Competițiile deschid ușa, însă nu garantează comenzile viitoare

Pentagonul încearcă să majoreze producția de drone aeriene și să consolideze industria americană, însă oficialii militari și reprezentanții companiilor sunt împărțiți în privința unei întrebări esențiale: poate strategia actuală să asigure cererea constantă de care producătorii au nevoie pentru a investi și a-și extinde capacitățile?

„Vedem multe semnale încurajatoare, dar vrem să vedem concret ce urmează. Avem nevoie de o cerere susținută și normalizată”, a declarat James Slider, directorul general al Performance Drone Works. În opinia sa, un contract care ar presupune livrarea a 1.000 de drone pe lună, timp de un an, ar reprezenta un nivel solid și previzibil al cererii.

Pentagonul a creat mai multe surse de finanțare și competiții de achiziție pentru a stimula dezvoltarea dronelor și extinderea producției. Aceste inițiative nu oferă însă neapărat garanții privind comenzile pe termen lung. Pentru industrie, lipsa certitudinii că vor urma contracte suplimentare poate submina obiectivul de a construi o capacitate de producție internă durabilă.

Armata SUA, cel mai mare cumpărător individual de drone mici, încearcă în mod deliberat să determine companiile să investească în producția americană. Oficialii recunosc însă că producătorii ezită să facă acest pas fără o perspectivă mai clară asupra comenzilor viitoare.

Jon Strzelec, responsabil pentru producția avansată de drone mici în cadrul Comandamentului pentru Materiale al Armatei, a spus că Pentagonul încearcă să creeze artificial semnale de cerere pentru a impulsiona piața. Companiile, a explicat el, susțin că volumul comenzilor nu este suficient pentru a justifica investițiile necesare în lanțurile de aprovizionare interne.

Planuri ambițioase, dar finanțarea rămâne incertă

Efortul de achiziție a dronelor mici și ieftine nu a început odată cu administrația actuală. În timpul administrației Biden, Pentagonul a lansat inițiativa Replicator, menită să procure rapid mii de drone cu cost redus, considerate consumabile, pentru a pregăti armata în eventualitatea unui conflict cu China.

În ultimul an și jumătate, ritmul acestor eforturi s-a accelerat. Pentagonul a lansat noi programe de achiziție, și-a reorganizat coordonarea inițiativelor de război autonom și a solicitat miliarde de dolari pentru cumpărarea de drone.

La mijlocul lui 2025, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a lansat inițiativa „Drone Dominance”. Planul prevede creșterea producției de sisteme aeriene fără pilot, reducerea obstacolelor birocratice care limitează utilizarea acestora de către militari și dotarea fiecărei grupe a Armatei cu drone mici de atac, cu o singură utilizare, până la sfârșitul anului fiscal 2026.

Între timp, Pentagonul și-a reorganizat conducerea responsabilă de sistemele autonome. Hegseth a cerut aprobarea Congresului pentru înființarea unui comandament de patru stele dedicat războiului autonom, AUTOWARCOM. Inițiativa Replicator a fost redenumită Defense Autonomous Warfare Group (DAWG), apoi integrată în Task Force Autonomous Warfare.

Pentagonul a prevăzut aproape 55 de miliarde de dolari pentru această inițiativă în propunerea de buget pentru anul fiscal 2027. Cea mai mare parte a sumei a fost însă solicitată printr-un pachet legislativ de reconciliere, iar aprobarea sa rămâne incertă. Congresul analizează finanțarea, în timp ce Departamentul Apărării ia în calcul modificarea cererii sale bugetare de bază.

„Drone Dominance” promite oportunități repetate, nu continuitate

Programul „Drone Dominance” ilustrează cel mai bine abordarea Pentagonului. Acesta organizează competiții succesive, în care companiile pot câștiga contracte mai mici, care ar urma să însumeze un miliard de dolari în doi ani. Un clasament public urmărește participanții, numărul dronelor comandate și stadiul livrărilor raportate.

În prima rundă, Pentagonul a selectat 11 companii pentru livrarea a 30.000 de drone, prin comenzi inițiale și suplimentare. Farage Precision a primit o comandă pentru 1.520 de aparate, iar Neros, una dintre companiile aflate în partea superioară a clasamentului, a fost selectată pentru 4.960.

În a doua rundă, dronele au fost împărțite în două categorii: sisteme potrivite pentru lovituri la distanță mare și sisteme destinate luptelor la mică distanță. Pentagonul a selectat cinci companii pentru fiecare categorie și a atribuit contracte pentru câte 30.000 de drone în fiecare dintre ele.

Aceste contracte nu garantează însă comenzi ulterioare. Producătorii se pot trezi astfel fără angajamente care să le permită menținerea ritmului de producție după încheierea contractelor inițiale.

Andrew Evans, directorul Biroului de strategie și transformare din cadrul structurii de informații a Statului Major al Armatei, a descris problema drept o provocare economică majoră. Pentagonul încearcă să valorifice capacitățile industriale existente în SUA, dar și să mențină liniile de producție funcționale în perioadele în care cererea scade.

„Provocarea pentru conducerea noastră este să găsească o modalitate de a stimula industria să construiască, chiar dacă perioadele de comandă sunt intermitente”, a spus Evans.

Industria cere comenzi constante, nu competiții fără sfârșit

Companiile nu interpretează în același fel semnalele venite de la Pentagon. Unele văd o cerere în creștere în mai multe ramuri ale guvernului, în timp ce altele pun sub semnul întrebării capacitatea acesteia de a se transforma în comenzi regulate.

Callan Carpenter, director comercial al Skydio, a afirmat că semnalul administrației este clar și că cererea nu vine doar din partea Departamentului Apărării. Potrivit lui, există oportunități și în cadrul Departamentului pentru Securitate Internă și al altor agenții civile federale.

Alți reprezentanți ai industriei au atras atenția asupra dimensiunii reduse a unor achiziții, a competițiilor repetate și a incertitudinii bugetare. Fondurile anuale nu au fost încă aprobate de Congres și nici nu apar neapărat în proiecțiile bugetare pentru anii următori.

John Burer, directorul general al organizației industriale American Center for Manufacturing & Innovation, a spus că producătorii au nevoie de încredere că vor câștiga contracte suficient de mari și vor putea produce la scară înainte de a angaja capital substanțial. Testarea și demonstrațiile sunt utile, a adăugat el, dar extinderea producției necesită o abordare diferită, concentrată și pe costuri.

Chad Chasteen, director principal și coordonator pentru dezvoltarea afacerilor cu Armata la AV, a avertizat că organizarea continuă de competiții, fără menținerea aceleiași soluții mai mult de un an sau doi, poate destabiliza lanțurile de aprovizionare. Competițiile succesive, a spus el, trebuie urmate de un număr comparabil de contracte și comenzi.

„Fără cerere, nu există ofertă”, a afirmat Chasteen. „Competiția continuă nu înseamnă să ceri permanent industriei documente de prezentare. Trebuie să existe atribuiri și comenzi constante.”

Cele 55 de miliarde de dolari, un test decisiv pentru industrie

James Slider, directorul Performance Drone Works, a transmis un avertisment similar: fără angajamente mai puternice privind cererea pe termen lung, este puțin probabil ca sectorul să atragă mult mai multe investiții de capital privat.

O parte a incertitudinii este legată de pachetul de finanțare de 55 de miliarde de dolari propus pentru DAWG, care este blocat în Congres. Dacă Pentagonul și legislatorii vor găsi o modalitate de a asigura finanțarea la acest nivel — inclusiv prin bugetul de bază —, rezultatul ar putea constitui un semnal puternic pentru producători.

„Să vedem că fondurile DAWG ajung efectiv la programe ar fi foarte încurajator”, a spus Slider. În prezent, a adăugat el, unii consideră că finanțarea va fi acordată cu siguranță, iar alții cred contrariul.

Miza depășește rezultatul competițiilor individuale: capacitatea Pentagonului de a transforma promisiunile de achiziție în comenzi regulate ar putea decide dacă SUA vor reuși să construiască o industrie internă de drone capabilă să producă la scară.

După ani de experimente fragmentare, Statele Unite își intensifică eforturile pentru a-și dezvolta capacitățile militare în spațiul dintre Pământ și Lună. Forța Spațială americană pregătește achiziția rapidă de tehnologii comerciale și sisteme autonome, cu obiectivul de a pune la dispoziție capabilități operaționale până la sfârșitul anului fiscal 2029.

De la subiect marginal la domeniu de luptă

La începutul anului, discuțiile despre spațiul cislunar erau descurajate în interiorul instituției, a declarat generalul-maior Stephen Purdy, responsabilul Forței Spațiale pentru achizițiile de programe avansate. Între timp, tema a ajuns în prim-planul dezbaterilor publice, iar conducerea militară americană o tratează tot mai clar ca pe un posibil domeniu de confruntare.

Pe 20 octombrie, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a avertizat că statele care vor controla zonele submarine și spațiul cislunar vor putea influența decisiv conflictele viitoare. Purdy a explicat că accelerarea eforturilor americane are o motivație directă: China avansează în acest domeniu, în timp ce Statele Unite au acordat până acum mai puțină atenție regiunii.

Progresele Chinei alimentează îngrijorările

Un proiect chinez recent a atras atenția specialiștilor: lansarea a 30 de nanosateliți CubeSat pe o orbită foarte eliptică, în apropierea unuia dintre punctele Lagrange ale sistemului Pământ–Lună, precum și pe o orbită circulară în jurul Lunii. Beijingul a prezentat inițiativa drept un experiment științific, însă experți în domeniu consideră că sistemul ar putea contribui la supravegherea spațiului cislunar.

În Statele Unite, instituții de cercetare precum Laboratorul de Cercetare al Forțelor Aeriene, SpaceWERX și DARPA au experimentat deja cu tehnologii destinate acestei regiuni. Până de curând, însă, activitatea lor s-a desfășurat fără un sprijin consistent din partea întregului aparat de apărare, concentrat în principal asupra operațiunilor militare din apropierea Pământului.

Două solicitări către industrie, cu accent pe soluții gata de utilizare

Forța Spațială intenționează să publice în curând două cereri de informații adresate companiilor. Prima va viza tehnologii comerciale utilizabile în misiuni cislunare de bază, inclusiv pentru supravegherea și monitorizarea activităților spațiale, precum și pentru poziționare, navigație și sincronizare.

Mesajul transmis industriei este că armata nu caută proiecte de cercetare îndelungate și nici nu intenționează să aloce sume mari pentru dezvoltarea unor sisteme de la zero. Prioritatea o reprezintă echipamentele comerciale deja disponibile sau aproape de comercializare, susținute de rezultate concrete și însoțite de software care necesită intervenții limitate. Sistemele de la sol trebuie incluse de la început într-o rețea integrată, nu tratate ca o componentă secundară.

A doua solicitare va căuta soluții de inteligență artificială și operare autonomă pentru navele spațiale care vor funcționa între Pământ și Lună. Obiectivul este ca acestea să poată detecta și gestiona defecțiuni, să proceseze datele colectate de senzori și să-și adapteze misiunile pe măsură ce se schimbă condițiile.

Autonomia, o necesitate într-un mediu dificil

Operațiunile cislunare sunt deosebit de complexe, a explicat Purdy. Distanțele și condițiile din regiune fac dificilă supravegherea permanentă de la sol, astfel că navele spațiale trebuie să poată lua decizii și să gestioneze probleme fără intervenția constantă a operatorilor.

Forța Spațială urmărește să introducă aceste capabilități până în trimestrul al patrulea al anului fiscal 2029, mizând pe tehnologii care pot fi livrate rapid, nu pe sisteme aflate la începutul unui ciclu amplu de dezvoltare.

Plan comun cu NASA, nu infrastructuri paralele

Pentru coordonarea efortului, Departamentul Apărării pregătește grupuri de lucru interinstituționale dedicate politicilor privind spațiul cislunar. Forța Spațială colaborează, totodată, cu NASA pentru armonizarea planurilor de infrastructură și evitarea construirii unor sisteme separate care să îndeplinească aceleași funcții.

Biroul de Coordonare Cislunară, înființat în luna mai, contribuie la definirea nevoilor și la transmiterea unor semnale mai clare către industrie. Rolul său nu este să conducă toate operațiunile din regiune, ci să sprijine efortul mai amplu al Forței Spațiale. Stabilirea cerințelor și achiziția capabilităților rămân în responsabilitatea structurilor specializate ale serviciului.

Planul cislunar aflat în pregătire va include strategii pentru domenii precum măsurarea timpului lunar, supravegherea spațiului și comunicațiile.

Finanțare limitată pentru nevoi urgente

Biroul a întocmit și o listă de cerințe urgente, dar nefinanțate, pentru operațiunile cislunare. Unele dintre probleme ar putea fi rezolvate cu sume relativ mici, inclusiv prin conectarea antenelor existente și îmbunătățirea fluxului de date către operatorii de la sol.

Chiar dacă, raportate la bugetele spațiale, aceste cheltuieli ar fi modeste, lipsa finanțării a întârziat soluționarea unor nevoi elementare. Noua listă stabilește prioritățile și urmărește să transforme planurile în sprijin concret pentru echipele care încearcă să construiască infrastructura necesară.

Gigantul din sectorul tehnologiei federale, General Dynamics Information Technology (GDIT), traversează o etapă de transformare majoră, anunțând numirea unei veterane a companiei în funcția de președinte. Începând cu data de 3 noiembrie, Amy Johnson va prelua frâiele organizației, marcând un nou capitol în strategia de dezvoltare a acestei entități esențiale pentru infrastructura digitală a statului.

O tranziție orchestrată la nivel înalt

Această schimbare vine pe fondul plecării lui Amy Gilliland, care a ocupat poziția de președinte timp de aproape un deceniu. În perioada de tranziție, rolul a fost exercitat interimar de către Paul Nedzbala. Conducerea grupului General Dynamics și-a exprimat încrederea deplină în noua numire, subliniind capacitatea demonstrată a lui Johnson de a gestiona echipe în contexte extrem de complexe și de a oferi soluții tehnice sofisticate pentru clienții din sectorul public și militar. Se mizează pe leadership-ul său dinamic, rigoarea operațională și alinierea profundă la cultura organizațională a companiei pentru a genera valoare sustenabilă pe termen lung.

O carieră construită pe expertiză tehnică solidă

Amy Johnson nu este o figură nouă în cadrul grupului, având un parcurs remarcabil de 27 de ani în cadrul General Dynamics Mission Systems. Ultima sa funcție, cea de vicepreședinte și manager general pentru divizia de Spațiu, Cibernetică și Inteligență, i-a oferit o perspectivă vastă asupra provocărilor tehnologice actuale. Experiența sa extinsă acoperă domenii critice precum securitatea cibernetică, electronica de apărare și sistemele complexe de spionaj și supraveghere, pregătind-o temeinic pentru responsabilitățile noului rol de la vârful GDIT.

Un pilon al securității și eficienței federale

Poziționată ca unul dintre cei mai importanți jucători pe piața IT-ului federal, GDIT constituie un partener strategic pentru agențiile guvernamentale și pentru sectorul militar. Compania livrează instrumente critice de software, rețelistică și securitate cibernetică, facilitând comunicații securizate și operațiuni complexe de monitorizare a amenințărilor. În noul său mandat, Amy Johnson va coordona eforturile companiei de a rămâne în avangarda inovației tehnologice, într-un mediu geopolitic și tehnologic marcat de o complexitate tot mai mare și de necesitatea unei reacții rapide la riscurile emergente.