La doar un an după o restructurare majoră a sistemului de achiziții, Armata americană a implementat noi ajustări la nivelul portofoliilor de armament. Măsura, deşi de o amploare mai redusă, urmăreşte optimizarea proceselor interne şi conformarea la cerințele legislative recente.

Eliminarea barierelor birocratice

Principalul obiectiv al noii strategii este eliminarea unui nivel de birocrație care intermedia relația dintre Executivii de Portofoliu pentru Achiziții (PAE) și managerii de program. Această reorganizare vine ca răspuns direct la prevederile Legii Autorizării Apărării Naționale (NDAA) pentru anul 2026, având rolul de a asigura o sincronizare mai strânsă între echipele care se ocupă de achiziții și componentele operaționale ale forțelor armate.

Rolul esențial al noilor structuri: Program Manager Executives

În cadrul acestor schimbări, structurile cunoscute anterior sub numele de Capability Portfolio Executives (CPE) au fost redefinite ca Program Manager Executives (PME) și au fost repoziționate pentru a lucra direct alături de PAE. Această schimbare strategică vizează o mai bună gestionare a programelor, fără a crea o structură de raportare ierarhică rigidă care să blocheze activitatea managerilor de program, aceștia din urmă fiind cei care interacționează nemijlocit cu militarii din teren. Oficialii subliniază că PME-urile sunt vitale pentru gestionarea sarcinilor zilnice și pentru sprijinirea managerilor de program, oferind o structură similară cu cea din mediul corporativ (CEO/COO), menită să accelereze luarea deciziilor.

Profesionalizarea achizițiilor și rezultate imediate

Un alt pilon al reformei impuse de legislația din 2026 vizează certificarea riguroasă a tuturor oficialilor implicați în procesul de achiziții. Dacă anterior doar o parte dintre aceştia dețineau acreditările necesare, noua directivă impune ca toți executivii să fie „oficiali de achiziții certificați”, în timp ce adjuncții acestora vor proveni din roluri operaționale sau din centre de excelență. Prin concentrarea cerințelor, resurselor și autorității decizionale sub umbrela PAE, Armata elimină „transferurile secvențiale” care încetineau procesele în trecut, oficialii raportând deja primele rezultate concrete ale acestei abordări integrate.

Un cazino sau o casă de pariuri nu poate accepta legal jucători din România doar pentru că deține o licență emisă într-o altă țară. Pentru a opera pe piața locală, compania trebuie să îndeplinească cerințele legislației românești și să dețină licența și autorizațiile necesare emise de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc.

Controlul nu se oprește, însă, în momentul autorizării. Operatorii trebuie să respecte în continuare reguli privind verificarea jucătorilor, protecția minorilor, plățile, autoexcluderea, securitatea platformei și desfășurarea jocurilor.

ONJN este instituția care supraveghează piața jocurilor de noroc

Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc este autoritatea specializată care reglementează și supraveghează această industrie în România. Instituția acordă licențe și autorizații, verifică activitatea operatorilor și intervine atunci când aceștia nu respectă legislația.

În cazul jocurilor de noroc online, nu este de ajuns ca un site să fie disponibil în limba română, întrucât nu demonstrează automat că operatorul funcționează legal. Platforma trebuie să aibă dreptul de a oferi servicii jucătorilor din România. Cei care vor să înțeleagă mai bine rolul ONJN și reglementarea jocurilor de noroc pot găsi informații suplimentare pe InfoCazinouri.ro.

Legislația face și o distincție între companiile care organizează efectiv jocurile și firmele care furnizează servicii industriei. Operatorii care exploatează jocuri de noroc dețin licențe clasa I, în timp ce clasa a II-a acoperă anumite activități conexe, precum software-ul specializat, găzduirea platformelor sau procesarea plăților.

O licență nu este același lucru cu autorizația de exploatare

Pentru a funcționa legal nu este suficient ca un operator să obțină doar licența de organizare. OUG 77/2009 prevede obligativitatea deținerii atât a licenței de organizare, cât și a autorizației de exploatare corespunzătoare activității desfășurate.

În procesul de autorizare sunt analizate compania, persoanele implicate în administrarea acesteia, infrastructura tehnică și modul în care vor fi organizate jocurile. Pentru activitatea online există cerințe adiționale legate de sistemele informatice.

Operatorii de jocuri de noroc la distanță trebuie, de asemenea, să opereze printr-un sediu permanent înregistrat aici. Prin urmare, faptul că o companie are sediul principal într-un alt stat nu o scutește de obligațiile impuse pentru piața românească.

Jucătorii trebuie să aibă minim 18 ani

Una dintre obligațiile de bază ale operatorilor este împiedicarea accesului minorilor la jocurile de noroc. O persoană trebuie să aibă cel puțin 18 ani pentru a participa legal.

În mediul online, operatorii trebuie să verifice identitatea jucătorilor pentru a confirma, printre altele, că aceștia au împlinit vârsta de 18 ani. Platforma trebuie să știe cine folosește contul și să poată solicita informațiile și documentele necesare pentru verificarea identității.

Contul de joc este personal și nu poate fi creat, transferat sau utilizat în numele altei persoane. Datele furnizate la înregistrare trebuie să aparțină jucătorului care folosește contul.

Verificarea identității are și un rol financiar

KYC sau „Know Your Customer” este procesul prin care operatorul confirmă identitatea jucătorului și verifică dacă datele furnizate la crearea contului sunt reale. Aceste controale sunt necesare atât pentru respectarea limitei de vârstă de 18 ani, cât și pentru prevenirea fraudelor și a spălării banilor.

De regulă, jucătorului i se pot solicita un act de identitate și, în anumite situații, documente suplimentare. Verificări mai amănunțite pot apărea dacă există diferențe între informațiile din cont și documentele prezentate, dacă sunt identificate tranzacții neobișnuite sau dacă operatorul trebuie să stabilească proveniența fondurilor.

Astfel de verificări pot avea loc inclusiv înaintea procesării unei retrageri. Solicitarea documentelor nu înseamnă automat că operatorul refuză plata, ci poate face parte din verificările obligatorii înainte ca retragerea să fie aprobată.

Depunerile și retragerile trebuie să poată fi urmărite

Controlul unei platforme online include și circuitul banilor. Operatorul trebuie să păstreze evidențe privind conturile jucătorilor, sumele depuse, mizele, câștigurile și retragerile.

Acest lucru este important atât pentru supravegherea activității, cât și în cazul unei dispute. Dacă un jucător reclamă, de exemplu, că o retragere nu a fost procesată sau că soldul contului s-a modificat incorect, istoricul operațiunilor poate fi verificat.

Și jucătorul ar trebui să păstreze confirmările tranzacțiilor și mesajele primite de la operator atunci când apare o problemă. În cazul unui conflict, data, suma și istoricul comunicării sunt esențiale.

Autoexcluderea trebuie respectată de operatori

Legislația românească prevede mecanisme prin care o persoană poate solicita autoexcluderea de la jocurile de noroc.

Operatorii au obligații privind persoanele autoexcluse și nu pot trata solicitarea ca pe o simplă preferință a clientului. Sistemul urmărește să împiedice continuarea participării atunci când jucătorul a cerut în mod expres să nu mai aibă acces.

Pe lângă autoexcludere, platformele pot oferi și alte instrumente de joc responsabil, precum limite pentru depuneri, pierderi sau sumele pariate într-o anumită perioadă.

Site-urile fără licență pot ajunge pe lista neagră

ONJN poate identifica platformele care oferă jocuri de noroc în România fără dreptul legal de a face acest lucru. Domeniile respective pot fi incluse pe lista neagră a instituției, iar accesul la acestea poate fi restricționat.

Din 2025, legea interzice și anumitor furnizori licențiați să ofere servicii domeniilor aflate pe această listă atunci când accesul jucătorilor din România nu este blocat.

Prin urmare, supravegherea pieței nu urmărește numai operatorii care au deja licență. Sistemul încearcă și să limiteze accesul companiilor neautorizate la infrastructura, serviciile și clienții de care ar avea nevoie pentru a funcționa pe piața românească.

Licența presupune obligații pe toată perioada de funcționare

Autorizarea unui operator nu reprezintă o aprobare permanentă acordată fără alte verificări. Respectarea legislației trebuie să continue atât timp cât compania oferă jocuri de noroc în România.

Operatorii care nu respectă legislația riscă amenzi, iar în cazurile mai grave pot rămâne fără licență sau autorizație. OUG 82/2023 a prevăzut, de exemplu, revocarea licenței pentru operatorii existenți care nu făceau dovada, în termenul stabilit, că îndeplinesc noile cerințe privind societatea înregistrată în România sau sediul permanent.

Pentru jucător, acesta este și motivul pentru care verificarea unui operator nu ar trebui să se rezume la logo, reclame sau notorietatea brandului. Elementul decisiv este dacă platforma are dreptul să funcționeze în România și se află sub supravegherea autorităților competente.

Ministerul Apărării din Israel a trimis, pentru prima dată, o delegație oficială și a deschis un pavilion național la Salonul Aeronautic de la Marrakech, eveniment inaugurat astăzi în Maroc. Participarea marchează o premieră pentru industria israeliană de apărare de la normalizarea relațiilor dintre cele două state, în cadrul Acordurilor Abraham.

Un pas vizibil în cooperarea bilaterală

Yair Kulas, șeful direcției SIBAT din cadrul ministerului israelian, a descris prezența la expoziție drept un moment important pentru industria de apărare a țării. Ministerul a precizat că pavilionul face parte dintr-o strategie de extindere a exporturilor militare și a cooperării cu state din întreaga lume.

În timpul evenimentului au avut loc întâlniri cu delegații și reprezentanți guvernamentali din mai multe țări. Potrivit ministerului, promovarea industriei de apărare urmărește atât consolidarea capacităților Forțelor de Apărare ale Israelului, cât și susținerea obiectivelor de politică externă.

Marocul a aderat la Acordurile Abraham în decembrie 2020, la trei luni după Emiratele Arabe Unite și Bahrain. Deși cele două țări mențin relații oficiale de aproape șase ani, cooperarea lor în domeniul apărării este rareori discutată public, din motive de securitate și sensibilitate politică.

Tehnologii testate în luptă și sisteme autonome

Opt companii israeliene sunt prezente la salon. Pavilionul național reunește ASIO Technologies, Orbit Communication Systems, Shilat Optronics, Uvision Air și Xtend Systems, iar Rafael Advanced Defense Systems, Elbit Systems și Israel Aerospace Industries au standuri proprii.

Printre echipamentele prezentate se numără muniții rătăcitoare, sisteme robotizate bazate pe inteligență artificială, tehnologii de navigație autonomă pentru drone, soluții de ghidare laser pentru drone FPV și comunicații prin satelit. O parte dintre companii promovează drone de mici dimensiuni și muniții rătăcitoare — categorii devenite tot mai vizibile pe câmpurile de luptă din Ucraina și Gaza.

Rafael expune sisteme de apărare aeriană, inclusiv Spyder, precum și tehnologii pentru combaterea dronelor de mici dimensiuni. Compania prezintă și interceptorul fără pilot Hunter Eagle. Directorul său executiv, Yoav Tourgeman, a afirmat că soluțiile aduse la Marrakech reflectă experiența operațională și pot deschide calea unor colaborări viitoare.

Elbit Systems prezintă drona Hermes și gama de sisteme autonome compacte FUSE, alături de Mini-MUSIC, un sistem aeropurtat de autoprotecție bazat pe contramăsuri cu energie dirijată. Oferta companiei include și capabilități pentru lovituri de precizie, război electronic, informații și supraveghere, comunicații și instruire.

Interes strategic într-o piață importantă

Relațiile de apărare dintre Israel și Maroc s-au reflectat anterior în participarea unor militari israelieni la exercițiul african African Lion, condus de Statele Unite, în 2023. În ultimul an au apărut, de asemenea, relatări despre posibila achiziție de către Maroc a sistemului israelian de apărare aeriană Barak MX și despre alte colaborări cu industria israeliană de apărare.

Prezența Israelului la salonul din Marrakech capătă vizibilitate într-un context în care exporturile sale de apărare au atins niveluri istorice ridicate, dar participarea companiilor israeliene la expoziții internaționale a stârnit și controverse. Franța, de exemplu, a interzis participarea Israelului la Eurosatory în februarie.

Salonul Aeronautic de la Marrakech se organizează o dată la doi ani, din 2008, și reunește peste 200 de expozanți din aproximativ două duzini de țări. Marocul este al doilea cel mai mare investitor în apărare din Africa, cu cheltuieli de peste 6 miliarde de dolari anul trecut, potrivit datelor SIPRI.