AZI

Departamentul Comerţului Interior informează că în spiritul echităţii, s-a luat decizia să nu se mai acorde nici un fel de prioritate la vînzarea de autoturisme, TV” color sau alte articole de uz individual. Să înţelegem că noua nomenclatură şi-a rezolvat deja toate aceste probleme?

IERI

Într-o emisiune pentru tineret, A.R.I.A. a fost acuzată că se ocupă (şi) de traficul de „fete” spre Italia, Grecia, Turcia. Tot din aceeaşi sursă, am aflat că tinerele noastre au spart piaţa la Istanbul cu tariful de 5 dolari. România va fi acuzată de dumping?

Ieri, în piaţă

CUM SE „MONTEAZĂ” O MANIFESTAŢIE

Mitingul — autorizat — anunţat pentru ieri, în Piaţa Unirii, organizat de Partidul Revoluţiei, -creştin şi democrat, a început cu o oră întîrziere. Circa 3-400 de demonstranţi ieşiţi de sub controlul organizatorilor au plecat în jurul orei 17, spre Universitate şi Romană, scandînd sloganuri („Jos lliescu”,  „Jos guvernul!”, „Nu vrem cartele !”, „Dreptate ia Săpînţa” şi „Trăiască regele!”) şi purtînd lozinci. Pe traseu li s-au mai adăugat şi alte persoane, convoiul cifrîndu-se, în momentele de maximă densitate, la vreo mie de persoane de ambele sexe şi de toate vîrstele. Au fost, din păcate, nelipsiţi, indivizii care dau „culoare” acestor evenimente şi care se folosesc de ambianţă pentru a-şi desfăşura îndeletnicirile obişnuite. La ora 18 s-a ajuns în Piaţa Romană blocîndu-se, în trecere, la Universitate, un sens de circulaţie, după care o parte dintre demonstranţi au revenit in Piaţa Universităţii unde şi-a făcut apariţia cu promptitudine un cărucior încărcat cu materiale necesare construcţiei binecunoscutelor baricade — plase de sîrmă, panouri de împrejmuire, bare de metal. Cu o remarcabilă îndemînare, „echipele de specialişti” le-au montat în zona, de la Inter, circulaţia fiind întreruptă, iar mijloacele de transport trebuind să fie deviate. Au fost momente de oarecare agitaţie, timp în care în piaţa redevenită pentru, scurt timp „zonă liberă de neocomunism” a apărut Marian Munteanu, îndemnîndu-i pe participanţi să se manifeste „fără violenţă” şi purtînd discuţii confidenţiale cu unii dintre organizatori. S-au făcut remarcaţi de asemenea, obişnuiţii acestui gen de spectacol, între care Andronescu dela „Alianţa…” Trifu, de la „16—21” şi, bineînţeles, Octavian Rădulescu, de la „deţinuţi”. Spre dezamăgirea organizatorilor, rîndurile neorevoluţionarilor, departe de a se întări, cu trecerea timpului s-au rărit. În aşa fel, încît, în jurul orei 23 numai rămăseseră mai mult de vreo sută de mitingişti. Vreo 50 se grupaseră, cu pancarta (unică) „Jos comunismul!”, în dreptul Inter-ului, circa 20 adăstau în dreptul Arhitecturii, restul aflîndu-se la cel de-al doilea baraj, din intersecţie. Mai „superficial” construit, acesta era format doar din panglici întinse de-a curmezişul, cîteva tomberoane şi o tarabă de flo-

răreasă. Sub balconul „adevărului” o bâtrînă oferea rarilor trecători revista „Expres”. Pe pavajul din dreptul artezianei, o inscripţie rămasă cerea imperativ eliberarea lui Marian Munteanu, în timp ce pe balustrada parcajului, cu litere roşii se proclama „Jos Chiţac!” Memoria vopselei… Grupurile, calme şi liniştite, aşteptau parcă nişte întăriri ce refuzau să vină…

• OPERAŢIUNEA „DEBLOCAREA” N-A MAI AVUT LOC

Ieri, la ora 23,35 împreună cu alţi opt ziarişti, operatori şi fotoreporteri, de la TV şi diferite ziare, ajung, în Piaţa Universităţii. Fusesem invitaţi de dl. General-maior Corneliu
Diamandescu, şeful Departamentului Poliţiei, să asistăm Ia operaţiunile de deblocare a Pieţei Universităţii. Ni se relatase că acţiunea forţelor de ordine va fi executată de trupele de jandarmi, că militarii nu posedă muniţie, că înainte de începerea operaţiunii se va încerca să fie convinşi demonstranţii de a părăsi de bună voie piaţa. La faţa locului — surpriză: nici urmă de manifestanţi, artera era liberă, deschisă circulaţiei. Doar trecători întîrziaţi, cîteva grupe  de „scutieri” ce luau poziţie pe pergola din faţa „Naţionalului” şi în dreptul „celebrei” fîntîni arteziene de la Arhitectură. Cerem lămuriri. Şeful Poliţiei Capitalei, dl. locotenent colonel Viorel Voicu pe care îl întîlnesc, îmi spune că ultimii 70— 80 de manifestanţi au părăsit piaţa din proprie iniţiativă de circa 20—30 de minute. Mai mult au demontat ei înşişi „barajele”, strîngînd panourile pe care le luaseră de pe şantierele din apropiere şi cu ajutorul cărora blocaseră traficul rutier.

La intrarea în metrou de la „ceas”, cîţiva martori oculari ne confirmă faptul: „Băieţii — ne spune un domn cu barbă care a pretins că a urmărit tot ce s-a petrecut în piaţă de la ora 16 — au mirosit ceva. Au văzut autobuzele cu care vin de obicei scutierii, ei erau putini, aşa că au plecat. Păcat…” Să fie manifestaţia de ieri semnalul deschiderii noii stagiuni de mitinguri şi demonstraţii? Ar fi interesant de ştiut cine au fost iniţiatorii, protagoniştii „spectacolului” de ieri. Pentru că pînă acum i-am aflat numai pe cei care s-au dezis. Oricum, luna august se pare că nu mai este o lună propice mitingurilor şi demonstraţiilor. (Octavian Andronic, Val Voiculescu)

Ziarul Libertatea din 23 august 1990 pag. 1-a ►

Homo sapi… ens

​Caricatură de ANDO

DOSARUL PRIVATIZĂRII

Un act normativ de larg interes în perspectiva trecerii ia economia de piaţa

HOTĂRÎRE privind organizarea sistemului de aprovizionare de la intern a agenţilor economici ce îşi desfăşoară activitatea în baza Decretelor-Lege nr. 54 /1990 şi 96 / 1990

GUVERNUL ROMÂNIEI hotărăşte:

Art. 1 Agenţii economici care efectuează activităţi comerciale cu amănuntul şi de alimentaţie publică pe baza Decretelor-Lege nr. 54/1990 96/1990 se pot aproviziona cu mărfurile necesare de la unităţile din sectorul public astfel:
a. Pentru mărfurile care nu fac obiectul unei sarcini de livrare stabilite prin balanţe, aprovizionarea se face de la întreprinderile comerciale cu ridicata şi unităţile de mic gros; 
b. Pentru mărfurile care fac obiectul unei sarcini de livrare stabilite prin balanţe şi care se folosesc ca materie primă în procesul de producţie,  aprovizionarea se face în limita unei cote globale cantitative destinată sectorului economic privat, stabilită de direcţia (sucursala) comercială teritorială.
Cotele individuale    pentru fiecare agent economic se stabilesc lunar  de către întreprinderea    comercială furnizoare în raport cu ponderea fiecăruia în volumul total al cifrei al unităţilor de acelaşi profil, care se corectează în funcţie de realizarea fondului de mărfuri luat in calcul. 

Art. 2 — Unităţile cu     ridicata sau de mic gros organizate pe baza Decretelor-Lege nr. 54 /1990 şi 96 / 1990 se pot aproviziona şi de la producători. În     acest caz coteIe de produse se stabilesc de direcţiile comerciale în condiţiile prevăzute la art. 1, lit; b.

Art. 3 — Facturarea mărfurilor aprovizionate de la întreprinderile cu ridicata şi de la producători se va face la preturile cu amănuntul, cu cedarea cotei de rabat comercial.
Plata mărfurilor vîndute se face prin virament sau pe bază CEC

Prim-ministru,
PETRE ROMAN

22.08.90
Bucureşti, 22. 08.1990 Nr. 976

PRECIZARE

Îi Informăm pe cititorii revistei „Cuvîntul” că, spre deosebire de situaţiile de pe Ia alte gazete, legătura membrilor acestel redacţii cu fosta „Viaţă Studenţească”, organ al UASCR, nu are absolut nici o relevanţă!

K.O.

Ca să-şi convingă soldaţii că luptă pentru o cauză dreaptă, în cazarmele U.S. Army se difuzează melodia ce conduce în „top”-ul ofensivei muzicale antiirakiene ~ „Hussein is  crazy”, care în limbaj diplomatic sa traduce „Hussein nebunul”. Bănuiţi ce refrene cîntă soldaţii irakieni?

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

•    „Dezminţire”

Ziarul „Libertatea” de vineri 13 august a.c. a prezentat în mod eronat „metoda” de întinerire a P.N.Ţ.-c.d. În realitate, iată cum stau lucrurile, (potrivit declaraţiilor transmise prin intermediul mass-media:
„Actuala conducere va fi împărţită în trei grupe: grupa mică, sau vîrsta I, cuprinzînd cadre de pînă la 30 de ani ; grupa mijlocie, sau vîrsta a Il-a, între 30—60 de ani şi vîrsta a  III-a care va forma grupa mare, cuprinzînd cadre care au depăşit virsta de 60 ani. Această din urmă grupă —care constituie fondul istoric, esenţa P.N.Ţ.-c.d. —va fi însă, supusă în mod obiectiv unui proces de întinerire: membrii săi vor fi menţinuţi în funcţii de conducere pînă vor da în mintea copiilor. Ei vor constitui rezerva de cadre” a partidului, crescută şi educată în cel mai pur spirit P.N.Ţ.-c.d.-ist pentru ca, în perspectivă, să formeze o nouă grupă (între 0—70 de ani) pregătită special pentru guvernarea ţării.

• Aferim, PaIe(r)olog efendi!

Din cercul unor cunoscuţi ai ex-ambasadorului nostru la Paris, descendent cu numele, dar fără noroc, al Paleologilor, ne parvine o ultimă încercare de a-i salva omului onorul  de diplomat.
Intrigat de neînţelegerea de către contemporani a politichiei , ex-ambasadorului, pe cînd era la Paris, (dar nu era Ex), un  binefăcător al D-sale (dar şi al bietului, popor) ţine să-i readucă în minte o istorie plină de schepsis, petrecută în urmă cu peste 300 de ani. Eroul respectivei întîmplări nu este altul decît Grigore Ghica, la originea sa, un mic negustoraş şi el „de prin părţile, greceşti”. Acesta, după cum glăsuiesc documentele, fiind întărit capuchehaie (ambasador) la Poarta Otomană de către domnul ţării Moldovei Gheorghe Ştefan, de îndată ce se duse la Constantinopol, începu a intriga contra binefăcătorului său… pînă dobîndi Domnia de Ia Poartă, la mazilirea lui Gheorghe Ştefan care-l miluise cu încredere sa.
Semnalînd acest înalt exemplu de diplomaţie, corespondentul nostru speră ca prin el să-i ajute pe excapuchehaia din zilele noastre să vîneze, dacă mai poate, cel puţin patru iepuri dintr-un foc: 1, să-si adauge încă o rămurică, la fel de uscată, Ia arbustul genealogic; 2, să ne demonstreze conservarea nealterată, pînă azi, a tradiţiei şi caracterului înaintaşilor; 3, să-şi justifice lipsa de loialitate faţă de ţară; şi 4, să se considere îndreptăţit de a fi rîvnit la postul de preşedinte al ţării.
Cu un moral astfel întărit (nemaifăcînd figură singulară în istoria diplomaţiei noastre), ex-celenţa sa ex-capuchehaia va putea să renunţe pe viitor la comparaţiile forţate cu mari personalităţi din Apus, în a căror vecinătate ne apărea atît de minuscul şi neconvingător. Aşa stînd lucrurile, îi putem spune şi noi, fără supărare, şi fără invidie: „Aferim, Pale(r) olog efendi! Aferim!” 

• Maradona la Baia Mare?

Din surse neconfirmate am aflat că MARADONA nu va mai apărea în  faţa instanţei de judecată, pentru pretinse încurcături financiare aşa cum s-a comunicat prin intermediul mass-media. Acest strălucit fotbalist a fost solicitat ca, în sezonul următor, să joace la echipa de handbal „Minaur” — Baia Mare. Va fi plătit in lingouri de aur, pentru că are o mană… de aur. De aici se pare că provin încurcăturile lui  financiare.

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 23 august 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 23 august 1990 pag. a 3-a ►

Ziarul Libertatea din 23 august 1990 pag. a 4-a ►

Un gest inamical

Poziţia MAE faţă de interdicţiile de frontieră introduse de partea bulgară

Agenţia da presă „Rompres” a primit spre difuzare din partea Ministerului Afacerilor Externe al României următorul comunicat:

În legătură eu interdicţiile introduse de partea bulgară la punctele de frontieră dintre România şi Bulgaria, pe motivul existenţei unor cazuri, de îmbolnăviri de holeră în ţara noastră şi al prevenirii pătrunderii acestei boli în Bugaria. MAE român informează următoarele:

În uItimele zile, tot mai mulţi cetăţeni români se adresează M.A.E. solicitînd clarificări în legătură cu o serie de dificultăţi pe care le întâmpină la punctele de frontieră dintre România şi Bulgaria. Din cele cunoscute la M.A.E. rezultă că în mod unilateral, fără consultări prealabile cu partea română, partea bulgară a introdus pe bază unei hotărîri guvernamentale din 17 august 1990, unele măsuri — restrictive privind trecerea frontierei româno-bulgare, şi anume: a) interzicerea temporară a călătoriilor particulare ale cetăţenilor bulgari în România; b) interzicerea temporară a importului, de către cetăţeni, de produse alimentare, băuturi, şi alte produse de uz, personal efectuat de persoane particulare prin graniţa româno-bulgară ; c) oprirea temporară’ a trecerii călătorilor prin punctele de control Lom, Oreahovo, Nikopol, Sviştov, Tutrakan ş.a. 

Abia la 4 zile după adoptarea hotărîrii respective, timp în care numeroşi cetăţeni români au trecut prin multe situaţii neplăcute în Bulgaria şi la intrarea pe teritoriul acestei ţări, M.A.E. bulgar a comunicat Ambasadei române la Sofia în ce constau măsurile restrictive din hotărîrea adopta-
tă de guvern.

O asemenea procedură este cel puţin stranie, întrucît autorităţile bulgare au adoptat o hotărîre care priveşte relaţiile bilaterale româno-bulgare fără o consultare prealabilă cu autorităţile române competente, iar partea română a fost informată oficial despre adoptarea hotărîrii guvernului bulgar după ce aceasta a fost adusă la cunoştinţa opiniei publice prin mijloacele de informare în masă din Bulgaria. Mai mult, în această ţară s-a declanşat o adevărată campanie neprietenească în legătură cu  existenţa unei „aşa-zise epidemii de holeră, în România”, fapt în totală contradicţie cu realitatea. De altfel, la 19 august 1990, Ministerul Sănătăţii din România a informat opinia publică din ţara noastră asupra  situaţiei reale în legăturii cu unele cazuri izolate, de îmbolnăviri,  avînd ca origine Delta Dunării, bolnavii respectivi fiind în afara oricărui pericol. S-a mai precizat că nu s-a înregistrat nici un caz de îmbolnăvire în localităţi riverane Dunării, pe porţiunile de graniţă cu Bulgaria, în staţiunile de pe litoral sau printre turiştii care folosesc serviciile oferite de întreprinderile de turism. Toţi bolnavii înregistraţi pînă în prezent locuiesc şi lucrează în judeţul Tulcea sau au practicat turismul pe cont propriu în Delta Dunării, consumînd, apă netratată din Dunăre. Prin urmare, nu există nici un pericol, din acest punct de vedere, la graniţa româno-bulgară nu găsim justificate măsurile restrictive adoptate de partea bulgară, care vin în contradicţie cu circulaţia liberă a persoanelor.

Cetăţenii români, care intenţionează să se deplaseze în Bulgaria ca turişti în perioada următoare sînt rugaţi să aibă  în vedere elementele menţionate şi situaţia creata de partea bulgară la frontiera dintre cele două ţări.

COMUNICAT

din partea Departamentului Poliţiei

Referitor la agresarea în ziua de 18 august a.c., în Piaţa „Mihai Eminescu” din municipiul Tîrgu Mureş, a domnilor FONTU PETRU, şef de rubrică la Studioul teritorial şi VASILESCU GHEORGHE, şeful Clinicii de endocrinologie, conferenţiar universitar, Departamentul Poliţiei informează opinia publică că organele de politie locale au identificat autorii acestei fapte grave, în persoana lui PETRU DRAGOŞ şi TAMAS JOZSEF PALL, ambii în vîrstă de 21 ani, fără ocupaţie, domiciliaţi în municipiul Tîrgu Mureş.
Din primele cercetări s-a stabilit că victimele, la trecerea pe lîngă un grup de tineri, au intervenit pentru aplanarea unui conflict existent între aceştia; împrejurare în care cei doi infractori au reacţionat violent, lovindu-i cu pumnii şi picioarele. Leziunile produse domnului FONTU PETRU, i-au pus viaţa în pericol.
Agresorii au fost arestaţi preventiv şi sînt cercetaţi de organele de procuratură şi poliţie pentru săvîrşirea infracţiunii de tentativă de omor. Mulţumind persoanelor care au ajutat poliţia în acest caz, reînnoim apelul către toţi oamenii de bună credinţă de a sprijini în continuare organele de poliţie în prevenirea unor astfel de fapte,pentru asigurarea climatului de ordine şi linişte necesar.

Foto: Manifestaţie la Cluj împotriva dictatului de la Viena

Sentinţa de la Viena a adus un stat străin pînă în inima României. Mintea şi simţâmintele românilor nu ar fi putut vreodată să conceapă o astfel de hotărîre brutală a forţelor răului şi întunericului. Împotriva acesteia s-a ridicat cu hotărîre şi curaj întregul popor român. Explozia de mînie, de indignare I-a făcut să iasă în stradă, să manifeste să protesteze şi să lupte cu arma în mînă de va fi nevoie pentru ăpărarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale ale ţării.
În zilele lui august, cît şi după acceptarea sentinţei de la  Viena, de la 30 august 1940; s-a creat mişcare de masă care datorită amploarei pe care aluat-o, a fost asemuită de presa străină cu „o revoltă în România”. Astfel, demonstraţiile, de împotrivire s-au ţinut lanţ, desfăşurîndu-se cu o mare intensitate  şi amploare.
De la un capăt la altul al României la Cluj, Sibiu, Bucuresti, Timişoara, Iaşi, Braşov, Constanţa, Cimpia Turzii, Arad, Alba-Iulia, Baia-Mare şi în alte numeroase localităţi au avut loc mitinguri şi adunări la care participau oameni de cele mai diferite convingeri politice  şi religioase: intelectuali, muncitori, ţărani, ofiţeri şi soldaţi. Semnificative sînt faptele din unele  localităţi comune şi oraşe, unde locuitorii – deşi erau direct  ameninţaţi – au depus jurământ pentru a apăra cu preţul vieţii lor pămîntul Ardealului. 
Principalele partide politice: P.N.L., P.N.Ţ., Partidul Social  Democrat, precum şi alte organizaţii antifasciste s-au pronunţat ferm împoriva hotărîrilor impuse de cele două puteri fasciste declarîndu-se pentru apărarea patriei.

În cursul zilei de 30 august 1940 la aflarea primelor ştiri despre sentinţa nedreaptă de la Viena zeci de mii de români din Cluj, indiferent de naţionalitate au manifestat cerînd respingerea Diktatului şi trecerea la rezistenţa armată pentru apărarea hotarelor ţării. În zilele următoare au avut loc cele mat puternice manifestaţii, participînd muncitori, intelectuali şi ţăranii din satele şi comunele din jur, bărbaţi, femei, tineri şi bătrîni. S-a auzit în modul cel mai puternic „Jos Diktatul de la Viena”, „Nici un petic de pămînt”, „Vrem dreptate”, „La arme”, etc. Între reprezentanţii manifestanţilor din Cluj şi primul ministru Ion Gigurtu, a avut loc un aprig dialog. De aici se trimite şi o telegramă regelui în care, printre altele, se arată: „Vom apăra Ardealul cu ultima noastră energie”.

Populaţia Capitalei şi-a întrerupt activitatea normală, teatrele şi , cinematografele şi-au ‘întrerupt spectacolele, mii de bucureşteni s-au adunat în Piaţa Universităţii la statuia lui Mihai Viteazul unde a avut, loc un mare miting la care cei prezenţi şi-au exprimat protestul şi au cerut anularea verdictului de la Viena. Coloana de demonstranţi s-a îndreptat apoi spre Palatul Regal din calea, Victoriei, intonând „Deşteaptă-te române”, şi scandînd lozinca „Nu dăm Ardealul”. 
Pe aceeaşi linie se înscriu şi manifestaţiile maselor populare din Sibiu. Aici tonul manifestaţiilor a fost dat de tinerii premilitari din garnizoana Sibiu care au apărut în marş pe strada principală a oraşului cîntînd cîntece patriotice. S-au adunat mii de oameni care au parcurs străzile principale ale Sibiului, manifestîndu-şi indignarea faţă de răpirea unei părţi a Transilvaniei.

Istoricul oraş Alba-Iulia a fost teatrul unor puternice manifestări populare de protest. Mii de locuitori ai oraşului s-au îndreptat spre Piaţa Mihai Viteazul care a fost ocupată pînă la refuz de mulţime. S-au scandat lozinci împotriva Diktatului fascist de la Viena.

Sintetizînd atmosfera din întreaga ţară  în acele momente grele pentru poporul român, ziarul „Neamul românesc” editat de Nicolae Iorga arăta: „Românii nu pot nu protesteze împotriva Diktatului de la Viena, cînd 1 300 000 dintre ei urmează să treacă sub stăpînire străină. De aceea în fiecare oraş din Ardealul ce urmează să fie alipit la Ungaria cît şi în acelea care vor rămîne în graniţele ciopîrţite ale României se produc zilnic proteste în timpul cărora românii strigă împotriva noii nedreptăţi ce li s-a făcut tocmai, atunci cînd omenirea întreagă sîngerează pentru libertatea şi independenţa popoarelor. Din aceste proteste româneşti orice minte sănătoasă ar trebui să tragă singura concluzie ce se poate trage că judecata nedreaptă de la Viena a fost o imensă greşeală”.

Nici profunda nemulţumire şi indignare a întregii ţări împotriva odiosului Diktat de la Viena, nici solidaritatea internaţională, de care s-a bucurat în acele momente grele poporul român, nu au putut schimba verdictul Germaniei şi Italiei. Nord-vestul României a fost cedat temporar Ungariei hortiste durînd numai 4 ani, dar a fost suficient pentru a provoca grave suferinţe poporului român.

Prof. N. GORAN