Să facem abstracție pentru moment de înțelegerile netransparente dintre Marcel Ciolacu și Klaus Iohannis. Să analizăm situația politică la rece, ca și când ea nu ar fi infestată de combinații malefice. Și să răspundem la întrebarea cheie. Vor da jos PSD, împreună cu ALDE și Pro România, Guvernul Orban înainte de alegerile locale? Dar, în prealabil, este obligatoriu să vedem dacă prelungirea stării de alertă va fi sau nu aprobată de Parlament.

Sunt două teme aparent diferite. Dar, în realitate, ele au o legătură strânsă. Ca de la cauză la efect. Prelungirea stării de alertă reprezintă o garanție pentru Guvernul Orban că rămâne la putere cel puțin până pe data de 15 iulie. Dar nu și după. Ce se întâmplă însă dacă, forțând Constituția, Klaus Iohannis încearcă să impună, așa cum a anunțat, o „stare de alertă continuă”? Și, în acest context, cum reacționează PSD? Își pune palma în fund și intră în vacanță până în septembrie? Sau decide o sesiune parlamentară prelungită? Și ce face PSD în septembrie? Dă Guvernul jos înaintea alegerilor locale sau pur și simplu așteaptă momentul parlamentarelor, pentru a vedea dacă poate forma o majoritate rezultată din alegeri? Analizăm pe rând posibilele răspunsuri la aceste întrebări.

Constituțional, nu există conceptul de „stare de alertă continuă”. Adică perpetuă. Starea de alertă nu poate funcționa decât pentru 30 de zile și nu poate fi prelungită decât o dată, pentru încă 30 de zile. Este însă, atenție, posibilă instaurarea unor stări speciale la nivelul unor localități sau județe, trecând peste capul Parlamentului. Dar măsura depinde atât de Guvern, cât și de autoritățile locale. Ce vrea Klaus Iohannis nu se poate decât înfrângând litera și spiritul Constituției. Tema este importantă din două perspective. Dintr-o perspectivă cetățenească. O stare de alertă continuă înseamnă că, în mod continuu, anumite drepturi și libertăți sunt suprimate sau diminuate. Și e de asemenea importantă dintr-o perspectivă politică. PSD a decis că nu dă jos Guvernul în timpul stării de alertă. Dacă alerta este continuă, nu poate da jos Guvernul niciodată printr-o moțiune de cenzură. Însă înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, decât că moțiunile de cenzură nu-și mai au rostul. Am toate motivele să presupun că PSD, în mod logic, nu va tolera o asemenea aberație.

Pe de altă parte, Marcel Ciolacu și alți lideri ai partidului ne-au informat că sunt deciși să nu aprobe o prelungire cu încă o lună a stării de alertă. Dacă PSD se ține de cuvânt, atunci împreună cu ALDE și Pro România, întrucât dispune astfel de o majoritate, ar trebui să refuze aprobarea în Parlament a prelungirii stării de alertă. Consecința este că se revine la normal. La acea normalitate existentă înaintea declanșării pandemiei. Iar PSD este teoretic dezlegat la mâini și la picioare de propriul angajament, astfel încât poate decide când dorește introducerea unei moțuni de cenzură și dărâmarea Guvernului Orban. O va face?

Să admitem că, de această dată cel puțin, Marcel Ciolacu rămâne consecvent propriului angajament. Ceea ce înseamnă că, refuzând prelungirea stării de alertă, este dezlegat și de angajamentul de a nu scoate pentru moment de la guvernare PNL-ul.

Acest tip de raționament ne obligă la o altă perspectivă analitică. Dacă PSD este dezlegat de propriul angajament, atunci, în consecință, Marcel Ciolacu va trebui să ia o decizie dramatică. Să sisteze concediile de vară ale parlamentarilor. La fel trebuie să procedeze Călin Popescu Tăriceanu și Victor Ponta. Dar sunt zeci și zeci de parlamentari ai acestor partide care, din câte sunt informat, sunt deciși ca după 15 iulie să plece cu familiile în destinații exotice. Marcel Ciolacu, înaintea unui examen decisiv, la capătul căruia poate prelua sau pierde președinția partidului, ar fi astfel obligat să ia o decizie dramatică, care îl va face antipatic în ochii multor reprezentanți ai viitorului Congres. Ce va alege?

PSD se află între Scila și Caribda. Navigheză periculos printre două stânci. Riscând să se izbească de una sau alta dintre ele. A anunțat, cum arătam în repetate rânduri, că nu acceptă prelungirea stării de alertă. Numai că această prelungire este invocată de președinte după ce, în prealabil, Guvernul, care are statistica la degetul mic, a informat opinia publică asupra faptului că există probleme serioase legate de coborârea României de pe faimosul „platou” al pandemiei. În sensul că, prin numărul de contaminări noi și prin numărul de decese, România merge într-un fel de zig-zag. Aceste numere sunt la mâna Guvernului. Ele pot fi ușor manipulate. Și nimeni nu le poate verifica în teren util. Ca să fiu mai exact, admițând că Iohannis ar dori să urgenteze, încurajând tacit o moțiune de cenzură PSD, pentru a scăpa de Orban și pentru a-i da PNL-ului un nou premier, într-o combinație de uniune națională, el nu poate face acest lucru atâta timp cât Guvernul îi furnizează cifre mari și alarmante asupra numărului de morți și de contaminați. Iar asta s-a văzut chiar în această săptămână. La rândul său, PSD, care a declarat ferm că nu prelungește starea de alertă, se află în dificultate. Admițând că se ține de cuvânt și pandemia se relansează, fie în cifre fie – și mai grav – în realitate, această decizie politică îi poate fi fatală PSD-ului în alegeri. Îmbolnăviții și morții pot fi puși în cârca PSD. Alegerea este deci pe cât de dramatică, pe atât de riscantă. De aceea, mă aștept ca PSD să nu se țină de cuvânt și să aprobe în Parlament încă o lună de stare de alertă, amânând astfel pentru luna septembrie eventuala moțiune de cenzură.

PSD a promis ferm încă un lucru. Și mai important. Că dacă nu se dublează alocațiile pentru copii și nu crește punctul de pensie cu 40%, introduce moțiune de cenzură și scoate PNL-ul de la guvernare. Este un angajament extrem de problematic. Este adevărat că dublarea alocațiilor de stat pentru copii este prevăzută într-o lege aprobată de Parlament și promulgată de președinte. Numai că Ludovic Orban a făcut o șmecherie. El nu a prevăzut această creștere în legea bugetului de stat, prevalându-se de faptul că această lege a fost votată în Parlament după ce în prealabil fusese decisă dublarea alocațiilor, dar înainte ca președintele Klaus Iohannis să apuce să o promulge. La acest capitol, PNL a invocat și poate invoca în continuare faptul că respectiva creștere nu e prevăzută în legea bugetului. Argument care nu există în ceea ce privește punctul de pensie. Punctul de pensie est fixat printr-o lege promulgată de președinte, dar și prevăzut cu sumele aferente în legea bugetului de stat, care și aceasta a fost promulgată de președinte. Acum, PNL spune că nu are bani decât pentru o creștere cu 10%. Și nu cu 40%. Și că va informa populația ferm, după ce se cunosc rezulatele primului trimestru. Rezultatele primuui trimestru se cunosc. Conform statisticilor la nivel european, România se află printre singurele patru țări care au înregistrat în primul trimestru creșterea economică. Este, adevărat, modică și este la fel de adevărat o creștere inerțială, rezultat al ultimelor guvernări PSD, dar totuși avem de-a face cu o creștere. Argumentul că nu sunt bani nu există nici el, întrucât sumele au fost prevăzute în buget, iar Florin Cîțu a împrumutat 80 de miliarde și a băgat în economie doar trei miliarde, ceea ce înseamnă că a pus deoparte 77 de miliarde. Cum poate PNL în aceste condiții să refuze creșterea punctului de pensie cu 40%?

La acest capitol, PSD s-a pus singur într-o situație limită. Nu mai are niciun argument să nu introducă o moțiune de cenzură. În plus, dincolo de invocarea unui interes național, există și un interes politic extrem de presant. Vin alegerile locale și, în preama acestora, PNL se pregătește intens să racoleze un număr semnificativ de aleși locali. Care nu mai au timp să fie dați afară pentru că au migrat de la un partid la altul. Și nici nu mai are rost să fie dați afară, cu atât de puțin timp înaintea alegerilor. PSD nu poate evita această migrare masivă, decât introducând o moțiune de cenzură câștigătoare. Presiunea în acest sens vine așadar din două direcții majore.

Însă atenție. Admițând că PSD, înainte alegerilor locale, deci în septembrie, reușește să dea jos Guvernul printr-o moțiune de cenzură, rezultatul este doar teoretic. Fiindcă președintele Klaus Iohannis, dacă dorește, poate să tragă de timp și să mențină Guvenul Orban, așa cum a mai făcut-o și în trecut, prin terapie intensivă pe masa de operație. Sau poate tergiversa momentul nominalizării unui alt premier. Tot de la PNL. Așa cum am arătat în mai multe rânduri, în persoana lui Siegfried Mureșan. În acestă situație, PNL nu este cu adevărat împiedicat să racoleze aleși locali pesediști. Și nici pensiile nu cresc automat cu 40%. Prin urmare, ambele obiective PSD pot fi ratate. Și cel de interes național și cel politic.

Deci chiar și în eventualitatea în care nu există o înțelegere netransparentă între Klaus Iohannis și Marcel Cioalcu, lucru pe care eu însumi îl exclud, PSD tot nu are prea multe șanse să-și facă knockout adversarul politic. Cu o singură excepție. Ca PNL să facă prostii politice în serie și în ritm accelerat, astfel încât, la rândul ei, căderea sa electorală să se accelereze.

Sorin Rosca Stanescu