Se sparge gheaţa?

Piaţa Comună a decis semnarea unui acord economic cu România!

BRUXELLES – C.E.E. a hotărît aseară, la Bruxelles, să semneze un acord de cooperare economică şi comercială cu România, îngheţat în luna iunie – a anunţat ministrul italian de externe, Gianni de Michelis, aflat la reuniunea Consiliului ministerial al Pieţei Comune. Miniştrii de externe ai „celor 12“, reuniţi la Bruxelles – informează agenţia France Presse – au apreciat că situaţia politică şi respectarea drepturilor omului în România s-au ameliorat suficient pentru semnarea acordului care urmează să permită liberalizarea relaţiilor comerciale între cele două părţi.

S.O.S. 

S-a pierdut copilul Ioan Hidecuti, 42 de ani, 1,87 m, cîntărind 86 de kilograme, şaten, fără semne particulare. Tutorii săi disperaţi, redactori, la ziarul nostru, roagă pe cei care pot da relaţii să anunţe de urgenţă la secretariat. Ultima oară a fost văzut în preajma Pieţei Presei Libere, într-un autoturism străin, în compania cetăţeanului Ursulescu Octavian, de naţionalitate română. lonuţ, dacă citeşti acest anunţ, dă un semn celor pe care i-ai uitat, deşi ei nu te-au uitat!), altfel, vom fi nevoiţi să revenim cu poze şi amănunte!

K.O. 

Opinia publică a luat act cu interes de scrisoarea către preşedintele lliescu a C.P.E.x.-ului, publicată de odiosul Eugen Barbu şi sinistra sa mînă dreaptă, Corneliu Vadim Tudor. Din surse bine informate se afirmă că reunirea foştilor tovarăşi a avut loc la sediul conspirativ al „României Mari” din calea Victoriei nr. 39 A, care comunică printr-o subterană cu sediul provizoriu al C.P.E.x.-ului de la Rahova, unde este dată ca sigură stabilirea definitivă a noii structuri de partid. Pentru a veni în sprijinul cititorilor săi, organul central al clanului roşu, „Mititica”, se va edita direct pe hîrtie igienică.    

• Interviu-fulger cu domnul dr. ALFREDO AMELLONE, reprezentantul firmei FIAT, pentru Europa de Est

– Cum mai stă FIAT cu afacerile, domnule oonsilier?
– Excelent. Recent FIAT şl INI (Institutul Financiar al Statului Spaniol) au comunicat achiziţionarea de către IVECO (Grupul Fiat) a 60 la sută din acţiunile firmei ENASA producătoare de vehicule industriale Pegaso. In acest fel IVECO adaugă fabricilor sale italiene, franceze (UNIC), germane (Magirus) şi engleze (IVECO-Ford) şi pe acelea spaniole, situîndu-se în topul european în sectorul vehiculelor industriale şi autobuzelor. Acest acord urmează aceluia din 31 iulie al Fiatului cu Fordul, New Holland (noua societate mixta cu participarea Fiat 80% şi Ford 20%) în sectorul de tractoare, maşini agricole şi terasiere, care face ca Fiat Geotech să se situeze pe primul loc din lume în sectorul tractoarelor (cu fabrici In Italia, Belgia, Brazilia, Canada, Franţa, Marea Britanie, Statele Unite). Tot zilele trecute Fiat a realizat o societate mixtă cu firma japoneză Nippodenso, pentru producerea în comun a con-diţionatoarelor de aer destinate sectorului automobilistic.

– Pe cînd o societate mixtă şi cu „Tractorul” sau cu Autocamioanele?
– Asta depinde doar de dumneavoastră, de partenerul român. Noi am înaintat deja propuneri ferme şi aşteptăm răspunsul!

O. ANDRONIC
 

​Ziarul Libertatea din 18 septembrie 1990 pag. 1-a ►

Grevă
​Caricatură de ANDO

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• SCRISOARE DESCHISA

MULT STIMATE ŞI IUBITE TOVARĂŞE    RADU BUDEANU,    
MULT IUBITĂ ŞI STIMATĂ TOVARĂŞĂ DELIA BALABAN,    

Mobilizat plenar de magistralul raport publicat în ziarul săptămînal (!?) pe care îl editaţi sub egida „Expres Magazin”, nesemnat, dar purtînd amprenta nepieritoare a gîndirii dumneavoastră geniale, mult stimate tovarăşe Budeanu, a inspiraţiei şi delicateţei dumneavoastră, mult iubită tovarăşă Balaban, oamenii muncii din cadrul redacţiei „Libertatea”, ziar de prînz (cotidian), au studiat cu toată atenţia profundă şi exigenta dumneavoastră analiză, document de inestimabilă valoare teoretică şi practică, veritabil program, de acţiune pentru viitor. În dezbaterile subcolectivelor ca şi în autoanalizele individuale care au avut loc în perioada care a trecut de atunci i s-au făcut ample referiri la neajunsurile ce s-au manifestat în activitatea noastră şi care au condus la situaţia gravă a necunoaşterii graniţelor de stat dintre Kuweit şi unii dintre vecinii săi. Am studiat cu atenţie viaţa şi trecutul dumneavoastră revoluţionare, spiritul de dăruire cu care, în epoca de aur, v-aţi sacrificat interesele personale şi liniştea familiei pentru a străbate în lung şi-n lat lumea, ţările, pentru a lua contact direct cu limba şi obiceiurile popoarelor şi a putea, astfel, vedea ce era de văzut, disocia ceea ce era de disociat, pentru a putea respinge ceea ce era rău şi prelua, sau pur şi simplu lua, ceea ce era bun, ieftin şi vandabil. Nu    ne îndoim     nici o clipă că nu v-a fost uşor să luaţi în atîtea rînduri masa cu şeful regimului de tristă amintire, să călătoriţi, cu el în acelaşi avion, să împărtăşiţi apoi ţării aceleaşi satisfacţii. Ne amintim cu emoţie că în acel clipe grele mult stimata tovarăşă Delia Balaban v-a fost sprijin de nădejde, dacă nu chiar pildă înălţătoare pentru capacitatea de a vibra în sunetul luminos al cuvintelor de evocare a măreţelor evenimente la care eraţi participanţi activi. Ne stăruie şi-acum în minte chipul luminos al tovarăşei dumneavoastră de viaţă, idealuri şi succese în întrecerea socialistă în clipa cînd a sărit pîrleazul Televiziunii în ţarcul liber de neocomunism. Ne stăruie în minte şi-acum modul demn în care dumneavoastră aţi părăsit corabia marelui conducător, Ceauşescu, pentru    a vă îmbarca în Expresul independenţei. Dar această telegramă nu poate să cuprindă toate sentimentele noastre, toată admiraţia noastră sinceră, toate angajamentele noastre. Mai vorbim la telefon. Dacă vreţi să ne sunaţi dumneavoastră folosiţi, ca de obicei, sistemul cu taxă inversă. Nu vă jenaţi. Dar deloc. Acum e momentul.    

AMBIDEXTRU    

Ultimele 24 ore • Ultimele 24 ore • Ultimele 24 ore • Ultimele 24 ore •

O POSIBILĂ TRAMBULINĂ PENTRU TERAPIA DE ŞOC A ECONOMIEI „ESTICE”

Întîlnirea miniştrilor pentru reformă din ţările est-europene intilnirii miniştrilor pentru reformă din ţările est-europene. Manifestare de importanţă deosebită pentru ansamblul mecanismului de trecere la economia de piaţă, reuniunea îşi propune să abordeze între altele:    

• Deblocarea structurilor economice – reorganizarea întreprinderilor
• Metode şi procedee de realizare a privatizării
• Reforma în domeniul financiar, monetar şi al preţurilor
• Probleme legate de realizarea convertibilităţii
• Probleme sociale ale perioadei de tranziţie
• Stabilitate politică şi reforma economică

Alocuţiunea prezentată în faţa ADUNĂRII DEPUTAŢILOR

Domnule preşedinte,
Onorate membre şi onoraţi membri ai acestui Parlament,

Vă puteţi închipui cu ce adîncă emoţie pronunţ aceste puţine cuvinte. Niciodată nu am ajuns în acest loc, ca să spun un cuvînt. Cu o jumătate de secol în urmă, ne vedeam de galerii, ascultînd glasul multor oameni, politici de seamă din ţara românească. Aş putea spune, de asemenea cu o adîncă pioşenie, că toate feţele pe care le văd acum, în majoritatea lor, evident, nici nu existau la vremea mea. Dar vă asigur, grija pentru interesele acestei naţiuni – din convorbirea avută cu domnul preşedinte Marţian, ca şi cu alţi economişti din ţara aceasta, la momentul de faţă, ca şi din convorbirile cu oamenii comuni din stradă – îmi dau seama, e o mare răspundere ce apasă pe umerii dumneavoastră.

Vă rog, dacă-mi daţi voie, să consideraţi aceste probleme nu ale unui partid politic de la putere sau din opoziţie. Vă rog să consideraţi problemele care se pun astăzi pentru naţiunea română ca probleme ale naţiunii întregi. (Aplauze).

Poate niciodată în istoria acestei naţiuni nu a fost nevoie mai mare şi mai urgentă de unire, „Unire în cuget şi-n simţiri”, cum a spus poetul, decit în momentul de faţă. Oricîte greutăţi se află în momentul actual şi oricîte greutăţi se vor mai ridica mîine, rămîn optimist. Dacă toţi membrii acestui Parlament împărtăşesc aceleaşi vederi, că problemele trebuie privite şi puse mai presus decît orice alte interese, atunci rămîn un optimist. Înseamnă că mai devreme sau mai tîrziu, problemele se vor rezolva. Naţiunea română a suferit atît de mult într-un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat şi merită o viaţă mai bună. Vă mulţumesc şi vă doresc succes în această luptă, care nu a mai fost în istoria neamului nostru, trecerea de la un regim totalitar la un regim de democraţie. Vă rog să consideraţi cît se poate mai adînc necesitatea. Libertatea nu este suficientă. Libertatea trebuie să fie însoţită de justiţie socială, de egalitate şi de echitate. Trebuie să fie însoţită de stabilitate monetară, bancară şi financiară. Fără aceasta, nu se poate face nimic. Vă mulţumesc şi vă doresc succes in a-ceste vremuri de răscruce in istoria neamului românesc. (Aplauze).

Ziarul Libertatea din 18 septembrie 1990 pag. a 2-a ►

Puncte de vedere

Spaţiul nu-mi îngăduie să revin pe larg asupra acestei probleme. Mă rezum deocamdată in a spune că a existat şi există un asemenea roman în România, negarea lui globală , şi neargumentată făcîndu-se de pe poziţiile de tip dogmatic, cu semnul schimbat, e adevărat, exclusivismul de acest fel întemeindu-se pe o aşa-zisă modernizare a literaturii, pe negarea, de fapt, a tuturor tendinţelor care nu au supralicitat, şi nu supralicitează modernizarea. Cei ce îl practică, scriitori sau critici literari, au înţeles repede că nu se pot afirma numai prin ceea ce săvîrşesc în domeniul propriu-zis al creaţiei, dedîndu-se numaidecît la demolări, la negarea a tot ce s-a făptuit pînă în ziua cînd au pus ei mina pe condei, criteriile care i-au călăuzit în luptă putînd fi rezumate astfel (fără nici o urmă de şarjare): „Am scris noi aşa ceva, noi şi ai noştri, n-am scris şi nici nu vom scrie, atunci înseamnă că modalitatea aceasta epică nu există şi nu va exista niciodată!…“ Drept pentru care se apelează la persiflări şi la etichetări, exact aşa cum se făcea pe vremea cînd se lucra pentru transplantarea realismului socialist, scopul fiind acelaşi: defrişarea unui teren pe care crescuseră tot felul de „hăţişuri”, doar transplantul este altul. E de menţionat, de asemenea, că roiurile acestea de „teoreticieni”, cei ce au întreţinut şi întreţin „ţînţăreala modernizării”, au fost şi sînt discipolii celor ce au lucrat cu sîrguinţă mare pentru realizarea transplantului amintit – al realismului socialist -, abordînd creaţia literară din acelaşi punct de vedere, al prefabricatului, al lucrului de serie, singura deosebire care există între precursori şi discipoli se referă la scheme: cei dinţîi se sprijineau în activitatea lor (deloc creatoare) pe cunoscutele scheme, ale realismului socialist, cei din urmă se sprijină pe schemele textualismului, rezolvînd lucrurile aprioric, lipsind creaţia literară de fascinaţia imprevizibilului, excluzîmd întrebarea tragică, vădind produse relativ asemănătoare.
Una dintre cele mai aspre şi mai nedrepte acuzaţii ce s-a adus şi se aduce romanului politic, făcută bineînţeles, de pe poziţiile schiţate mai sus, se referă la felul cum s-a născut romanul acesta, rolul principal revenindu-i puterii, care vroia, chipurile, să obţină astfel o legitimare, vroia să introducă în circuit o diversiune, scopul diversiunii fiind anihilarea literaturii adevărate, literatura adevărată fiind, se înţelege, literatura pe care o făceau „tovarăşii modernizatori“. Aşa s-a spus şi se spune, fără a se apela la argumente, fără a ţine cont de faptul că mai toate romanele de acest fel au apărut greu sau foarte greu, puterea – oficialitatea, aşadar neagreîndu-le, primindu-le cu o ostilitate vădită, tocmai de aceea, pentru că abordau, analitic, problemele fundamentale ale vremii, pentru că descifrau mecanismele specifice ale „dictaturii proletariatului”, ale „cultului” şi ale dominaţiei cominterniste, evidenţiind consecinţele tragice ale colectivizărilor şi ale uniformizărilor de tip socialist”, în contrasens cu schemele amintite, în consens cu adevărul vieţii. Altă acuzaţie, tot aşa de aberantă, dacă nu chiar şi mai aberantă, se referă la „colaboraţionismul“ acestui roman – a romanului politic în speţă. A scrie despre putere, spun şi tot spun „mărunţitorii de idei şi de gînduri”, înseamnă a colabora cu ea, nu numai că o legitimezi, dar o sprijini, o ajuţi să se întărească, puterea neputînd fi tratată altfel decît printr-o ignorare totală. De unde rezultă că toţi cei ce s-au aplecat asupra acestei probleme la noi, dar şi în alte părţi – în America Latină, de pildă – au bătut câmpii, nefiind altceva decît nişte mercenari penibili, nişte colaboraţionişti, măi tovarăşilor, lichidarea lor fiind mai mult decît necesară… Rezultă!? Rezultă că  „ţânţarii noştri ideologici” nu sînt ţînţari, nici papagali nu sînt, cum îmi îngăduiam să spun altădată, sînt corbi, neştiind să facă altceva decît să croncănească: 
„Nu există!… Nu se există!… Nu!…“. Dacă nu ar fi aşa, aida nişte replici cutremurătoare romanului politic, replici artistice fiindcă aşa s-au rezolvat întotdeauna disputele din domeniul creaţiei, negările adevărate fiind creatoare şi nu clevetitoare, la infinit, cleveteala servind mereu veleitarismul, fie el proletcultist, fie neomodernist (neomodernismul fiind proletcultism întors ps dos, iar proletcultismul a fost, se ştie, mană cerească pentru oamenii lipsiţi de vocaţie).

Într-o vreme, cînd se vorbea la noi de „moartea romanului” (nu, atunci nu era combătut numai romanul politic era combătut romanul, în genere); mi-am îngăduit să spun că groparii care aruncau ţarină în groapa romanului nici nu-şi dădeau seama, aşa erau de prinşi cu treaba, că mortul, adică romanul, nici nu era acolo, trăia şi se dezvolta, cunosc    cînd noi şi noi întruchipări, peste voia cioclilor. Iar acum îmi îngădui să spun aceleaşi vorbe, cu referire strictă la romanul politic, care a existat şi există, nevroind să ţină seama de cei ce nu legitimează decît tendinta pe care o ilustrează, cu toate că tendinţa aceasta e aşa cum e: cam devitalizată şi cam uniformizatoare, cum sînt de altfel si ei, Dumnezeu să-i ierte, fiindcă n-au ştiut şi nu prea ştiu ce fac!…    

Ion LANCRÂNJAN

Ziarul Libertatea din 18 septembrie 1990 pag. a 3-a ►

CONFERINŢA DE PRESĂ A DOMNULUI RADU CÂMPEANU

Flancat cu afecţiune şi respect de „prieteni politici” (între care am remarcat chiar doi-trei tineri), abordînd, după cum ne-a obişnuit, un „smail”, pe cît de distins pe atît de irezistibil, preşedintele PNL s-a întreţinut aseară, in sala de conferinţe a „Intercontinentalului”, cu ziarişti români şi străini. Motivul întîlnirii – Strasbourgul, în ipostaza sa de capitală legislativă a Europei, loc în care dl. Radu Câmpeanu a petrecut cîteva zile ca invitat al Grupului liberal-democrat şi reformator din Parlamentul european.

Sintetizind principalele probleme abordate cu ocazia contactelor politice avute cu acest prilej, dl. Câmpeanu s-a oprit asupra eforturilor pe care domnia sa le-a depus în scopul informării exacte a interlocutorilor săi asupra situaţiei politice din România, în vederea promovării celor mai oportune căi de sprijinite a ţării noastre de către statele din Consiliul Europei. Cu toate că la ora cînd citiţi aceste rînduri este cunoscută deja hotărîrea Comunităţii Europene, intervenită între timp, de a „dezgheţa” relaţiile cu Bucureştiul, nu este lipsit totuşi de interes să reproducem cîteva dintre intenţiile avute de liderul PNL în privinţa reintrării cu drepturi depline în Europa. Referindu-se, de pildă, la „opiniile foarte negative” despre ţara noastră, legate de consecinţele politice ale „vizitei minerilor din iunie”, dl. Câmpeanu a subliniat că a insistat ca orice hotărîre ce se va lua în privinţa României să nu aibă un caracter definitiv, să nu lase poporului român impresia că porţile Europei i-au fost închise. Hotărîrea în acest sens trebuie să fie „modulata”, adică evoluţia spre democraţie a societăţii româneşti să-şi poată găsi prompt reflexul în măsuri pozitive din partea comunităţii europene. Preşedintele PNL ne-a asigurat că s-a referit la fragilitatea democraţiei noastre, menţionînd însă că a subliniat faptul că în România funcţionează deja (cu unele gripări) instituţii ale statului de drept. „Lipseşte – am spus – spiritul democratic din spatele acestor instituţii, spirit a cărui dezvoltare are nevoie de evoluţie şi sînt sigur că vom face această evoluţie”.

Au urmat întrebările ziariştilor, unele, din păcate, cam penibile. Din tematica mai puţin incendiară, dar mult mai utilă pentru reflectarea ideilor politice ale şefului liberal am reţinut următoarele: „Am abordat problema minorităţilor, pornind de la rezervele despre care am fost informat că le-ar manifesta Austria şi Ungaria in legătură cu apartenenţa României la Asociaţia ţărilor dunărene invocîndu-se, în acest sens, nerezolvarea problemei minorităţilor. Am subliniat că pentru a beneficia în această zonă de relaţii constructive şi pacifice, trebuie să se pornească de la realitate. Realitatea dominantă este cea cifrică. A vorbi azi de Transilvania sub aspectul autonomiei, federalizării sau recuperării este o eroare gravă. 1 700 000 de unguri nu pot domina 5 milioane de români. Orice încercare de punere în discuţie a frontierelor este de respins ca nedreaptă, nefirească, nepolitică”.

Am ţinut să încheiem această relatare referindu-ne la o întrebare „originală” (aprecierea a-parţine d-lui Câmpeanu) pusă de reprezentantul ziarului „Viitorul”, în legătură cu modul în care personalităţile politice europene contactate au apreciat încercarea de scindare, a PNL de către aşa-zisa „aripă tînărâ“ (…”roşie” – a completat cineva din sală). Preşedintele PNL s-a arătat surprins, exprimînd un nedisimulat dezgust faţă de această problematică minoră pentru domnia sa. Pentru noi, mica diversiune a aşa-zisei scindări a aripii tinere – putrede, cum ii mai spun unii – nu mai are importanţă. Este o ciupitură de ţînţar şi nu văd de ce să mai discutăm, de ţînţari. Străinătatea nu cunoaşte acest minor fenomen politic. Dacă aveam umor să-l povestesc, ar fi rîs cu toţii”…

….Bine că dl. Câmpeanu n-a avut de această dată umor. Ajungeam iarăşi de rîsul străinătăţii.

Ziarul Libertatea din 18 septembrie 1990 pag. a 4-a ►

Ultima oră • Ultima oră

Iată că s-a dat de fundul sacului! Semnalele emise în repetate rînduri au răsunat în gol şi ieri, ziarul nostru (singurul care, lunea, vă poate ţine la curent cu ce se întîmplă la noi şi în lume) a apărut intr-un tiraj simbolic, cu ultimele resturi de hîrtie „măturate” din depozitele Editurii „Presa Liberă” şi a Combinatului poligrafic Bucureşti. Depozite din care „Adevărul”, ziar administrat de stat, ca şi al nostru, ca şi altele, consideră –    în virtutea nostalgiilor hegemonice – că se poate aproviziona cu prioritate, pe o uşă mai mult sau mai puţin dosnică. Iar pentru atingerea acestui scop, (aproape) orice mijloc este posibil: inclusiv acela al acuzaţiilor, chiar al calomniilor adresate directorului Editurii „Presa Liberă”, domnul Stan Pelteacu, cel care îndrăzneşte să creadă că unii nu pot fi mai egali decît alţii. Adevărul este că „Adevărul” se consideră stat în stat, apre-ciindu-şi ponderea la 1/2 din ansamblul întregii prese româneşti, motiv pentru care solicită imperativ „jumătate” din „depozitul de hîrtie”, cu hîrtie cu tot, bineînţeles. Nu putem – aşa cum face şi „Adevărul”, dar în altă privinţă – decît, să ne desolidarizăm de acest procedeu de a acuza fără probe, precizînd faptul că hîrtia – cînd este – nu aparţine unui ziar sau altul, ci cititorilor. Care sînt ai întregii prese româneşti.

Consiliul de direcţie al ziarului „LIBERTATEA”

BULETIN METEO
Vremea va fi rece îndeosebi dimineaţa. Cerul va fl variabil. Vîntul va sufla slab. Temperatura maximă va fi cuprinsă între 18 şi 20 grade, iar minima între 6 şi 8 grade.

ÎN ATENŢIA CITITORILOR NOŞTRI
Cetăţenii, cititorii noştri, ni se pot adresa prin scrisori pe adresa: Redacţia ziarului „Libertatea”, str. Brezoianu nr. 23-25, sector 1 cod. 70711 (nu se iau în considerare scrisorile anonime) şi telefonic la nr. 13.27.73 iau prin centrala redacţiei 13.27.77, inclusiv consultaţiile juridice, zilnic Intre orele 8-11, lunea, marţea, miercurea şi joia.

Dialog direct, în incinta redacţiei, zilnic între orele 8-14.