Actualitate
Noile centre de putere
Parlamentul, în mod surprinzător, a ieșit din joc. Puterea judecătorească s-a contractat, invocând și ea starea de urgență. În joc a rămas doar puterea executivă, cu titlu de putere constituțională. Și instituțiile de forță, ca puteri extraconstituționale. Iar puterea executivă s-a împărțit în trei centre. Cel de-al treilea, reprezentat de instituția prezidențială, încearcă din răsputeri să le subordoneze pe celelalte două. Acest talmeș-balmeș amplifică periculos atât consecințele pandemiei, cât și efectele crizei economice. România e în derivă.
Nu scrie niciunde în Constituția României că, în stare de urgență, Parlamentul este dizolvat. De drept, nici nu s-a întâmplat acest lucru. De jure însă, puterea legislativă nu mai există. Mai sunt câțiva senatori și deputați care, în numele celei mai puternice instituții de care poate dispune un stat democratic, fac pantomimă pe paginile lor de Facebook sau, atunci când mai sunt invitați, desigur pe Skype, în platourile televiziunilor de știri. În rest, parlamentarii stau bine-merci acasă ca niște prea cinstitiți pensionari. Ei ar fi putut până acum să se reorganizeze, să se adapteze exigențelor distanțării sociale. Să lucreze intens în regim de online. Să promoveze, să dezbată și să voteze legi. Să pregătească România pentru perioada și mai grea care urmează. Nu s-a întâmplat așa. Astfel încât Legislativul nu face altceva în prezent decât să meargă cu foarte mici abateri în siajul Executivului. Fără un Parlament activ, România încetează de a mai fi un stat democratic.
Puterea reală, puterea totală, puterea de a juca pe tot terenul și, dacă se poate, chiar și în tribune și-a adjudecat-o în urma declarării stării de urgență executivul. Prin natura stării de urgență, poziția centrală în această perioadă îi revine ministrului de Interne, care are puterea de a emite ordonanțe militare. În mod normal, aceste ordonanțe militare vizează organizarea autorităților statului și a populației în acțiunile de combatere a pandemiei. Centralizarea și difuzarea informațiilor destinate opiniei publice. Modificări temporare ale legislației, inclusiv ale legislației în materie penală.
Iar personajul central devine domnul Marcel Vela. Un experimentat politician liberal.
Guvernul României, condus de Ludovic Orban, care este și șeful de partid al domnului Vela, se ocupă de ceea ce numim administrația centrală. El gestionează criza. Ia măsurile pe care nu le poate lua ministrul de Interne în organizarea rezistenței împotriva pandemiei, pentru că despre o contraofensivă nici nu poate fi vorba, gestionează economic o criză care ia proporții însăpimântătoare și, teoretic cel puțin, pregătește măsurile necesare pentru reluarea cât mai grabnică a activității, astfel încât cutremurul economic la care este supusă România să fie scurtat ca durată și ca amplitudine.
Al treilea centru de putere executivă este instituția prezidențială. În mod normal, într-o diviziune cât de cât constituțională a muncii, președintele ar trebui să gestioneze o politică externă proactivă, în primul și în primul rând în plan european, astfel încât România să aibă un cuvânt greu de spus în deciziile care se iau și să poată beneficia măcar la egalitate cu celalte state de avantajele – acelea care mai există – oferite de regimul comunității europene. La acest capitol, din varii motive, care nu-i sunt toate culpabile, domnul Klaus Iohannis a capotat. În consecință, încearcă să compenseze hemoragia de autoritate externă, printr-o tentativă de a dobândi mai multă autoritate internă. Din acest motiv, cu o frecvență din ce în ce mai vizibilă, președintele Klaus Iohannis convoacă la Cotroceni reprezentanți ai Executivului, încercând să creeze impresia că România este condusă de către instituția prezidențială. Ceea ce ratează însă Klaus Iohannis este să ne comunice – și nu într-un limbaj de lemn golit de conținut – ceea ce s-a decis de fiecare dată pe parcursul acestor întâlniri și cu ce beneficii se alege de pe urma lor cetățeanul român. Altfel și acest demers prezidențial din ce în ce mai frecvent rămâne la fel de golit de conținut cum este și activitatea din Legislativ.
Fără pretenția de a deschide o paranteză, ci dimpotrivă, chiar în sensul celor prezentate, mai fac precizarea că la Palatul Victoria a apărut un guvern paralel. Ludovic Orban conduce formal un Executiv pe care îl cunoaștem. Cu bunele și cu relele lui. Cel validat de către Parlament. Informal însă, prin numirea unui mare număr de consilieri, mai mulți cu peste o treime decât în oricare alt Guvern anterior, premierul încearcă să gestioneze România nu atât prin intermediul deținătorilor de portofolii, ci mai cu seamă prin intermediul acestei echipe guvernamentale paralele.
Mai rămâne să adaug că între toate aceste centre de putere alcătuite din lideri și din consilieri, în jurul cărora graviteză numeroase interese politice și de afaceri, există o rivalitate, care crește pe zi ce trece și care de cele mai multe ori se manifestă prin sacrificarea interesului public.
Pe măsură ce statul devine mai labil, în mod paradoxal chiar prin instaurarea stării de urgență, menită teoretic să-l facă mai puternic, pe măsură ce Legislativul și puterea judecătorească s-au retras strategic de pe terenul de luptă, o altă putere, neconstituțională, cea reprzentată de instituțiile de forță, conform principiului vaselor comunicante, tinde să ocupe terenul de joc. Ca să dau doar un singur exemplu, în acest moment s-a legalizat urmărirea în masă a populației, fapt concretizat, dar nerecunoscut public de mai multă vreme. Urmărirea în masă a populației sub un bun pretext, cel al combaterii epidemiei, prin identificarea contactelor pe care le au cei contaminați cu coronavirus, nu va începe și nu se va sfârși – de altfel nici nu a început în acest fel – cu lupta împotriva pandemiei. Ea se va extinde și în direcția luptelor și rivalităților politice. Și nu mai puțin ea va afecta poate ireparabil libertatea de expresie.
Am pus degetul pe rană. Disprețul dovedit de autorități, de toate autoritățile pe care le-am enumerat mai sus, în raport cu presa ca instrument de materializare a dreptului cetățeanului la informație a atins cote maxime. Casele de presă se prăbușesc, fiind primele instituții lovite de criza financiară, ziariștii își văd veniturile și așa prea mici amenințate, presa moare sub ochii noștri, începând cu presa din comunitățile locale, iar ziariștii au acces din ce în ce mai greu la informații valide. Acestea sunt filtrate, sunt cenzurate și diirjate în sistem preferențial și clientelar. Ca să nu mai spun de faptul că niciodată, când vine vorba de echipamente de protecție, nicio autoritate a statului și niciun om politic nu își pune problema pericolelor la care se expun în absența acestora ziariștii de teren.
Noile centre de putere nu se înșurubează pentru o veșnicie. Dar atâta timp cât se înșurubează, dacă acționează malefic și nu benefic, dacă nu sunt controlate de celelalte puteri ale statului și de presă, ca expresie a vigilenței opiniei publice, vor produce un mai mare rău României decât pandemia și criza economică. Pentru că ele pot instaura o criză sistemică, care în circumstanțele date și ținând cont de de pedigree-ul României, ar putea să pună capăt democrației. Sau să determine democrația să-și ia o pauză atât de mare, încât până și câinele de pază va sfârși printr-un schelălăit.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Noua arhitectură a apărării SUA: De la scutul „Golden Dome” la revoluția sistemelor autonome
Modernizarea arsenalului defensiv american trece printr-o fază de transformare profundă, în care noile tehnologii digitale și tacticile de război cibernetic sunt integrate rapid în structurile de comandă. Eforturile actuale vizează atât securizarea infrastructurilor critice existente, cât și crearea unei noi forțe dedicate războiului autonom, cu scopul de a menține superioritatea pe câmpul de luptă al viitorului.
Scutul „Golden Dome” își securizează perimetrul cibernetic
Forța operativă JTF-Gold, creată de Comandamentul de Nord al SUA (NORTHCOM), a primit misiuni critice extinse pentru a gestiona complexitatea apărării aeriene și antirachetă „Golden Dome”. Recent, această structură a fost însărcinată cu dezvoltarea unor capabilități robuste de apărare cibernetică. Această nouă direcție strategică este concepută exclusiv pentru a proteja activele „Golden Dome” împotriva atacurilor inamice, eliminând orice componentă ofensivă din spectrul acțiunilor sale.
Înființată la începutul acestui an pentru a prelua și optimiza responsabilitățile fostului Comandament Component pentru Apărare Antirachetă Integrată, JTF-Gold se află în plin proces de definire a rolurilor. Cu un personal de aproximativ 100 de membri, unitatea supraveghează deja siturile operaționale, precum cel de la Fort Story, și organizează sesiuni intense de planificare pentru a delimita clar responsabilitățile operaționale între centrele de comandă din Colorado și Florida.
AUTOWARCOM: Pasul către supremația autonomă
În paralel cu întărirea scutului antirachetă, Pentagonul accelerează implementarea unei strategii ambițioase de integrare a sistemelor autonome și robotice. În cadrul recentei conferințe anuale a Asociației Armatei SUA, liderii militari și civili au prezentat planurile pentru înființarea „Autonomous Warfare Command” (AUTOWARCOM). Această nouă structură este concepută să opereze cu autorități extinse, similare celor ale forțelor armate tradiționale, pentru a scala rapid tehnologiile autonome în rândul tuturor forțelor întrunite.
Pentru a facilita această tranziție, Departamentul Apărării a demarat deja „Proiectul Agincourt”, o inițiativă umbrelă menită să coordoneze eforturile tehnologice în domeniu. De asemenea, Grupul de Lucru Autonom de Apărare (DAWG), creat inițial pentru stimularea producției de drone, a fost integrat sub o nouă forță operativă specializată în cadrul Comandamentului pentru Operațiuni Speciale (SOCOM), asigurând astfel continuitatea inovației.
Investiții masive și provocări legislative
Transformarea radicală a capabilităților militare necesită resurse financiare considerabile. Pentagonul a avansat planuri de alocare a aproape 55 de miliarde de dolari pentru eforturile de dezvoltare a sistemelor autonome. Această investiție, descrisă drept una generațională, este văzută ca un element esențial pentru a schimba paradigma tehnologică a departamentului.
Cu toate acestea, succesul acestui proiect depinde critic de aprobarea Congresului SUA. Deși climatul politic complică procesul legislativ, liderii apărării insistă că finanțarea este imperativă pentru a reacționa la schimbările rapide din mediul global de securitate. Într-un context în care inovația trebuie să țină pasul cu necesitățile combatanților, oficialii militari subliniază că investițiile făcute acum vor avea un impact decisiv pentru deceniile care vor urma.
Actualitate
Trei sisteme noi, trei răspunsuri la amenințările de pe câmpul de luptă
Israel Aerospace Industries (IAI) a prezentat la conferința anuală AUSA trei sisteme noi, construite în jurul unor tehnologii existente, dar adaptate la amenințările emergente. Printre acestea se numără un radar mobil montat pe un aerostat, un interceptor antidronă fără încărcătură explozivă și o dronă înarmată cu o mitralieră M250, dezvoltată împreună cu Sig Sauer.
Radarul Point@Air: un aerostat care nu rămâne pe loc
Sistemul Point@Air combină un aerostat — o platformă de tip balon sau dirijabil — cu un radar cu antenă activă cu baleiaj electronic. Potrivit lui Dror Bar, vicepreședinte executiv al IAI și director general al Elta Systems, radarul poate detecta o gamă largă de ținte: de la avioane de vânătoare și drone de mari dimensiuni până la rachete de croazieră și ținte maritime.
Aerostatele sunt folosite de multă vreme pentru supraveghere, însă infrastructura lor statică le poate face vulnerabile la atacuri cu drone. Point@Air este conceput să funcționeze fără infrastructură fixă și să poată fi mutat într-o nouă locație în câteva ore. Platforma are aproximativ 70 de metri lungime.
Mobilitatea ar putea reduce riscul ca adversarii să localizeze aerostatul și să-l atace cu drone kamikaze. Bar a invocat experiența recentă a Israelului, unde Hezbollah a vizat un aerostat de mari dimensiuni din nordul țării. El a descris un scenariu în care sistemul este strâns la lăsarea serii și mutat pe un alt deal, astfel încât să nu mai fie în aceeași poziție dimineața.
IAI vede posibile utilizări ale sistemului atât în misiuni de securitate internă, cât și pentru Comandamentul Central al SUA și alte comandamente militare. Tehnologia de bază este dezvoltată, însă Point@Air se află încă în faza de demonstrație. IAI lucrează cu compania americană TCOM pentru ajustarea dimensiunilor și configurației platformei. TCOM este principalul contractant pentru platformele aerostatice ale Armatei SUA.
HawkGuard: interceptare fără explozibili
IAI a prezentat la AUSA și sistemul HawkGuard, destinat combaterii dronelor. Bar a descris apărarea antidronă drept una dintre cele mai dificile provocări pentru companiile din domeniul apărării, aflate în căutarea unor interceptori cu costuri foarte reduse.
HawkGuard folosește un interceptor inert, echipat cu o plasă în locul unui focos exploziv. Radarul și senzorii optici contribuie la ghidarea interceptorului către țintă, într-un sistem pe care Bar l-a descris drept unul cu buclă închisă. Absența explozibililor ar putea face soluția potrivită pentru zone populate sau pentru protejarea unor obiective sensibile, precum instalațiile care depozitează combustibil ori materiale explozive.
Potrivit lui Bar, sistemul a fost testat pe scară largă împotriva mai multor tipuri de amenințări și este deja utilizat de câțiva clienți. El poate intercepta mai multe categorii de drone, inclusiv aparate care nu folosesc legături de comunicații. Sistemul combină radarul, senzorii electro-optici și tehnologia de comandă și control pentru detectarea, urmărirea și ghidarea interceptorului.
HawkGuard are o rază de acțiune relativ scurtă, însă IAI nu a făcut publică distanța exactă. Compania îl consideră un nivel suplimentar de apărare, nu o soluție independentă. Bar a subliniat că experiența războiului din Ucraina arată că nu există un singur sistem capabil să neutralizeze toate dronele. IAI estimează că HawkGuard ar putea avea potențial și în America de Nord, inclusiv pentru protejarea bazelor militare americane.
Fire Storm 250: dronă echipată cu mitralieră
Al treilea sistem, Fire Storm 250, a fost dezvoltat de IAI împreună cu Sig Sauer. Este o configurație tactică a dronei APUS, echipată cu o stație de armament telecomandată Microlight (RCWS) produsă de Sig Sauer și cu o mitralieră M250.
Companiile au anunțat finalizarea unui test de tragere în care drona a rămas în zbor deasupra unui câmp de luptă simulat și a deschis focul asupra unor ținte. Potrivit comunicatului comun, tragerile au fost efectuate de la distanțe și altitudini diferite, pentru a demonstra flexibilitatea operațională, siguranța integrată și precizia sistemului în condiții variate.
Nu a fost precizată cantitatea de muniție pe care drona o poate transporta. Sistemul folosește un motor cu ardere internă, compatibil cu mai multe tipuri de combustibil și realimentabil în teren cu combustibili disponibili în mod obișnuit. Astfel, el nu depinde de cicluri îndelungate de încărcare a bateriilor sau de infrastructură specializată.
Potrivit companiilor, testul a demonstrat capacitatea dronei de a combina supravegherea aeriană, identificarea țintelor și utilizarea precisă a armamentului într-un scenariu realist. Reprezentanții IAI au prezentat integrarea armelor cu aeronavele fără echipaj drept o direcție cu potențial operațional, iar viitoarele sisteme fără pilot ar urma să îmbine mai eficient senzorii, luarea deciziilor și acțiunea în mediul de luptă.
Sig Sauer a evidențiat, la rândul său, caracterul alimentat cu bandă al mitralierei M250 și avantajele sale în privința razei de acțiune și a greutății față de sisteme mai vechi. Potrivit companiei, reducerea greutății poate aduce beneficii la nivelul echipei de infanterie și poate facilita integrarea armamentului pe drone.
Actualitate
Drone, sisteme antiaeriene și vehicule electrice: imagini din prima zi a expoziției AUSA 2026
Companii internaționale din industria de apărare au adus la Centrul de Convenții Walter E. Washington, din centrul capitalei americane, o gamă variată de vehicule aeriene și terestre pentru ediția din acest an a conferinței Asociației Armatei SUA.
Cel mai mare târg anual de profil din Statele Unite atrage mii de participanți. La ediția din 2026, exponatele includ numeroase drone și tehnologii anti-drone, alături de echipamente militare de mari dimensiuni. Iată câteva dintre momentele surprinse în prima zi a expoziției.
Un câine de asistență întâmpină vizitatorii
Patriot, câine aflat în pregătire pentru a fi repartizat unui veteran rănit după încheierea antrenamentului, îi întâmpină pe participanți în fața standului Shield AI.
Brawlr: lansator reconfigurabil pentru apărare antiaeriană
Sierra Nevada a prezentat sistemul de apărare antiaeriană Brawlr — lansator reconfigurabil de armament, cu mecanism rotativ pe baterii. Expoziția a inclus atât sistemul, cât și o muniție prezentată în detaliu.
Vehicule electrice și muniție de artilerie
Oshkosh a expus un vehicul electric Joint Light Tactical Vehicle. Hanwha Defense USA a prezentat, la rândul său, proiectile de artilerie de 155 mm.
Supraveghere și drone cu decolare verticală
AEO Night Hawk Systems a adus un ansamblu de supraveghere ale cărui senzori urmăreau persoanele aflate în apropiere pe podeaua expoziției.
Deasupra vizitatorilor a fost suspendată și aeronava fără pilot VAPOR, produsă de AeroVironment. Sistemul este un elicopter fără pilot, cu un singur rotor, propulsie complet electrică și decolare și aterizare verticală.
Anvelope pentru Lună și optică pentru arme
Goodyear a expus o anvelopă robustă, cu un design neobișnuit, destinată explorării lunare.
Standul Colt Optics a atras numeroși participanți, care au privit un panou cu zeci de puști de asalt echipate cu sisteme optice specializate.
-
Exclusivacum 4 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 2 zileBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum o ziI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 3 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a XI‑a –„ANTI-GRINDINĂ” CU DOSAR PENAL. Când norii sunt proști, îi păcălește… SNACP-ul. Când sunt deștepți, se duce DNA-ul peste ei.




