K.O. 

Cu adîncă emoţie, opinia publică internaţională şi în special cea din România a aflat că oficialităţile Ministerului de Externe al Ungariei nu mai consideră actul ruşinos semnat acum 50 de ani la Viena drept diktat, ci hotărire. Este de aşteptat ca in pornirea insolentă de reconsiderare intr-o viziune originală a istoriei, Budapesta să aprecieze că miile de crime abominabile împotriva familiilor de români se pot numi decese.

EVRIKA

Vecinii de la sud de Dunăre ne-au devansat în materie de economie de piaţă, ei introducind, in premieră, „supa săracilor”! Nici aici n-am reuşit să fim prioritari!

CONFERINŢĂ DE PRESĂ LA PROCURATURA GENERALĂ

Procurorul general GHEORGHE ROBU: „Procuratura nu este depozitara adevărului despre Revoluţie. Noi căutăm adevărul judiciar”

Vineri dimineaţă Ia Procuratura Generală ziariştii s-au reîntîlnit cu domnul Gheorghe Robu, intr-o reuniune avînd un punct clar exprimat pe „ordinea de zi“ şi un altul subînţeles. Subliniind din capul locului sprijinul acordat de presă în lămurirea unora dintre episoadele fierbinţi ale Revoluţiei, procurorul general a atins şi problema atacurilor la care a fost supus de către unele publicaţii. „Mi s-a reproşat că tac!“ – a spus domnia sa, adăugînd că această tăcere a fost departe de a avea un caracter strategic. „Am crezut, la început, că este vorba despre o simplă glumă…” Dar gluma s-a îngroşat şi riposta devenise in mod evident necesară. Întîlnirea – concepută ca o confruntare constructivă dintre cele două „puteri” – cea legislativă şi cea a presei – s-a desfăşurat sub semnul unei obiectivităţi şi a unei decenţe care nu dat adevărata măsură a lucrurilor. Ziariştii, convinşi la rîndul lor că nu numai viaţa intimă a procurorului general este de natură a interesa opinia publică, au întrebat. Întrebări şi mai comode şi mai puţin comode, dar denotînd toate interesul major pentru un climat de corectitudine morală pe care-l reclamă societatea românească de astăzi. A fost vorba, mai întii, despre situaţia membrilor familiei Ceauşescu şi despre eliberarea lor. Lucrurile s-au petrecut în conformitate cu procedura judiciară. Instanţa a hotărît că reţinerea nu mai era necesară. Punerea în libertate nu înseamnă însă, că au fost absolviţi de acuzaţii. S-a întrebat cum controlează Procuratura Serviciul Român de Informaţii şi s-a răspuns că nu este vorba de un control şi nici do obligativitatea S.R.I. de a furniza informaţii procuraturii. S-a întrebat dacă procurorul Mirescu ar fi fost surprins luînd mită, lucru despre care domnul Robu nu avea cunoştinţă. Dacă dosarul Comisiei Naţionale de Anchetă in legătură cu evenimentele de la Timişoara a parvenit la procuratură? A parvenit, dar nu are valoare probatorie. Dacă s-a schimbat optica faţă de Nicu Ceausescu şi faptele Iui? „Eu nu mi-am schimbat nici un moment această optică. Am stabilit că a dat dispoziţie să se tragă şi că s-a pus chiar in fruntea unui pluton care a acţionat demonstrativ în oraş, după care a plecat”. Dacă îşi justifică activitatea Procuratura Militară in cauze civile? Deocamdată, in conformitate cu reglementările în vigoare, da! Una dintre chestiunile cele mai vehiculate a fost tendinţa de uitare, valul da complezenţă venit dintr-o parte a opiniei publice către cei aflaţi în boxă. „Noi n-am uitat nimic. Dar este clar că nu avem nici interesul să-i exterminăm, şi nici să-i eliberăm pur şi simplu. Important este să se stabilească adevărul şi cei vinovaţi să fie pedepsiţi”. Referitor la fapte şi delicte din trecut, accidente, violarea corespondenţei, ascultarea telefoanelor – s-a precizat că acestea nu mai pot fi pedepsite, deoarece au fost amnistiate printr-un decret din 1988 şi nu poate fi dată o lege care să anuleze ale legi. „Nu putem proceda ca pe vremea dictaturii!” Despre condiţiile de detenţie de la Rahova, reclamate de CPEX-işti, acestea nu s-au schimbat faţă de trecut. Ba Ia Rahova, ele sînt mai bune decit prin alte părţi. E parchet pe jos, e şi apă caldă şi rece. După 22 decembrie nu s-au făcut alte puşcării care să corespundă „exigenţelor” nomenclaturiste… „Cazul” Marian Munteanu. S-a spus: „Robu îl eliberează pentru că vrea să acumuleze capital electoral!” Nu este adevărat. „Am luat dosarul şi am verificat dacă motivele care au condus la arestarea lui mai subzistă şl dacă lăsarea sa în libertate mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Am constatat că nu. În legătură cu vinovăţia lui nu mă pronunţ. Pot să vă spun că în caseta ce incrimina aflarea lui la Poliţia Capitalei nu era vorba despre el. Fusese o confuzie”. Dacă referitor la termenul de „genocid” s-au înregistrat mutaţii de apreciere? „Eu personal nu mi-am modificat aprecierile”. Grupul de la Helsinki a întrebat de ce nu au fost daţi în judecată poliţiştii care nu şi-au apărat sediul? „Cercetăm în continuare. Dacă vom constata că au fost supuşi unor constringeri fizice, vor fi absolviţi. Dacă nu, vor fi trimişi in judecată”. S-au dorit amănunte despre minerii reţinuţi în urma evenimentelor din 14-15 iunie. „Noi nu tratăm separat 13, şi separat 14-15. Oricum, In măsura în care unii dintre mineri au ieşit din sfera restabilirii ordinii şi au comis infracţiuni, vor fi inculpaţi. Pină acum s-au înregistrat 48 de plingeri in legătură cu agresiunile din 14 şl 15. Se cercetează şi condiţiile în care au fost asediate clădirile unor partide politice. Ancheta efectuată în spitale, printre victime, a dus la rezultate consternante: mulţi nu şi-au dat numele adevărate, sau adresele, ori pur şi simplu n-au vrut să depună plîngere!”

Au fost şi alte întrebări. Puţine, extrem de puţine s-au referit însă Ia conţinutul atacurilor din”România Mare”. Să fi fost pur şi simplu vorba despre un sentiment de jenă sau decenţă? Credem că adevărul stă mai degrabă în refuzul unei dezbateri de acest fel, in astfel de termeni şi la un asemenea nivel etic şi uman. De altfel, domnul Gheorghe Robu a precizat faptul că a intentat o acţiune în justiţie pentru calomnie, dînsul fiind gata, dacă este cazul, să demonstreze punct cu punct acuzaţiile din ciclul de articole care i-a fost dedicat. Nimeni – cu excepţia unei reportere interesate de numărul exact al căsătoriilor domniei sale – nu s-a arătat prea interesat de acest capitol. Interesaţi am fost cu toţii – cum era şi firesc de modul în care justiţia, procuratura, acţionează pentru stabilirea adevărului juridic în legătură cu numeroasele evenimente mai puţin clare ale Revoluţiei Române.

Octavian ANDRONIC

​Ziarul Libertatea din 27 august 1990 pag. 1-a ►

DE SÎMBĂTĂ PÎNĂ LUNI

• INTR-O ATMOSFERA DE RESPECT RECIPROC. Domnul preşedinte Ion Iliescu l-a primit, sâmbătă, pe Samal Majid Faraj, trimisul special al preşedintelui Irakului, Saddam Bussein. Au fost discutate aspecte legate de situatia din zona Golfului şi relaţiile bilaterale • UN MEMBRU DIN PARLAMENTUL BRITANIC LA BUCUREŞTI. Domnul Richard Balfe, membru laburist în Parlamentul Marii Britanii, a declarat cu prilejul vizitei efectuate în ţara noastră: „Umil din cele mai încurajatoare aspecte din România este faptul că, în ciuda celor peste 40 de ani de regim totalitar, în ţară există realmente oameni care gîndesc în sensul democraţiei, care sînt gata să construiască această democraţie” • DEPARTAMENTUL POLIŢIEI PRECIZEAZĂ. Cu ocazia evenimentelor din Piaţa Universităţii în perioada 23-25 august, din totalul persoanelor identificate, 8 sînt minori, 59 domiciliază în Bucureşti, 21 în provincie; 17 au antecedente penale, 10 sînt fără ocupaţie, 49 – muncitori, 10 – elevi, 3 – studenţi, 4 pensionari, 4 aparţin altor categorii. Departamentul Poliţiei reînnoieşte apelul către toţi cetăţenii să sprijine organele de poliţie şi să se desolidarizeze de manifestările destabilizatoare ale vi nor elemente rău intenţionate care pot genera tensiuni periculoase pe plan politic şi social. Organele de poliţie asigură populaţia că vor acţiona în continuare cu toată fermitatea în spiritul prerogativelor conferite prin lege pentru a menţine ordinea şi liniştea publică din Capitală • ALIANŢA DEMOCRATICA ANTITOTALITARA. Din iniţiativa organizaţiilor judeţene ale P.N.Ţ.-c,d., P.N.L., P.N.D. şi a Grupului pentru informare şi dialog „Opinia”, la Braşov s-a constituit Alianţa democratică antitotalitară care îşi propune să lupte pentru „instaurarea grabnică în România a statului de drept şi a respectului pe care statul trebuie să-l aibă faţă de drepturile fundamentale ale omului”. Era şi momentul ca iniţiatorii să-şi amintească de scopul pe care şi l-au propus • UN LIDER DE PARTID PUS LA STÎLPUL… INFAMIEI. Conducerea Partidului Republican Creştin informează opinia publică: numitul Popijean Gheorghe nu mai este membru al partidului nostru, fiind exclus de Congresul Extraordinar al partidului, datorită nejustificării sumei alocate de Guvern pentru campania electorală, precum şi datorită unor lapte care intră sub incidenţa legii penale. Orice declaraţii date de acest individ trebuie considerate… nule şi neavenite • OUA FĂCUTE… PRAF! Peste 10 milioane ouă provenite din adevărata „supraproducţie” apărută în vara acestui an în fermele agricole au fost transformate în… praf de ouă. O iniţiativă lăudabilă ce aparţine specialiştilor întreprinderii craiovene „Biofort”, preocupată, după cum se vede, de eficienţă economică, dar şi de considerente sociale • DE LA BUDAPESTA DESPRE PESTA. Diferite mijloace de informare in masă ungureşti au anunţat că în Ungaria au apărut mai multe îmbolnăviri de pesta la porci, postul de radio Budapesta afirmînd chiar că „sursa de infecţie este carnea de porc crudă şi afumată adusă de românii veniţi în Ungaria”. După cum aflăm din comunicatul Diviziei Sanitare Veterinare a României, porcii de la noi nu au cum să sufere de o astfel de maladie fiind bine stăpîniţi din punct de vedere epizootologic, ceea ce ne îndeamnă să credem că „epizotiia” din Ungaria trebuie să-şi afle cauzele tot la Budapesta.

Rubrică realizată de Emil JURCA

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• DOMNUL NICA LEON STA PROST CU BANII

Prin intermediul ziarului „România Liberă” din 14 august a.c. domnul Nica Leon se plinge printre altele că are informaţii despre existenta unui dosar împotriva lui şi că, de aItfel s-au si luat unele măsuri: anularea contului din bancă, anularea contractului de închiriere a sediului şi imposibilitatea apariţiei ziarului de partid. Singurul adevăr este că, există un dosar, dar nu împotriva lui, ci pur şi simplu un dosar de verificări financiare întocmit de Corpul de control al Guvernului la fel cum au toate partidele. Că domnul Nica Leon are „probleme” şi dosarul poate deveni de urmărire penală, asta-i altceva. Dar să vedem cum se prezintă situaţia (după surse oficiale şi acte legale): contul partidului mai este deschis şi acum şi înregistrează 20.686 de lei din 400.000 cît a fost iniţial subvenţia de stat.

Contractul de închiriere a sediului din bd. Mihail Kogălniceanu nr. 25 încheiat cu ICRAL Cotroceni are valabilitate 3 ani, deci este în vigoare si azi. Poate domnul Nica Leon se referă la intenţia propriilor subalterni (Stefanov Dumitru – vicepreşedinte, şi Niculescu A. – contabil şef) de a schimba sediul actual de 42 de camera (1891 mp) cu unul mai funcţional de… 4 camere, pe motivul că este chiria prea mare (12.296 de lei pe lună!). Nu se ştie prea bine cît cotizează subchiriaşi Zig-Zag şi Agenţia „ROTTA“ si nici unde merg aceşti bani.

În privinţa ziarelor de partid – „Lumea Democratiei“ şi „Deşteaptă-te române” iţele sînt şi mai încurcate. Întîi de toate, s-a constatat că subvenţia alocată de la bugetul statului a fost folosită în bună parte (158.078 de lei) pentru apariţia acestor ziare si nu pentru organizarea partidului si campania electorală. S-au tipărit 329.000 de exemplare în valoare de 1.041.000 lei. Scăzind cheltuielile de tipărirea, plata colaboratorilor si suma încasată (numai 58.552 Iei) rămîn vreo 700.000 lei care s-au pierdut pe drum. De aici si îngrijorarea firească a domnului Nica Leon pentru „dosarul” deschis împotriva lui si pentru existenta fiarelor de partid. Iată, deci, alte probleme pe care dl. Nica Leon (ca preşedinte al Partidului Liber Democrat) trebuie să le rezolve in… stare de libertate.

• AL ŞAPTELEA SINDICAT

În climatul democratic actual se formează fel de fel de organizaţii, aşa că apariţia celui de-al şaptelea sindicat într-o singură întreprindere nu mai miră pe nimeni, desi poate că ar trebui. Este cazul sindicatului „Faur”, din cadrul uzinelor cu acelasi nume.

Se spune că domnul Gheorghe Mocanu, membru al sindicatului liber „Unitatea” ar fi fost dat afară din clubul uzinei de către vicepreşedintele sindicatului la fel de liber „Faur”. Alte voci susţin că domnul Florîn Petrescu ar fi acţionat în calitatea sa de director al clubului, nu de vice-presedinte ceea ce e cu totul altceva. Altfel, unde-ar fi iubirea de aproape?

Dezmintim categoric, în schimb ştirea că măsuţa din sala de protocol a sindicatului „Faur” ar putea cuprinde toţi membrii acestei formaţiuni care apără interesele unora. Am văzut această masă ovală cu ochii nostri. Nu are mai mult de 30 de locuri…

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 27 august 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 27 august 1990 pag. a 3-a ►

Ziarul Libertatea din 27 august 1990 pag. a 4-a ►

„MARTIRII”, UN PREŢIOS „CAPITAL POLITIC”

Am trăit să o citim şi pe asta – tocmai unde? în ziarul „România Liberă” care numai de interpretări „neocomuniste” nu poate fi învinuit! Intr-un comentariu prilejuit de recepţia oferită de domnul Allan Green jr., „jovialul ambasador al S.U.A. în România şi de distinsa-i consoartă”, autorul se întreabă mirat: „Dar de ce a trebuit ca Marian Munteanu să fie ridicat la rang de martir, creindu-i un formidabil prestigiu naţional şi internaţional, un serios capital, politic…?“

Răspunsul se află chiar în întrebare! Dacă mai luăm in considerare şi cazul similar al doamnei Cornea, explicat limpede de domnul Ion Raţiu în interviul publicat de Mondorama, avem imaginea clară a jocului practicat de anumite cercuri în ce priveşte „confecţionarea” unor sfinţi din oameni de rînd… .

Atunci cind se doreşte cu tot dinadinsul să se „personalizeze” o idee convenabilă pentru a o transforma „în capital politic” (cum ar fi de pildă „nerespectarea drepturilor omului” şi „încălcarea grosolană a democraţiei”) se aplică o formulă – standard de „sanctificare” a unor personaje pasămite „rezistente la despotism”.

Este Marian Munteanu un martir? Faptul că acelaşi Dan Brătescu insistă şi în „Universul” şi în „Viitorul P.N L.” asupra „calităţii în speţă” atribuindu-i lui Marian Munteanu aura de Messia răstignit iar, tot în cotidianul PNL, cu o exaltare dubioasă, Roxana Iordache pretinde că la 13 iulie 1990 s-a manifestat pentru a marca trecerea unei luni de la „răstignirea… Fiului Omului” purtîndu-se pancarte „cu portretul cristic”, nu confirmă jertfa de apostol. Nici fotografia „clenci” reprodusă într-un jurnal marca bulin-papion, alături de poza lui Ion Raliu in papuci, „de-mascînd” devastarea locuinţei sale de către „mineri”. Dacă este să luăm ca întemeiate absolut toate afirmaţiile ce privesc „persecuţiile aplicate studentului lider Munteanu acesta nu poate aspira nici măcar la „titlul” de Monte Cristo…

Personal consider BLASFEMIE identificarea acestuia cu Isus Cristos, PROFANAREA numelui si a spiritului divin al MlNTUITORULUI. Şi mă minunez că nici un reprezentant al bisericilor ortodoxe sau catolice n-a protestat!

Cît priveşte interpretarea isprăvilor acestui Messia-surogat nu mai avem rezerve în a ne exprima indignarea.

În coloanele săptăminalului editat de Grupul pentru Dialog Social „22“ (29 iunie 1990), d-na Maria Munteanu, mama respectivului face următoarele INTERESANTE mărturisiri:

• Marian Munteanu face parte din acea categorie de oameni care nu doresc nimic pentru ei pentru care tara înseamnă încă ceva. • Pe fundalul manifestărilor, care au avut loc in Capitală, studenţii s-au întrunit… in Universitate şi au luat hotărirea de a participa activ la această mişcare. Rezultatul a fost balconul • Nu întâmplător a fost ales acest spaţiu • Marian Munteanu a fost sufletul acestei mişcări • Chiar Marian a explicat că lupta împotriva comunismului nu a fost de natură politică • De aici şi caracterul apolitic al manifestaţiei • Este o înţelegere greşită a fenomenului•  O calomnie • Marian a făcut apel la civilizaţie şi non violenţă, el a sfătuit lumea ca la apariţia provocatorilor să se aplaude • Incitarea la revoltă nu a făcut-o Piaţa Universităţii, cei care au vorbit în balcon, cu atît mai puţin Marian. Incitarea a fost făcută de Televiziune, o parte a presei, AZI, Dimineaţa etc. şi mai ales de guvern, prin camuflarea adevărului.

Ce s-a intimptat pe 13 iunie?

• A fost ridicat de la domiciliul său, din str. Occidentului 45, pe la ora 6 dimineaţa. Au venit 3 civili care au pretextat nişte cercetări legate de povestea cu UNI-FAN • A fost eliberat in jurul orei 13,30, după care a vorbit foarte scurt la balcon. A precizat că a fost arestat, că nu ştie ce s-a întîmplat cu ceilalţi arestaţi şi a invitat Ia calm • Lumea era însă foarte înfierbîntată şi striga „la Poliţie”! • A făcut rugămintea să se meargă ordonat în coloană, precizind că studenţii vor rămine in Universitate pină ce li se va da drumul arestaţilor • Marian NU A PĂRĂSIT facultatea decît circa 13 minute cînd a plecat împreună cu mal mulţi colegi spre sediul Politiei pentru a vedea ce se întimplă acolo • Am înţeles că este vorba despre nişte casete pe care ar fi fost înregistrat participînd la atacul asupra Poliţiei. Ceea ce nu este adevărat, există zeci de dovezi că Marian nu s-a mişcat toată ziua din clădirea Universităţii. Persoana care este considerată a fi el paro a fi o sosie. (!) • Chiar in acea seară (13 n.n.) a avut loc o întrunire cu studenţii de Ia Arhitectură şi au hotărît din cauza evenimentelor să rămînă peste noapte in facultate. La cinci dimineaţa au venit minerii • Cel mai rău a fost bătut Bogdan, fratele lui Marian. Este singurul care are leziuni interne • Stricau la el „unde sînt dolarii”? • La spital au venit trei indivizi • Susţineau că vor să-l transporte in alt loc, rece aici nu se găseşte în siguranţă.  De fapt nu vroiau să impiedice decît conferinţa de presă ce urma să aibă loc • Luni au venit iar trei civili • Marian a declarat că nu pleacă de acolo decît cu mandat de arestare • Atunci au scos mandatul • Felul în care s-a procedat pină acum este complet ilegal • Consider că pe Marian nu-l ocroteşte nici o lege • Am apelat la România Liberă • In ce priveşte un proces, nu poate fi decît o înscenare.

Confesiunile doamnei Munteanu se bat cap in cap între ele, mai ales datorită interpretării forţate a unor activităţi, din dorinţa de a le scoate de sub incidenţa „culpei”. Şi, evident a-l „purifica” pe FIUL OMULUI, spre a fi fluturat ca simbol-drapel de cine ştim noi în toate pietete, inventînd chiar prilejurile. Un lucru au scăpat din vedereG,D.Ş,-ul gazdă $1 invitata sa de onoare. Faptul că rectorii Arhitecturii şi Universităţii dezminţiseră anterior organizarea unei „rezistenţe” în amintitele institute, declarînd că „feţele negre” au „tîrît din clădire studenţii paşnici care peste noapte lucrau la proiecte şcolare!

Păi dacă tot milităm pentru adevăr, care e acesta?

E Marian Munteanu născut sau… „făcut” erou al neamului? Reprezintă, aşa cum s-a spus, „simbolul viu al luptei pentru eliberarea României de comunism”, „al eliberării de frică si de PASIVITATE”, clopoţelul care să ne trezească din „somnul conştiinţei” sau pur si simplu MOTIVUL , HOPA-MITICA, pentru marşuri, întruniri, proteste si sicîială in care să se scandeze apolitic, paşnic si… neinstigant:, „Somn uşor/Ati ales un dictator” ori prin Jilava către Europa”.

Parcă din lozica asta maj nouă înţelegem, în fine, ceva! 

Vorba doamnei profesoare cu 26 de ani vechime în învăţămînt care şi-a ales această profesiune din dragoste pentru copii şi a optat pentru calitatea P.N.L. în veşnică disidenţă, tot din dragoste pentru viitorul material al dragilor copii; „nu poate fi decît o înscenare”.

Roxana COSTACHE

Metroul bucureştean: „Undă verde”

Într-o discuţie purtată recent cu dl. ing. Costin Georgian, director general al întreprinderii „Metroul” Bucureşti, am aflat noi date despre viitoarele linii de metrou ce urmează a fi construite si date in folosinţă pînă la finele anului 1992. Deci, o nouă „salbă” de linii care vor îmbogăţi şi vor întregi acest important mijloc de transport cotidian. Dar să trecem la subiect prezentîndu-vă în continuare cîteva amănunta deloc lipsite de interes.

Pentru cei ce locuiesc in Balta Albă o veste bună: de la statia Leontin Sălăian vor putea circula către …Policolor” pină la Linia de centură. Astfel se acoperă întreaga suprafată a platformei chimice Dudeşti. În acelaşi timp pe lucrează si la tronsonul Gara de Nord – Laromet, ambele linii fiind prevăzute să fie terminate la sfîrşitul anului 1992. De altfel, in luna septembrie vor începe lucrările Ia staţia Gorjului, staţie aflată la jumătatea distanţei Armata Poporului – Păcii. Tot în aceeaşi lună se va deschide şantierul pentru cel de-al doilea acces de Ia staţia Aviatorilor. Iar la începutul lunii octombrie va fi dată in folosinţă staţia Basarab, reprezentînd o legătură intre Cringaşi şi Gara de Nord.

O altă noutate ar fi aceea că în curind se va supune atentiei organelor de avizare studiul tehnico-economic de reaIizare a liniei Drumul Taberei-Universitate, lucrare ce ar urma să fie începută anul viitor.

Se află în probă tehnologică linia Republica – Pantelimon pe o distantă de 1,8 kilometri. Cînd a fost aprobat, în anul 1987, numărul de staţii prevăzute acestui tronson, statia Pantelirrion nu a figurat. Aceasta era prezentă în proiect doar ca legătură a Magistralei I cu depoul Pantelimon. Dar prin măsurile tehnice luate de întreprinderea „Metroul” si executant a fost posibilă realizarea în prezent a acestei staţii. Această linie nu este locală cu toate că este dotată doar cu un fir simplu. Aici vor circula o parte din trenurile magistralei întîi care vor face legătura între Republica şi Pantelimon. În funcţie de evoluţia traficului, în viitor se va putea realiza şi cea de a doua linie. Se prevede darea sa în folosinţă în luna octombrie a.c.

Pină în prezent lucrările au avansat conform programului si graficelor de execuţie. Practic, nu vor exista dificultăţi în privinta termenelor de dare în folosinţă. Singura necunoscută o reprezintă asigurarea limitată a bazei materiale (metalul, oţel batonul, cimentul şi piesele de schimb necesare utilajelor si mijloacelor de transport). Altfel spus, dacă obişnuitele „scurtcircuite” din drumul metroului vor putea fi evitate „salba” reţelei bucureştene va creste simtitor ceea ce nu va putea decît să-i bucure pe toţi cetăţenii Capitalei.

Gabriela STANCU

DECLARAŢIE M.A.E. AL ROMÂNIEI

La 30 august 1990, se împlinesc 50 de ani de cînd a fost impus României odiosul Diktat al Germaniei hitleriste şi Italiei fasciste, prin care partea de Nord-Vest a ţării noastre a fost anexată Ungariei. In urma acestui act politic de forţă, teritoriul românesc ocupat a devenit, în plină Europă a secolului 20, scena unui genocid fără precedent, săvîrşit de autorităţile ungare, care au dezlănţuit împotriva locuitorilor paşnici ai Transilvaniei un val de masacre ale cărui victime nu fost mii şi mii de români şi evrei.

La o jumătate de veac de la evenimentele care au îndoliat inima naţiunii noastre, constatăm cu consternare că forţe revanşarde şi revizioniste încearcă în mod iresponsabil să tulbure liniştea poporului român, să pună in primejdie, şi azi ca şi in trecut, pacea continentului, folosind amintirea triştă a acestor evenimente pentru a-şi atinge obiectivele reprobabile.

Respingem cu hotărîre dorinţa evidentă a promotorilor acestei politici de a întoarce roata istoriei şl de a perpetua in relaţiile dintre state conduita şi ţelurile regimurilor totalitare revolute, de tip fascist, horthyst şi stalinist împotriva năzuinţelor legitime contemporane spre o Europă a colaborării libere între state suverane, întemeiată pe egalitate şi pe respectul demnităţii fiecărui popor.

Totodată, sintem profund preocupaţi de faptul că guvernul ungar, printr-o recentă declaraţie a Ministerului Afacerilor Externe al Ungariei încearcă să abată atenţia de la aceste manifestări, încercînd să arunce vina asupra altora, preferind chiar ameninţări la adresa guvernului român.

In acest sens, M.A.E. ungar îşi arogă dreptul să califice organizaţii şi instituţii româneşti ca fiind „extremiste”, „provocatoare”, să atribuie acestora în mod nejustificat, fără nici un temei, vina de a fi înveninat raporturile româno-ungare.

Ministerul Afacerilor Externe al României este nevoit să constate că după ce, la începutul acestui an, existau speranţe că Ungaria va contribui la edificarea unor relaţii bilaterale caracterizate de înţelegere şi conlucrare, în politica guvernului de la Budapesta au reapărut şi se manifestă insistent reflexe ale trecutului. Apare tot mai evidentă intenţia acestuia de a instaura în această parte a Europei un climat tulbure, care să permită aducerea, pe cale artificială, în atenţia lumii, a aşa-ziselor „probleme teritoriale”. Utilizarea în acest scop a problematicii drepturilor cetăţenilor români aparţinind minorităţii maghiare nu este şi nu poate fi benefică, nici pe planul raporturilor bilaterale, nici pe plan general euronean. Înţelegem, legăturile fireşti, întemeiate pe comunitatea de limbă şi de spiritualitate ale cetăţenilor români de etnie maghiară cu Ungaria, dar în conformitate cu instituţiile fundamentale ale dreptului internaţional. România nu poate admite angaiarera statului ungar în reprezentarea politică a acestor cetăteni, şi, cu atît mai puţin, stimularea şi întreţinerea unei psihoze şovine, deosebit de acute în latura ei antiromânească, în rîndurile etnicilor maghiari din România, ale opiniei publice din România, de pe continent şi din lume.

Ministerul Afacerilor Externe al României respinge cu fermitate încercarea oficialităţilor ungare de a împiedica prin luări de poziţie lipsite de orice temei, dorinţa legitimă a poporului român de a comemora in pace evenimentele tragice din 1940, cînd teritoriul României a fost sfîşiat, iar locuitorii ei paşnici masacraţi.

România rămîne consecventă dorinţei ei de a instaura legături trainice cu Ungaria care să răspundă intereselor vitale ale celor două popoare, care să conducă la ridicarea vecinătăţii geografice la nivelul standardelor hunei vecinătăţi.

Totodată, România adresează Ungariei chemarea de a renunţa la politica condiţionărilor, dictatului, calomniei şi ingerinţelor în favoarea edificării unor relaţii de colaborare întemeiate pe principiile dreptului internaţional, pe stimă şi respect reciproc. 

După ce Germania hitleristă şi Italia fascistă au impus cu forţa Diktatul, de la Viena la 30 august 1940, armata şi autorităţile de ocupaţie ungare au început să cotropească teritoriul românesc. În primele, zile după Diktat, Ungaria a dislocat aici o putere militară de 300.000 oameni în afară de poliţie, jandarmerie şi alte forţe înarmate. Teritoriul cotropit a fost administrat în primele luni direct de armata ungară care a introdus dispoziţii şi măsuri menite a îngrădi drepturile si libertăţile românilor şi a înăbuşit prin forţă orice împotrivire, faţă do ocupanţi. La conducerea, organelor, administrative, a instituţiilor şi a unităţilor economice au fost numiţi ofiţeri superiori care, au avut „mînă liberă”, deşi după un timp au fost înlocuiţi cu funcţionari horthyşti aduşi aproape fără excepţie din Ungaria şi pregătiţi cu mult înainte, de verdictul de la Viena pentru aplicarea politicii regimului fascisto-horthyst de asuprire naţională. Politica horthystă a cuprins toate domeniile vieţii cotidiene realizată prin căi şi metode variate îndreptate împotriva populaţiei româneşti majoritare. Regimul horthyst a încercat să extermine şi să elimine populaţia românească, să schimbe artificial raportul demografic în favoarea populaţiei maghiare. Pentru realizarea acestui scop autorităţile politico-administrative au recurs la expulzarea unor comunităţi compacte sau mari grupuri de români din diferite localităţi, Ia o politică de maghiarizare forţată prin intermediul învăţămîntului, religiei, presei, literaturii, vieţii de stat, la deposedarea de bunuri materiale, la internări în lagăre de concentrare şi detaşamente de muncă, la maltratări şi crime individuale sau colective.

Suferinţele populaţiei din teritoriul cotropit de horthyst au
întrecut orice limită. Astfel, numărul celor ce s-au refugiat fiind nevoiţi să-şi părăsească locurile natale în faţa urgiei horthyste a depăşit cu mult 250.000 de oameni în cea mat mare parte intelectuali, muncitori şi ţărani de toate vîrstele, femei, bărbaţi şi copii. Se urmărea ca o mare parte a populaţiei româneşti să părăsească teritoriul cedat, iar pe altă parte să împiedice populaţia de naţionalitate maghiară din România de a trece în Ungaria.

Un alt aspect în strategia regimului horthyst de prigonire şi lichidare fizică a românilor I-a constituit trimiterea lor abuzivă pe front, şi concentrarea cu zecile de mii în detaşamente de muncă forţată şi de pedeapsă unde nu fost supuşi la înumane condiţii, mulţi find exterminaţi iar alţii supuşi tuturor vexaţiunilor posibile.

Lăsînd Ia o parte greutăţile obiective cauzate de război întreaga populaţie românească a fost crunt lovită economic, luîndu-se măsuri pentru limitarea şi lichidarea întreprinderilor româneşti, a activităţii economice a românilor în general. Prin legi discriminatorii au fost smulse din mîna proprietarilor români numeroase  întreprinderi iar lucrătorii români concediaţi. Abuzurile funcţionarilor şi jandarmilor horthyşti împotriva ţăranilor români au fost împinse dincolo de orice limite. Împreună cu rechiziţiile arbitrare şi abuzive sătenilor români li s-a sustras principalul mijloc de existenţă — pămfntul. În beneficiul foştilor mari proprietari — grofii unguri. În acest fel este evident că viaţa economică şi socială din teritoriul răpit se caracterizează prin adîncirea mizeriei maselor, prin şomaj, prin limitarea şi slăbirea poziţiilor economice ale românilor.

Prof. N. GORAN