Ministerele Apărării din Regatul Unit și Canada plănuiesc o demonstrație comună pe orbită pentru a monitoriza sateliții și deșeurile spațiale care trec peste Polul Sud, ca parte a unui proiect pilot canadian destinat îmbunătățirii conștientizării domeniului spațial.

“Obiectele spațiale deasupra Polului Sud al Pământului sunt mai puțin monitorizate decât cele deasupra Polului Nord, iar misiunea va informa viitoarele considerații privind supravegherea spațială pe baza constatărilor misiunii,” conform unui comunicat de presă al guvernului britanic de joi.

Laboratorul de Știință și Tehnologie al Apărării din Regatul Unit, în numele Ministerului Apărării (MoD) și al Comandamentului Spațial din Regatul Unit, va contribui cu un pachet experimental de senzori la proiectul “Redwing,” gestionat de organizația canadiană de cercetare în domeniul apărării, Defence Research and Development Canada (DRDC), se arată în comunicat.

“Această cooperare internațională de cercetare între cele două țări oferă oportunitatea de colaborare comună și de dezvoltare a infrastructurii prototip și a arhitecturii de procesare a datelor,” a declarat comunicatul britanic.

Proiectul Redwing a fost inițiat în martie 2023, cu un contract de 15,8 milioane CAD (aproximativ 11,7 milioane USD) acordat unui consorțiu condus de Magellan Aerospace, cu sediul în Winnipeg. Proiectul preconizează lansarea unui mic satelit în 2027, într-o orbită de aproximativ 575 de kilometri deasupra suprafeței Pământului, în jurul polilor Nord și Sud.

Proiectul a decis acum să activeze o “opțiune de contract pentru a adăuga un subsatelit de 900,000 de dolari la proiectul Redwing,… cunoscut sub numele de Inovator Mic în Conștientizarea Spațială (LISSA),” explică comunicatul de presă al DRDC de joi.

LISSA, un nanosatelit de dimensiunea unei cutii de cereale, va fi desfășurat după ce Redwing va fi pe orbită pentru a zbura “în tandem” cu acesta la o distanță de aproximativ 200 de kilometri, transportând pachetul de senzori al Regatului Unit, conform comunicatului guvernamental britanic.

Pachetul conține o cameră cu infraroșu de unde scurte (SWIR), după cum explică comunicatul canadian, care “înregistrează dincolo de spectrul de lumină vizibilă și va aborda provocarea tehnică a luminii reflectate de nori și gheață în regiunea Polului Sud în timpul verii antartice.”

“Împreună, acestea vor testa cum se poate oferi o mai bună conștientizare a domeniului spațial, cu un accent pe mega-constelații, care orbitează la înălțimi de sub 2,000 km. Cu toate acestea, Redwing va fi, de asemenea, capabil să monitorizeze obiecte la înălțimi care se apropie de Luna Pământului, cunoscute sub numele de orbite cis-lunare, la aproximativ 380,000 km,” adaugă acesta.

Comandamentul Spațial al SUA a fost de mult interesat de îmbunătățirea monitorizării spațiale în emisfera sudică, unde armata americană are puține radare sau telescoape. De asemenea, a fost tot mai interesat de monitorizarea activităților spațiale în vasta regiune de spațiu dintre Pământ și Lună, în mare parte din cauza îngrijorărilor cu privire la ambițiile lunare ale Chinei.

Decizia Armatei Statelor Unite de a suspenda întreaga sa flotă de drone RQ-7B Shadow a dus la o lacună de capacitate pentru soldații care se bazau anterior pe aceste drone pentru operațiuni de recunoaștere și supraveghere. Deși armata analizează un nou sistem de platformă care să fie disponibil soldaților începând cu sfârșitul anului 2027, acest interval de așteptare este considerat prea lung. Astfel, potrivit colonelului Nick Ryan, directorul Managerului de Capacitate al Armatei pentru Sisteme Aeriene Nemancate, armata se îndreaptă către opțiuni disponibile comercial.

„Există o lacună în care unitățile noastre nu au active și nu au capacitate de antrenament în acest moment, pentru a învăța și a dezvolta TTP-uri [tactici, tehnici și proceduri],” a declarat Ryan pentru Breaking Defense înainte de conferința anuală a Asociației Armatei SUA. „Am început să gândim în afara cutiei pentru a ajuta cu această problemă.”

Liderii armatei au anunțat planul de retragere a dronelor Shadow la începutul lunii februarie, ca parte a unei reconfigurări mai ample a aviației. Până la sfârșitul lunii septembrie, toate aceste drone fuseseră retrase din unități, conform lui Ryan. Planul pe termen lung este de a desfășura un nou Sistem Aerian Nemandat Tactical Future (FTUAS) la nivelul brigăzii, iar două companii — Griffon Aerospace și Textron Systems — sunt în prezent în competiție pentru acest contract râvnit. Dacă această competiție rămâne pe calea cea bună, armata se așteaptă să desemneze un câștigător în cursul acestui exercițiu fiscal și să înceapă primirea noilor drone spre sfârșitul exercițiului fiscal 2027.

Potrivit lui Ryan, acest plan prezintă probleme pentru soldații care au nevoie de o capacitate interimară acum, iar declarații de nevoi operaționale emergente au sosit din diverse unități, inclusiv Grupurile de Luptă Multi-Domeniu din Indo-Pacific și Europa.

O parte din planul de viitor include, în parte, utilizarea listei Blue UAS a Unității de Inovație în Apărare (DIU) — o inițiativă menită să ajute armata să selecteze mai repede sisteme comerciale complet lipsite de piese chinezești. Teoretic, dacă o dronă se află pe lista aprobată, o unitate poate să o achiziționeze.

Cu toate acestea, atunci când armata a apelat la această listă la începutul anului, niciuna dintre dronele listate nu ar fi putut umple lacuna creată de retragerea Shadow, astfel că Ryan și ceilalți au colaborat cu DIU pentru refresh-ul listei Blue UAS.

„Probabil că nu putem include ceva atât de mare precum Shadow pe lista DIU Blue, cum ar fi un Grup 3 care cântărește câteva mii de kilograme, deoarece acest lucru ar depăși probabil … 350,000 de dolari,” a spus Ryan. În schimb, opțiunile potențiale ar putea fi în intervalul Grup 2, cântărind mai puțin de 55 de kilograme, având capacitatea de a zbura mai mult de patru ore pe distanțe mai mari de șase mile, observând atât ziua, cât și noaptea, și posibil având capacitatea de a desemna cu laser.

„Aceasta este suficient pentru a umple lacuna pentru moment, pentru a permite unităților să aibă măcar ceva cu care să se antreneze, ceea ce este mai bine decât nimic în acest moment,” a explicat Ryan.

Serviciul este, de asemenea, interesat de adăugarea dronelor cu vizionare la prima persoană pentru nivelurile de echipă și pluton, a adăugat el.

După ce DIU a lansat apelul pentru refresh-ul listei Blue mai devreme în acest an, au venit 360 de propuneri din partea a 220 de companii pentru opțiuni atât de platformă, cât și de tehnologie de suport. Această listă a fost acum restrânsă la 36 de platforme zburătoare de la aproximativ 15 furnizori, iar aceste capabilități sunt programate pentru teste la începutul lunii noiembrie la 29 Palms al Corpului Marin din California de Sud. După ce dronele vor fi testate, vor fi demontate pentru a inspecta toate componentele, după cum a explicat Emeneker. Dacă părțile trebuie înlocuite, companiile vor avea opțiunea de a face aceasta.

Până la începutul lunii decembrie, Emeneker preconizează că dronele care vor trece de testare vor începe să apară pe lista Blue și vor fi continuu adăugate pe o bază rolling. Până la sfârșitul lunii februarie, a adăugat el, dronele care nu vor fi selectate de către servicii vor fi eliminate din listă.

„Vom lista produsele cât mai repede posibil, nu vrem ca utilizatorii finali să aștepte și nici să facem companiile să aștepte,” a spus Emeneker.

Între timp, oficialii din Comandamentul Aviației și Rachetelor ale Armatei și din Comandamentul de Dezvoltare a Capacităților de Luptă ale Armatei vor lucra la obținerea autorizațiilor de aeronavigabilitate, astfel încât, de îndată ce dronele potrivite sunt oficial adăugate pe listă, fie ca substitut pentru misiunea Shadow sau drone cu vizionare la prima persoană, serviciul poate face recomandări unităților.

„Dacă putem obține mai multe sisteme disponibile care sunt conforme cu NDAA [Legea de Apărare Națională], de care armata este cu adevărat interesată să achiziționeze … și Congresul alocă fonduri pentru unități, atunci unitățile vor merge absolut acolo și vor începe să achiziționeze aceste lucruri,” a declarat Ryan.

Amenințările cu care se confruntă Statele Unite și aliații săi continuă să prolifereze. Cu adversari de nivel apropiat sau egal care desfășoară sisteme de armament din ce în ce mai avansate în toate domeniile, diversitatea, sofisticarea și cantitatea provocărilor cresc continuu. Chiar și cei cu capacitate industrială și tehnologică limitată au acces la armament modern, relativ ieftin, capabil să cauzeze daune semnificative.

Pentru a rămâne cu un pas înainte în acest mediu complex și dinamic de amenințări, armata americană are nevoie de o bază industrială robustă și agilă, capabilă de prototipare rapidă și dezvoltare, de producție de înalt volum și de capacitatea de a crește sau redirecționa producția în funcție de cerințe în schimbare.

Aceasta a fost una dintre numeroasele teme importante discutate la conferința Asociației Forțelor Aeriene și Spațiale, desfășurată recent în capitala națională. Într-un mediu geopolitic tot mai complex, cum arată viitorul dezvoltării armamentului? Și cum pot industria și guvernul să colaboreze cel mai bine pentru a aduce aceste sisteme critice în mâinile militarilor noștri mai repede? Iată patru piloni cheie ce pot oferi Statelor Unite acest avantaj decisiv într-o eră de amenințări în creștere.

Colaborarea în centru

Pentru a atinge obiectivul comun de a permite luptătorilor noștri să rămână cu un pas înainte în fața amenințărilor în evoluție rapidă, clienții noștri guvernamentali adoptă cu înțelepciune noi filozofii de achiziție care încurajează colaborarea între industrie.

Inițiativele precum Weapon Open System Architecture (WOSA), utilizată de Forțele Aeriene ale Statelor Unite și acum de Marine, încurajează modularitatea și interoperabilitatea între furnizorii de componente. De exemplu, includerea acestor standarde WOSA în Arhitectura de Referință a Armamentului de la Baza Aeriană Eglin va sprijini producția de înalt volum și iterația rapidă a tehnologiilor pe măsură ce amenințările viitoare evoluează.

Guvernul poate lua măsuri suplimentare pentru a încuraja standardele deschise și modularitatea plug-and-play, în special la nivelul subcomponentelor. De exemplu, ar putea considera furnizarea de informații despre solicitări direct către furnizorii majori de subsisteme prin intermediul vehiculelor de contractare, cum ar fi Contractul de Achiziție Agile Larg de la Eglin. Aceasta ar asigura că principalii contribuitori din ecosistemul de armament au aceeași informație, indiferent de relația primar-subcontractant. De asemenea, deschide ușa guvernului pentru a avea relații directe cu furnizorii majori de subsisteme.

Indiferent de mecanisme, dialogul robust între guvern și industrie este esențial. Acest dialog ajută la alinierea așteptărilor cu capacitățile industriei, în timp ce menține industria receptivă la obiectivele guvernului. Comunicarea cerințelor devreme și frecvent cu privire la programele de achiziție va duce la rezultate mai bune pentru toți.

La L3Harris, ne concentrăm, de asemenea, pe căutarea oportunităților de colaborare nu doar cu guvernul, ci și cu colegii din industrie și noi intrări emergente. De la integrarea de noi tehnologii în procesele noastre de fabricație până la parteneriate cu instituții academice și start-up-uri strategic aliniate, colaborăm cu alți inovatori disrupte pentru a cultiva oportunități de echipă care aduc capacități robuste și discriminate în luptă – și în cele din urmă continuă să ofere Statelor Unite un avantaj considerabil în fața celor care ar dori să ne facă rău.