Actualitate
Dosarul care aruncă în aer România pe 25 august!
(Preluare National – Catalin Tache):
După ce pe 3 mai dezvăluiam schema de ”devalizare definitivă” a companiei de stat CFR Marfă, structurile informative au început să își pună întrebări. Ce-i drept, numele grele implicate în acest ”ghem” transpartinic de interese majore, plecând de la o sumă netă de pornire de 570 de milioane euro- de la fostul șef al ANAF, Bogdan Stan și până la ”beneficiarul final”, miliardarul Gruia Stoica- sunt ”legendate” la vârful sistemului ca fiind ”indestructibile” în fața oricărei anchete. Dar, uite că ”șurubul” începe totuși să se strângă…
Oare Gruia Stoica s-o bucura de ”războiul fratricid” dintre CFR Infrastructură și CFR Marfă?
Chiar dacă, într-adevăr, ”cheița” a fost întoarsă de la Bruxelles, de acolo de unde mai marii Comisiei Europene avertizează autoritățile de la București ca până la data scadentă de 25 august 2020 să recupereze 570 milioane de euro. Sumă considerată printr-o decizie definitivă a Comisiei Europene drept ajutor de stat în ”afacerea suveică” derulată cu sprijinul tacit al ”săgeților” de la ANAF și Curtea de Conturi între două companii de stat al căror acționar majoritar este Ministerul Transporturilor. Însă sperând că ”plata” se va face la grămadă, de la buget, după 25 august, atunci când guvernanții vor începe să plângă din nou cu lacrimi de crocodil, pe modelul plăților efectuate către frații Micula, cum că nu mai au ce face, artizanii acestei uriașe scheme financiare se feresc ca de tămâie să răspundă la întrebările gata pregătite pentru ei. Și care trebuie să li se pună și oficial, dar până pe data de 25 august, atunci când România pur și simplu va fi aruncată în aer de o devastatoare procedură de infringement în domeniul Transporturilor! Totul doar pentru ca niște băieți deștepți să încaseze un comision de aproape șase milioane de euro iar compania de stat CFR Marfă să poată fi depusă cu totul pe tava concurenței private!
Devalizarea SNTFM CFR MARFĂ SA
Iată că în ciuda eforturilor ”logistice” disperate de a se acoperi dedesubturile care au făcut ca două companii de stat, CFR Infrastructură SA și SNTFM CFR MARFĂ SA să se ”devoreze” între ele spre beneficiul de sute de milioane de euro a concurenței private se înmulțesc deja notele informative pe acest subiect.Și care scot la iveală nu doar cum a fost posibilă o asemenea manevră, dar și cum se acoperă urmele prin ”încăpățânarea” de a nu da drumul la raportul controlului Curții de Conturi de către ”supervisor”-ul Bogdan Stan. Același care, din fosta sa calitate de președinte al ANAF se pare că s-a aflat ”la serviciu” și la declanșarea crizei de la CFR Marfă. Iar ultima informare deja parvenită beneficiarilor legali completează o mare parte din acest ”puzzle” prin care statul român tocmai ce este pe cale să piardă 570 milioane de euro: ”Pe 04.02.2020, în dosarul nr. 969/3/2020, înregistrat pe rolul Tribunalului București se pronunță încheierea de deschidere a procedurii de concordat preventiv al SNTFM CFR MARFĂ SA, fiind desemnat administrator concordatar provizoriu CITR Filiala Ilfov SPRL. Pe 12.03.2020, în același dosar se omologhează proiectul de concordat preventiv propus de SNTFM CFR MARFĂ SA.
Bogdan Stan are de dat multe explicații
Însă compania intră în procedura de concordat preventiv înainte ca DGAMC să recupereze valoare datoriilor restante cu titlu de principal ale SNTFM CFR MARFĂ SA față de ANAF din 2010 și până la conversia creanțelor în acțiuni în 2013, cât și valoarea datoriilor restante cu titlu de principal ale SNTFM CFR MARFĂ SA față de CFR Infrastructură SA, valori apreciate drept ajutor de stat incompatibil prin Decizia Comisiei Europene pronunțată în dosarul cu număr de caz SA.43549. De altfel, Comisia a concluzionat că finanțarea publică acordată de România societății SNTFM CFR MARFĂ SA este incompatibilă cu normele UE privind ajutoarele de stat. Și, prin urmare trebuie să fie recuperată o sumă de 570 milioane de euro. Revenind la DGAMC, acesta este organul fiscal care administrează societatea și are atribuții în ceea ce privește aplicarea măsurilor de executare silită pentru recuperarea ajutorului de stat incompatibil. Termenul stabilit de Comisia Europeană fiind 25.08.2020. Nerespectarea termenului de recuperare a ajutorului de stat incompatibil conducând la declanșarea procedurii de infringement împotriva României. Cu toate acestea, pe de o parte, suma reprezentând ajutor de stat incompatibil de restituit statului român nu este consemnată în proiectul de concordat preventiv al SNTFM CFR MARFĂ SA! Nefiind astfel recunoscută drept o creanță datorată și, ca atare, nu se propune nicio modalitate de plată a acesteia! Iar pe de altă parte, proiectul de concordat preventiv nici nu a fost comunicat către DGAMC în vederea exprimării votului de susținere sau de respingere a proiectului de concordat preventiv! Acestea fiind de altfel și motivele pentru care DGAMC a promovat apel împotriva hotărârii prin care a fost omologat concordatul preventiv propus creditorilor de SNTFM CFR MARFĂ SA, apel nesoluționat însă până acum.
Cine plătește pentru procedura de infringement ce va fi declanșată de Comisia Europeană?
De asemenea, mari probleme ridică și tabelul de creanțe întocmit în procedura concordatului preventiv deschisă în dosarul nr.969/3/2020. Și unde, potrivit documentelor intrate în posesia noastră, creanța cu care DGAMC este înscris la masa credală este de aproximativ 127,5 milioane lei. Iar modalitatea în care a fost propusă restituirea acestei sume este prin eșalonare, atât în perioada celor 24 de luni de concordat preventiv, cât și ulterior finalizării celor 24 de luni! În perioada post concordat figurând o sumă de aproximativ 50 milioane lei de restituit. Mai mult decât atât, deși prin proiectul de concordat preventiv se afirmă că modalitatea de eșalonare a creanței ANAF a fost agreată în prealabil, DGAMC susține în apelul promovat că nici la data supunerii spre aprobare a proiectului și nici la data omologării sale nu exprimase acordul de eșalonare a creanței datorate de SNTFM CFR MARFĂ SA! Important de avut în vedere fiind și faptul că în perioada de desfășurare a concordatului preventiv nu se poate deschide procedura de insolvență împotriva debitorului SNTFM CFR MARFĂ SA, dar și că toate procedurile de executare silită sunt suspendate”!
Fără selecție de oferte!
De asemenea, un alt ”mister” care a pus serios pe jar structurile abilitate este cel referitor la practicianul în insolvență desemnat administrator concordatar, CITR FILIALA ILFOV SPRL, întrucât debitoarea SNTFM CFR MARFĂ SA nu a organizat obligatoria procedură a selecției de oferte! Dar se va stabili și cum a fost posibilă o asemenea decizie motivată doar printr-o halucinantă explicație gen” lucrăm doar cu firma noastră de casă”! Cert este însă doar că pentru atribuțiile exercitate de aceasta în calitate de administrator concordatar, SNTFM CFR MARFĂ SA va plăti lunar 21.000 euro + TVA, timp de 24 de luni, onorariu de succes 1% + TVA din sumele stinse în cadrul planului de concordat, precum și suma de 170.000 + TVA pentru proiectul de concordat depus și omologat în instanță.
Cine răspunde?
Până la urmă, în ciuda tuturor ”legendărilor” celor implicați în devalizarea CFR MARFĂ, cineva tot va trebui să răspundă la următoarele întrebări. Și cu cât mai repede, cu atât mai bine, nemaifiind chiar atât de mult până la scadența din 25 august. Deci :
Care au fost criteriile de alegere a practicianului în insolvență pentru desemnarea în calitate de administrator concordatar? Onorariul de succes de 1% se va aplica și la suma de 570 milioane euro pe care SNTFM CFR MARFĂ SA va trebui să o plătească către statul român până la 25.08.2020?
Compania Națională a Căilor Ferate CFR SA-creditorul principal- este autoritate contractantă în sensul art.4 alin. (1) lit. b) din Legea 98/2016?
Dacă s-a comunicat de către ANAF prin DGAMC somația de plată a sumei de 570 milioane de euro stabilite prin decizia Comisiei Europene? Și dacă da, la ce dată? În caz contrar, care a fost impedimentul transmiterii somației?
Cine va plăti costurile declanșării procedurii de infringement împotriva României dacă ajutorul de stat nu este recuperat în acord cu Decizia Comisiei Europene?
Actualitate
Viteza de reacție în era digitală: Cum „avanpostul de inovație” al armatei SUA rescrie regulile achizițiilor militare
Într-o mișcare strategică menită să elimine blocajele birocratice, Corpul XVIII Aeropurtat a transformat recentul exercițiu Scarlet Dragon într-un laborator de testare pentru o nouă structură revoluționară: Joint Innovation Outpost (JIOP). Această unitate nu este doar un centru de idei, ci un motor operațional care promite să livreze tehnologie de ultimă oră către soldați într-un ritm care să depășească capacitatea de adaptare a oricărui adversar.
Puterea la firul ierbii: Decizii de 50 de milioane de dolari direct pe frontul tactic
Pentru prima dată în istoria modernă a Armatei, o comandă operațională primește autoritatea de a lua decizii financiare majore direct de pe teren. JIOP beneficiază de profesioniști în achiziții și de puterea de a gestiona până la 50 de milioane de dolari, în principal din fonduri de cercetare și dezvoltare. Această „operaționalizare a achizițiilor” permite comandanților să identifice, să testeze și să cumpere soluții tehnice fără a mai aștepta aprobările de la nivel central, care deseori durează ani de zile.
Obiectivul este simplu: dacă un sistem funcționează și răspunde unei nevoi imediate a soldatului, acesta trebuie achiziționat și implementat acum, nu peste un deceniu.
Adio, birocrație: De la dosare de 900 de pagini la „9-line-ul” inovației
Inovația adusă de JIOP vizează și simplificarea radicală a modului în care industria de apărare interacționează cu armata. În locul propunerilor stufoase, de sute de pagini, care definesc procesul tradițional de achiziție, noul model propune un format de tip „9-line” — o descriere scurtă și precisă a capacităților tehnologice.
Această abordare transformă exerciții precum Scarlet Dragon din evenimente episodice în procese continue de rafinare a tehnologiei. Furnizorii pot primi feedback instantaneu de la utilizatorii finali, ajustându-și sistemele între zilele de execuție ale exercițiului. Rezultatul? O validare rapidă a tehnologiilor mature care pot fi transferate imediat către întreaga Armată.
„Țesutul conectiv”: Puntea dintre soldat și gigantul industrial
JIOP funcționează ca un element de legătură esențial care nu a existat până acum. Prin monitorizarea directă a nevoilor soldaților în timpul misiunilor, acest avanpost identifică tehnologiile cu potențial de aplicare la scară largă și le transferă către birourile de programe tradiționale ale Armatei (ASA/ALT).
Fie că este vorba despre soluții de rețea cross-domain sau sisteme avansate de procesare a datelor, fluxul de informații este acum bidirecțional. Soldatul generează și validează ideea, JIOP o finanțează și o testează, iar complexul militar-industrial o transformă într-un program oficial de înzestrare. Este o revoluție care transformă inovația dintr-o excepție fericită într-o rutină operațională.
Actualitate
„911” pentru datele de luptă: Cum vrea armata să elimine birocrația digitală de pe câmpul de bătălie
Într-o eră în care informația circulă mai rapid decât proiectilele, Armata a lansat un program pilot revoluționar menit să rezolve una dintre cele mai mari frustrări ale comandanților moderni: blocajele de date. Army Data Operations Center (ADOC), structură înființată oficial pe 3 aprilie, promite să preia povara tehnică de pe umerii unităților tactice, permițându-le acestora să se concentreze pe luptă, nu pe erorile de conexiune.
Serviciul de urgență al soldatului digital
ADOC a fost conceput ca un „număr de urgență 911” pentru forțele operaționale. În prezent, diviziile și echipele de date tactice se lovesc constant de dificultatea de a conecta obiecte de date din medii cloud diferite sau de a integra sisteme de misiune complexe în spațiul tactic de comandă și control (C2).
Generalul de brigadă Michael Kaloostian a explicat că misiunea ADOC este de a deveni punctul central de sprijin care să elimine aceste „dureri de cap” tehnice. Până acum, echipele de date din cadrul diviziilor erau adesea lăsate să se descurce singure în fața unor probleme sistemice, fără a avea un „help desk” dedicat pe care să îl poată apela în momente critice.
Războiul cu birocrația și latența: Cazul Diviziei 4 Infanterie
Trecerea la o armată centrată pe date nu este îngreunată doar de tehnologie, ci și de o „birocrație anacronică”. Numeroasele cereri de acces și procedurile administrative învechite împiedică fluiditatea informațiilor între aliați sau între diferite platforme interne.
Un exemplu elocvent a fost înregistrat recent în cadrul Diviziei 4 Infanterie. În timpul unui exercițiu, militarii s-au confruntat cu o latență majoră a datelor pe platforma de informații a Armatei, fapt ce a perturbat fluxul de țintire. În loc să coordoneze atacul, utilizatorii au fost forțați să piardă timp prețios încercând să identifice cauza tehnică a întârzierii. ADOC intervine exact în aceste scenarii, preluând diagnosticarea și rezolvarea problemelor de latență în timp real.
Datele, noua muniție: Dincolo de puterea de foc tradițională
Viziunea liderilor militari este categorică: rubrica câmpului de bătălie s-a schimbat fundamental. Dacă în trecut succesul era definit de puterea de foc brută, astăzi victoria aparține celui care poate procesa datele și poate lua decizii mai rapid decât adversarul.
„Datele sunt noua muniție”, susțin oficialii de rang înalt, subliniind că inteligența artificială și învățarea automată (Machine Learning) sunt inutile dacă informația nu poate circula liber între eșaloane. ADOC servește drept nod central de gestionare a acestui flux, transformând volumul uriaș de date — sub care Armata riscă uneori să se „înece” — într-un avantaj strategic clar.
Un experiment de 180 de zile cu mize uriașe
Operând sub egida Army Cyber Command, ADOC este un program pilot cu o durată inițială de 180 de zile. Această perioadă va servi drept plan pentru crearea unei structuri permanente. Deși este o entitate tânără, centrul a primit deja solicitări de asistență de la unități de elită, precum Corpul XVIII Aeropurtat, și chiar de la biroul Chirurgului General.
Spre deosebire de alte structuri, ADOC este susținut în principal de specialiști civili — ingineri de date, ingineri software și experți în arhitecturi de inteligență artificială. Deși momentan nu utilizează furnizori externi, centrul este deschis către orice operațiune curentă, prioritizând nevoile imediate ale luptătorilor din prima linie. Obiectivul final este clar: transformarea Armatei dintr-o forță industrială într-una digitală, capabilă să domine prin viteză decizională.
Actualitate
Pariul de 1,5 trilioane: Între ambiția militară și zidul politic de pe Capitol Hill
Pentagonul a lansat un asalt bugetar fără precedent, solicitând suma record de 1,5 trilioane de dolari pentru anul fiscal 2027. Această propunere mamut, compusă dintr-un buget de bază de 1,15 trilioane și o cerere de reconciliere de 350 de miliarde, se anunță a fi mărul discordiei într-un Congres profund divizat. Deși cifrele par să satisfacă cerințele celor care solicită o înarmare accelerată, magnitudinea sumei reprezintă un obstacol psihologic și politic greu de depășit, fiind pentru prima dată în istorie când bugetul de bază depășește pragul simbolic de un trilion de dolari.
Echilibru pe sârmă: Labirintul politic al reconcilierii
Strategia de finanțare se bazează pe un mecanism legislativ delicat. Prima bătălie se va da pentru pachetul de reconciliere de 350 de miliarde de dolari, o sumă de peste două ori mai mare decât cea aprobată anul trecut. Deși teoretic necesită doar o majoritate simplă în Senat, situația în Camera Reprezentanților este critică. Cu o majoritate republicană extrem de fragilă, orice dezertare din rândul conservatorilor fiscali — care privesc cu scepticism creșterea cheltuielilor prin acest proces — poate bloca întregul proiect.
Provocarea este dublă: liderii camerei trebuie să împace aripa dură a partidului cu membrii moderați, care se tem de tăierile compensatorii din programe sociale vitale precum Medicare sau Medicaid. Orice pas greșit în această manevră politică riscă să transforme ambiția Pentagonului într-un eșec legislativ răsunător.
Dilema celor 60 de voturi și spectrul alegerilor
Dacă pachetul de reconciliere pare dificil, bugetul de bază de 1,15 trilioane se confruntă cu un zid aproape insurmontabil în Senat. Aici, pragul de 60 de voturi impune un compromis bipartizan, o misiune aproape imposibilă având în vedere tăierile propuse în sectoarele locuințelor, sănătății publice și asistenței alimentare. Democrații, care cer în mod tradițional paritate între creșterile pentru apărare și cele civile, nu par dispuși să accepte o consolidare militară finanțată prin sacrificarea programelor sociale.
Mai mult, proximitatea alegerilor de la jumătatea mandatului complică și mai mult calendarul. Există un risc real ca negocierile să fie suspendate până în noul an, moment în care echilibrul de forțe din Congres s-ar putea schimba radical, forțând administrația să reia procesul de la zero sau să accepte condiții drastice de la o opoziție posibil întărită.
Modernizarea „pe datorie”: Tehnologia viitorului sub semnul intrebării
Din punct de vedere tehnic, bugetul pentru 2027 depășește chiar și ritmul de înarmare din era Reagan. Propunerea include investiții masive în priorități de ultimă generație: 17,5 miliarde de dolari pentru programul „Golden Dome”, 5 miliarde pentru vânătorul de generația a șasea F-47 și primele fonduri pentru noua clasă de nave de luptă „Trump”.
Totuși, analiștii avertizează asupra unei strategii riscante: „ipotecarea modernizării”. O proporție uriașă de 93% din finanțarea pentru muniții — esențială în contextul tensiunilor globale actuale — depinde de fondurile de reconciliere, care sunt, prin natura lor, temporare. Planurile pe termen lung arată că, după acest vârf de 1,5 trilioane, finanțarea suplimentară va dispărea, lăsând Pentagonul în situația ingrată de a încerca să susțină tehnologii de miliarde cu bugete mult diminuate în anii următori.
Tactica maximalistă și realitatea industriei
Există posibilitatea ca această cifră astronomică să fie, în realitate, o tactică de negociere. Prin adoptarea unei poziții maximaliste de la început, administrația își creează spațiu de manevră pentru a obține un buget final care, deși mai mic decât cererea inițială, ar fi totuși superior oricărei alocări anterioare.
Rămâne însă întrebarea fundamentală: poate industria de apărare să absoarbă și să transforme acești bani în capacitate militară reală într-un timp atât de scurt? Fără o viziune clară asupra sustenabilității post-2027, acest salt bugetar riscă să creeze o „bulă” de modernizare care se va sparge exact când provocările geopolitice vor deveni mai presante.
-
Exclusivacum 2 zileEXCLUSIV: Bomba de sub nori – Fermierii-007 iau Poliția la întrebări: Sunt rachetele antigrindină muniție de război sau doar jucării scumpe pentru „băieții deștepți”?
-
Exclusivacum 4 zileACADEMIA „DUPĂ URECHE”: Cum transformă ANP pușcăria în Vestul Sălbatic, unde legea e un mit și „experiența” e bătutul pe umăr
-
Exclusivacum 5 zileNOAPTEA MINȚII LA IGPR: Cum să pedepsești un polițist care a avut „tupeul” să aplice legea în fața „zeilor” de la Ordine Publică
-
Exclusivacum 4 zileMIRACOLUL DE PAȘTE LA MAI: Cum transformă ministerul munca polițiștilor în economii de lux pe spinarea „prostimii” cu epoleți
-
Featuredacum 2 zileSfidare absolută în Noaptea de Înviere: Un tânăr din Caransebeș a fost prins de două ori la volan, deși avea permisul suspendat
-
Ancheteacum 2 zileSecunde critice la Vâlcea: Doi polițiști, ambii pe nume Ionuț, au smuls un copil din ghearele unei tragedii
-
Exclusivacum 2 zileMILIȚIA ÎN BOXA ACUZAȚILOR: Statul îți dă bani de avocat, dar tot tu rămâi cu buza umflată!
-
Exclusivacum 4 zileOspiciul Antigrindină: Marea „pârjoleală” programată până în 2040 și agenții 007 ai gliei care au demascat mafia norilor!



