Preşedintele lliescu este bolnav?

Din surse neoficiale aflăm că absenta domnului preşedinte Iliescu de la reuniunile de lucru programate să aibă loc ieri la Palatul Cotroceni – între care şi o întîlnire cu reprezentanţi ai sindicatelor ziariştilor profesionişti – se datorează unei afecţiuni datorate stării de oboseală acumulate în ultima vreme. Cercuri apropiate preşedinţiei s-au abţinut să formuleze amănunte.

S.O.S. 

Pierdut pistol din dotare. Găsitorului bună recompensă! Contactaţi-mă sub indicativul Persoană Navală.

O.K. RAŢIU AMIRAL? 

La întîlnirea domnului deputat Ion Raţiu cu greviştii din portul Constanţa, aceştia i-au propus, în calitatea sa de specialist în navigaţie, să preia conducerea flotei române. Din păcate – pentru economia românească – oferta a fost refuzată politicos.    

EVRIKA! 

„Noi nu sîntem foarte mulţumiţi. Avem frecvent sentimentul că n-am făcut tot ce trebuie” – mărturiseşte – în calitate de „calomniat” – într-un interviu, Zoltan Boroş, redactorul şef al emisiunii în limba maghiară de la T.V. Într-adevăr: mai e loc şi de dat cu bîta.

​​Ziarul Libertatea din 21 septembrie 1990 pag. 1-a ►

Nu primim bacșiș! No tips! $
Caricatură de ANDO

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

VA AVEA GULDENBURGUL TREI PĂRŢI?

PARTEA A III-A

Episodul 1. Îşi face apariţia, în chip miraculos, marele Guldenburg Autohton. El explică ţăranilor că rădăcina răului trebuie căutată în aceea că au fărîmiţat pămîntul fără nici un temei legal, interpretînd greşit lozinca de a lua înapoi pămîntul furat de comunişti; 2. Sătenii recunosc că desfiinţarea gospodăriei colective şi împărţirea pămîntului s-au făcut cam cu japca şi ilegal. Să intrăm, în legalitate, cer ei. Să se dea o lege! 3. Foarte receptiv, Gulderaburgul Autohton cere Offenhachului Autohton să facă o lege pentru trecerea pământului furat de comunişti în mîna adevăraţilor lui stăpîni. 4. Toată lumea bucuroasă se adună într-un mare miting, la care ia cuvîntul însuşi Guldenburgul Autohton. Cine au fost de cînd lumea stăpinii acestor locuri? întreabă Guldenburgul Autohton, şi tot el răspunde imediat: Guldenburgii! Aşa-i, aprobă Offenbachul Autohton, sprijinit de Lauritzen: Guldenburg! Guldenburg! Şi cui i-au furat comuniştii pămîntul? Tot lor! Este adevărat? Adevărat, recunosc nişte ţărani mai bătrîni, împinşi, din urmă de oamenii lui Lauritzen. Ei, bine! Dacă-i adevărat, să intraţi imediat în legalitate, să refaceţi clădirile părăginite, să ridicaţi la loc grajdurile şi saivanele, să aduceţi înapoi vitele şi toate bunurile furate, căci toate au fost obţinute de pe pămîntul furat de comunişti familiei mele! Şi mitingul se încheie în scandările sincronizate ale oamenilor lui Lauritzen: Guldenburg! Guldenburg! 5. Ţăranii înghit găluşca cu noduri, dar sînt ajutati de Offenbachul Autohton, care-i bate grijuliu după ceafă şi Ie dă cîte o înghiţitură de apă, în timp ce Lauritzer îi ameţeşte cu cai verzi pe pereţi, călăriţi de oamenii săi. 6. După un timp, tot mai ocupat cu intrarea în Europa, Guldenburgul Autohton o pune pe madam Guldenburg (cea oficială!) să găsească un Meerungen Autohton, care se dovedeşte a fi un foarte bun administrator. Cu ajutorul sătenilor, liberi acum de orice grijă, producţia de cereale pe care a fost profilată în exclusivitate ferma) creşte an de an. Meerungenul Autohton opreşte o parte pentru el şi pentru găluştele pe care se străduieşte să le generalizeze în hrana sătenilor, dar cea mai mare parte o încarcă pe umerii Guldenburgului Autohton, care, locuind acum în Casa Europeană, îşi asumase dificila, dar patriotica sarcină de a o măcina pe Ia renumitele mori înşirate între Monte Carlo şi Las Vegas. 9. … Ultimul episod, deşi nescris, se preconizează a fi cu muzică si cu spectacol pe care, după mai multe repetitii îl va da un cunoscut Compozitor si Dirijor Autohton. Este fixată si data. Dar dintr-o explicabilă eroare, autorul a scris: Primăvara 1907, în loc, fireşte, de 1997, ceea ce se poate deduce şi din următoarea precizare a sa: N.B. Aflînd că în unele locuri sătenii au şi început să joace Partea I a serialului nostru, ii avertizăm că nu vom modifica nimic din celelalte două părţi, toată răspunderea pentru urmări revenind celor care se lasă jucaţi. Dacă totuşi unii, ignorînd sfatul nostru, se vor incăpăţina să continue, atunci le recomandăm ca partea a IlI-a s-o joace exclusiv pe scenă. 

AMBIDEXTRU

​​​Ziarul Libertatea din 21 septembrie 1990 pag. a 2-a ►

​​​Ziarul Libertatea din 21 septembrie 1990 pag. a 3-a ►

​​​Ziarul Libertatea din 21 septembrie 1990 pag. a 4-a ►

– comentariu de Darie Preda, pe marginea unui articol apărut în cotidianul vest-german „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, difuzat de postul de radio „Vocea Americii”, luni 17 septembrie, ora 21.10.

Publicistul Viktor Meier, cunoscut specialist în problemele Europei de est şi sud-est, inserează în coloanele ziarului „Frankfurter Allgemeine Zeitung” un medalion Laszlo Tokes, ca-racterizîndu-l în titlu pe episcopul reformat drept „tactician contestat”. După cum scrie Viktor Meier, recent, Laszlo Tokes a fost rănit într-un accident rutier în Ungaria, unde a fost operat de îndată la Miskolc. Ce bine e că accidentul nu a avut loc în România. De ce? Pentru că un asemenea accident în România l-ar fi determinat pe unii să afirme imediat că de vină este bineînţeles, din nou, securitatea, devenită un fel de mit.
„Situaţia este însă alta, Laszlo Tokes călătorea dincolo de hotarele tării, maşina fiind condusă de propriul şofer. Aşadar, nimeni nu mai poate da vina pe români” – atrage atenţia Viktor Meier.
„Relaţiile lui Laszlo Tokes cu statul român, cum se exprimă Viktor Meier, s-au deteriorat în ultimul timp, ca şi atitudinea opiniei publice româneşti faţă de episcop. Dar, nici un stat din lume – continuă publicistul Viktor Meier – nu asistă în mod nepăsător cînd unul din cetăţenii lui declară, în străinătate, avînd influenţă, că un e-ventual ajutor economic trebuie condiţionat.
Episcopul Laszlo Tokes neagă că s-ar fi exprimat astfel în S.U.A. Viktor Meier este de părere însă că declaraţiile lui Laszlo Tokes, sfaturile sale – cum se spune în text -merg in această direcţie. Atitudinea a reieşit din faptul că, spre deosebire de U.D.M.R, Laszlo Tokes ar fi aproape un fundamentalist în cadrul opoziţiei – scrie Viktor Meier. Laszlo Tokes neagă caracterul democratic al guvernului Iliescu şi, continuă Viktor Meier, citez: „În discuţii personale nu ascunde ce crede el despre români şi despre un anume exponent. Un tactician contestabil, deci. Tactica n-ar fi punctul său forte. O recunosc pînă şi compatrioţii săi din Ardeal.
Urmează o scurtă fişă biografică a episcopului Laszlo Tokes, care este, poate, cel mai tînăr episcop pe care pare să-l fi avut de multă vreme Biserica Reformată.
Viktor Meier se referă apoi la aspecte mai generale. Situaţia politică şi economică din România nu este nici pe departe perfectă – scrie el, dar se degajă impresia că în unele cercuri din Vest se înclină cu mult prea mare uşurinţă către punctul de vedere. „Să punem totul pe umerii actualei conduceri”, ignorîndu-se povara colosală rămasă de la un regim ca cel a lui Ceauşescu. S-ar părea, potrivit lui Viktor Meier, că o asemenea atitudine ar fi fost chiar favorizată de către episcopul Laszlo Tokes.
„Pe Laslo Tokes par să-l intereseze mai mult chestiunile strict de natură general-maghiară decît problematica românească. Are dreptul să o facă, numai că reacţiile ce urmează nu trebuie să-l mire atunci. Ele nu corespund rolului jucat de episcop în luna decembrie a anului trecut” – scrie Viktor Meier.