„S-a stins lumina la clanuri”. Dosarele cu miros de grajd, coca-cola toxică și doctori de vite cu costume de firmă –pentru mafioții din instituțiile statului din Prahova

Luni, zi nefastă pentru șmecheri: „protectorii” s-au spălat pe mâini

În Prahova, se anunță cod roșu de dosare penale uitate „din greșeală” prin sertarele IPJ Prahova.
Nu pentru că s-au deșteptat brusc domnii polițiști, procurori și judecători. Nu.
Ci pentru că protectorii lor și-ai șmecherilor locali s-au spălat pe mâini. Au întors spatele. Au scos „bănuții lor” la mal (sau „viceversa”?)….și au lăsat băieții de la butoane să se descurce singuri.

Începând de luni, multe „pile” din:

• Poliția Locală Ploiești,
• Poliția Națională,
• Parchet,
• instanțe,
• Primăria Ploiești,
• Consiliul Județean și administrația județeană Prahova,

au aflat o veste simplă:
„De azi, nu mai ținem nimic în brațe. Ce ați făcut, suportați. V-ați crezut prea șmecheri.”

Sertarele IPJ Prahova, bombă cu ceas: de la grajduri de vite la grajduri de dosare

Ani de zile, sertarele unor polițiști de la IPJ Prahova au fost depozit de dosare penale:

• dosare băgate sub teanc,
• dosare plimbate ca „mapa de serviciu”,
• dosare îngropate pentru politicieni, doctori, directori, șefi de la deconcentrate, funcționari, polițiști locali și naționali.

Acum, când „îngerii păzitori” și nașii din umbră s-au retras și nu mai dau telefonul salvator, toate aceste dosare încep să miște, să foșnească, să se ceară la lumină.

Vor deveni, pe rând:

• hazlii, pentru că unele fapte sunt de cascadorii râsului,
• cutremurătoare, pentru că altele miros a mafie, bani, terenuri, falsuri și abuzuri grosolane.

Doctori de vaci, boi cu epoleți și funcționari cu suflet de tabel Excel

Pregătiți-vă: în perioada următoare se ridică cortina peste:

• doctori din instituțiile deconcentrate ale județului Prahova care au ținut în mână soarta fermelor de boi, vaci și bani,
• funcționari din Primăria Ploiești care au semnat cu ochii închiși și mâna întinsă,
• băieți de la Consiliul Județean care au confundat bugetul public cu portofelul personal,
• polițiști locali și naționali care au făcut din uniformă scut pentru clanuri, falsuri si uz de fals, etc,
• procurori și judecători care au jucat reflexul clasic: „nu vedem, nu auzim, nu se poate”.

Dosare cu:

• fals și uz de fals sub semnătură privată,
• combinații la ferme, la terenuri, la „autorizări”,
• „doctori” în animăluțe, dar rezidenți permanenți în grajdul combinațiilor cu bani publici.

Popcorn, cola toxică și spectacol de sirene: noi ne așezăm în față, voi tremurați în culise

Noi ne-am luat deja:

• popcorn,
• o sticlă de Coca-Cola toxică (așa cum am tot scris în dezvăluirile anterioare),
• și ne-am pus pe scaunele din primul rând.

Pentru că ce urmează în Prahova va arăta așa:

• scene de lumini la DNA, Parchet și IPJ,
• șefi cu privirea în pământ,
• funcționari cu mâinile transpirate,
• doamne și domni de prin birouri care nu mai știu dacă să-și șteargă transpiratia sau să-și șteargă conturile.

Cine a râs de „presa de investigații” va râde mai puțin când o să-și vadă numărul de dosar trecut pe citație.

Mafioții care au jucat la dublu-triplu: când te crezi prea deștept pentru propriii tăi protectori

Mesaj pentru cunoscători: de ce s-au deblocat dosarele?

Nu pentru că sistemul s-a trezit moral. Ci pentru că unii dintre protejați au încercat să joace la dublu-triplu:

• au mințit și protectorii,
• au mușcat mâna care i-a ținut în brațe,
• au crezut că pot face combinații și cu un grup, și cu altul, și cu a treia tabără,
• au confundat tăcerea sistemului cu prostia.

Când te crezi prea șmecher și îți bați joc și de cei care te-au salvat de dosare ani la rând, vine ziua în care ți se spune:

„Descurcă-te singur, băiat deștept/fata desteapta. Noi nu mai suntem aici.”

Și atunci se întâmplă ce urmează să vedem:
sertarele se deschid, dosarele ies la aer, iar numele încep să curgă.

Stați aproape. Cine doarme pierde episodul în care Prahova își vede mafia la lumină

Pentru mafioții din poliție, din Parchet, din instanțe, din administrația locală și județeană Prahova:

• vremurile cu „las’ că vorbesc eu la X, la Y, la Z” s-au cam dus,
• cine are dosar „adormit” să-și pregătească perna de beton,
• cine a crezut că „nu i se poate întâmpla tocmai lui” să-și verifice telefonul – nu mai sună nimeni să-l scoată.

Pentru cititori:

• stați aproape,
• ce urmează e important,
• „nici nu știți ce pierdeți” dacă nu urmăriți fiecare episod.

Noi suntem aici, cu pixul, documentele și popcornul.
Ei sunt acolo, cu dosarele care încep, unul câte unul, să explodeze.

După ce în episodul XV am arătat cum IPJ Prahova plătește micii de pe DN1 și folia neagră de la Dedeman, continuăm serialul «Grădinița de cadre» IPJ Prahova cu un nou tablou: de la aerul condiționat de castă la abonamentul de lux pe bani publici.

Familia „abonată” la banul public: Popescu de la Drajna și doamna de la Bătrâni

În prim‑planul noului episod intră comisarul‑șef de poliție Popescu Valentin, șeful Secției de Poliție Rurală nr. 11 Drajna din cadrul IPJ Prahova, și soția sa, Popescu Magdalena, până de curând secretar general al comunei Bătrâni.

Conform informațiilor obținute la nivelul Primăriei Bătrâni și datelor analizate de redacție, schema ar arăta așa:

• Doamna Popescu beneficia de abonament lunar de transport pe ruta Vălenii de Munte – Bătrâni, emis de S.C. Chivaran S.R.L.
• Preț plătit efectiv: doar 50% din valoarea reală a abonamentului.
• Restul de 50% era „rezolvat” la buget: decontat integral din banii comunei Bătrâni, ca și cum ar fi fost plătit 100%.

Altfel spus: jumătate plătea doamna, cealaltă jumătate o plătea prostul colectiv numit „buget local”.

Trafic de influență pe patru roți: când funcția de șef de secție ține loc de portofel

Potrivit surselor din zonă, facilitatea de a plăti doar jumătate din abonament nu a picat din cer pe ruta Vălenii de Munte – Bătrâni.

Există indicii că „reducerea” ar fi venit în considerarea funcției deținute de soț, comisar‑șef Popescu Valentin:

• Șeful SPR 11 Drajna are competență teritorială inclusiv asupra comunei Bătrâni;
• Are atribuții de control asupra operatorilor de transport din zonă, inclusiv asupra S.C. Chivaran S.R.L.

Într‑o țară normală, asta se cheamă conflict de interese și ridică suspiciuni de trafic de influență: operatorul de transport „înțelege” că e sănătos pentru afacere să fie generos cu soția celui care îl controlează.

În Prahova, însă, pare doar încă o zi la serviciu în „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului”.

Imprimanta magică: cum se umflă abonamentul la xerox și se subțiază bugetul local

Partea cu adevărat „artistică” începe la imprimantă.

Conform informațiilor analizate, Popescu Magdalena ar fi procedat astfel:

• Primea abonamentul lunar emis de S.C. Chivaran S.R.L., pe care era trecut prețul real de 100%;
• În fapt, achita doar 50% din valoare;
• Ar fi modificat, cu ajutorul unei imprimante, valoarea înscrisă pe abonament, astfel încât documentul să pară că a fost plătit integral;
• Abonamentele astfel „corectate” erau depuse la compartimentul financiar‑contabil al Primăriei Bătrâni pentru decontare integrală;
• În realitate, doamna Popescu plătise doar jumătate, dar încasa de la buget 100%.

Cu alte cuvinte, un mic laborator de fals în înscrisuri și delapidare la nivel de abonament de transport. Nu e mare afacere ca sumă lunară, dar e perfectă ca schemă:

– ban public,
– document modificat,
– „decont” umflat,
– prejudiciu la buget,
– avantaj personal.

Și, mai ales, funcție publică + soț polițist cu competență în zonă – combinația clasică pentru slăit banul comunal.

Delapidarea la porția mică: puțin câte puțin, lună de lună

Schema nu ar fi fost o întâmplare izolată, ci un mecanism repetat lunar.

Prin acest procedeu, există suspiciunea că:

• au fost încasate fără drept sume de bani din bugetul comunei Bătrâni;
• s‑a creat, prin înscrisuri modificate, aparența unei cheltuieli mai mari decât cea suportată în realitate;
• s‑a produs un prejudiciu constant bugetului local.

Nu vorbim doar de câțiva lei „neînsemnați”. Vorbim de principiu: dacă pentru un simplu funcționar sau cetățean așa ceva înseamnă dosar de fals, uz de fals și delapidare, pentru șefimea de cuplu polițist‑secretar pare să fie tratat ca „facilitate”.

Aici, „abonamentul” nu e doar la transport. Este un posibil abonament la banul public.

Primarul sună trezirea: „Alo, doamna Popescu, ceva nu e în regulă…”

Potrivit informațiilor de la nivelul Primăriei Bătrâni, săptămâna trecută primarul comunei i‑ar fi adus la cunoștință doamnei Popescu Magdalena:

• neregulile constatate cu privire la decontarea abonamentelor de transport,
• diferențele între suma real plătită și suma decontată din buget,
• suspiciunile privind modificarea documentelor.

Reacția doamnei Popescu nu a fost să explice public, să clarifice, să ceară control.

Ci, la scurt timp după discuție, și‑a prezentat demisia din funcția de secretar general al comunei Bătrâni.

Demisia, în acest context, nu e doar un gest administrativ. Este un element cheie pentru înțelegerea situației:

• fie recunoaștere tacită că povestea „abonamentului” nu e tocmai curată,
• fie încercare de evitare a unei proceduri disciplinare sau a unei analize prea adânci în hârtii,
• fie, clasic pentru Prahova, primul pas spre „mutarea” discretă în altă parte.

Indiferent de motiv, momentul demisiei – imediat după confruntarea cu neregulile – nu este o întâmplare. Este un indiciu.

SPR 11 Drajna: când șeful de secție plutește deasupra comunei Bătrâni

Toată această poveste nu poate fi separată de funcția lui Popescu Valentin, șeful Secției de Poliție Rurală nr. 11 Drajna.

Secția are:

• competență teritorială pe mai multe comune, inclusiv Bătrâni,
• atribuții de control și verificare a operatorilor de transport,
• putere de sancționare, de avizare, de „recomandare” și „atenționare”.

În acest context, „abonamentul redus” al soției, oferit de un operator care funcționează pe teritoriul aflat sub umbrela de competență a soțului polițist, nu mai e o simplă reducere.

Devine:

• fie o formă de trafic de influență mascată sub aparența unei „facilități comerciale”,
• fie o complicitate între operator și puterea locală de control,
• fie pur și simplu un troc: liniște și protecție contra favoruri financiare.

Indiferent de varianta exactă, miroase a abuz de funcție.

„Grădinița de cadre” lovește din nou: de la mici pe DN1 la abonamente la xerox

După episodul cu:

• pensionarul de 130 de milioane alergat după micii de pe DN1,
• Năsulea de la Logistic, cu mașinile zombie, folia neagră și aerul condiționat de castă,

IPJ Prahova ne livrează acum, în stil propriu:

• un șef de secție cu soție într‑o poziție cheie în administrația locală,
• un operator de transport „inspirat”,
• un abonament care, la imprimantă, valorează dublu,
• un buget local transformat în pușculiță pentru „reduceri”.

În „Grădinița de cadre” IPJ Prahova, lecțiile par similare:

• la unii – pensii speciale, mic, bere și DN1,
• la alții – abonament, imprimantă și ban public.

Numitorul comun: funcția nu e responsabilitate, e privilegiu.

Concluzie: IPJ Prahova, „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului”, ediția cu abonament

Puse cap la cap, elementele acestui episod:

• soție de șef de secție, secretar general al comunei Bătrâni;
• abonament de transport la S.C. Chivaran S.R.L., plătit doar 50%;
• modificarea valorii abonamentului cu ajutorul unei imprimante, pentru a părea plătit integral;
• decontarea integrală din bugetul local, deși în realitate era suportată doar jumătate din sumă;
• mecanism repetat lunar, cu suspiciuni de fals în înscrisuri și delapidare;
• primar care semnalează neregulile;
• demisia imediată a doamnei Popescu Magdalena după discuția cu primarul;
• funcția lui Popescu Valentin, cu competență de control asupra operatorului de transport și asupra comunei unde se produce „magia”,

conturează încă un tablou perfect pentru ceea ce Incisiv de Prahova a numit deja: Inspectoratul de Protecție al Jmecherului Prahovean.

În timp ce:

• cetățeanul de rând e călcat în picioare pentru un bec ars ori o întârziere la taxă,
• funcționarul mărunt tremură pentru orice greșeală birocratică,

prin birouri se joacă, cu imprimanta în brațe, ruleta banului public.

Serialul «Grădinița de cadre» IPJ Prahova continuă.
Episodul XVI e despre abonamentul la șmecherie. Următoarele episoade, din păcate pentru contribuabil, au material din belșug. (Cristina T.).

Lacrimi pentru buget, tăcere pentru pagubiți

Într-un dosar pe majorarea de „excelență”, argumentele depuse de jandarmi la instanță sunt croite ca să stoarcă lacrimi judecătorului: reclamant de rea‑credință, care „vrea să tâlhărească buzunarul statului”, pericol de „colaps financiar al Statului Român”, nevoie de „echilibru bugetar”.

Într-un document adresat instanței (Inspectoratul de Jandarmi Județean Ilfov, semnat de un „desemnat” inspector‑șef), se susține, negru pe alb, că toate limitările salariale (plafonări) ar fi fost impuse pentru „stabilitatea și sustenabilitatea macroeconomică” și pentru a evita un eventual colaps financiar al statului, în context de criză. Iar acordarea retroactivă a drepturilor de excelență ar pune în pericol „capacitatea statului de a asigura serviciile publice esențiale” și „echilibrul bugetar”.

Frumos, lacrimogen, demn de un serial de la Ministerul de Finanțe. Numai că, în spatele acestui discurs, ce NU se spune judecătorilor este infinit mai important decât ce se plânge pe hârtie.

DGF, analfabetism funcțional: „majorare = spor = plafonare”. Fals.

Primul adevăr nespus în instanță:
Direcția Generală Financiară (DGF) a dat-o în gard ca la carte.

– A confundat natura juridică a majorării de excelență (drept salarial) cu un „spor”,
– a tratat-o ca pe un spor și
– a plafonat-o la nivelul anului 2018, exact ca pe un spor plafonat.

Adică, la nivel tehnic și juridic, DGF a funcționat ca un analfabet funcțional: a pus semnul egal între „majorare” și „spor”, deși legislația și ulterior practica judiciară au arătat clar că majorarea de excelență este un drept salarial și nu este plafonată.

Despre această enormitate nu se suflă o vorbă în motivările „lacrimogene” depuse la dosar. Doar se plânge de lipsa banilor și de condamnarea bugetului la moarte sigură dacă reclamantul își primește drepturile.

După OUG 54/2023, tot nu cer bani. Dar plâng la instanță.

Al doilea adevăr ținut sub preș:
nici după apariția OUG 54/2023 nu s-au cerut fonduri pentru plata și recalcularea corectă a majorării de excelență.

Cu alte cuvinte:
– știau că există problemă,
– exista cadrul pentru a o corecta,
– dar nu au cerut banii necesari, nu au inițiat corectarea sistemică, nu au reparat prejudiciul.

Și acum vin în fața instanței cu povestea ruptă din romanul social: „Reclamantul este de rea‑credință, vrea să jecmănească statul”.

Nu, reclamantul cere ce nu ați avut voi curajul și bunul‑simț să faceți din oficiu: aplicarea corectă a legii și repararea unei pagube salariale întinse la scară de sistem.

Ministerul Muncii, profesor de clasa I pentru „experții” MAI

Al treilea adevăr care nu apare în pledoaria jandarmilor:
a trebuit să vină Ministerul Muncii, în ianuarie 2024, să le explice ca la niște copii repetenți diferența dintre „majorare” și „spor”.

Prin corespondența oficială MAI – Ministerul Muncii (făcută publică), s-a explicat negru pe alb:
– majorarea de excelență NU este spor,
– NU intră la plafonarea de la nivelul anului 2018,
– este un drept salarial distinct, care nu trebuia tăiat și „înghețat”.

A fost nevoie ca Ministerul Muncii să tragă de urechi aparatul central, explicându-le ceea ce un jurist debutant ar fi trebuit să știe: majorare ≠ spor.

Asta nu apare în plângerea „emoțională” către instanță. Acolo, vina este mutată pe reclamant, care ar fi „prea lacom”.

Corespondența ascunsă, ca să fie protejat „excelentul” Grecu

Al patrulea adevăr nespus:
DGF a ascuns pagubiților existența corespondenței cu Ministerul Muncii, tocmai pentru ca anumite persoane să nu fie trase la răspundere.

În special, numele care apare în discuție este Grecu, ținut departe de orice consecință juridică, astfel încât:
– să poată continua să primească grade,
– medalii,
– și, ironic, chiar salariul de excelență, în timp ce mii de oameni erau păgubiți exact la acest capitol.

Norocul miilor de păgubiți a fost apariția explicațiilor publice detaliate ale lui Emil Pașcuț și publicarea pe pagina „Diamantul” a corespondenței ascunse MAI – Ministerul Muncii, care a devoalat:
– incompetența lui Grecu,
– dar și a protectoarei sale, Ioana Dorobanțu, împuternicită secretar general adjunct „doar” din 2018, prezentată în discursul critic ca:
– simbol al incompetenței din MAI (Grecu),
– și simbol al corupției din MAI (Dorobanțu).

Despre aceste lucruri jandarmii nu pomenesc în fața instanței. Dar despre cât de rău le va fi bugetului, da.

Ordinul S7/2018: „imbecilitatea juridică” ținută încă în vigoare

Al cincilea adevăr ascuns judecătorilor:
dovada imbecilității juridice majorare = spor = plafonare la 2018 nu este doar o eroare trecătoare, ci este încă înscrisă în normele interne.

La pct. 22.11 din Ordinul S7/2018, textul incriminat:
– a fost dovedit ca fiind contrar legii prin Decizia nr. 75/2024,
– a fost pulverizat în instanțe prin sute de procese câștigate definitiv de polițiști și cadre militare, activi și rezerviști,

și totuși:
nu a fost eliminat nici până azi.

Cu alte cuvinte, în timp ce instanțele condamnă și corectează, MAI păstrează la sertar norma nelegală. Iar jandarmii vin în fața judecătorului și plâng de mila bugetului, dar nu suflă o vorbă despre faptul că își bazează apărarea pe un text lovit deja de nelegalitate prin jurisprudență constantă.

„Reclamant de rea‑credință”? Cine sunt, de fapt, hoții?

Când știi toate aceste lucruri –
– confruntarea majorare/spor,
– necererea fondurilor după OUG 54/2023,
– urecheala oficială primită de la Ministerul Muncii,
– corespondența ascunsă,
– Ordinul S7/2018 menținut în ciuda deciziilor definitive –

cum ți se mai pare povestea cu „reclamantul de rea‑credință care vrea să tâlhărească buzunarul statului”?

Termenul corect este simplu: vomitivă.

Cine sunt, în realitate, „hoții” și cine sunt victimele?
– reclamantul care cere aplicarea legii și plata unei majorări de excelență neplafonate?
– sau aparatul central care, prin greșeli, complicități și ascunderea adevărului, a păgubit mii de polițiști și cadre militare?

Dacă am vorbi despre moralitate și respectarea legii, textul adresat instanței ar trebui să sune așa:

„Da, onorată instanță, am avut niște oameni profund incompetenți în aparatul central, care ne-au dus într-o direcție greșită și am pagubit astfel o mulțime de polițiști și cadre militare. Ne pare rău și altă dată nu mai facem!
Vă rugăm să admiteți acțiunea reclamantului.”

Asta ar fi poziția unui stat de drept onest. Nu a unui aparat care își protejează propriile greșeli și se ascunde în spatele bugetului.

„Desemnat” șef IJJ: funcție inventată în afara legii?

Și ultima „perla” din documentele depuse la instanță:
actul este semnat de un „desemnat” șef IJJ.

Întrebarea logică pentru orice jurist și orice judecător:
unde, în acte cu putere de lege, apare „desemnarea” ca mod recunoscut de legiuitor de ocupare a unei funcții vacante de conducere și de exercitare legală a competențelor acelei funcții?

– există numire,
– împuternicire,
– delegare,
– dar „desemnarea” aceasta elastică, care dă cu subsemnatul în numele unei funcții de conducere, nu este o formulă consacrată expres în lege.

Adică:
apărarea statului, făcută pentru a bloca drepturi salariale certe, este semnată de cineva a cărui calitate de titular real al funcției este, cel puțin, discutabilă juridic.

Concluzie: cînd aparatul greșește, vinovați devin… cei care cer dreptate

Dosarele pe majorarea de excelență scot la suprafață același tipar:
– greșeli grave, repetate și documentate în aparatul central,
– încercări de mușamalizare prin ascunderea corespondenței,
– menținerea în vigoare a unor texte nelegale,
– și, peste toate, o retorică lacrimogenă în fața instanțelor: reclamantul este lacom, statul este victimă, bugetul plânge.

În realitate, între stat și reclamant, diferența este simplă:
– reclamantul cere aplicarea legii;
– statul cere iertare pentru propriile încălcări de lege, dar fără să le recunoască.

Dacă judecătorul vede întregul tablou – inclusiv ce i s-a ascuns deliberat –, întrebarea nu mai este dacă reclamantul este de rea‑credință, ci cât de multă rea‑credință și incompetență poate tolera instanța din partea celor care pozează în apărători ai bugetului public. (Cerasela N.).