Actualitate
EXCLUSIV. Polițistul-vlogger Octavian Perțea: „Mi s-a deschis dosar penal doar pentru a mă împiedica să concurez pentru o funcție!”
Un polițist face furori pe rețelele de socializare după ce s-a apucat de vlogging. Cunoscut în mediul online sub numele de Tavi Perțea, polițistul cu vocație de vlogger încearcă să îi educe pe șoferii „rebeli” și să prezinte „fața bună” a Poliției Române. Subcomisarul Perțea Octavian, care a sancționat primari și oameni de afaceri și și-a pus viața în pericol de nenumărate ori, își propune ca prin vloggurile lui să îi ajute și pe cei care vor să devină polițiști pentru a lua cele mai bune decizii în carieră.
Subcomisarul Perțea Octavian povestește pentru GÂNDUL.RO cum îmbină meseria de polițist cu pasiunea pentru vlogging, urmând în continuare principiul care l-a ghidat în viață încă din copilărie – compasiunea față de oamenii de bună-credință și ajutorarea acestora.
Chiar și în perioada stării de urgență, când România a fost lovită de un inamic invizibil, Perțea Octavian i-a sprijin în continuare pe cetățeni, întrucât, așa cum ne mărturisește, a dat doar 6 amenzi unor persoane care se pare că într-adevăr o meritau, sfidând legea și autoritățile, și în rest doar avertismente – „Nu puteam să fiu absurd și să aplic 2.000 lei amendă cuiva care a uitat să semneze declarația pe propria răspundere sau altă fapta minoră”.
Prin ce situații neprevăzute, unele periculoase, altele amuzante, a trecut subcomisarul Perțea Octavian, schimbările pe care le-ar face în cadrul Poliției Române astfel încât sistemul să funcționeze mai bine, dar și cum și-a descoperit pasiunea pentru vlogging, puteți afla în interviul realizat de GÂNDUL.RO.
GÂNDUL.RO: Ce v-a atras la meseria de polițist? Voiați încă de la început să urmați o carieră în Poliția Rutieră sau în alt domeniu?
Octavian Perțea: De mic mi-am dorit să fiu polițist deoarece am vrut să-i ajut pe oamenii de bună-credință, așa că am urmat cursurile Liceului de Poliție „Neagoe Basarab” de la Buzău și apoi am absolvit Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” de la București. Practic am urmat toate căile posibile în pregătirea pentru meseria de polițist.
Am absolvit Academia de Poliție pe specializarea Ordine Publică, dar, după aproximativ 2 ani, am obținut prin examen funcția de șef Birou Poliție Rutieră Marghita, astfel am schimbat specializarea. Aici am întâlnit niște colegi pasionați și pregătiți profesional care mi-au insuflat dragostea față de această specializare.
Cum ați ajuns să profesați în cadrul Biroului Rutier din Oradea?
După absolvirea Academiei de Poliție, am ales să lucrez în cadrul I.P.J. Bihor. Timp de 6 ani am lucrat în Municipiul Marghita, unde am fost șef al Biroului Rutier. Între timp mi-am întemeiat o familie în Oradea și m-am mutat alături de ea.
Ulterior am lucrat 2 ani și în cadrul Poliției Municipiului Beiuș, unde am fost împuternicit Șef Birou Rutier și ulterior Adjunct al Șefului Poliției Muncipiului, dar la expirarea mandatului am revenit pe postul meu de ofițer în cadrul Biroului Rutier din Oradea.
„Toată carieră mea am încercat să nu greșesc cu nimic (…), mi-am dat seama că dacă ești corect, nu îți poate face nimeni nimic, eventual doar niște șicane”, mărturisește subcomisarul Perțea Octavian pentru GÂNDUL.RO.
Care sunt cele mai dificile momente pe care le-ați trăit urmând această carieră și cum v-au ajutat să vă dezvoltați mai departe în parcursul profesional?
Cel mai dificil moment din carieră mea a fost în anul 2017 când m-am înscris la concursul pentru Șef al Serviciului Rutier Bihor și mi s-a deschis un dosar penal doar pentru a fii împiedicat să mai concurez. Ba mai mult, am avut și calitatea de suspect pentru cinci capete de acuzare.
M-a durut acest lucru pentru că toată carieră mea am încercat să nu greșesc cu nimic și mi s-a făcut acest dosar penal pentru niște fapte care nu existau, în apropierea concursului. Din fericire, adevărul a ieșit la suprafață și s-a dispus clasare.
Acest lucru m-a făcut să fiu mai puternic și mi-am dat seama că dacă ești corect, nu îți poate face nimeni nimic, eventual doar niște șicane. Bine, tot nu am reușit să obțin funcția de Șef Serviciu Rutier Bihor.
Ați avut vreodată viața pusă în pericol făcându-vă meseria? Cum ați acționat?
Mi-a fost pusă viață în pericol de multe ori, începând de la urmăriri în trafic în care riscam oricând să fim implicați într-un accident rutier și până la conducători auto care din cauza stării de ebrietate nu m-au observat pe carosabil și am fost nevoit să mă feresc din față lor. Am fost inclusiv atacat cu un topor, fiind nevoit să somez agresorul cu pistolul.
Care sunt momentele frumoase, bucuriile, pe care le-ați trăit în această meserie?
La noi, la Poliția Rutieră, cea mai mare mulțumire este atunci când identificăm autorii care părăsesc locul accidentelor cu victime, iar persoana care a comis infracțiuni este condamnată conform legii. Simt împlinire și atunci când victimele din accidente rutiere vin și îmi mulțumesc pentru modul în care mi-am făcut meseria și cum m-am comportat.
Ați trecut și prin momente sau situații amuzante?
Sunt multe situații amuzante, iar una dintre ele este atunci când am aplicat prima amendă contravențională. Dar asta trebuie povestită într-un video, așa că o păstrez pentru vlog.
„Mă amuză scuzele pe care le folosesc conducătorii auto atunci când sunt opriți. Unii inventează tot felul de scuze în încercarea de a scapă de amendă. Mai e și situația în care opresc noaptea bărbați care conduc în stare de ebrietate, iar singura lor dorință este să nu menționez în acte numele pasagerei din dreapta…”, mai relatează subcomisarul Perțea Octavian.
De-a lungul carierei, ați sancționat și „VIP-uri”? Cum s-au comportat?
Am sancționat, dar nu le consider VIP-uri. Printre acestea se numără primari, oameni de afaceri sau recidiviști. Unii au încercat tot felul de amenințări sau șantaje, dar nu am cedat presiunii.
Eu când aplic o sancțiune mă gândesc la fapta comisă și pericolul social, nu la statutul persoanei care a comis-o . Iau măsuri egale în situații asemănătoare și nu aplic legea diferit.
Vi s-a întâmplat vreodată să vi se dea șpagă?
Mi s-a dat o singură dată șpagă și atunci am sesizat lucrătorii Direcției Generale Anticorupție, efectuându-se un flagrant. Persoana care mi-a dat mită a fost condamnată.
Era vorba de un bărbat pe care l-am oprit conducând sub influență alcoolului și care a refuzat să se supună recoltării de mostre de sânge, așa că i-am întocmit dosar penal. Ulterior, acesta mă tot cauta la sediul Poliției și insista să ne întâlnim în privat ca să rezolvăm. Când m-am dus, eram însoțit.
Ce probleme credeți să există în cadrul Poliției Române în cea Rutieră? Cum le-ați rezolva?
Principala problemă în Poliția Română este că funcțiile de conducere sunt ocupate pe perioade nedeterminate. Și spun asta în condițiile în care eu am ocupat 6 ani funcție de conducere și 4 ani funcție de execuție.
Astfel, între șefi și subordonați apare o prăpastie care duce la probleme de comunicare. Dacă stai prea mult în aceeași funcție de conducere dispare motivarea, este în firea omului.
Sunt de părere că într-o structura șeful trebuie să fie cel mai bine pregătit și cel care îți oferă răspunsul corect atunci când nu știi ce să faci. Tu ai siguranța funcției și a locului de muncă și nu te mai interesează ce se întâmplă sub tine, iar sub tine sunt oameni care suferă. Bine, nu este o practică generală, dar nu putem miza doar pe calitatea umană.
Dar dacă tu știi că peste câțiva ani o să concurezi cu unii din subordonații tăi sau că sunt șanse mari să lucrezi în echipa cu ei pe teren, ai altă atitudine, plus că te și pregătești profesional mai bine, că altfel atunci când revi în teren ești în urmă cu legislația.
Eu aș organiza concurs tip grilă și aș pune mandate de 4 ani pentru fiecare funcție de conducere și să ai voie să ocupi aceeași funcție maxim două mandate consecutiv. Ceva asemănător este și în cadrul Parchetelor sau al instanțelor.
„Dacă Președintele României nu are voie mai mult de două mandate, de ce ar avea un șef din poliție? Dacă acel șef este bun, va ocupa o funcție superioară. Am făcut în acest sens un demers către Avocatul Poporului, dar fără succes”, punctează acesta.
O altă problema este că sunt polițiști care creează probleme și care nu înțeleg să își facă meseria, dar pe care e greu să îi sancționezi ca șef.
În Poliția Rutieră problema este că la nivel național nu se stabilește o practică de lucru unitară și suntem nevoiți să găsim noi soluții legale, fără să fie proceduri clare cu modul de acțiune.
Care este cea mai mare nemulțumire legată de sistemul acesta, care, poate, vă pune viața în pericol zi de zi?
Probabil vă așteptați să răspund că autospecialele din dotare. Nu ăsta este motivul chiar dacă în unele autospeciale mă urc cu teamă.
Cea mai mare problemă a sistemului sunt unii polițiști. Acei polițiști „răi” despre care am făcut și un vlog. Chiar dacă sunt puțini, ei ne fac de rușine în public, ei distrug toată munca noastră, a celorlalți, ei abuzează de funcție, ei nu se coboară din autoturism când colegul lor face controlul traficului rutier și dacă te accidentează un șofer băut nu poate să spună nici ce număr de înmatriculare are autorul.
Ei ne pun viața în pericol pentru că nu știu să facă o încătușare și riscăm să fim înjunghiați.
Cum credeți că se vor schimba lucrurile în cadrul Poliției Române?
Lucrurile se vor schimbă în bine pentru că România se schimbă în bine. De când fac vlogging vorbesc cu mulți tineri de liceu și văd o mentalitate diferită. De asta avem nevoie în Poliție, de oameni cu atitudine.
Cine credeți, de pe scena politică, dar nu numai, că ar putea produce o schimbare în bine în Poliția Română?
Nu vorbesc despre politică.
V-ați simțit vreodată nedreptățit în raport cu superiorii sau colegii?
„Nu m-am simțit nedreptățit cu colegii sau cu șefii. Majoritatea șefilor mei au fost și sunt în continuare oameni corecți și cu onoare, chiar dacă sunt și câteva excepții. Au fost unii colegi care și-au urmărit interesul personal înaintea interesului profesional și așa am intrat în conflict, dar sunt cazuri izolate”, povestește subcomisarul.
Cum ați trăit perioada stării de urgență? Ați întâlnit situații în care oamenii s-au simțit sancționați pe nedrept?
Perioada stării de urgență a fost o mare necunoscută și pentru noi. Dintr-odată ne luptam cu un inamic invizibil și nu știam cum să reacționăm. Dar am încercat să ne protejăm și în același timp să ne facem meseria.
Eu personal am aplicat doar 6 sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea regulilor privind starea de urgență și doar unor persoane care arătau dispreț total față de noi și față de restricții, unii dintre ei mergând noaptea să își cumperea băuturi alcoolice. Nici măcar nu și-au cumpărat că era totul închis. În rest, am aplicat doar avertismente. Nu puteam să fiu absurd și să aplic 2.000 lei amendă cuiva care a uitat să semneze declarația pe propria răspundere sau altă fapta minoră.
Scopul meu nu a fost niciodată să amendez oamenii, ci să îi fac să înțelegă importanța respectării legii, iar cei care nu au înțeles au fost sancționați.
Care credeți că este imaginea polițistului în societate?
„Fiecare polițist își face propria imagine în comunitatea în care își desfășoară activitatea. Eu niciodată nu am avut de suferit sau de câștigat din imaginea altora. Oamenii m-au asociat doar cu faptele mele. Abia acum de când fac vlogging am început să primesc remarci generale ca urmare a imaginii Poliției, dar nu mă deranjează atât timp cât sunt în limitele legii. E clar că cei care încalcă legea regulat nu ne vor iubi niciodată. Majoritatea oamenilor sunt de bună-credință și ne susțin”, explică Perțea Octavian.
Vloggingul – o veche pasiune: „Vreau să-i ajut pe conducătorii auto care fac greșeli din neatenție și care le pot aduce prejudicii mari”
Ce v-a determinat să încercați vloggingul și de cât timp faceți asta?
Am început să postez pe YouTube din luna aprilie 2020 și fac asta în fiecare vineri de atunci. Mă pregătesc pentru acest lucru de mulți ani, doar că am așteptat să am ce povesti și să câștig experiență, pentru a avea un content cât mai atractiv. Încă din Academia de Poliție am avut activități pe scenă, participând la multe concursuri de satiră și umor. De când am devenit polițist m-am concentrat doar pe meserie, dar acum a venit momentul să scot la lumină și această latură a mea.
Felicitări pentru inițiativă! Ce vă inspiră să mergeți mai departe cu acest demers?
Mulțumesc frumos. Mă inspiră să merg mai departe mesajele pe care le primesc de la urmăritori și când știu că pe canalul meu de YouTube ne adunăm oameni cu aceleași principii și cu intenții bune. Am foarte multe mesaje de transmis și le voi transmite.
De ce ați ales „Tavi” în loc de Octavian în online?
Mie toți prietenii îmi spun Tavi și am ales acest nume pentru că pe YouTube vreau să fiu înconjurat de prieteni. Atunci când sunt în trafic, sunt subcomisarul Perțea Octavian și vreau să se facă această delimitare.
Care este scopul videoclipurile realizate de dumneavoastră?
Vreau că prin vlogurile mele să-i ajut pe conducătorii auto care fac greșeli din neatenție și care le pot aduce prejudicii mari. Mai vreau că cei care doresc să devină polițiști sau studenții și elevii din cadrul instituțiilor de învățământ din MAI să primească niște informații pe care eu nu am avut șansa să le primesc și să poată lua decizii comparând și alt punct de vedere, nu doar cel al colectivului în care sunt repartizați.
Dacă în urmă fiecărui vlog există o singură persoană care se simte ajutată, eu mi-am atins scopul.
Credeți că au/vor avea un impact pozitiv asupra celor care vă urmăresc, implicit asupra șoferilor?
Deja primesc mesaje de mulțumire. Cred că îi vor ajuta, mai ales că încerc să nu intru în prea multe date juridice și adopt un limbaj comun despre situații uzuale, nu ipotetice. Oamenii de bună-credință vor aprecia și, chiar dacă nu sunt de accord în totalitate cu ce spun eu, vor extrage informațiile care îi interesează.
Vloggingul reprezintă și o sursă de venit?
Încă nu am primit bani de la YouTube, dar nu ăsta este motivul pentru care postez. Dacă o să primesc ceva, o să investesc în aparatura pentru înregistrat pentru că deja mi se reproșează în comentarii că am nevoie de un microfon.
Vi s-a întâmplat vreodată, în timpul unei acțiuni, persoana în cauză să vă recunoască datorită videoclipurilor?
A fost o singură persoană care m-a recunsocut, dar nu am intrat mult în discuția pe acest subiect, pentru că evit să fac asta în timpul serviciului.
Ce părere aveți despre modul în care sunteți perceput, din perspectiva imaginii publice?
Deocamdată nu sunt o persoană publică în adevăratul sens al cuvântului, iar viața mea nu s-a schimbat semnificativ. Toți cei cu care vorbesc eu sunt încântați și mă susțin.
Ce atitudine au avut colegii când au aflat că faceți vlogging? Dar superiorii?
„Mulți colegi știau că am în plan să fac acest lucru și nu au fost surprinși, iar cu unii dintre ei mă consult înainte să postez un vlog. Șefii mei nu mi-au dat de înțeles că ar avea ceva împotrivă, mai ales că încerc să nu aduc prejudicii de imagine instituției”, mărturisește Tavi Perțea.
Ce părere aveți despre alți polițiști deveniți cunoscuți ca urmare a aparițiilor publice extraprofesionale?
Am urmărit câteva postări publice ale unor polițiști, inclusiv ale lui Marian Godina. De regulă sunt de acord cu ei, dar avem și opinii diferite. Este important să fie cât mai mulți polițiști care își exprimă gândurile public, pentru a fi o comunicare continuă între noi și societatea civilă.
Așa că îi încurajez și pe alți polițiști să se exprime în video sau în scris.
Ce planuri de viitor aveți, atât profesional, cât și cu vloggingul, dar nu numai?
Am foarte multe idei de a posta pe YouTube, inclusiv daily vlogging din timpul serviciului. Lucrez foarte mult la ce am de zis și la editari, mai ales că nu am experiență în acest domeniu și încerc să ofer calitate.
Profesional, vreau să obțin o funcție de conducere, pentru a putea să pun în practică viziunea mea cu privire la reducerea accidentelor rutiere, mai ales că peste tot unde am fost șef accidentele rutiere s-au redus semnificativ și constant.
Îl puteți urmări pe Tavi Perțea pe pagina de Facebook Tavi Perțea Vlog și pe canalul de YouTube cu același nume.
Actualitate
Armata SUA testează o rețea de producție 3D pentru aprovizionarea rapidă în războiul din Pacific
Într-un eventual conflict cu China, desfășurat la mii de kilometri de teritoriul american, lanțurile logistice ale Statelor Unite ar putea fi supuse unei presiuni fără precedent. Pentru a reduce dependența de transporturile clasice și de centrele îndepărtate de reparații, Marina SUA testează o soluție bazată pe fabricarea locală, la cerere, a pieselor de schimb — inclusiv la bordul navelor aflate pe mare.
Peste 50 de locații conectate într-o rețea securizată
Experimentul a fost desfășurat în cadrul exercițiului multinațional RIMPAC, la care au participat 31 de țări. Proiectul, coordonat de Naval Postgraduate School împreună cu organizația nonprofit FLEETWERX, urmărește dezvoltarea unui sistem de „producție avansată distribuită”.
Conceptul conectează, printr-un cloud securizat și neclasificat, peste 50 de locații dotate cu imprimante 3D, strunguri și mașini de frezat cu comandă numerică, precum și alte echipamente avansate. În rețea au fost incluse nave, baze militare, centre logistice, universități și companii din Statele Unite.
Unele piese au fost fabricate direct în timpul exercițiului, în timp ce altele au fost produse în centre aflate pe teritoriul american și expediate ulterior către utilizatori prin servicii comerciale de livrare. Sistemul a inclus și ambarcațiuni robotizate folosite pentru transporturi autonome de aprovizionare.
2.741 de solicitări în numai două săptămâni
Cererea depășită de capacitatea experimentală a rețelei a demonstrat amploarea problemei logistice. În decurs de două săptămâni au fost înregistrate 2.741 de solicitări pentru piese.
Rețeaua nu a putut răspunde decât unei fracțiuni din aceste cereri. Unele componente nu puteau fi produse prin imprimare 3D sau prelucrare CNC, iar echipa a fabricat în final aproximativ 75 de tipuri diferite de piese compatibile cu tehnologia disponibilă.
Unul dintre cele mai relevante rezultate a fost obținerea unor coliere metalice de mare rezistență, utilizate pentru fixarea conductelor de combustibil în timpul realimentării navelor pe mare. Prin procedurile tradiționale, obținerea unei oferte pentru o piesă de schimb putea dura aproximativ două luni. Prin imprimare 3D, colierele au fost fabricate în câteva zile, tratate împotriva coroziunii și aprobate în urma inspecțiilor.
Imprimarea 3D nu poate produce orice componentă
Testele au evidențiat însă și limite importante. Bateriile și plăcile electronice, de exemplu, nu pot fi fabricate în mod practic prin imprimare 3D. În alte cazuri, piesele au trecut de inspecția inițială și de testele preliminare, dar au cedat după instalare.
Un astfel de incident a implicat o componentă din titan, prelucrată prin tehnologie CNC pentru sistemul hidraulic al unui elicopter. Piesa a dezvoltat o scurgere minoră în timpul verificărilor de dinaintea zborului. O a doua versiune a componentei se află în prezent în testare.
Rezultatele confirmă că fabricarea aditivă poate accelera reparațiile, dar nu poate înlocui complet lanțurile tradiționale de aprovizionare și producție.
Argonul, o resursă esențială și dificil de transportat
Imprimantele 3D de înaltă performanță nu funcționează fără materii prime și consumabile specializate. Procesul utilizează pulberi fine de metal sau plastic, depuse strat cu strat și îmbinate cu ajutorul laserelor.
Procedura este extrem de sensibilă la contaminanți, iar oxigenul reprezintă una dintre principalele amenințări. În prezența oxigenului, procesul de sudare poate genera porozități, găuri și îmbinări defectuoase, compromițând rezistența piesei.
Din acest motiv, imprimarea se realizează într-o cameră etanșă, inundată cu argon — un gaz inert care împiedică reacțiile nedorite. În timpul exercițiului, au fost consumate numeroase recipiente de argon, a căror depozitare a ocupat aproximativ 7.000 de metri pătrați de spațiu la bordul unei nave.
Problema este amplificată de faptul că argonul este rar și costisitor de produs, reprezentând aproximativ 1% din atmosfera terestră.
Azotul ar putea reduce presiunea asupra logisticii
Pentru a diminua necesarul de argon, echipele de testare analizează dezvoltarea unor generatoare suficient de compacte pentru a fi instalate la bordul navelor, ideal într-un container standard de transport.
În timpul exercițiului desfășurat la bordul navei USS Essex a fost testată și utilizarea azotului, care poate fi extras din aer cu dispozitive suficient de mici pentru a fi integrate într-un sistem de imprimare 3D.
Azotul este mai reactiv decât argonul, ceea ce crește riscul apariției defectelor. Totuși, pentru anumite componente, performanța sa poate fi suficientă. Una dintre provocările următoarei etape este stabilirea exactă a pieselor care pot fi produse în siguranță cu azot și a celor care necesită argon.
Inteligența artificială trebuie să aleagă echipamentul potrivit
Testele au arătat că nu există o singură imprimantă 3D capabilă să răspundă tuturor solicitărilor. Rețeaua are nevoie de o combinație de imprimante, strunguri CNC, mașini de frezat și alte echipamente, coordonate de un sistem inteligent care să stabilească rapid ce utilaj este potrivit pentru fiecare piesă.
În cadrul ediției anterioare a exercițiului, instrumentele de inteligență artificială erau folosite în principal pentru căutări manuale și copierea informațiilor în aplicații conversaționale. Acest mod de lucru s-a dovedit prea lent și dificil de aplicat la scară largă.
În etapa actuală au fost testate două modele lingvistice de mari dimensiuni. Primul a fost antrenat pe politici, proceduri și standarde tehnice ale Marinei SUA, iar al doilea pe capacitățile diferitelor imprimante 3D și ale altor echipamente de producție.
Împreună, cele două sisteme au furnizat aproximativ 70% din răspunsul necesar pentru alegerea utilajului potrivit. Decizia finală a rămas în responsabilitatea experților umani.
Obiectivul este creșterea preciziei la 95%, astfel încât intervenția umană să fie redusă la minimum, iar sistemul să poată direcționa automat majoritatea comenzilor către echipamentul adecvat.
„Programul prezentului”, nu încă soluția finală
Rețeaua de producție avansată distribuită se află încă într-o etapă de dezvoltare și necesită numeroase îmbunătățiri. Nu există, deocamdată, o soluție capabilă să răspundă tuturor cerințelor logistice ale unui conflict de mare intensitate.
Scopul proiectului nu este impunerea unui sistem unic pentru întreaga armată americană, ci testarea unor tehnologii care pot reduce timpul de reparație și dependența de livrările pe distanțe lungi.
În forma sa actuală, inițiativa reprezintă mai degrabă „programul prezentului” decât un sistem operațional definitiv. Totuși, testele RIMPAC au demonstrat că o rețea conectată de echipamente de producție, experți și sisteme de inteligență artificială ar putea deveni un instrument important pentru menținerea forțelor americane în luptă, chiar și atunci când liniile logistice tradiționale sunt amenințate.
Actualitate
Saildrone își extinde producția navală în Europa: noi sisteme autonome vor fi construite în trei țări
Producătorul american de nave de suprafață fără echipaj Saildrone își consolidează prezența pe piața europeană prin lansarea unor proiecte industriale în Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Compania intenționează să producă pe continent mai multe dintre sistemele sale navale autonome, destinate misiunilor de supraveghere, informații și război antisubmarin.
Trei centre de producție pentru nave fără echipaj
Anunțul a fost făcut cu puțin timp înainte de deschiderea celei mai importante expoziții de apărare din Scandinavia, DALO Industry Days, organizată în Danemarca. Compania americană și-a stabilit în acest an sediul central pentru operațiunile din Uniunea Europeană în această țară.
Planul industrial european include trei proiecte distincte:
- prima navă Saildrone Spectre, cu o lungime de 52 de metri, va fi construită la șantierul Van Der Valk din Țările de Jos;
- următoarea generație a navei Saildrone Surveyor va fi produsă la șantierul Umoe Mandal din Norvegia;
- structurile verticale rigide ale navelor Surveyor, utilizate pentru propulsia asistată de vânt, vor fi fabricate în Polonia de compania Southern Spars, cu sediul în Noua Zeelandă.
Aceste investiții sunt concepute pentru a permite companiei să construiască și să desfășoare mai rapid nave autonome în apele europene.
Spectre, platforma de mare tonaj destinată luptei antisubmarin
Saildrone operează patru clase de nave de suprafață fără echipaj. Printre acestea se numără Surveyor, cu o lungime de 20 de metri, și Spectre, cea mai mare și mai rapidă platformă dezvoltată de companie până în prezent.
Spectre are o lungime de 52 de metri și o greutate de aproximativ 250 de tone. Platforma a fost prezentată în luna aprilie și va fi construită în cooperare cu Lockheed Martin și Fincantieri Marine Group.
Aeronava navală autonomă este destinată acoperirii unei breșe importante în domeniul războiului antisubmarin. Nava va putea atinge viteze de până la 30 de noduri și va fi proiectată pentru a executa inclusiv lovituri cinetice. Printre încărcăturile utile avute în vedere se află două sisteme Lockheed Martin MK-70 Payload Delivery System.
Danemarca testează navele autonome pentru supravegherea apelor teritoriale
În vara anului 2026, Forțele Armate daneze au început un test operațional de mai multe luni, utilizând patru nave autonome Saildrone Voyager în apele teritoriale ale țării.
Misiunea urmărește consolidarea supravegherii maritime și îmbunătățirea capacității de colectare a informațiilor în nordul Europei. Potrivit companiei, navele au finalizat o desfășurare de șase luni, menținând o disponibilitate operațională de 92% în condiții meteorologice și maritime dificile.
În aceeași perioadă, platformele autonome au identificat peste 170.000 de contacte distincte, termen care desemnează obiecte sau nave detectate individual.
Producția se extinde înaintea unei cereri europene în creștere
Compania nu a oferit detalii despre eventuale contracte europene viitoare, însă a transmis că își extinde capacitățile de producție pentru a răspunde cererii anticipate.
Cele trei proiecte anunțate sunt structurate sub forma unor contracte separate de construcție, încheiate cu parteneri industriali din Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Extinderea ar putea transforma Europa într-unul dintre principalele centre de producție și desfășurare pentru navele autonome Saildrone.
Actualitate
Autonomie inteligentă și război de sisteme: ce învață armata Chinei din conflictul din Iran
China nu a mai purtat un război major de aproape o jumătate de secol, iar asta înseamnă că multe dintre conceptele care stau la baza modernizării Armatei Populare de Eliberare (PLA) rămân netestate în luptă reală. Tocmai de aceea, cercetătorii militari chinezi analizează în detaliu conflictul din Iran, folosindu-l ca pe un „laborator” pentru a confrunta teoriile lor cu realitatea câmpului de luptă.
Concluzia care transpare din analizele publice este limpede: pentru PLA, războiul din Iran confirmă direcția deja asumată – o armată construită în jurul „războiului inteligentizat” și al competiției între sisteme, nu doar între platforme.
De la confruntarea directă la competiția între sisteme
Comentariile militare chineze apărute după izbucnirea ostilităților reiau o temă familiară: avantajul viitorului nu mai este dat de o singură platformă, ci de viteza, reziliența și eficiența economică a întregului sistem care leagă senzorii, factorii de decizie, armele, logistica și datele.
Într-o analiză din 12 aprilie, cercetătorii Tian Kaiyuan și Wang Jianfei, de la Institutul de Cercetare a Războiului din cadrul Academiei de Științe Militare (AMS), descriu conflictul ca pe o trecere de la „confruntare forță-la-forță” la „competiție între sisteme”. Ei se concentrează pe:
- comandă distribuită;
- lovituri asupra nodurilor de sprijin;
- uzură ieftină a adversarului prin ceea ce numesc „război de gherilă al sistemelor”.
În loc să egaleze adversarul platformă cu platformă, accentul cade pe perturbarea rețelelor care permit platformelor avansate să genereze putere de luptă.
De la „ucidere liniară condusă de om” la „kill webs” bazate pe IA
Într-un articol din 13 aprilie în ziarul oficial al armatei, PLA Daily, Xu Fangming, tot de la AMS, susține că războiul din Iran a accelerat trecerea de la „uciderea liniară condusă de factorul uman” la o arhitectură de lovire în rețea, asistată de inteligență artificială, sub forma unor „kill webs” extinse.
Alți teoreticieni militari ai AMS tratează conflictul ca pe o confirmare a ideilor deja formulate înainte de război:
- rețele de informații construite din timp;
- integrarea senzorilor, sistemelor de comandă, armelor și platformelor fără pilot;
- presiunea exercitată de volume mari de armament relativ ieftin asupra unor apărări sofisticate.
În același timp, subliniază vulnerabilitățile acestor avantaje:
- date învechite sau înșelătoare pot compromite țintirea asistată de IA;
- lovirea nodurilor critice poate paraliza forțe altfel performante;
- baze și centre de comandă concentrate devin ținte extrem de valoroase.
IA în centrul rețelei: fără informație solidă, algoritmii eșuează
Inteligența artificială este plasată în centrul acestui sistem, dar analiștii militari chinezi nu o tratează ca pe un înlocuitor pentru pregătirea prealabilă.
Cercetătorul Kuang Lasheng, de la AMS, argumentează că ani de colectare de informații (humint, tehnică, cartografiere a tiparelor de viață, repetiții preconflict) au furnizat sistemelor americane de IA volumele de date necesare pentru a accelera procesul de țintire în timpul campaniei din Iran. El plasează „pregătirea informațională pre-poziționată” la baza acțiunii militare și avertizează că și cei mai puternici algoritmi sunt aproape inutili dacă sunt alimentați cu informații nesigure sau depășite.
Rețele inteligente pe tot lanțul de lovire, nu doar într-un singur punct
Teoreticieni ai Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din China au analizat în mod explicit folosirea în Iran a sistemului american Maven Smart System, extinzând discuția la:
- fuziune de informații;
- prioritizarea țintelor;
- planificarea rutelor;
- atacuri autonome;
- colaborare om–mașină în echipe mixte cu platforme cu și fără pilot.
În această viziune, IA este prezentă de-a lungul întregii rețele de lovire, nu doar într-un singur punct decizional. Studii anterioare ale Universității de Inginerie a Forței de Rachete a PLA descriau deja o arhitectură similară, care combină:
- imagini video de la drone;
- informații de semnal (SIGINT);
- imagini satelitare;
- surse deschise;
- date de război electronic,
pentru a genera planuri și acțiuni rapide „sensor–shooter”. Multe dintre aceste lucrări preced actualul conflict, ceea ce oferă PLA ocazia de a vedea cum se comportă în luptă concepte pe care le adoptase deja la nivel doctrinar și tehnologic.
Lecția costurilor: cum armele ieftine consumă interceptori scumpi
Războiul a accentuat și interesul chinez pentru economia apărării aeriene și antirachetă.
Tian și Wang au evidențiat folosirea de către Iran a sistemelor fără pilot ieftine pentru a epuiza interceptori mult mai costisitori. Cercetătorii chinezi analizaseră aceeași asimetrie și înainte de actuala campanie:
- un studiu din 2025 modela comportamentul sistemului israelian Iron Dome sub atacuri tot mai dense cu rachete;
- un articol din 2026, semnat de cercetători ai PLA, extraa lecții din confruntări anterioare SUA–Iran și Iran–Israel, identificând ca puncte critice: acoperirea defensivă limitată, reziliența redusă după lovituri, costurile mari de producție și lipsa interceptorilor.
Autorii analizau în paralel modul în care apărările antirachetă americane pot folosi IA pentru:
- a identifica simultan multiple amenințări;
- a lansa interceptori din poziții dispersate.
Război de uzură cu drone: volum mare, cost redus, colaborare autonomă
Autori afiliați Forțelor Aeriene ale PLA descriu conflictul din Iran ca pe un nou tip de război de uzură, ofensiv-defensiv, purtat la scară largă cu sisteme fără pilot. Combinând experiența Iranului cu războaiele din Ucraina și Gaza, ei extrag trei teme centrale:
- operații distribuite, multi-domeniu;
- combinație între sisteme avansate și arme ieftine, în volum mare;
- colaborare autonomă extinsă între platforme.
Un articol complementar susține asocierea sistemelor sofisticate cu senzori și interceptori mai ieftini, în timp ce nodurile critice sunt dispersate în întreaga rețea de apărare.
Industria de apărare chineză promovase deja o abordare similară, prin sisteme de contracarare a dronelor care combină:
- rachete;
- artilerie;
- război electronic;
- lasere;
- sisteme cu microunde de mare putere.
Obiectivul nu este doar distrugerea armelor inamice, ci și îmbunătățirea raportului cost–efect și menținerea capacității de apărare în timpul unor atacuri de saturare prelungite.
De la lanțuri de ucidere liniare la „kill webs” reziliente
Analiștii chinezi scot în evidență și o lecție critică despre supraviețuire. Comentarii și studii anterioare criticau lanțurile de lovire liniare, vulnerabile la:
- întreruperea comunicațiilor;
- distrugerea unuia sau a câtorva noduri cheie.
În locul lor, PLA propunea „kill webs” dinamice, capabile să redirecționeze informația și să continue să funcționeze chiar și după pierderi locale. Războiul din Iran oferă un exemplu concret al acestor probleme.
Tian și Wang insistă asupra comenzii distribuite și a nodurilor de decizie de rezervă, în timp ce lucrări tehnice explorează modul în care nodurile locale pot menține comanda și controlul după pierderea contactului cu centrul. Ținta comună: menținerea funcționalității întregului sistem de luptă în ciuda pierderii unor componente individuale.
Când lanțul de lovire se întâlnește cu lanțul de aprovizionare
Aceeași logică lărgește setul de ținte mult dincolo de aeronave, rachete sau centre de comandă.
Într-un articol din 12 aprilie în cotidianul Guangming Daily, Zhao Lei și Liu Ning, de la Universitatea Națională de Apărare, arată că războiul modern conectează tot mai strâns lanțul de lovire cu lanțul de aprovizionare. Ei identifică drept ținte operaționale cheie:
- aerodromuri;
- porturi;
- depozite;
- oleoducte și infrastructură energetică;
- centre de date.
Distrugerea acestor noduri poate degrada întregul sistem de luptă.
Un raport publicat în mai 2026 de un think tank afiliat Ministerului Securității de Stat extinde această schemă la nivelul „războiului împotriva infrastructurilor”. Țintele vizate includ:
- energie;
- transporturi;
- infrastructură financiară;
- infrastructură digitală.
Autorii acordă o atenție deosebită cloud-ului comercial și centrelor de date, argumentând că rolul tot mai mare al IA în culegerea de informații, identificarea țintelor și loviturile de precizie transformă aceste infrastructuri în obiective fizice de interes militar.
Consens strategic: rachete, drone, IA și A2/AD
Comentarii mai ample din comunitatea chineză de securitate națională reiau aceleași idei.
La un simpozion din aprilie 2026 publicat în revista Modern International Relations:
- Tang Zhichao, directorul Biroului de Cercetare Politică al Institutului de Studii pentru Asia de Vest și Africa al Academiei Chineze de Științe Sociale, subliniază războiul la distanță bazat pe rachete și UAV, operații asimetrice și utilizarea la scară largă a IA, anticipând un interes crescut pentru rachete, drone și capabilități A2/AD;
- Chen Wenxin, director al Institutului de Studii Americane din cadrul think tank-ului CICIR, legat de Ministerul Securității de Stat, insistă pe dezechilibrul dintre costul redus al dronelor și rachetelor și costul ridicat al interceptorilor de tip Patriot sau THAAD;
- Chen Qinghong, adjunct al Institutului de Politică Mondială de la CICIR, atrage atenția asupra stocurilor de muniții, capacității industriei de apărare și vulnerabilității bazelor americane avansate.
Deși aceste voci nu definesc oficial doctrina PLA, ele arată că problemele ridicate de conflict se află în centrul dezbaterii strategice chineze.
Mai multă analiză decât doctrină: ce contează pentru planificatorii americani
Publicațiile citate nu dovedesc că PLA a tradus deja lecțiile din Iran în doctrină, structură de forțe sau decizii de achiziție. Ele arată însă un proces sistematic:
- combatul real este comparat cu concepte de modernizare deja adoptate;
- rezultatele sunt folosite pentru a identifica vulnerabilități și priorități de dezvoltare.
Pentru planificatorii americani, această abordare merită atenție. Analiștii chinezi nu au nevoie ca fiecare tactică iraniană să reușească pentru a extrage valoare din conflict:
- lovituri eșuate pot dezvălui limite ale senzorilor;
- penetrații reușite pot scoate la iveală breșe în apărare;
- consumul de interceptori poate clarifica necesarul de muniții;
- atacurile asupra bazelor sau centrelor logistice pot testa ipoteze privind reziliența sistemului.
Fiecare episod furnizează date pentru probleme pe care PLA le studiază deja.
Marea lecție: interacțiunea dintre informație, IA, drone și costuri
Cea mai importantă concluzie pentru armata chineză nu pare să vină dintr-o singură armă sau tactică, ci din interacțiunea dintre:
- pregătirea informațională prealabilă;
- viteza deciziei asistată de IA;
- sisteme fără pilot distribuite;
- salve menite să impună costuri disproporționate;
- rețelele care leagă toate aceste elemente într-un sistem coerent.
Cercetătorii chinezi au intrat în analiza conflictului cu un cadru deja format despre cum ar putea arăta un război de înaltă intensitate în viitor. Evaluările lor despre Iran, în loc să schimbe radical această viziune, par să o confirme, întărind argumentele pentru investiții continue în capabilități care fac sistemele de luptă:
- mai rapide;
- mai distribuite;
- mai reziliente;
- mai eficiente din punct de vedere al costurilor.
-
Exclusivacum 4 zile„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
-
Uncategorizedacum 3 zileEpisodul 43 – „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”. Resurse (In)Umane: de la „Academia de Cămătărie” la amanta făcută șefă
-
Exclusivacum 3 zileGradul de chestor, noul abonament „family & friends” în Poliția Penitenciară?
-
Exclusivacum 2 zileEpisodul 44 – IPJ Prahova, „Grădinița de cadre”: combinații, favoruri și dosare îngropate cu lopata
-
Exclusivacum 12 oreEpisodul 45 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. Lăutari cu epoleți, amante strategice și pipițe de protocol
-
Exclusivacum 3 zileConsiliul care doar «ia act»: Cum îl spală C.A.-ul pe Nae Comisionaru’ la TCE, după ce-a dopat hipodromul și a jumulit transportul public
-
Exclusivacum 4 zileIo no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
-
Exclusivacum 2 zileCai drogați, trolee decapitate și mecanici beți la TCE: Ploieștiul lui „Nae Comisionaru”



