Actualitate
Națiunea română își realege guvernatorul

Se va întâmpla în câteva zile. La capătul unei sesiuni electorale naționale. Klaus Iohannis va fi reales. Oficial, în calitate de președinte al României. Și va primi acest mandat de la popor. Tot oficial. În realitate, a fost desemnat. guvernator peste România. În numele Germaniei. De ce guvernator și nu președinte?
Să luăm puțină distanță față de viața politică din România, aparent învolburată. Să vedem la rece cum stau lucrurile. Cum se prezintă România la 30 de ani de la căderea oficială a regimului comunist? Primul fapt izbitor, șocant, deconcertant și profund dezolant este că națiunea și-a pierdut industria. Industria proprie. Capitalul național e ca și inexistent. Ce a mai rămas național e în cel mai bun caz pulverizat în întreprinderi mici și mijocii. Societățile mari nu le mai aparțin românilor. Ci capitalului străin. Conform clasamentului oficial, cel mai importat investitor în România este Olanda. Urmează Germania. Franța. Italia. Și așa mai departe. Capitalul american, Statele Unite fiind oficial cel mai important aliat geostrategic al României, aflată într-un parteneriat consolidat cu țara noastră, dispune în realitate de o felie insignifiantă din economie în comparație cu Olanda și Germania, acest din urmă stat fiind cel care în realitate deține frâiele economice
În sistemul bancar, pâinea și cuțiul sunt deținute de Austria și de Germania. Din nou, Germania aparent se află într-un plan secund. E important de observat că, cu două-trei excepții, și ele discutabile, România nu mai dispune de niciun sistem propriu bancar. Prin urmare, într-o competiție industrială pe care am scăpat-o de sub control, decizia în ceea ce privește acordarea de credite pentru dezvoltare și dobânzile acestora, este pe alte mâini.
Serviciile care ocupă o pondere importantă în plan statistic în economia României sunt și ele în mare măsură externalizate.
Presa – și în special presa audio-vizuală și electronică – continuă să reprezinte o putere în stat. A patra putere. Și prima putere extraconstituțională. Nu există practic televiziune de știri în România, care să nu fi suferit la nivelul patronatului o decapitare. Cu alte cuvinte, la fel cum s-a întâmplat în cazul marilor societăți industriale și comerciale, și în ceea ce privește industria media capitalul autohton a fost pus la pământ. Decimat. Exterminat. Și în cel mai bun caz suficient de frăgezit pentru a executa ce i se cere.
În statul guvernat de alții, serviciile secrete, puternic militarizate, s-au substituit instituțiilor alese precum și instituțiilor alese ai căror conducători ar fi trebuit să fie desemnați de cei aleși de către populație și aparent au preluat conducerea în toate sectoarele economice, politice și financiare, concentrându-se, cum se întâmplă de obicei în asemenea situații, asupra exploatării resurselor. În realitate, serviciile secrete, în loc să apere statul, l-au vândut. Iar în prezent lucrează sub steag străin. Așa cum se întâmplă și cu celelalte instituții de forță.
România guvernată și-a cedat aproape în totalitate noilor aliați forța de muncă, resursele și propria piață de desfacere.
Atâta timp cât această stare de lucruri nu a fost prea ostentativă, iar situația reală a putut fi disimulată, românii au trăit cu impresia că țara lor e jefuită de alți români. Iar serviciile secrete, în parteneriat cu alte instituții de forță, transpiră din răsputeri pentru a opri acest jaf. Dar românii „puși pe jaf” au fost exterminați. Mai mult decât atât. A început și este în plină desfășurare și exterminarea denunțătorilor. Dacă lucrurile nu merg bine, dacă ele merg rău, dacă hemoragia de bunuri, de valori, de capital material și uman nu s-a oprit ci, dimpotrivă, este în plină desfășurare, cine poate fi de vină în statul în care aparent serviciile secrete și instituțiile de forță domină totul, fac sută a sută cele mai importante jocuri în plan economic și politic și, tot aparent, decid în succesiunea lor numele conducătorilor? Aparent ar fi tot instituțiile de forță. Numai că acestea nu mai reprezintă de mult interesul cetățeanului, dar nu se mai reprezintă nici pe ele însele. Și atunci cine e la butoane?
Ani de zile și rând pe rând, ambasadorii Statelor Unite la București s-au comportat nu ca niște reprezentanți diplomatici ai unui stat partener, ci ca guvernatori. Au intervenit brutal în chestiuni care țin exclusiv de politica națională în domeniu economic, sau în domeniul politic, sau în domeniul legislativ. Au încălcat deseori ostentativ, fără să mai țină cont nici măcar de aparențe, suveranitatea națională a României. De aceea s-a creat impresia că România, încetând de a mai fi un stat națiune, este guvernată de principalul nostru aliat militar. Realitatea este însă alta. Reprezentanții diplomatici ai Statelor Unite au intervenit uneori cu brutalitate în politica internă, dar rareori au favorizat mediul de afaceri american. Acesta a fost doar un fel de fundal. În realitate, cele mai multe intervenții de acest fel, mă refer la cele în plan economic, i-au favorizat pe ambasadori în persoană. Sau clientela economică și politică a acestora. Dintr-o altă perspectivă, putem spune că aceștia, în schimbul susținerii financiare a unor campanii prezidențiale desfășurate în Statele Unite, au primit sub formă de favoruri de la președinții aleși și instalați la Casa Albă posibilitatea ca, sub aparența reprezentării intereselor americane în România, să-și rotunjească aici veniturile personale. Uneori în mod spectaculos. Dar Statele Unite s-au dovedit în realittae incapabile să concureze cu Germania și cu nucleul dur al Uniunii Europene, condus de la Berlin, în opera de colonizare a României. De aici și diferența uriașă în materie de deținere de capital în România între Statele Unite și Germania, împreună cu aliații ei.
În mod eronat, noi i-am comparat de multe ori pe ambasadorii Statelor Unite la București cu niște guvernatori, care taie și spânzură în această țară. Alimentându-și tot de aici conturile personale. S-a dovedit a fi doar o aparență. Cei care au condus de fapt și doar i-au împins la înaintare pe ambasadorii americani sunt vest-europeni. Iar la butoane s-a aflat Berlinul, și nu Washingtonul.
Astăzi Berlinul a ridicat ștacheta. A trecut la o nouă etapă. Sub aparența alegerilor prezidențiale, renumește și reinstalează la butoane un guvernator. În persoana lui Klaus Iohannis. Dar Berlinul nu are curajul să își asume oficial această realitate. Politic nu ar fi corect ca, în mod oficial și transparent, Berlinul să recunoască că românii și-au pierdut dreptul de a opta pentru proprii conducători și pentru propria politică. Și astfel avem, iată, o campanie electorală.
Un circ electoral la scală națională al cărui singur obiectiv este acela de a masca o realitate. Cea a conducerii acestui stat prin intermediul unui guvernator.
Pentru ca această operă să fie înfăptuită, pentru ca diversiunea să poată fi dusă până a capăt, sunt necesare alegeri. Aparent, pe modelul celor care se desfășoară în statele occidentale. Iar alegerile costă bani. Din ce în ce mai mulți bani. Carnavalul e tot mai costisitor. Dar bani există. Ei sunt produși de milioanele de români care încă nu au luat calea pribegiei. Și alegerile constând în campanii electorale mai înseamnă și altceva. Înseamnă menținerea la un nivel ridicat a războiului româno-român. Această aparență a competiției politice creează o realitate dureroasă a divizării românilor. Divide et impera, spuneau romanii. Pentru partenerii noștri de la Berlin, este vital ca în continuare românii se se urască între ei și să trăiască cu impresia sau chiar în beția unor veșnice confruntări politice. Îmbătându-se cu un surogat de falsă democrație. Și trăind cât mai mulți dintre ei cu convingerea că asta e democrația. Și că prosperitatea le va veni în urma desfășurării, etapă cu etapă, a războiului româno-român.
Dacă am devenit sau urmează să devenim în adevăratul înțeles al cuvântului o colonie a Germaniei, ar trebui ca cel puțin să ne exercităm dreptul de a ridica o pretenție. O pretenție elementară. De bun simț. Ca, la rândul ei, Germania să își asume această stare de lucruri. Să încetăm cu acest simulacru al alegerilor. Să dăm la o parte butaforia. Să acceptăm, și unii și alții, o Românie condusă de un guvernator numit de la Berlin. Iar dacă lucrurile nu merg bine, să fie Berlinul cel care își va asuma răspunderea. Nu guvernatorii autohtoni numiți aparent în urma unor alegeri democratice. Berlinul câștigă, Berlinul să-și asume. Despre cum au pierdut Statele Unite competiția cu Germania pe frontul din România și despre consecințele acestei stări de lucru pe termen mediu și lung, în analiza de mâine.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Strategia lui Donald Trump pentru un scut antirachetă: Prioritățile Departamentului Apărării

Focalizarea pe conștientizarea domeniului
Pentru a transforma viziunea președintelui Donald Trump despre un scut antirachetă de tip Iron Dome pentru Statele Unite în realitate, Departamentul Apărării ar trebui să se concentreze mai întâi pe crearea unei arhitecturi multi-layer de senzori, capabilă să detecteze amenințările de la distanțe mari, a declarat astăzi comandantul US Northern Command, gen. Gregory Guillot, care conduce de asemenea Comandamentul Aerian de Apărare Nord-American (NORAD).
Importanța detectării
„Prioritatea de bază în eforturile noastre de a răspunde ordonanței executive [pentru Iron Dome pentru America] este, înainte de toate, stabilirea unei conștientizări sporite a domeniului,” a precizat Guillot în timpul unei audieri la Comitetul Senatorial pentru Servicii Armate. „Nu poți înfrunta ceea ce nu poți vedea, iar adversarii noștri au o capacitate în creștere de a ne ataca din zone dincolo de ceea ce unele dintre sistemele noastre actuale pot detecta și urmări.”
Componentele arhitecturii de senzori
Această arhitectură va include senzori bazate în spațiu și pe teren, active aeriene precum E-7 Wedgetail și alte noduri de detectare pe fundul mării, toate având rolul de a oferi capacități sporite de detectare, urmărire și avertizare a rachetelor, a subliniat el.
„Unele dintre aceste capabilități sunt aproape de faza de implementare,” a spus Guillot. „Altele probabil că vor fi disponibile în termen de trei până la cinci ani, dar cred că, în termen de un an, am putea avea o capacitate semnificativă care să integreze aceste elemente într-o rețea de detectare unificată.”
Obiectivele acțiunilor
Trump a făcut din „Iron Dome pentru America” o prioritate majoră în campania sa, promițând să construiască „un dom ca niciodată, un scut avansat de apărare antirachetă care va fi construit integral în America.” La o săptămână după preluarea mandatului, președintele a emis o ordonanță executivă pe 27 ianuarie, care acordă Pentagonului 60 de zile pentru a dezvolta un plan pentru a înfrunta „rachetele balistice, hipersonice, rachetele de croazieră avansate și alte atacuri aeriene de nouă generație din partea adversarilor de rang egal, aproape de rang și rogue.”
Inițiativele și cererile de informații
De atunci, Departamentul Apărării a accelerat eforturile de a dezvolta și desfășura scutul antirachetă, care va combina capacitățile actuale și tehnologiile emergente, precum și modalitățile de finanțare a unui proiect considerat costisitor și tehnologic provocator.
Săptămâna trecută, Agenția pentru Apărarea Rachetelor a lansat o cerere de informații (RFI) privind tehnologiile ce ar putea fi integrate în Iron Dome. RFI-ul caută capabilități ce pot fi desfășurate în tranșe de doi ani până în 2030, precum și idei pe termen lung care ar putea deveni operaționale ulterior.
Necesitatea imbunătătirii detectării amenințărilor
Guillot a informat legislatorii că efortul Iron Dome ar trebui să se bazeze pe interceptoare existente și pe interceptoare de nouă generație concepute pentru a combate rachetele balistice intercontinentale. El a adăugat că este „imperativ” ca Pentagonul să extindă capacitățile bazate în spațiu pentru a urmări rachetele hipersonice, cum ar fi Senzorul de Spațiu pentru Urmărirea Hipersonică și Balistică (HBTSS).
Îmbunătățirea detectării amenințărilor devine din ce în ce mai importantă având în vedere activitățile intensificate ale Chinei și Rusiei în apropierea teritoriului american.
Actualitate
Achiziția Ucrainei de drone pentru securitate în contextul războiului
Actualitate
Ghid rapid pentru alegerea unui cadou-experiență de 1 și 8 Martie

Atunci când vine vorba de alegerea unui cadou pentru 1 și 8 Martie, experiențele sunt una dintre cele mai apreciate opțiuni. În locul unui obiect clasic, care poate fi uitat în timp, un cadou-experiență oferă emoții autentice și amintiri de neuitat. Fie că alegi o experiență de relaxare, o activitate creativă sau o aventură plină de adrenalină, există numeroase opțiuni potrivite pentru fiecare femeie specială din viața ta.
De ce să alegi un cadou-experiență?
Un cadou-experiență este mai mult decât un simplu obiect – este o oportunitate de a crea momente speciale și de a oferi destinatarei ocazia de a se bucura de ceva nou. Spre deosebire de cadourile tradiționale, experiențele sunt personalizate și adaptate pasiunilor și preferințelor fiecărei persoane.
Printre cele mai populare opțiuni se numără zilele de relaxare la spa, atelierele creative, experiențele culinare și activitățile de aventură. Acestea sunt alegeri ideale pentru a transforma o ocazie specială într-un moment de neuitat.
Experiențe de relaxare pentru 1 și 8 Martie
Pentru femeile care au nevoie de o pauză de la agitația zilnică, o zi de relaxare este cadoul perfect. O sesiune de masaj, o baie termală sau un tratament facial de lux pot oferi o stare de bine și de revitalizare.
Dacă vrei să oferi ceva cu adevărat special, un cadou experienta la un centru spa poate fi alegerea ideală. Aceste experiențe includ adesea pachete personalizate cu terapii de relaxare, acces la saună și alte tratamente de înfrumusețare. Este o modalitate perfectă de a-i arăta persoanei dragi că merită momente de răsfăț și liniște.
Cadouri-experiență pentru mame
Mamele sunt cele mai importante persoane din viața noastră, iar alegerea unui cadou pentru ele trebuie să reflecte dragostea și aprecierea pe care le avem. În locul unui dar obișnuit, o experiență personalizată poate aduce mai multă bucurie și satisfacție.
Dacă ești în căutarea unor cadouri mama originale, poți opta pentru o degustare de vinuri, un curs de gătit cu un chef renumit sau chiar o excursie-surpriză într-un loc deosebit. Astfel de experiențe nu doar că oferă o oportunitate de relaxare, dar și creează amintiri care vor rămâne pentru totdeauna.
Experiențe pentru femeile care iubesc aventura
Pentru cele care adoră senzațiile tari și vor să trăiască experiențe unice, cadourile bazate pe adrenalină sunt o alegere excelentă. Un zbor cu balonul cu aer cald, o plimbare cu elicopterul sau o sesiune de echitație sunt variante care oferă trăiri intense și memorabile.
Aventurile pot fi adaptate în funcție de preferințele destinatarei, astfel încât să ofere atât distracție, cât și o experiență complet nouă. Indiferent de activitatea aleasă, important este să oferi un cadou care să reflecte personalitatea și dorințele celei care îl primește.
-
Exclusivacum 4 zile
Controversa carierei a lui Dan Halchin: O analiză critică
-
Exclusivacum 4 zile
Zona Văleni de Munte- raiul evaziunii fiscale si a disprețului față de lege
-
Exclusivacum 4 zile
Posibile incălcări ale legii și nerespectarea Hotărârilor Consiliului Local Ploiești: Incisiv de Prahova solicita clarificări
-
Exclusivacum 4 zile
UWS/Rosal, actual Bin Go Solutions: Măști și promisiuni neîmplinite în salubritatea din Ploiești
-
Exclusivacum 4 zile
Managementul AMEPIP: Între provocări administrative și tensiuni sociale
-
Exclusivacum 9 ore
Mafia deșeurilor din Ploiești: Revelații și inregistrări audio cutremurătoare
-
Ancheteacum 3 zile
Controversele comentariilor Procurorului General Alex Florenta
-
Exclusivacum 3 zile
Problemele de implementare a PNRR și impactul asupra bugetului național