Dau timpul un pic înapoi. Era început de martie 2020, SARS Cov 2 nu ajunsese la maximum de impact violent în populația lumii și totuși compania care produce cele mai cunoscute beri din lume, printre care și Corona, anunța deja pierderi de 170 milioane de dolari. Nu știu la cât a ajuns acum, după ce pandemia și-a făcut deja teren de defrișare și bântuie, cu coasa în mână, pe tot globul. Mai puțin printre eschimoși. Acolo nu am auzit să fi existat vreo confirmare pozitivă. E și asta o veste bună.

Revin la berea cu nume de virus cu spini. Nu prea se mai găsește. Cert este că nu asta mă interesează, ci impactul asupra producătorilor, asupra firmelor, companiilor, economiei în general. În pandemie, din cauza faptului că restricțiie au vizat HORECA, acest domeniu de activitate a fost cel mai lovit. A intrat direct în ATI. Abia după ce măsurile s-au mai relaxat, supraviețuitorii HORECA nu ieșiseră încă din șocul posttraumatic și uite că Guvernul îi face iar “pozitivi” la coronavirus. Noile măsuri vizează localurile, restaurantele care nu mai pot funcționa cel puțin o perioadă determinată, dar care se poate prelungi, așa că nicio intubare cu sumele infime, care nici măcar nu au sosit la timp, nu va ajuta la vindecare. Ci la sucombare rapidă. Famiile celor care lucrează în HORECA nu au nevoie de Remdesivir. Au nevoie de locurile lor de muncă, altfel alte boli vor sosi înaintea Covid-ului (pentru care nu am văzut o statistică bine argumentată din care să reiasă că mâncatul la terasă a dus la creșterea alarmantă a cazurilor de Covid-19). Boli de care mulți vor suferi: foame, sărăcie, depresie.

Acest nenorocit de coronavirus, vorba profesorului dr. Streinu-Cercel, nu alege și e peste tot. Și speculează și cea mai mică greșeală, si cea mai mică scăpare. Nimeni nu e perfect. Am cunoștințe judecători de la Alba care au luat virusul după ce doi angajați de la arhiva instanței s-au pozitivat. De unde? Păi, singurul răspuns găsit până acum este că manipularea dosarelor, hârtiilor din dosar, pe care pune mâna o grămada de lume, a dus la infectare. E de ajuns să uiți că nu te-ai spălat bine pe mâini și, fără să vrei, te scarpini la nas sau la ochi, după ce ai pus mâna pe aceleași hârtii pe care unii le răsfoiesc dând pagina cu degetul înmuiat în gură. Ăsta e doar un mic exemplu. Desigur, putem dezvolta modalitățile de infectare cu tot felul de scenarii. Știm doar că viața bate filmul. Dar de ce să nu mai avem filme? Și de ce să nu mai meargă lumea la teatru? De ce cultura trebuie să stea pe loc, să intre în time out?  Pentru cultură nu trebuie să existe pauză. CULTURA este un permanent izvor de creație. Oamenii de cultură au nevoie și ei să trăiască pentru că, fără ei, cultura moare. Și un popor fără cultură  este – cum spunea cândva Immanuel Kant – un popor ușor de manipulat. Asta se vrea? Ușor de manipulate, ușor de falimentat?

Încă trăim în pandemie. Așa e. N-am scăpat. Dar nici nu trebuie să o luăm razna, nici nu trebuie să ne lăsăm manipulați. Lumea e împărțită. Ca întotdeauna. Unii au respectat măsurile, au purtat mască tot timpul, au făcut tot ce au fost sfătuiți pentru a reduce la minim infectarea. Infectarea lor și a altora. La polul opus, altora puțin le-a păsat. Munte, mare, distracție, nunți, botezuri, paranghelii. Acum a venit toamna. În cinci zile, România a ajuns la 12.000 de cazuri, cifră la care se ajunsese în 30 aprilie 2020, după două luni și jumătate.  Asta înseamnă că suntem cu piciorul pe o mină antipersonal. Ce facem? O dezamorsăm sau ridicăm piciorul și sărim în aer?

Încet dar sigur, multe țări europene și nu numai au început să impună iar restricții. Dar asta nu înseamnă că ele trebuie să se dea pe nemestecate. Fără să fie gândită fiecare consecință și impactul asupra economiei. De ce să închizi restaurantele când contaminarea s-a dovedit a fi cea mai mare în centrele de bătrâni și copii, în unitățile spitalicești, în unitățile școlare? Am citit o grămadă de studii, am stat de vorbă cu mulțime de specialiști. Infectarea poate fi și pe calea aerului. Începe toamna, vânt, ploaie, umezeală, furtuni. Vigilența va trebui să fie maximă. Cum spun doctorii, virusul circulă. Iar nasul lăsat la vedere și purtatul măștii sub nas este frecție la picior de lemn. Mai bine nu o porți. E la fel de periculos.

Revin la HORECA. Vă asigur că eu am mâncat și la terase în toată perioada asta. Acolo unde observam că se respectă toate măsurile impuse de prevenția anticorona. Recunosc că m-am ferit să iau meniul, să-l răsfoiesc, iar când am pus mâna pe olivieră sau pe pahar, am folosit tot timpul soluție dezinfectantă.  Până acum, măsurile astea m-au ferit de contaminare. Există, însă, mulți smuciți pe planeta asta, și aici de asemenea, care continuă să se creadă invincibili și atotștiutori. Și anti-măsuri. Și care se uită la mine ciorâș sau înjură printre dinți când mă văd cu masca pe stradă sau îi rog să nu îmi sufle în ceafă la cumpărături. Imi asum riscul. E mai bine decît riscul contaminării. Avantaj eu!

În aceeași ordine de idei, eu consider că România a pierdut startul la împiedicarea răspândirii coronavirusului. Dacă valul de cetățeni care au venit în țară ar fi fost carantinați la granițe, în hoteluri rechiziționate de stat, imediat, atunci, poate altfel stăteam acum cu acest virus. Dacă am fi avut DSP-uri pline cu epidemiologi, cu profesioniști, dacă s-ar fi dat măști populației vulnerabile, dacă li s-ar fi explicat oamenilor, printr-o campanie mult mai amplă și mult mai bine documentată și argumentată de ce trebuie să respecte anumite măsuri, dacă s-ar fi făcut testare masivă pentru ca cei depistați să fie urgent spitalizați iar contacții lor direcți să fie izolati și tratați, dacă nu s-ar fi făcut atâtea mișculații pe achizițiile prin intermediari dubioși numiți îmbogățiții pandemiei, dacă toată lumea ar fi înțeles, dar toată, că sistemul nostru medical plin de sechele trebuie să fie ajutat să nu colapseze și că trebuie să facem tot ce ne stă în putință să nu ajungem să umplem ATI-urile, poate aveam o șansă. La o redresare mai rapidă. Dar așa….

Ne aflăm intr-un moment greu, periculos. Însă, nu închiderea restaurantelor este cheia. Cheia este începerea testării masive. Și izolarea și tratarea imediată a celor depistați. Dar unde? Spitalele sunt sufocate.  Doctorii, din ce în ce mai puțini, au ajuns să facă grevă japoneză. Sunt epuizați, nervoși, terminați fizic de toată această perioadă în care unii se distrau iar ei se contaminau stând, zi și noapte, la capul bolnavilor. Strâng din dinți și nu renunță. Pentru ei este primordial jurământul lui Hipocrate. Pacienții, alții decât cei cu covid, sunt și ei disperați. Trimiși dintr-o parte în alta.  Cât vor mai rezista și unii și alții? Dar noi, ceilalți? Guvernul acesta, Comitetul pentru Situații de Urgență, Ministerul Sănătății trebuie să se trezească la realitate. Să se uite în jur și să vadă ce fac alții în țări din jurul nostru. Nu suntem cobaii lui Iohannis, nu suntem cobaii OMS-ului, nu suntem cobai în general. Suntem oameni. Cât despre pelerinaje, ce să zic…? Mă întorc în timp, tot la începutul lunii martie 2020, în 11 martie mai precis, când Israelul avea doar 50 de cazuri confirmate. La Biserica Sfântului Mormânt accesul a fost restricționat. S-a redeschis după două luni, în mai. Oamenii au înțeles de ce. Asta nu a însemnat distanțare față de Dumnezeu. Nicicum. Ci întărirea credinței. Acum nu este timpul pelerinajelor. Părerea mea. E vremea manifestării credinței prin iubirea față de aproapele… fie că este vorba de familie, fie că e vorba de prieteni sau de oricare dintre semenii noștri,  orice profesie sau meserie ar avea ei.

Statul, prin acest Guvern, are o imensă responsabilitate. Să gestioneze lucrurile în așa fel încât oamenii să nu mai sufere de pe urma deciziilor lui și nici să nu facă din suferințele acestei pandemii o umilință la nivel național.

P.S. – Cine își dorește falimentul României? Cine face asta este un trădător de neam. Însă, cine stopează acest faliment ar putea face istorie. Uitați-vă în jur. Credeți că avem vreo șansă?