai Orwell, ci și soția sa Eileen, erau urmărite cu atenție. Ele adaugă combustibil tezei pe care Orwell a dezvoltat-o ​​în Homage to Catalonia și, mai târziu, în Animal Farm și Nineteen Eighty-Four , că Stalin intenționa să transforme comunismul dintr-un ideal social și politic într-o tiranie condusă de un singur om ”, a spus Tremlett Observer .

Orwell – al cărui nume real era Eric Blair – se număra printre 35.000 de idealiști din 80 de țări care au călătorit în Spania pentru a lupta împotriva unei revolte împotriva guvernului democratic al țării în iulie 1936 condusă de viitorul dictator general Francisco Franco.

Autorul intenționase inițial să se înscrie la Brigăzile Internaționale dominate de comuniști, dar a fost respins după o întâlnire frământată cu Harry Pollitt, șeful Partidului Comunist din Marea Britanie. În schimb, Orwell s-a orientat către partidul independent muncitor care a sprijinit anti-stalinistul, pro-Troțky Poum (partidul muncitorilor uniti marxisti).

În mai 1937, conflictul intern dintre forțele republicane a văzut membrii lui Poum luptând cu trupele guvernamentale la Barcelona. Ciocnirile au fost declanșate de Poum și de insistențele anarhiste că desfășurarea unei revoluții cu sânge complet în partea republicană a fost la fel de importantă ca înfrângerea lui Franco – cu care guvernul nu era de acord.

În Omagiu Cataluniei , Orwell a descris o „atmosferă oribilă” la Barcelona, ​​produs de „frică, suspiciune, ură, ziare cenzurate, închisori înghesuite, cozi enorme de mâncare și bande de bărbați înarmați”.

Rapoartele despre membrii Poum au fost întocmite de către ramura Brigăzilor Internaționale a serviciului de informații militare, care a fost condusă de membrii Internației Comuniste din Moscova, Comintern. Acestea arată nivelul de paranoia dintre un nucleu dur al stalinienilor atât în ​​armata republicană, cât și în brigăzile internaționale.

O diagramă elaborată din arhivă arată „grupul englez” Orwell al POUM încorporat într-o rețea de grupuri presupuse suspectate și persoane cu contacte în brigăzile internaționale, inclusiv troțkiți, anarhiști, informații franceze și spioni care lucrează atât pentru Mussolini, cât și pentru Gestapo.

Eileen vine pentru o atenție specială, deoarece, în timp ce Orwell se afla în luptă pe frontul din Aragon, ea a rămas la Barcelona lucrând pentru partidul independent independentist POUM Un raport, scris în limba germană, pare să confirme că Eileen avea o aventură cu comandantul militar al lui Orwell, belgianul Georges Kopp. „Sunt într-o relație intimă”, a spus ea. „De aceea i-a trimis mâncare, cărți, ziare etc. la el în închisoare”.

Simpatiile Poum ale unui alt britanic, David Crook, erau de asemenea sub supraveghere. Dar, necunoscut informațiilor militare comuniste, Crook spiona, de fapt, pe Poum în numele ministerului de interne al Uniunii Sovietice. Terenurile sale de vânătoare includeau birourile partidului independent muncitoresc de la Hotelul Falcón din Barcelona și Hotelul Continental, unde locuiau Eileen și alții.

Biroul ILP a fost o țintă simplă, deoarece contingentul britanic a adoptat prânzurile lungi și serile spaniolilor, neîntorcându-se decât după ora 17:00. Crook a furat dosare în timpul acestor pauze lungi de prânz, luându-le pentru a fi copiate și înlocuite înainte ca britanicii să se întoarcă din siesta lor.

Cartea lui Orwell din 1938 a câștigat popularitate după moartea autorului în 1950.

Orwell s-a întors pe frontul Aragon după evenimentele din mai, dar a fost în scurt timp lovit de un glonț care l-a prins în gât. A fost dus la spital în Barcelona și în cele din urmă externat, dar când s-a întors la Hotel Continental, Eileen l-a întâmpinat cu o îmbrățișare teatrală și i-a șuierat la ureche: „Pleacă de aici imediat !”.

În absența sa, miliția Poum a fost suprimată și mai mulți dintre colegii săi voluntari străini au fost închiși. Poliția a atacat camera de hotel a cuplului, luând un jurnal și făcând presă.

Orwell a dormit dur câteva nopți înainte ca el și Eileen să treacă granița cu Franța cu trenul, așezându-se în vagonul de clasă întâi pentru a arăta ca niște vizitatori britanici cu toc.

Autorul nu era conștient de modul în care asasinatele a mii de preoți de către aliații anarhiști ai lui Poum au afectat imaginea Republicii în luptă sau cât de mult avea nevoie de armele furnizate de Stalin, a spus Tremlett. „Orwell a fost doar un soldat din prima linie. El nu a înțeles în mod corespunzător modul în care atât Poum, cât și prietenii lor anarhiști făceau rău luptei împotriva lui Franco ”.

Orwell nu a purtat nicio rea voință voluntarilor Brigăzilor Internaționale, dintre care 2.500 erau britanici sau irlandezi. „Brigada Internațională luptă într-un fel sau altul pentru noi toți – o linie subțire de oameni suferinți și deseori înarmați, care se află între barbarie și cel puțin decență comparativă”, a scris el la două luni după întoarcerea acasă.

Omagiul adus Cataluniei a fost publicat în aprilie 1938, dar prima versiune a cărții a vândut doar 800 de exemplare. A devenit popular abia după moartea lui Orwell în 1950.

Harriet Sherwood

 @harrietsherwood

The Guardian