Actualitate
Remember 27 august 1990 – Presa acum 30 de ani
K.O.
Cu adîncă emoţie, opinia publică internaţională şi în special cea din România a aflat că oficialităţile Ministerului de Externe al Ungariei nu mai consideră actul ruşinos semnat acum 50 de ani la Viena drept diktat, ci hotărire. Este de aşteptat ca in pornirea insolentă de reconsiderare intr-o viziune originală a istoriei, Budapesta să aprecieze că miile de crime abominabile împotriva familiilor de români se pot numi decese.
EVRIKA
Vecinii de la sud de Dunăre ne-au devansat în materie de economie de piaţă, ei introducind, in premieră, „supa săracilor”! Nici aici n-am reuşit să fim prioritari!
CONFERINŢĂ DE PRESĂ LA PROCURATURA GENERALĂ
Procurorul general GHEORGHE ROBU: „Procuratura nu este depozitara adevărului despre Revoluţie. Noi căutăm adevărul judiciar”
Vineri dimineaţă Ia Procuratura Generală ziariştii s-au reîntîlnit cu domnul Gheorghe Robu, intr-o reuniune avînd un punct clar exprimat pe „ordinea de zi“ şi un altul subînţeles. Subliniind din capul locului sprijinul acordat de presă în lămurirea unora dintre episoadele fierbinţi ale Revoluţiei, procurorul general a atins şi problema atacurilor la care a fost supus de către unele publicaţii. „Mi s-a reproşat că tac!“ – a spus domnia sa, adăugînd că această tăcere a fost departe de a avea un caracter strategic. „Am crezut, la început, că este vorba despre o simplă glumă…” Dar gluma s-a îngroşat şi riposta devenise in mod evident necesară. Întîlnirea – concepută ca o confruntare constructivă dintre cele două „puteri” – cea legislativă şi cea a presei – s-a desfăşurat sub semnul unei obiectivităţi şi a unei decenţe care nu dat adevărata măsură a lucrurilor. Ziariştii, convinşi la rîndul lor că nu numai viaţa intimă a procurorului general este de natură a interesa opinia publică, au întrebat. Întrebări şi mai comode şi mai puţin comode, dar denotînd toate interesul major pentru un climat de corectitudine morală pe care-l reclamă societatea românească de astăzi. A fost vorba, mai întii, despre situaţia membrilor familiei Ceauşescu şi despre eliberarea lor. Lucrurile s-au petrecut în conformitate cu procedura judiciară. Instanţa a hotărît că reţinerea nu mai era necesară. Punerea în libertate nu înseamnă însă, că au fost absolviţi de acuzaţii. S-a întrebat cum controlează Procuratura Serviciul Român de Informaţii şi s-a răspuns că nu este vorba de un control şi nici do obligativitatea S.R.I. de a furniza informaţii procuraturii. S-a întrebat dacă procurorul Mirescu ar fi fost surprins luînd mită, lucru despre care domnul Robu nu avea cunoştinţă. Dacă dosarul Comisiei Naţionale de Anchetă in legătură cu evenimentele de la Timişoara a parvenit la procuratură? A parvenit, dar nu are valoare probatorie. Dacă s-a schimbat optica faţă de Nicu Ceausescu şi faptele Iui? „Eu nu mi-am schimbat nici un moment această optică. Am stabilit că a dat dispoziţie să se tragă şi că s-a pus chiar in fruntea unui pluton care a acţionat demonstrativ în oraş, după care a plecat”. Dacă îşi justifică activitatea Procuratura Militară in cauze civile? Deocamdată, in conformitate cu reglementările în vigoare, da! Una dintre chestiunile cele mai vehiculate a fost tendinţa de uitare, valul da complezenţă venit dintr-o parte a opiniei publice către cei aflaţi în boxă. „Noi n-am uitat nimic. Dar este clar că nu avem nici interesul să-i exterminăm, şi nici să-i eliberăm pur şi simplu. Important este să se stabilească adevărul şi cei vinovaţi să fie pedepsiţi”. Referitor la fapte şi delicte din trecut, accidente, violarea corespondenţei, ascultarea telefoanelor – s-a precizat că acestea nu mai pot fi pedepsite, deoarece au fost amnistiate printr-un decret din 1988 şi nu poate fi dată o lege care să anuleze ale legi. „Nu putem proceda ca pe vremea dictaturii!” Despre condiţiile de detenţie de la Rahova, reclamate de CPEX-işti, acestea nu s-au schimbat faţă de trecut. Ba Ia Rahova, ele sînt mai bune decit prin alte părţi. E parchet pe jos, e şi apă caldă şi rece. După 22 decembrie nu s-au făcut alte puşcării care să corespundă „exigenţelor” nomenclaturiste… „Cazul” Marian Munteanu. S-a spus: „Robu îl eliberează pentru că vrea să acumuleze capital electoral!” Nu este adevărat. „Am luat dosarul şi am verificat dacă motivele care au condus la arestarea lui mai subzistă şl dacă lăsarea sa în libertate mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Am constatat că nu. În legătură cu vinovăţia lui nu mă pronunţ. Pot să vă spun că în caseta ce incrimina aflarea lui la Poliţia Capitalei nu era vorba despre el. Fusese o confuzie”. Dacă referitor la termenul de „genocid” s-au înregistrat mutaţii de apreciere? „Eu personal nu mi-am modificat aprecierile”. Grupul de la Helsinki a întrebat de ce nu au fost daţi în judecată poliţiştii care nu şi-au apărat sediul? „Cercetăm în continuare. Dacă vom constata că au fost supuşi unor constringeri fizice, vor fi absolviţi. Dacă nu, vor fi trimişi in judecată”. S-au dorit amănunte despre minerii reţinuţi în urma evenimentelor din 14-15 iunie. „Noi nu tratăm separat 13, şi separat 14-15. Oricum, In măsura în care unii dintre mineri au ieşit din sfera restabilirii ordinii şi au comis infracţiuni, vor fi inculpaţi. Pină acum s-au înregistrat 48 de plingeri in legătură cu agresiunile din 14 şl 15. Se cercetează şi condiţiile în care au fost asediate clădirile unor partide politice. Ancheta efectuată în spitale, printre victime, a dus la rezultate consternante: mulţi nu şi-au dat numele adevărate, sau adresele, ori pur şi simplu n-au vrut să depună plîngere!”
Au fost şi alte întrebări. Puţine, extrem de puţine s-au referit însă Ia conţinutul atacurilor din”România Mare”. Să fi fost pur şi simplu vorba despre un sentiment de jenă sau decenţă? Credem că adevărul stă mai degrabă în refuzul unei dezbateri de acest fel, in astfel de termeni şi la un asemenea nivel etic şi uman. De altfel, domnul Gheorghe Robu a precizat faptul că a intentat o acţiune în justiţie pentru calomnie, dînsul fiind gata, dacă este cazul, să demonstreze punct cu punct acuzaţiile din ciclul de articole care i-a fost dedicat. Nimeni – cu excepţia unei reportere interesate de numărul exact al căsătoriilor domniei sale – nu s-a arătat prea interesat de acest capitol. Interesaţi am fost cu toţii – cum era şi firesc de modul în care justiţia, procuratura, acţionează pentru stabilirea adevărului juridic în legătură cu numeroasele evenimente mai puţin clare ale Revoluţiei Române.
Octavian ANDRONIC
Ziarul Libertatea din 27 august 1990 pag. 1-a ►


DE SÎMBĂTĂ PÎNĂ LUNI
• INTR-O ATMOSFERA DE RESPECT RECIPROC. Domnul preşedinte Ion Iliescu l-a primit, sâmbătă, pe Samal Majid Faraj, trimisul special al preşedintelui Irakului, Saddam Bussein. Au fost discutate aspecte legate de situatia din zona Golfului şi relaţiile bilaterale • UN MEMBRU DIN PARLAMENTUL BRITANIC LA BUCUREŞTI. Domnul Richard Balfe, membru laburist în Parlamentul Marii Britanii, a declarat cu prilejul vizitei efectuate în ţara noastră: „Umil din cele mai încurajatoare aspecte din România este faptul că, în ciuda celor peste 40 de ani de regim totalitar, în ţară există realmente oameni care gîndesc în sensul democraţiei, care sînt gata să construiască această democraţie” • DEPARTAMENTUL POLIŢIEI PRECIZEAZĂ. Cu ocazia evenimentelor din Piaţa Universităţii în perioada 23-25 august, din totalul persoanelor identificate, 8 sînt minori, 59 domiciliază în Bucureşti, 21 în provincie; 17 au antecedente penale, 10 sînt fără ocupaţie, 49 – muncitori, 10 – elevi, 3 – studenţi, 4 pensionari, 4 aparţin altor categorii. Departamentul Poliţiei reînnoieşte apelul către toţi cetăţenii să sprijine organele de poliţie şi să se desolidarizeze de manifestările destabilizatoare ale vi nor elemente rău intenţionate care pot genera tensiuni periculoase pe plan politic şi social. Organele de poliţie asigură populaţia că vor acţiona în continuare cu toată fermitatea în spiritul prerogativelor conferite prin lege pentru a menţine ordinea şi liniştea publică din Capitală • ALIANŢA DEMOCRATICA ANTITOTALITARA. Din iniţiativa organizaţiilor judeţene ale P.N.Ţ.-c,d., P.N.L., P.N.D. şi a Grupului pentru informare şi dialog „Opinia”, la Braşov s-a constituit Alianţa democratică antitotalitară care îşi propune să lupte pentru „instaurarea grabnică în România a statului de drept şi a respectului pe care statul trebuie să-l aibă faţă de drepturile fundamentale ale omului”. Era şi momentul ca iniţiatorii să-şi amintească de scopul pe care şi l-au propus • UN LIDER DE PARTID PUS LA STÎLPUL… INFAMIEI. Conducerea Partidului Republican Creştin informează opinia publică: numitul Popijean Gheorghe nu mai este membru al partidului nostru, fiind exclus de Congresul Extraordinar al partidului, datorită nejustificării sumei alocate de Guvern pentru campania electorală, precum şi datorită unor lapte care intră sub incidenţa legii penale. Orice declaraţii date de acest individ trebuie considerate… nule şi neavenite • OUA FĂCUTE… PRAF! Peste 10 milioane ouă provenite din adevărata „supraproducţie” apărută în vara acestui an în fermele agricole au fost transformate în… praf de ouă. O iniţiativă lăudabilă ce aparţine specialiştilor întreprinderii craiovene „Biofort”, preocupată, după cum se vede, de eficienţă economică, dar şi de considerente sociale • DE LA BUDAPESTA DESPRE PESTA. Diferite mijloace de informare in masă ungureşti au anunţat că în Ungaria au apărut mai multe îmbolnăviri de pesta la porci, postul de radio Budapesta afirmînd chiar că „sursa de infecţie este carnea de porc crudă şi afumată adusă de românii veniţi în Ungaria”. După cum aflăm din comunicatul Diviziei Sanitare Veterinare a României, porcii de la noi nu au cum să sufere de o astfel de maladie fiind bine stăpîniţi din punct de vedere epizootologic, ceea ce ne îndeamnă să credem că „epizotiia” din Ungaria trebuie să-şi afle cauzele tot la Budapesta.
Rubrică realizată de Emil JURCA
(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)
• DOMNUL NICA LEON STA PROST CU BANII
Prin intermediul ziarului „România Liberă” din 14 august a.c. domnul Nica Leon se plinge printre altele că are informaţii despre existenta unui dosar împotriva lui şi că, de aItfel s-au si luat unele măsuri: anularea contului din bancă, anularea contractului de închiriere a sediului şi imposibilitatea apariţiei ziarului de partid. Singurul adevăr este că, există un dosar, dar nu împotriva lui, ci pur şi simplu un dosar de verificări financiare întocmit de Corpul de control al Guvernului la fel cum au toate partidele. Că domnul Nica Leon are „probleme” şi dosarul poate deveni de urmărire penală, asta-i altceva. Dar să vedem cum se prezintă situaţia (după surse oficiale şi acte legale): contul partidului mai este deschis şi acum şi înregistrează 20.686 de lei din 400.000 cît a fost iniţial subvenţia de stat.
Contractul de închiriere a sediului din bd. Mihail Kogălniceanu nr. 25 încheiat cu ICRAL Cotroceni are valabilitate 3 ani, deci este în vigoare si azi. Poate domnul Nica Leon se referă la intenţia propriilor subalterni (Stefanov Dumitru – vicepreşedinte, şi Niculescu A. – contabil şef) de a schimba sediul actual de 42 de camera (1891 mp) cu unul mai funcţional de… 4 camere, pe motivul că este chiria prea mare (12.296 de lei pe lună!). Nu se ştie prea bine cît cotizează subchiriaşi Zig-Zag şi Agenţia „ROTTA“ si nici unde merg aceşti bani.
În privinţa ziarelor de partid – „Lumea Democratiei“ şi „Deşteaptă-te române” iţele sînt şi mai încurcate. Întîi de toate, s-a constatat că subvenţia alocată de la bugetul statului a fost folosită în bună parte (158.078 de lei) pentru apariţia acestor ziare si nu pentru organizarea partidului si campania electorală. S-au tipărit 329.000 de exemplare în valoare de 1.041.000 lei. Scăzind cheltuielile de tipărirea, plata colaboratorilor si suma încasată (numai 58.552 Iei) rămîn vreo 700.000 lei care s-au pierdut pe drum. De aici si îngrijorarea firească a domnului Nica Leon pentru „dosarul” deschis împotriva lui si pentru existenta fiarelor de partid. Iată, deci, alte probleme pe care dl. Nica Leon (ca preşedinte al Partidului Liber Democrat) trebuie să le rezolve in… stare de libertate.
• AL ŞAPTELEA SINDICAT
În climatul democratic actual se formează fel de fel de organizaţii, aşa că apariţia celui de-al şaptelea sindicat într-o singură întreprindere nu mai miră pe nimeni, desi poate că ar trebui. Este cazul sindicatului „Faur”, din cadrul uzinelor cu acelasi nume.
Se spune că domnul Gheorghe Mocanu, membru al sindicatului liber „Unitatea” ar fi fost dat afară din clubul uzinei de către vicepreşedintele sindicatului la fel de liber „Faur”. Alte voci susţin că domnul Florîn Petrescu ar fi acţionat în calitatea sa de director al clubului, nu de vice-presedinte ceea ce e cu totul altceva. Altfel, unde-ar fi iubirea de aproape?
Dezmintim categoric, în schimb ştirea că măsuţa din sala de protocol a sindicatului „Faur” ar putea cuprinde toţi membrii acestei formaţiuni care apără interesele unora. Am văzut această masă ovală cu ochii nostri. Nu are mai mult de 30 de locuri…
AMBIDEXTRU
Ziarul Libertatea din 27 august 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 27 august 1990 pag. a 3-a ►

Ziarul Libertatea din 27 august 1990 pag. a 4-a ►

„MARTIRII”, UN PREŢIOS „CAPITAL POLITIC”
Am trăit să o citim şi pe asta – tocmai unde? în ziarul „România Liberă” care numai de interpretări „neocomuniste” nu poate fi învinuit! Intr-un comentariu prilejuit de recepţia oferită de domnul Allan Green jr., „jovialul ambasador al S.U.A. în România şi de distinsa-i consoartă”, autorul se întreabă mirat: „Dar de ce a trebuit ca Marian Munteanu să fie ridicat la rang de martir, creindu-i un formidabil prestigiu naţional şi internaţional, un serios capital, politic…?“
Răspunsul se află chiar în întrebare! Dacă mai luăm in considerare şi cazul similar al doamnei Cornea, explicat limpede de domnul Ion Raţiu în interviul publicat de Mondorama, avem imaginea clară a jocului practicat de anumite cercuri în ce priveşte „confecţionarea” unor sfinţi din oameni de rînd… .
Atunci cind se doreşte cu tot dinadinsul să se „personalizeze” o idee convenabilă pentru a o transforma „în capital politic” (cum ar fi de pildă „nerespectarea drepturilor omului” şi „încălcarea grosolană a democraţiei”) se aplică o formulă – standard de „sanctificare” a unor personaje pasămite „rezistente la despotism”.
Este Marian Munteanu un martir? Faptul că acelaşi Dan Brătescu insistă şi în „Universul” şi în „Viitorul P.N L.” asupra „calităţii în speţă” atribuindu-i lui Marian Munteanu aura de Messia răstignit iar, tot în cotidianul PNL, cu o exaltare dubioasă, Roxana Iordache pretinde că la 13 iulie 1990 s-a manifestat pentru a marca trecerea unei luni de la „răstignirea… Fiului Omului” purtîndu-se pancarte „cu portretul cristic”, nu confirmă jertfa de apostol. Nici fotografia „clenci” reprodusă într-un jurnal marca bulin-papion, alături de poza lui Ion Raliu in papuci, „de-mascînd” devastarea locuinţei sale de către „mineri”. Dacă este să luăm ca întemeiate absolut toate afirmaţiile ce privesc „persecuţiile aplicate studentului lider Munteanu acesta nu poate aspira nici măcar la „titlul” de Monte Cristo…
Personal consider BLASFEMIE identificarea acestuia cu Isus Cristos, PROFANAREA numelui si a spiritului divin al MlNTUITORULUI. Şi mă minunez că nici un reprezentant al bisericilor ortodoxe sau catolice n-a protestat!
Cît priveşte interpretarea isprăvilor acestui Messia-surogat nu mai avem rezerve în a ne exprima indignarea.
În coloanele săptăminalului editat de Grupul pentru Dialog Social „22“ (29 iunie 1990), d-na Maria Munteanu, mama respectivului face următoarele INTERESANTE mărturisiri:
• Marian Munteanu face parte din acea categorie de oameni care nu doresc nimic pentru ei pentru care tara înseamnă încă ceva. • Pe fundalul manifestărilor, care au avut loc in Capitală, studenţii s-au întrunit… in Universitate şi au luat hotărirea de a participa activ la această mişcare. Rezultatul a fost balconul • Nu întâmplător a fost ales acest spaţiu • Marian Munteanu a fost sufletul acestei mişcări • Chiar Marian a explicat că lupta împotriva comunismului nu a fost de natură politică • De aici şi caracterul apolitic al manifestaţiei • Este o înţelegere greşită a fenomenului• O calomnie • Marian a făcut apel la civilizaţie şi non violenţă, el a sfătuit lumea ca la apariţia provocatorilor să se aplaude • Incitarea la revoltă nu a făcut-o Piaţa Universităţii, cei care au vorbit în balcon, cu atît mai puţin Marian. Incitarea a fost făcută de Televiziune, o parte a presei, AZI, Dimineaţa etc. şi mai ales de guvern, prin camuflarea adevărului.
Ce s-a intimptat pe 13 iunie?
• A fost ridicat de la domiciliul său, din str. Occidentului 45, pe la ora 6 dimineaţa. Au venit 3 civili care au pretextat nişte cercetări legate de povestea cu UNI-FAN • A fost eliberat in jurul orei 13,30, după care a vorbit foarte scurt la balcon. A precizat că a fost arestat, că nu ştie ce s-a întîmplat cu ceilalţi arestaţi şi a invitat Ia calm • Lumea era însă foarte înfierbîntată şi striga „la Poliţie”! • A făcut rugămintea să se meargă ordonat în coloană, precizind că studenţii vor rămine in Universitate pină ce li se va da drumul arestaţilor • Marian NU A PĂRĂSIT facultatea decît circa 13 minute cînd a plecat împreună cu mal mulţi colegi spre sediul Politiei pentru a vedea ce se întimplă acolo • Am înţeles că este vorba despre nişte casete pe care ar fi fost înregistrat participînd la atacul asupra Poliţiei. Ceea ce nu este adevărat, există zeci de dovezi că Marian nu s-a mişcat toată ziua din clădirea Universităţii. Persoana care este considerată a fi el paro a fi o sosie. (!) • Chiar in acea seară (13 n.n.) a avut loc o întrunire cu studenţii de Ia Arhitectură şi au hotărît din cauza evenimentelor să rămînă peste noapte in facultate. La cinci dimineaţa au venit minerii • Cel mai rău a fost bătut Bogdan, fratele lui Marian. Este singurul care are leziuni interne • Stricau la el „unde sînt dolarii”? • La spital au venit trei indivizi • Susţineau că vor să-l transporte in alt loc, rece aici nu se găseşte în siguranţă. De fapt nu vroiau să impiedice decît conferinţa de presă ce urma să aibă loc • Luni au venit iar trei civili • Marian a declarat că nu pleacă de acolo decît cu mandat de arestare • Atunci au scos mandatul • Felul în care s-a procedat pină acum este complet ilegal • Consider că pe Marian nu-l ocroteşte nici o lege • Am apelat la România Liberă • In ce priveşte un proces, nu poate fi decît o înscenare.
Confesiunile doamnei Munteanu se bat cap in cap între ele, mai ales datorită interpretării forţate a unor activităţi, din dorinţa de a le scoate de sub incidenţa „culpei”. Şi, evident a-l „purifica” pe FIUL OMULUI, spre a fi fluturat ca simbol-drapel de cine ştim noi în toate pietete, inventînd chiar prilejurile. Un lucru au scăpat din vedereG,D.Ş,-ul gazdă $1 invitata sa de onoare. Faptul că rectorii Arhitecturii şi Universităţii dezminţiseră anterior organizarea unei „rezistenţe” în amintitele institute, declarînd că „feţele negre” au „tîrît din clădire studenţii paşnici care peste noapte lucrau la proiecte şcolare!
Păi dacă tot milităm pentru adevăr, care e acesta?
E Marian Munteanu născut sau… „făcut” erou al neamului? Reprezintă, aşa cum s-a spus, „simbolul viu al luptei pentru eliberarea României de comunism”, „al eliberării de frică si de PASIVITATE”, clopoţelul care să ne trezească din „somnul conştiinţei” sau pur si simplu MOTIVUL , HOPA-MITICA, pentru marşuri, întruniri, proteste si sicîială in care să se scandeze apolitic, paşnic si… neinstigant:, „Somn uşor/Ati ales un dictator” ori prin Jilava către Europa”.
Parcă din lozica asta maj nouă înţelegem, în fine, ceva!
Vorba doamnei profesoare cu 26 de ani vechime în învăţămînt care şi-a ales această profesiune din dragoste pentru copii şi a optat pentru calitatea P.N.L. în veşnică disidenţă, tot din dragoste pentru viitorul material al dragilor copii; „nu poate fi decît o înscenare”.
Roxana COSTACHE
Metroul bucureştean: „Undă verde”
Într-o discuţie purtată recent cu dl. ing. Costin Georgian, director general al întreprinderii „Metroul” Bucureşti, am aflat noi date despre viitoarele linii de metrou ce urmează a fi construite si date in folosinţă pînă la finele anului 1992. Deci, o nouă „salbă” de linii care vor îmbogăţi şi vor întregi acest important mijloc de transport cotidian. Dar să trecem la subiect prezentîndu-vă în continuare cîteva amănunta deloc lipsite de interes.
Pentru cei ce locuiesc in Balta Albă o veste bună: de la statia Leontin Sălăian vor putea circula către …Policolor” pină la Linia de centură. Astfel se acoperă întreaga suprafată a platformei chimice Dudeşti. În acelaşi timp pe lucrează si la tronsonul Gara de Nord – Laromet, ambele linii fiind prevăzute să fie terminate la sfîrşitul anului 1992. De altfel, in luna septembrie vor începe lucrările Ia staţia Gorjului, staţie aflată la jumătatea distanţei Armata Poporului – Păcii. Tot în aceeaşi lună se va deschide şantierul pentru cel de-al doilea acces de Ia staţia Aviatorilor. Iar la începutul lunii octombrie va fi dată in folosinţă staţia Basarab, reprezentînd o legătură intre Cringaşi şi Gara de Nord.
O altă noutate ar fi aceea că în curind se va supune atentiei organelor de avizare studiul tehnico-economic de reaIizare a liniei Drumul Taberei-Universitate, lucrare ce ar urma să fie începută anul viitor.
Se află în probă tehnologică linia Republica – Pantelimon pe o distantă de 1,8 kilometri. Cînd a fost aprobat, în anul 1987, numărul de staţii prevăzute acestui tronson, statia Pantelirrion nu a figurat. Aceasta era prezentă în proiect doar ca legătură a Magistralei I cu depoul Pantelimon. Dar prin măsurile tehnice luate de întreprinderea „Metroul” si executant a fost posibilă realizarea în prezent a acestei staţii. Această linie nu este locală cu toate că este dotată doar cu un fir simplu. Aici vor circula o parte din trenurile magistralei întîi care vor face legătura între Republica şi Pantelimon. În funcţie de evoluţia traficului, în viitor se va putea realiza şi cea de a doua linie. Se prevede darea sa în folosinţă în luna octombrie a.c.
Pină în prezent lucrările au avansat conform programului si graficelor de execuţie. Practic, nu vor exista dificultăţi în privinta termenelor de dare în folosinţă. Singura necunoscută o reprezintă asigurarea limitată a bazei materiale (metalul, oţel batonul, cimentul şi piesele de schimb necesare utilajelor si mijloacelor de transport). Altfel spus, dacă obişnuitele „scurtcircuite” din drumul metroului vor putea fi evitate „salba” reţelei bucureştene va creste simtitor ceea ce nu va putea decît să-i bucure pe toţi cetăţenii Capitalei.
Gabriela STANCU
DECLARAŢIE M.A.E. AL ROMÂNIEI
La 30 august 1990, se împlinesc 50 de ani de cînd a fost impus României odiosul Diktat al Germaniei hitleriste şi Italiei fasciste, prin care partea de Nord-Vest a ţării noastre a fost anexată Ungariei. In urma acestui act politic de forţă, teritoriul românesc ocupat a devenit, în plină Europă a secolului 20, scena unui genocid fără precedent, săvîrşit de autorităţile ungare, care au dezlănţuit împotriva locuitorilor paşnici ai Transilvaniei un val de masacre ale cărui victime nu fost mii şi mii de români şi evrei.
La o jumătate de veac de la evenimentele care au îndoliat inima naţiunii noastre, constatăm cu consternare că forţe revanşarde şi revizioniste încearcă în mod iresponsabil să tulbure liniştea poporului român, să pună in primejdie, şi azi ca şi in trecut, pacea continentului, folosind amintirea triştă a acestor evenimente pentru a-şi atinge obiectivele reprobabile.
Respingem cu hotărîre dorinţa evidentă a promotorilor acestei politici de a întoarce roata istoriei şl de a perpetua in relaţiile dintre state conduita şi ţelurile regimurilor totalitare revolute, de tip fascist, horthyst şi stalinist împotriva năzuinţelor legitime contemporane spre o Europă a colaborării libere între state suverane, întemeiată pe egalitate şi pe respectul demnităţii fiecărui popor.
Totodată, sintem profund preocupaţi de faptul că guvernul ungar, printr-o recentă declaraţie a Ministerului Afacerilor Externe al Ungariei încearcă să abată atenţia de la aceste manifestări, încercînd să arunce vina asupra altora, preferind chiar ameninţări la adresa guvernului român.
In acest sens, M.A.E. ungar îşi arogă dreptul să califice organizaţii şi instituţii româneşti ca fiind „extremiste”, „provocatoare”, să atribuie acestora în mod nejustificat, fără nici un temei, vina de a fi înveninat raporturile româno-ungare.
Ministerul Afacerilor Externe al României este nevoit să constate că după ce, la începutul acestui an, existau speranţe că Ungaria va contribui la edificarea unor relaţii bilaterale caracterizate de înţelegere şi conlucrare, în politica guvernului de la Budapesta au reapărut şi se manifestă insistent reflexe ale trecutului. Apare tot mai evidentă intenţia acestuia de a instaura în această parte a Europei un climat tulbure, care să permită aducerea, pe cale artificială, în atenţia lumii, a aşa-ziselor „probleme teritoriale”. Utilizarea în acest scop a problematicii drepturilor cetăţenilor români aparţinind minorităţii maghiare nu este şi nu poate fi benefică, nici pe planul raporturilor bilaterale, nici pe plan general euronean. Înţelegem, legăturile fireşti, întemeiate pe comunitatea de limbă şi de spiritualitate ale cetăţenilor români de etnie maghiară cu Ungaria, dar în conformitate cu instituţiile fundamentale ale dreptului internaţional. România nu poate admite angaiarera statului ungar în reprezentarea politică a acestor cetăteni, şi, cu atît mai puţin, stimularea şi întreţinerea unei psihoze şovine, deosebit de acute în latura ei antiromânească, în rîndurile etnicilor maghiari din România, ale opiniei publice din România, de pe continent şi din lume.
Ministerul Afacerilor Externe al României respinge cu fermitate încercarea oficialităţilor ungare de a împiedica prin luări de poziţie lipsite de orice temei, dorinţa legitimă a poporului român de a comemora in pace evenimentele tragice din 1940, cînd teritoriul României a fost sfîşiat, iar locuitorii ei paşnici masacraţi.
România rămîne consecventă dorinţei ei de a instaura legături trainice cu Ungaria care să răspundă intereselor vitale ale celor două popoare, care să conducă la ridicarea vecinătăţii geografice la nivelul standardelor hunei vecinătăţi.
Totodată, România adresează Ungariei chemarea de a renunţa la politica condiţionărilor, dictatului, calomniei şi ingerinţelor în favoarea edificării unor relaţii de colaborare întemeiate pe principiile dreptului internaţional, pe stimă şi respect reciproc.
După ce Germania hitleristă şi Italia fascistă au impus cu forţa Diktatul, de la Viena la 30 august 1940, armata şi autorităţile de ocupaţie ungare au început să cotropească teritoriul românesc. În primele, zile după Diktat, Ungaria a dislocat aici o putere militară de 300.000 oameni în afară de poliţie, jandarmerie şi alte forţe înarmate. Teritoriul cotropit a fost administrat în primele luni direct de armata ungară care a introdus dispoziţii şi măsuri menite a îngrădi drepturile si libertăţile românilor şi a înăbuşit prin forţă orice împotrivire, faţă do ocupanţi. La conducerea, organelor, administrative, a instituţiilor şi a unităţilor economice au fost numiţi ofiţeri superiori care, au avut „mînă liberă”, deşi după un timp au fost înlocuiţi cu funcţionari horthyşti aduşi aproape fără excepţie din Ungaria şi pregătiţi cu mult înainte, de verdictul de la Viena pentru aplicarea politicii regimului fascisto-horthyst de asuprire naţională. Politica horthystă a cuprins toate domeniile vieţii cotidiene realizată prin căi şi metode variate îndreptate împotriva populaţiei româneşti majoritare. Regimul horthyst a încercat să extermine şi să elimine populaţia românească, să schimbe artificial raportul demografic în favoarea populaţiei maghiare. Pentru realizarea acestui scop autorităţile politico-administrative au recurs la expulzarea unor comunităţi compacte sau mari grupuri de români din diferite localităţi, Ia o politică de maghiarizare forţată prin intermediul învăţămîntului, religiei, presei, literaturii, vieţii de stat, la deposedarea de bunuri materiale, la internări în lagăre de concentrare şi detaşamente de muncă, la maltratări şi crime individuale sau colective.
Suferinţele populaţiei din teritoriul cotropit de horthyst au
întrecut orice limită. Astfel, numărul celor ce s-au refugiat fiind nevoiţi să-şi părăsească locurile natale în faţa urgiei horthyste a depăşit cu mult 250.000 de oameni în cea mat mare parte intelectuali, muncitori şi ţărani de toate vîrstele, femei, bărbaţi şi copii. Se urmărea ca o mare parte a populaţiei româneşti să părăsească teritoriul cedat, iar pe altă parte să împiedice populaţia de naţionalitate maghiară din România de a trece în Ungaria.
Un alt aspect în strategia regimului horthyst de prigonire şi lichidare fizică a românilor I-a constituit trimiterea lor abuzivă pe front, şi concentrarea cu zecile de mii în detaşamente de muncă forţată şi de pedeapsă unde nu fost supuşi la înumane condiţii, mulţi find exterminaţi iar alţii supuşi tuturor vexaţiunilor posibile.
Lăsînd Ia o parte greutăţile obiective cauzate de război întreaga populaţie românească a fost crunt lovită economic, luîndu-se măsuri pentru limitarea şi lichidarea întreprinderilor româneşti, a activităţii economice a românilor în general. Prin legi discriminatorii au fost smulse din mîna proprietarilor români numeroase întreprinderi iar lucrătorii români concediaţi. Abuzurile funcţionarilor şi jandarmilor horthyşti împotriva ţăranilor români au fost împinse dincolo de orice limite. Împreună cu rechiziţiile arbitrare şi abuzive sătenilor români li s-a sustras principalul mijloc de existenţă — pămfntul. În beneficiul foştilor mari proprietari — grofii unguri. În acest fel este evident că viaţa economică şi socială din teritoriul răpit se caracterizează prin adîncirea mizeriei maselor, prin şomaj, prin limitarea şi slăbirea poziţiilor economice ale românilor.
Prof. N. GORAN
Actualitate
Pentagonul caută locul pentru o nouă bază militară: selecția, programată până în iunie anul viitor
Statele americane au termen până la 1 decembrie să propună amplasamente pentru o nouă instalație militară de mari dimensiuni. Pentagonul vrea să aleagă locația până în iunie anul viitor, evaluând ofertele după patru criterii principale: suprafața disponibilă, capacitatea de cazare, autonomia energetică și de apă, precum și posibilitățile de finanțare public-privată.
„Vorbim despre o bază, dar ceea ce construim este un oraș”, a declarat Dale Marks, responsabilul desemnat să coordoneze identificarea și pregătirea amplasamentului.
Inițiativa a fost lansată după ce secretarul apărării, Pete Hegseth, a cerut identificarea unui loc optim pentru o instalație militară comună, fortificată și rezilientă, pe teritoriul continental al Statelor Unite. Motivația invocată include dezvoltarea rapidă a tehnologiilor disruptive, cooperarea tot mai strânsă între adversarii strategici și atacurile cibernetice persistente asupra infrastructurii esențiale.
O bază proiectată pentru războiul viitorului
Noua instalație ar urma să găzduiască formațiuni militare construite în jurul unor capabilități de ultimă generație: aripi de atac autonome fără pilot, brigăzi cu arme cu energie dirijată și sisteme antidronă, unități hipersonice și structuri operaționale comune sprijinite de inteligență artificială.
Pentru a limita suspiciunile că administrația ar favoriza statele conduse de republicani, procesul de selecție urmează să fie cât mai transparent. Este prevăzută formarea unui grup de evaluare, iar implicarea președintelui rămâne posibilă, fără să fi fost confirmată.
Patru criterii decisive pentru amplasament
Suprafață: Pentagonul caută terenuri cuprinse, în general, între 100.000 și 250.000 de acri. Vor putea fi analizate și propuneri mai mici sau mai mari, dacă prezintă avantaje deosebite.
Capacitate: Baza trebuie să poată găzdui între 15.000 și 25.000 de militari activi și familiile lor — în total, aproximativ 80.000–100.000 de persoane. Infrastructura va trebui să susțină și viitoare structuri militare cu un număr mare de sisteme autonome.
Autonomie: Instalația este concepută să funcționeze independent de rețelele civile. Planurile prevăd reactoare nucleare modulare de mici dimensiuni, microrețele energetice fortificate și sisteme proprii de captare, tratare și reciclare a apei. În primele 24 de luni de la implementare, baza ar trebui să demonstreze că poate susține 30 de zile continue de funcționare în condiții de luptă, fără acces la rețeaua electrică civilă sau la sursele externe de energie.
Parteneriate și finanțare: Statele sunt încurajate să propună parteneriate public-private. În această formulă, Departamentul Apărării ar putea finanța infrastructura direct legată de misiunea militară — inclusiv capacități de proiecție a forței, adăposturi subterane de comandă, depozite de muniții și poligoane de testare — iar investitorii comerciali ar putea dezvolta și administra infrastructura digitală de sprijin.
Nominalizările, urmate de o evaluare la scară locală
Până la 1 decembrie, guvernatorii și responsabilii militari ai statelor trebuie să trimită propunerile inițiale. Echipa coordonată de Marks va discuta apoi cu fiecare candidat pentru a dezvolta planurile și a compara avantajele și dezavantajele amplasamentelor.
Analiza va coborî până la detalii de proiectare și organizare: unde va fi amplasat perimetrul de securitate, dacă acesta va avea forma unui gard convențional și dacă locuințele vor fi construite de Pentagon sau de comunitățile locale. În unele variante, partenerii locali ar putea asigura servicii și infrastructură precum spitale și școli.
Costul total nu a fost estimat, deoarece locația nu a fost încă aleasă. Totuși, bugetul pentru 2028 ar urma să includă o alocare inițială pentru lansarea proiectului.
Actualitate
Peninsula Coreeană, sub presiune electronică: comunicațiile militare trebuie să reziste fără „condiții perfecte”
Sistemele electronice folosite de forțele americane și aliate sunt bruiate zilnic în Peninsula Coreeană, un mediu pe care generalul Xavier Brunson, comandantul Forțelor SUA din Coreea (USFK), l-a descris drept unul dintre cele mai contestate electromagnetic din lume.
Într-o prezentare susținută la conferința AFCEA TechNet Indo-Pacific din Hawaii, Brunson a avertizat că adversarii încearcă să perturbe GPS-ul, senzorii, serverele și rețelele. Fără să numească direct o țară, el a făcut referire la amenințarea nord-coreeană; regiunea este marcată, de asemenea, de capacitățile avansate de atac electronic ale Chinei.
Comunicații proiectate pentru bruiaj
Un sistem care funcționează doar cu comunicații prin satelit neîntrerupte, lățime de bandă nelimitată și fibră optică permanent disponibilă nu este potrivit unui teatru de operații contestat. „Nu va supraviețui 48 de ore în peninsulă”, a spus Brunson.
Răspunsul, potrivit comandantului, este construirea unor rețele redundante, capabile să mențină comanda și controlul când legăturile principale sunt întrerupte. USFK introduce rețele de înaltă frecvență, comunicații prin sateliți aflați pe orbite joase și rețele terestre de tip mesh.
Brunson a cerut industriei să aducă în regiune soluții ușoare, rezistente la bruiaj, cu probabilitate redusă de interceptare și detectare. A solicitat, de asemenea, interfețe de programare deschise și senzori de margine care să se integreze în rețelele comune de misiune fără dependență de un singur furnizor.
Interoperabilitatea trebuie proiectată de la început
Generalul a criticat practica de a construi sisteme exclusiv pentru rețele americane și de a adăuga ulterior interfețe pentru aliați. În operațiunile comune, interoperabilitatea nu poate fi o funcție secundară, adăugată după semnarea contractului.
„Trebuie să proiectăm pentru operațiuni combinate încă de la prima linie de cod”, a spus Brunson, pledând pentru o schimbare fundamentală a modului în care este concepută securitatea informațiilor.
Modelul tradițional, bazat pe rețele închise și perimetre de apărare, a impus construirea unor „conducte” separate ori de câte ori informațiile trebuiau partajate cu partenerii. Într-un conflict în care unitățile operează dispersat, această abordare poate izola formațiunile și poate limita imaginea operațională comună.
Alternativa propusă este securitatea centrată pe date: protejarea și etichetarea informației în sine, nu doar a rețelei prin care circulă. Brunson a ilustrat miza printr-un exemplu concret: pista unei rachete detectate de un radar coreean ar trebui verificată și transmisă rețelei aliate de focuri în milisecunde, nu în secunde.
Industria, chemată să adapteze produsul la misiune
Brunson a îndemnat companiile să studieze documentele strategice și cerințele armatei pentru a înțelege ce capabilități sunt necesare. Pentru a ilustra ideea, a folosit o analogie neobișnuită: succesul murăturilor feliate pentru hamburgeri.
Producătorul Vlasic, a spus el, a înțeles că oamenii aveau nevoie de felii de castravete murat, nu de castraveți întregi, pentru a-și pune produsul în hamburger. Industria de apărare trebuie să facă același lucru: să-și adapteze oferta la modul în care forțele vor lupta, în loc să încerce să impună un produs care nu răspunde cerințelor.
Ca exemplu de orientare strategică, Brunson a indicat documentul recent al Armatei SUA, How the Army Fights. Companiile, a spus el, ar trebui să-și raporteze soluțiile la conceptele operaționale descrise acolo și să dezvolte produse care funcționează la marginea rețelei.
Rețele pentru o forță dispersată și mobilă
Operațiile viitoare vor presupune forțe mai dispersate, schimbări de plan chiar înainte de sosirea în teatru și rețele aflate permanent sub atac. În aceste condiții, capabilitățile trebuie să funcționeze în medii austere și să se adapteze rapid.
Mesajul lui Brunson pentru industrie este direct: conectivitatea nu poate depinde de o infrastructură perfectă, iar interoperabilitatea nu poate fi lăsată pentru mai târziu. Sistemele trebuie să fie robuste, deschise și proiectate pentru operațiuni comune din prima etapă — pentru ca informația critică să ajungă la forțele care au nevoie de ea, chiar și atunci când adversarul încearcă să o blocheze.
Actualitate
Globalizarea se vede cel mai ușor în lucrurile obișnuite pe care le cumpărăm
Un telefon poate fi proiectat într-o țară, poate folosi componente produse în mai multe regiuni și poate fi asamblat în altă parte înainte să ajungă într-un magazin din România. Același lucru, la o scară diferită, se întâmplă cu hainele, alimentele, mașinile și serviciile digitale. Lanțurile de producție au devenit o formă concretă prin care globalizarea intră în viața de zi cu zi.
Conceptul nu se reduce la comerț. El include circulația capitalului, a informației, a tehnologiei și a oamenilor. Legăturile mai strânse dintre economii pot crea acces la piețe și produse noi, dar pot transmite și problemele mai repede. O întrerupere într-un port important sau o lipsă de componente poate afecta producția la mii de kilometri distanță.
O explicație despre ce este globalizarea devine mai clară când este legată de astfel de exemple, nu doar de definiții. Prețul unui produs importat poate fi influențat de transport, curs valutar, taxe, disponibilitatea materiilor prime și concurența dintre furnizori. Consumatorul vede rezultatul final, nu toate etapele.
Pentru firme, globalizarea poate însemna o piață mai mare, dar și mai mulți competitori. Un producător local poate vinde în afara țării mai ușor decât în trecut, în timp ce clienții locali pot compara produse din mai multe piețe. Avantajul accesului mai larg vine împreună cu presiunea de a concura la preț, calitate și livrare.
Tehnologia a accelerat procesul. O echipă poate lucra de la distanță pentru clienți din alte țări, iar o firmă mică poate cumpăra servicii software dezvoltate oriunde. În același timp, dependența de furnizori externi poate deveni vizibilă atunci când apar întârzieri sau schimbări de preț.
Globalizarea nu produce aceleași efecte pentru toată lumea. Unele industrii câștigă acces la cerere nouă, altele se confruntă cu concurență mai puternică. Unele locuri de muncă apar, altele se transformă sau dispar. De aceea, discuția este mai utilă când privește un sector concret decât când încearcă să eticheteze întregul proces drept bun sau rău.
Pentru a urmări astfel de teme economice în limbaj accesibil, publicații online precum Creditinfo pot servi drept punct de plecare, dar efectele globalizării se văd cel mai bine în exemple concrete. Pentru cumpărător apar în prețuri și disponibilitate, iar pentru o firmă în furnizori, clienți, costuri și riscuri.
Cursul de schimb este una dintre punțile dintre economia externă și prețul local. Chiar dacă un produs este vândut în lei, componentele sau materia primă pot fi cumpărate în altă monedă. Variațiile valutare nu se transmit automat și imediat în preț, dar pot influența costurile firmelor care depind de importuri.
Companiile încearcă să reducă riscul prin diversificarea furnizorilor sau prin stocuri de siguranță. Aceste măsuri au însă propriul cost. Un stoc mai mare blochează capital, iar mai mulți furnizori înseamnă relații și standarde de gestionat. Reziliența lanțului de aprovizionare nu este gratuită, ci o alegere între eficiență și rezervă.
Pentru consumator, originea produsului nu spune singură toată povestea. Un obiect asamblat într-o țară poate conține materiale și tehnologie din multe altele. Din acest motiv, eticheta finală surprinde doar ultima parte a unui traseu economic mult mai lung.
Serviciile fac parte din aceeași poveste. O companie românească poate cumpăra găzduire, software sau consultanță de la furnizori străini și poate vinde la rândul ei către clienți din alte țări. În astfel de cazuri, globalizarea nu mai înseamnă containere și fabrici, ci contracte, date și plăți transfrontaliere.
Cea mai simplă dovadă rămâne coșul de cumpărături. Etichetele, componentele și mărcile arată câte economii au contribuit la produsele obișnuite. Globalizarea nu este un fenomen îndepărtat, ci o rețea de relații care devine vizibilă de fiecare dată când una dintre legături se schimbă.
-
Exclusivacum 2 zilePolițist acuzat că „închide ochii” la propriile fapte: deversare suspectă, intervenție contestată și suspiciuni de abuz de funcție în I.P.J. Prahova
-
Exclusivacum 3 zileApt limitat, răbdare nelimitată? ANP numără bolnavii, dar nu prea spune de ce
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – Cascadorii „girofarului” – sezonul III: BMW-ul zburat, Renaultul kamikaze și Dacia-cazan cu folie de bezmetic de la Politia Baicoi
-
Exclusivacum o ziReforma lui Burcu: tăcere, aroganță și PowerPoint la secret. Poliția Penitenciară pusă la perete, fără să i se spună de ce
-
Featuredacum 4 zileCalificativ la ordin in M.A.I.: cum transformă ministrul «binele» polițiștilor în «nesatisfăcător» cu un simplu pix
-
Exclusivacum 4 zileStrăpungerea de Vest a integrității de Est. Pământul e contaminat, primarul (Primarul Ploieștiului) e curat? (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 3 zileServiciul Protecția Mediului al Poliției Locale Ploiești: munți de gunoi, dar eroina Constantinescu Camelia vânează parcări
-
Exclusivacum 4 zileRachete, minciuni și iodură de argint: fermierii prahoveni CONFIRMĂ dezvăluirile Incisiv de Prahova despre mafia antigrindină!




