(Preluare Inpolitics):

Vlad Voiculescu, despre colaborarea tatălui său cu Securitatea:” Tata nu e perfect, a făcut greșeli”. Spusă după ce s-a aflat că tatăl unei tinere speranțe a politicii își turna vecinii, colegii și prietenii la Securitate că ascultă posturi neprincipiale ori că sunt în relații prea strînse cu Dumnezeu. Și mai spune liderul PLUS că odraslele nu sunt răspunzătoare de păcatele părinților, ceea ce e foarte corect. Doar că nu ne spune ce e de făcut cu odraslele păcătoase ale păcătoșilor, iar la PLUS asta pare să devină o regulă.
„De câteva zile, pe câteva grupuri de whatsapp umblă un document. Este o decizie a unei instanțe de judecată care constată calitatea de colaborator al Securității a tatălui meu. E din 2014 si a fost mereu disponibila pe net. Probabil că o păstrau pentru mai târziu, dar acum că a apucat să circule, va apărea probabil în câteva minute pe wall-ul dumneavoastră”, a scris Vlad Voiculescu deunăzi, pe Facebook.
„Sunt deja câțiva ani de când greșeli sau păcate vechi ale unor membri ai familiei mele sunt scoase la suprafață și arătate lumii, la pachet cîteodată cu mizerii și minciuni fără sfîrșit. Toate din cauza mea și a implicării mele. Toate pentru a demonstra că “toți sunt/suntem la fel” și pentru a fi folosite ca intimidare. Ei, bine, nu. Nu suntem toți la fel. Vorbesc în numele meu”, a mai scris Voiculescu.
Disputele sunt aprige în mediile de presă și virtuale: unii sunt de acord cu apărarea lui Voiculescu, privind separarea morală a copiilor de părinți, alții îl critică tăios, pe principiul ”ce se naște din pisică șoareci mănîncă”.
Greu de spus care tabără e mai ancorată în realitate, sigur e, însă, că în jurul lui Vlad Voiculescu și al partidului său se petrec lucruri cam dubioase pe subiect, și nu de ieri, de azi.
Nu o să reamintim cum PLUS a fost înființat de oameni apropiați de fosta Securitate, un certificat de naștere cam neortodox pentru un partid care vizează reforme morale ale nației.
Dar o să amintim unele scandaluri interesante.
Cum ar fi cel din august anul trecut, cînd Vlad Voiculescu a cerut introducerea în protocolul alianței 2020 a unei prevederi conform căreia cei care semnaseră ca minori angajamente cu Securitatea să nu fie supuși rigorilor criteriilor de integritate stabilite de cele două partide. Între care criteriul extrem de important conform căruia cei care semnaseră cu Secu să nu poată fi desemnați candidați în alegeri.
La vremea respectivă, nu doar opinia publică, ci și membri ai celor două partide își manifestaseră nedumerirea vizavi de această ”clemență”: dacă ai semnat pactul cu diavolul de mai tînăr ești mai puțin culpabil?
Mai ales că Dan Barna, după desemnarea drept candidat prezidențial, anunțase tăios că Alianța va avea „zero toleranță față de colaboratorii Securității”.
”Colegii de la PLUS au ținut morțiș ca aceasta condiție să nu îi vizeze pe cei care semnaseră angajamentul când erau minori. La prima vedere nu e un capăt de lume. În realitate însă, avem o mare problemă, mai ales că unii ne acuză, și pe noi dar și pe cei de la PLUS, că suntem partidul securiștilor. Întrebarea mea acum este: suntem? Am impresia că cei de la PLUS au un interes aici, ceea ce mă nemulțumește profund. Pe cine protejează? Nu vedeți aici o problemă? Cel care a semnat angajament cu securitatea când era minor și a continuat colaborarea când a devenit major e ok pentru a fi desemnat candidat din partea USR PLUS?” scria pe Facebook deputatul USR Stelian Ion.
Misterioasa introducere a amendamentului nu era întîmplătoare: cu cîteva zile înainte, în iulie, Klaus Iohannis promulgase o modificare legislativă a OUG nr. 24 din 5 martie 2008 privind accesul la dosarul de Securitate, în sensul că:
„Persoanele care candidează, au fost alese sau au fost numite în una dintre demnităţile ori funcţiile prevăzute la art. 3, cu excepţia celor care la data de 22 decembrie 1989 nu împliniseră vârsta de 16 ani, fac o declaraţie pe propria răspundere, conform modelului prevăzut în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, în sensul că au avut sau nu calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia. Verificarea calităţii de lucrător al Securităţii ori de colaborator al acesteia se face din oficiu pentru persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile ori în funcţiile prevăzute la art. 3, inclusiv pentru cele aflate în exerciţiul respectivelor demnităţi ori funcţii la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”
O prevedere care redeschidea posibilitatea verificării unor demnitari chiar dacă aceștia fuseseră deja supuși unor cercetări de către CNSAS și primiseră certificat de bună purtare.
De aici, următoarea problemă: noua legislație îi face scăpați pe cei care sunt născuți după 1973 și au colaborat cu Securitatea. Dar nu și proiectul inițial de protocolal alianței 2020, care nu făcea diferențe.
Introducînd prevederea cu turnătorii minori, Vlad Voiculescu a vrut, în mod categoric, să protejeze pe cineva care se încadra în prevederile criteriilor de integritate.
Pînă zilele trecute, se putea specula că a fost ales el să promoveze modificarea regulilor pentru că e deasupra bănuielilor, fiind născut în 1983.
De acum, se mai adaugă una: ca fiu de colaborator al Securității cu acte în regulă, era încă și mai potrivit pentru ”misiune”.
Nu e mult de cînd unul dintre liderii alianței USR-PLUS, Cristian Ghinea, dădea de pămînt cu Tăriceanu pentru vina de a fi fost fiul (vitreg) al unui turnător la Securitate. În cazul Voiculescu, Ghinea tace mîlc. Ca de obicei, turnătorii ”noștri” sunt mai onești decît ”ai lor”.
Confruntat, anul trecut, cu acuzații publice privind cam multele legături dintre oameni ai partidului său – cu el însuși în frunte – și fosta Securitate, Dacian Cioloș declarase public că „Având în vedere cât de mulți români au colaborat sau au lucrat cu Securitatea, sigur se poate demonstra că există cel puțin o legătură între oricare dintre noi și Securitate”.
Din nefericire pentru el și al său partid, trecerea timpului nu face decît să confirme legături, directe ori ba, în special între liderii PLUS și poliția politică din comunism