DE SÎMBĂTA PÎNĂ LUNI

• AJUTOOOR! Din păcate, domnului director Micu de la „Tractorul” Braşov nu-i mai poate fi acordat ajutorul, patetic cerut de la guvern! L-a ajutat colectivul să-şi găsească o ocupaţie pe măsura… inerţiei de care a dat (bună) dovadă! • PREŞEDINTELE ILIESCU ŞI PRESA. În cadrul ultimului dialog televizat, cu Paul Şoloc, domnul Iliescu a acordat o atenţie specială presei: „Asistăm în continuare în presă la promovarea unui limbaj violent, jignitor, necivilizat… Răstălmăcirea capătă dimensiuni groteşti… Apar noi forme de exclusivism şi intoleranţă, de monopol asupra mijloacelor de informare…”. Păi dacă nu mai există o „Secţie de presă”… • CONFERINŢA RECTORILOR. Pentru prima data rectorii din învăţămîntul superior din întreaga ţară ş-au întilnit intr-o conferinţă. Probabil că rectorii de la Universitatea bucu-reşteană şi de la Arhitectură n-au scăpat prilejul de a-şi informa colegii asupra succeselor obţinute cu experimentul „P. U.” în întărirea autonomiei universitare • LECŢIE DE ECONOMIE POLITICĂ. Ministrul reformei, domnul Adrian Severin, a încercat să potolească agitaţia stîrnită de anunţul „reformei preţurilor”, explicînd că nu este vorba, aşa cum au crezut mulţi, de o reformă monetară, ci de o liberalizare a preţurilor, în cadrul mecanismului de piaţă. E foarte posibil ca multe preţuri să crească, deşi nu este exclus ca altele să scadă. Reforma preţurilor este necesară pentru realizarea mecanismului convertibilităţii. Cînd? Cînd o da Domnul, vorba primului ministru • F.S.N. – ARIPA TÎNĂRĂ? Aşa, se pare. După sciziunile pe motive de… vîrstă de la ţărănişti şi liberali iată că fenomenul tinde să prindă contur şi în tabăra fesenistă. Înlocuirea profesorului N. S. Dumitru, în calitate de lider al majorităţii parlamentare, cu domnul Liviu Mureşan, pare să fie un semn. Şi nu singurul! • O UNIUNE… UNITĂ! Nimic nou din acest punct de vedere la Uniunea Liberală Brătianu, care a avut o reuniune de informare asupra rezultatelor întrevederii cu preşedintele Iliescu. S-a anunţat cu acest prilej, chiar alipirea unor formaţiuni liberale din provincie! • ACADEMIA DE POLIŢIE. A avut loc şi deschiderea anului universitar la Academia de Poliţie, cu prima serie de poliţişti ce vor avea diplomă universitară. La cursuri participă şi studenţi din Basarabia, în cadrul unei interesante formule de integrare • PARADOX? În timp ce depozitele, tutungeriile, alte magazine, gem sub povara miilor de tone ale ziarelor nevîndute – din diferite motive, proasta distribuţie nefiind ultimul – presa este pe punctul de a nu mai putea să apară. Tocmai din lipsă de hîrtie! La ora cînd scriem aceste rînduri, nu ştim încă dacă ele vor apărea în ziarul nostru de azi – unicul organ de presă al zilei de luni • IMPORT. Pe cînd exporturile româneşti continuă să scadă în mod catastrofal, importurile de bunuri de consum au crescut în luna august 1990 de 74 de ori (!) de august 1989. Aici l-am surclasat pe dictator! • VAMA ŞI BENZINA. In schimb, consumul de benzină în judeţul Bihor a scăzut cu 1300 de tone într-o lună, de cînd s-a interzis ieşirea din ţară cu mai mult de 10 l. Penuria s-a mutat dincolo de Tisa!

Octavian ANDRONIC

​Ziarul Libertatea din 17 septembrie 1990 pag. 1-a ►

Economia de piață

​Caricatură de ANDO

În exclusivitate pentru Libertatea

Dl. Arthur Schneier, preşedintele fundaţiei „Apelul la Conştiinţă” afirmă:

DIN TREI PASI SPRE DEMOCRAŢIE, OCCIDENTUL CREDE UNUL

Atmosferă de reală surpriză joi seara, la sediul comunităţii evreieşti din strada Popa Soare, cînd la ora 18.30, oaspetele de onoare Arthur Schneier, anunţat pentru o întîlnire cu membrii comunităţii, a intrat în sală însoţit nu numai de rabinul şef, Mozes Rosen, dar şi de patriarhul bisericii ortodoxe, Preafericitul Părinte Teoctist. „Apelul la conştiinţă”, nu mai are, în aceste condiţii nevoie de recomandări speciale asupra conţinutului şi mesajului său ideologic. Oamenii de diverse confesiuni trebuie să fie îndemnaţi în acţiunile lor de principiile adevărului şi credinţei în fundamentul comun al intereselor întregii umanităţi. Ca întotdeauna, deasupra unor intenţii stau faptele, mai presus de teorii generale sînt oamenii care le conferă credibilitatea propriei conduite moraile. Domnul Arthur Schneier este o asemenea personificare a apelului la conştiinţă pentru slujirea semenilor prin fapte, oare pentru poporul român au o semnificaţie cu atît mai importantă cu cît s-au produs în momente de cea mai grea cumpănă, fie că a fost vorba de şirul de calamităţi naturale din anii ’70, fie de dezastrele politicii economica ale aceloraşi ani. Domnul Arthur Schneier nu este deci pentru prima oară in România, dar emoţia şi bucuria întîlnirii dintre domnia sa şi membrii comunităţii evreieşti din România sînt, cum ţinea să sublinieze în cuvîntul de bun venit, rabinul şef Mozes Rosen, patetic şi savuros în egală măsură, cu totul noi, pentru că relaţia da comunicare poate fi de această dată directă şi totală. Se pot exprima impresii politice şi convingeri personale, se poate glumi pe seama şefilor de comunităţi („care circulă atît de mult încît nu pot fi găsiţi să li se comunice schimbarea din funcţie”), se poate rememora cu lacrimi în glas şi în ochi sacrificiul a milioane de evrei, a milioane de oameni, cărora semenii lor contemporani, oamenii de diferita confesiuni le sint datori, cu o solidaritate dincolo de graniţele dogmelor, intru toleranţă şi spernţă comună, impotriva aberanţelor extremismului de orice natură. I-am solicitat domnului Schneier cîteva impresii, mai exact spus, o nuanţare a termenilor comunicatelor oficiale privind întîlnirile cu liderii politici români. Asupra modului ferm în care guvernul român s-a exprimat împotriva oricâtor forme de semitism în România, domnul Schneier ne-a declarat că nu are nici un fel de dubiu şi este extrem de satisfăcut. Fără a refuza în mod expres, influentul om politic american a evitat să răspundă la întrebările referitoare la observaţiile concrete ale domniei sale asupra regimului celorlalte minorităţi. „Asupra acestui lucru nu se pot emite judecăţi în termeni atît de tranşanţi cum aţi dori dumneavoastră, ca ziarist, să obţineţi”. „Dar astfel de judecăţi se exprimă, şi încă în termeni mai mult decît tranşanţi – de-a dreptul vehemenţi, în cea mai mare parte a presei occidentale. Zîmbetul condescendent şi oarecum neputincios al domnului Arthur Schneier a fost şi el un răspuns, pe care prudenţa diplomatică l-a amortizat în vorbe. 

Îndrăznesc să afirm că din tonul dialogului de aproape o oră pe care domnia sa a avut amabilitatea să-l poarte cu semnatarul acestor rînduri, la sfirşitul unui program efectiv extenuant de contacte politice la diverse niveluri, s-a degajat nu numai o simpatie cu rădăcini sentimentale faţă de România – unul din străbunii săi s-a născut şi a fost rabin şef la Iaşi – ci şi increderea acestei personalităţi de largă suprafaţă spirituală şi cu un puternic credit în cercurile politice americane, faţă de înaintarea României spre democraţie. „După întîlnirile directe cu trei dintre liderii ţării – preşedintele Iliescu, premierul Petre Roman şi ministrul de externe Adrian Năstase – credeţi că ei personal vor cu adevărat aceasta?” Domnul Schneier slăbeşte puţin chinga retoricii diplomatice: „Ar fi împotriva firii să vrea altfel. Dar după starea de neîncredere provocată de unele acte politice, ei trebuie sa facă trei paşi spre democraţie pentru ca occidentul să creadă unul.”

Lorin VASILOVICI

AZI 

Astăzi, după-amiază o nouă ediţie a „Emisiunii în limba maghiară”. Aflăm, dintr-un interviu al domnului Vartan Arachelian, cum se realizează această emisiune: „Realitatea e că emisiunea maghiară este din ce în ce mai bună. Emisiunile române merg invers (…). Pot să spun că redacţia maghiară este formată din profesionişti desăvîrşiţi, care nu acceptă vreo viză de control înainte de a intra pe post”. Măcar ştim la ce să ne aşteptăm.

ZIG-ZAG 

Celebra publicaţie particulară ZIG-ZAG are, de la finele săptămînii trecute, un nou director: Adrian Păunescu! La „Totuşi, iubirea” rămîne doar ca patron. Dacă nu cumva îl vom vedea acolo, director, pe domnul Jacques Cristoiu!

Cît de toxică este… amintirea clorului de la Giurgiu

Se pare că… „mărul discordiei” de care aminteam în ziarul nostru de vineri, 14 septembrie, a generat o adevărată luptă, denumită de specialişti „războiul epiclorhidrinei”. Dorinţa părţii bulgare de a fabrica răşinile cu pricina, cărora, „fără teama de a greşi”, le putem asocia şi acceleratorii de vulcanizare (vulcacitele), s-a izbit de refuzul de a-i da concursul al mai multor firme străine, inclusiv sovietice. S-a încercat atunci procurarea epilclorhidrinei şi a vulcacitelor pe căi mai puţin ortodoxe.

O delegaţie bulgară, de exemplu, aflată în vizită la combinatul de la Giurgiu, avea printre membrii ei un „specialist” înarmat cu un aparat de fotografiat pe care, ferit de privirile celor din jur, adică „pe furate” îl declanşa de zar în secţia de răşini. Din nefericire pentru „misiunea” lui ştiinţifică, a fost ,,dezarmat”. Şi o altă întâmplare, tot din acest „război”. Pentru că voiau cu orice preţ să aibă epiclorhidrină, substanţă ce le-ar cam da posibilitatea de control al pieţei est-europene din domeniul respectiv, au apelat la concursul unei firme cu, denumire englezească. Aceasta s-a angajat, să o cumpere de la Giurgiu, scop în care, după tratative pozitive cu partea română, au trimis la combinat două camioane. Primul a şi fost încărcat şi a ieşit pe poarta uzinei, dar… stupoare! Giurgiuvenii au observat că drumul spre, Londra trece prin… Bulgaria. „Lucrătura”, fiind prea ţesută cu aţă albă, a fost dată în vileag.

Pentru că amintirea clorului de la Giurgiu trebuia să întreţină psihoza şi, în final, să ducă la desfiinţarea combinatului, partea bulgară a trecut la acţiuni pe plan „mai înalt”, în perioada 16 iulie – 15 august, în conformitate cu protocolul încheiat la 4 iulie a.c., între prim-miniştrii României şi Bulgariei, domnii Petre Roman şi Andrei Lukanov, o comisie mixtă de experţi a a-nalizat problemele privind mediul înconjurător în zona Ruse-Giurgiu, generate de unităţile industriale din aceste localităţi. Concomitent, în perioada 23-25 iulie, o altă comisie de specialişti a analizat aspectele privind siguranţa în funcţionare a Centralei nuclearo-electrice de la Koslodui şi oportunitatea realizării pe acest amplasament a altor reactoare nucleare cu o capacitate mărită. Aceeaşi comisie a analizat şi oportunitatea construirii unei centrale nuclearo-electrice de către partea bulgară în amplasamentul Belene. Discuţiile ambelor comisii au fost finalizate printr-un protocol încheiat la 15 august, la Giurgiu şi Ruse, respectiv printr-un aide-memoire semnat la Koslodui. Întrucît ambele documente conţin divergenţe de păreri în legătură cu problemele analizate (şi, fiţi convinşi, nu din vina părţii române), în conformitate cu punctul 8 din protocolul semnat de prim-mi-niştrii celor două ţări, s-a convenit întocmirea unui punct de vedere comun pentru cererea de expertiză internaţională care să analizeze aspectele protecţiei mediului în zona celor trei localităţi – Giurgiu, Ruse, Koslodui. In acest sens, au avut loc întîlniri preliminare, în zilele de 30 august – 9 septembrie şi 13 septembrie a.c. între conducătorii delegaţiilor pentru a stabili conţinutul punctului de vedere comun.

Vă vom informa asupra celor convenite.

Emil JURCĂ

– După cum bate… vîntul? –

WASHINGTON, „Washington Times” de    vineri, 11 septembrie 1990, publică o ştire intitulată „Departamentul de Stat se contrazice pe sine însuşi”, în care se arată, între altele:
„Contrazicînd propriul său studiu de uz intern care a căpătat recent largă publicitate, Departamentul de Stat a declarat că nu sînt adevărate ştirile potrivit cărora departamentul ar crede că România importă petrol din Irak, violînd sancţiunile O.N.U.”.

După ce redă în întregime declaraţia purtătorului de cuvînt, Richard Boucher, articolul se încheie cu următorul pasaj din conferinţa de presă: „Întrebat în legătură cu discrepanţa dintre studiu şi declaraţia publică, o persoană oficială a Departamentului de Stat a răspuns: „Infotmaţiile se schimbă”. Pe ce?

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• DOMNUL LEON NICA FACE PRESIUNI

Este un adevăr ieşit la iveală, mai recent, după deosebit de răsunătoarea conferinţă de presă pe care domnul Leon Nica a organizat-o după întoarcerea din „emigraţia” sa forţată. Deoarece în timpul absenţei sale, cadrele de bază ale Partidului Liber Democrat au fost supuse unei insuportabile represiuni morale şi materiale, acestea ar fi cedat insistenţelor FSN făcînd declaraţii „nesilite de nimeni”, totuşi, împotriva liderului partidului, care, acum, le cere cu insistenţă să facă rectificarea cuvenită. Vicepreşedintele partidului, domnul Stepanov, nu-l ascultă însă… La fel şi alţii. Doar doamna Elena Şerban răzvrătită din acele clipe de restrişte, care a fost apoi mazilită din toate funcţiile de partid şi făcută cu ou şi oţet, a dat curs acestei îndreptăţite chemări a liderului. Doreşte să-i dea satisfacţie. „Are dreptate domnul Nica – ar fi declarat doamna Şerban – numai FSN-ul e vinovat, el l-a obligat să meargă în Piaţa Universităţii, precum şi la Poliţie ca să se spele pe mîini cu… benzină. Tot FSN-ul m-a obligat şi pe mine să afirm că nu sînt de acord cu politica domnului Leon. Vedeţi, acum fac rectificarea de rigoare”. Doamna Şerban se spală, după cum se vede, şi ea pe mîini. Cu apă de trandafiri

• ŞTIRI NECONFIRMATE (ÎNCĂ)

ECO. Este dată ca sigură înfiinţarea unui nou partid de nuanţă ecologistă în fruntea căruia se va afla domnul Ilie Verdeţ. „Verzii” din Occident au primit vestea cu entuziasm.
MANIPULARE. Cercuri influente din Piaţa Universităţii avansează opinia că socialiştii bulgari şi-au dat singuri foc sediului lor, în speranţa de a compromite golaniada sofiotă.
SCHIMB. A fost propusă magistraturii – de către grupuri de iniţiativă neidentificate încă – efectuarea unui schimb de Teodoreşti: Filip, cel de la Timişoara, să vină în locul lui Răzvan, cel de la Televiziune. Acesta din urmă mergînd, bineînţeles, la Timişoara.
BLAZON. Avînd în vedere meritele sale deosebite atît în colectivizarea agriculturii, cît şi tentativele de fesenizare a colectivităţii maghiare, un grup de admiratori au propus ca domnul Karoly Kiraly să-şi facă un blazon pe care să fie reprezentate un ciocan mineresc şi o săgeată, dedesubtul cărora să fie înscrise literele K.U.K.
CORIDOR. Cercuri diplomatice occidentale vehiculează o propunere budapestană care ar avea darul să reglementeze toate diferendele cu România: crearea unui „coridor” de-a lungul Transilvaniei pînă în judeţele Mureş, Harghita şi Covasna, prin care ideile să poată circula nestingherite. Dacă partea română acceptă această propunere, se spune că U.D.M.R.-ul ar renunţa la emisiunea în limba maghiară a Televiziunii Române, în spaţiul disponibil putînd fi proiectate desene animate.
PROTEST. Domnul Ion Raţiu ar fi protestat pe lîngă guvern în urma numirii domnului Ion I. Brătianu în funcţia de subsecretar de stat însărcinat cu atragerea capitalului străin, pe motiv că dînsul ar putea – dacă ar vrea – să atragă mult mai mulţi investitori. Este, de altfel, notorie naturaleţea cu care domnia sa se mişcă în acest domeniu. Se zice că guvernul ar fi căzut pe gînduri.
COLECTA. Partidul Cinstirii Eroilor Revoluţiei organizează o colectă de cearşafuri necesare domnului Dumitru Mazilu în scopul redactării urgente a unul nou raport privitor la drepturile omului. Coletele vor fi expediate direct în Elveţia, la „Post Restant”.

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 17 septembrie 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 17 septembrie 1990 pag. a 3-a ►

AZI 

În toate şcolile din ţară sună din nou clopoţelul. În Cehoslovacia momentul inaugural a fost consumat deja şi din spusele primului ministru al guvernului slovac aflăm că in localitatea Comaron, din sudul Slovaciei, a fost intonat cu acest prilej imnul de stat al Ungariei. Să ne blagoslovească şi pe noi cine ne iubeşte cu asemenea surpriză? Undeva, mai la nord de Bucureşti…

EVRIKA 

„Şeful statului liberian a fost răpit de către rebeli ai prinţului Johnson” – scrie într-o notă publicată de „România liberă”. Aflăm astfel că Republica Liberia ar avea şi prinţi. În cazul, evident, al lui Prince Johnson!

Ziarul Libertatea din 17 septembrie 1990 pag. a 4-a ►