Actualitate
La marele ospăț al spionilor
Traian Băsescu a fost președintele României timp de zece ani. Un cadru de nădejde al serviciilor secrete. Spion cu acte în regulă. După expirarea celui de-al doilea mandat, pe linia de succesiune s-au bătut Klaus Iohannis cu Victor Ponta. Despre primul, nu știm prea multe detalii legate de apartenența sa personală la vreun serviciu secret român sau străin. Dar despre cel de-al doilea știm. Victor Ponta a fost și este, cu arme și bagaje, un exponent a serviciilor secrete. Un spion. Iar astăzi, în cursa prezidențială, în mod direct sau în mod indirect, bătălia se duce tot între spioni. Rând pe rând, civilii sunt dați la o parte. În decembrie 1989, istoria recentă a României a început cu un spion la vârf. Cu Ion Iliescu. După 30 de ani, povestea continuă.
Unul dintre cele mai bune exemple de om politic care joacă la vârf conectat la serviciile secrete este Traian Băsescu. Acesta încă de elev a fost racolat de Securitate. De poliția politică a statului comunist. La Securitate și-a turnat colegii. Tăindu-le acestora aripile. Și adăugând ceea ce a tăiat propriilor aripi. La început a fost doar un turnător. Care astăzi se justifică afirmând că s-a aflat în eroare. Că își imagina nu că își toarnă colegii la Securitate, ci la contrainformațiile militare. Care, în realitate, era una dintre cele mai importante unități ale Securității. Dar el spune că nu știa. Și nu a știut nici mai târziu. Nici măcar când a fost președintele României și când a semnat documente oficiale, în care acest lucru era consemnat cu subiect și predicat. Pentru serviciile aduse, a primit și bani de la Securitate. Dar, fiind în eroare, a considerat că aceștia i-au aterizat în portofel din altă parte. De la contrainformațiile militare. Această istorie însă s-a consumat de mult. În adolescența sa. Pentru că mai târziu nu a mai fost informator al Securității. A devenit însăși Securitatea. Dobândind, pentru că era de încredere și a fost instruit corespunzător, poziții cheie în aparat. Poziții care au culminat cu cea de reprezentant Navrom la Anvers. Funcție pe care nu ar fi putut să o dețină decât un ofițer superior.
Lui Traian Băsescu i s-a uscat gura și i s-a uscat mâna de câte ori a jurat și a semnat în mod fals că nu a colaborat cu Securitatea. A jurat și a semnat când a ajuns ministru al Transporturilor. Sau primar general al Capitalei. Sau parlamentar în mai multe legislaturi. Sau președintele României. În două rânduri. Și, mai recent, a semnat tot strâmb când a candidat pentru a deveni parlamentar european.
Acest om, timp de 30 de ani, a fost practic un demnitar de vârf al statului român. Și este cel mai la îndemână exemplu pentru a ne ajuta să înțelegem cum au jucat tontoroiul oamenii serviciilor secrete în această țară și de ce statul e așa cum e, fiind condus de cine a fost condus.
Un alt exemplu la îndemână este Victor Ponta. Acesta a fost la un milimetru de a câștiga președinția României, după ce i-a dat brânci aliatului său, liberalul Crin Antonescu, scoțându-l literalmente din cursă. Firește, cu sprijinul altor spioni. Nu a reușit să ajungă la Cotroceni. În schimb, a fost și el parlamentar ca și Traian Băsescu. Și el a jurat și a semnat strâmb. Înainte a fost procuror. Și spion fiind, a fost promovat mereu și mereu peste rând, până când a ajuns la Parchetul General. Apoi, tot în calitate de spion, a fost promovat șef al Tineretului Social-Democrat. Vă amintiți? Micul Titulescu. Și șef al corpului de control al primului-ministru Adrian Năstase. Apoi spionul a ajuns șeful celui mai mare partid politic din România. Mai marele PSD. Și prim-ministru. Iar astăzi e coleg cu Traian Băsescu în Parlamentul European. După ce afirmase că, în calitate de lider al unui nou partid, se pune în fruntea listei doar pentru a-și ajuta colegii, ulterior urmând să se retragă în favoarea acestora. Acum, Victor Ponta reprezintă partidul balama. Partidul care face și desface jocurile politice din România. E la butoane. A jurat și a semnat strâmb de fiecare dată când a fost obligat să facă acest lucru. Ca și Băsescu, nu răspunde în fața legii. Și observ că nu răspunde nici în fața românilor. De ce ar răspunde? Nu-i cere nimeni socoteală.
Cele două exemple pe care le-am prezentat mai sus sunt vârfuri arhicunoscute ale icebergului. Evident că cei mai mulți jucători de prim rang din politica românească sunt în mod direct, în mod nemijlocit spioni. Spioni mai vechi sau spioni mai noi. Spioni cu acte în regulă. Care învârt pe degete destinele românilor. Care au configurat acest stat așa cum e el astăzi. Cu bune, dar mai ales cu rele.
În vreo altă ligă joacă însă interpușii. Alți campioni ai politicii din România, despre care nu există probe și uneori nici măcar indicii că au fost sau sunt spioni cu acte în regulă. Oameni aparent curați. Playeri, cum le spun șmecherii din laboratoarele serviciilor secrete. Jucători din teren. Dirijați după cum vor antrenorii. Așa încât până la urmă nici aceștia, cei despre care nu știm sau nu vom afla niciodată că fac parte din servicii sau poate nici nu fac, nu încalcă regula de fier din România post-decembristă. Regula conform căreia la putere nu ajunge, iar dacă scapă cumva nu rezistă, decât cel conectat la servicii. Cel invitat la balul spionilor.
Astăzi putem observa mult mai clar decât în alte ediții ale prezidențialelor cum serviciile secrete, echipele de spioni și-au împărțit teritoriul politic. Și, într-un fel, dacă nu ar fi tragic, ar fi interesant și palpitant de observat cum frontul anti-PSD e preluat cu arme și bagaje de SRI. De vechiul și noul SRI. De cele două tabere mari din SRI. Care își dispută puterea adevărată. Nu cea din interiorul mega-instituției finanțată de popor. Se vede cu ochiul liber cum Coldea, cu rezerviștii săi, cărora li se adaugă cârtițele din SRI încă neidentificate de Eduard Hellvig, joacă în terenul USR. Și îl promovează pe Dan Barna. În timp ce noul SRI, dacă se poate vorbi despre așa ceva, joacă sută la sută cu Klaus Iohannis. Și implicit cu PNL. Iar dincoace, în frontul PSD și în partidul de strânsură al dronelor patronat de Victor Ponta, marii dirijori din umbră sunt rezerviștii SIE, dar chiar și zone SIE încă active în toată regula. Un partid mic, aflat cumva la întâlnirea acestor plăci tectonice, cum este PMP, este un produs al veteranilor din toate serviciile, un fel de azil de bătrâni nebuni, care viseză de cele mai multe ori cai verzi pe pereți, pe care din când în când reușește să-i proiecteze aievea.
Este interesant de observat, la aceste alegeri prezidențiale mai mult decât oricând, cum sunt eliminați rând pe rând candidații care nu aparțin prin filiație directă sau prin filiație indirectă acestei clase a spionilor din România. Și cum sunt promovați, la vedere, playerii spionilor României.
Pun aici punct exemplelor și detaliilor. Informându-i pe cititori că acestea sunt atât de numeroase, încât nu încap nici într-o enciclopedie. Dar nu înainte de a remarca o realitate care sare în ochi. Dacă spionii au condus și conduc România, dacă toate instituțiile de putere au fost și sunt în mâna lor, dacă tot ce este mai semnificativ în administrația publică locală și centrală le aparține direct sau prin interpuși, dacă până și presa și cultura au fost și ele preluate agresiv de către servicii, atunci putem afirma fără teama de a păcătui și de a fi taxați ca atare de către istoricii acestei epoci, că România în formatul actual este croită în întregime de către Securitate. Spionii sunt tăticii și tătucii acestor generații de români. Dacă ne este bine, dacă suntem mândri de statul în care trăim, dacă noi considerăm că acesta este un stat de drept, dominat de forța dreptului și nu de dreptul forței, dacă noi credem că România este independentă, că nu stă în patru labe în fața altor state și că știe să-și apere resursele materiale și umane, ei bine atunci, dacă trebuie să le mulțumim unora, trebuie să le mulțumim spionilor României. Ei sunt părinții fondatori.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Pentagonul ridică spațiul cislunar la rang de prioritate militară
După ani de experimente fragmentare, Statele Unite își intensifică eforturile pentru a-și dezvolta capacitățile militare în spațiul dintre Pământ și Lună. Forța Spațială americană pregătește achiziția rapidă de tehnologii comerciale și sisteme autonome, cu obiectivul de a pune la dispoziție capabilități operaționale până la sfârșitul anului fiscal 2029.
De la subiect marginal la domeniu de luptă
La începutul anului, discuțiile despre spațiul cislunar erau descurajate în interiorul instituției, a declarat generalul-maior Stephen Purdy, responsabilul Forței Spațiale pentru achizițiile de programe avansate. Între timp, tema a ajuns în prim-planul dezbaterilor publice, iar conducerea militară americană o tratează tot mai clar ca pe un posibil domeniu de confruntare.
Pe 20 octombrie, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a avertizat că statele care vor controla zonele submarine și spațiul cislunar vor putea influența decisiv conflictele viitoare. Purdy a explicat că accelerarea eforturilor americane are o motivație directă: China avansează în acest domeniu, în timp ce Statele Unite au acordat până acum mai puțină atenție regiunii.
Progresele Chinei alimentează îngrijorările
Un proiect chinez recent a atras atenția specialiștilor: lansarea a 30 de nanosateliți CubeSat pe o orbită foarte eliptică, în apropierea unuia dintre punctele Lagrange ale sistemului Pământ–Lună, precum și pe o orbită circulară în jurul Lunii. Beijingul a prezentat inițiativa drept un experiment științific, însă experți în domeniu consideră că sistemul ar putea contribui la supravegherea spațiului cislunar.
În Statele Unite, instituții de cercetare precum Laboratorul de Cercetare al Forțelor Aeriene, SpaceWERX și DARPA au experimentat deja cu tehnologii destinate acestei regiuni. Până de curând, însă, activitatea lor s-a desfășurat fără un sprijin consistent din partea întregului aparat de apărare, concentrat în principal asupra operațiunilor militare din apropierea Pământului.
Două solicitări către industrie, cu accent pe soluții gata de utilizare
Forța Spațială intenționează să publice în curând două cereri de informații adresate companiilor. Prima va viza tehnologii comerciale utilizabile în misiuni cislunare de bază, inclusiv pentru supravegherea și monitorizarea activităților spațiale, precum și pentru poziționare, navigație și sincronizare.
Mesajul transmis industriei este că armata nu caută proiecte de cercetare îndelungate și nici nu intenționează să aloce sume mari pentru dezvoltarea unor sisteme de la zero. Prioritatea o reprezintă echipamentele comerciale deja disponibile sau aproape de comercializare, susținute de rezultate concrete și însoțite de software care necesită intervenții limitate. Sistemele de la sol trebuie incluse de la început într-o rețea integrată, nu tratate ca o componentă secundară.
A doua solicitare va căuta soluții de inteligență artificială și operare autonomă pentru navele spațiale care vor funcționa între Pământ și Lună. Obiectivul este ca acestea să poată detecta și gestiona defecțiuni, să proceseze datele colectate de senzori și să-și adapteze misiunile pe măsură ce se schimbă condițiile.
Autonomia, o necesitate într-un mediu dificil
Operațiunile cislunare sunt deosebit de complexe, a explicat Purdy. Distanțele și condițiile din regiune fac dificilă supravegherea permanentă de la sol, astfel că navele spațiale trebuie să poată lua decizii și să gestioneze probleme fără intervenția constantă a operatorilor.
Forța Spațială urmărește să introducă aceste capabilități până în trimestrul al patrulea al anului fiscal 2029, mizând pe tehnologii care pot fi livrate rapid, nu pe sisteme aflate la începutul unui ciclu amplu de dezvoltare.
Plan comun cu NASA, nu infrastructuri paralele
Pentru coordonarea efortului, Departamentul Apărării pregătește grupuri de lucru interinstituționale dedicate politicilor privind spațiul cislunar. Forța Spațială colaborează, totodată, cu NASA pentru armonizarea planurilor de infrastructură și evitarea construirii unor sisteme separate care să îndeplinească aceleași funcții.
Biroul de Coordonare Cislunară, înființat în luna mai, contribuie la definirea nevoilor și la transmiterea unor semnale mai clare către industrie. Rolul său nu este să conducă toate operațiunile din regiune, ci să sprijine efortul mai amplu al Forței Spațiale. Stabilirea cerințelor și achiziția capabilităților rămân în responsabilitatea structurilor specializate ale serviciului.
Planul cislunar aflat în pregătire va include strategii pentru domenii precum măsurarea timpului lunar, supravegherea spațiului și comunicațiile.
Finanțare limitată pentru nevoi urgente
Biroul a întocmit și o listă de cerințe urgente, dar nefinanțate, pentru operațiunile cislunare. Unele dintre probleme ar putea fi rezolvate cu sume relativ mici, inclusiv prin conectarea antenelor existente și îmbunătățirea fluxului de date către operatorii de la sol.
Chiar dacă, raportate la bugetele spațiale, aceste cheltuieli ar fi modeste, lipsa finanțării a întârziat soluționarea unor nevoi elementare. Noua listă stabilește prioritățile și urmărește să transforme planurile în sprijin concret pentru echipele care încearcă să construiască infrastructura necesară.
Actualitate
Schimbare strategică la vârful GDIT: Amy Johnson preia conducerea gigantului tehnologic
Gigantul din sectorul tehnologiei federale, General Dynamics Information Technology (GDIT), traversează o etapă de transformare majoră, anunțând numirea unei veterane a companiei în funcția de președinte. Începând cu data de 3 noiembrie, Amy Johnson va prelua frâiele organizației, marcând un nou capitol în strategia de dezvoltare a acestei entități esențiale pentru infrastructura digitală a statului.
O tranziție orchestrată la nivel înalt
Această schimbare vine pe fondul plecării lui Amy Gilliland, care a ocupat poziția de președinte timp de aproape un deceniu. În perioada de tranziție, rolul a fost exercitat interimar de către Paul Nedzbala. Conducerea grupului General Dynamics și-a exprimat încrederea deplină în noua numire, subliniind capacitatea demonstrată a lui Johnson de a gestiona echipe în contexte extrem de complexe și de a oferi soluții tehnice sofisticate pentru clienții din sectorul public și militar. Se mizează pe leadership-ul său dinamic, rigoarea operațională și alinierea profundă la cultura organizațională a companiei pentru a genera valoare sustenabilă pe termen lung.
O carieră construită pe expertiză tehnică solidă
Amy Johnson nu este o figură nouă în cadrul grupului, având un parcurs remarcabil de 27 de ani în cadrul General Dynamics Mission Systems. Ultima sa funcție, cea de vicepreședinte și manager general pentru divizia de Spațiu, Cibernetică și Inteligență, i-a oferit o perspectivă vastă asupra provocărilor tehnologice actuale. Experiența sa extinsă acoperă domenii critice precum securitatea cibernetică, electronica de apărare și sistemele complexe de spionaj și supraveghere, pregătind-o temeinic pentru responsabilitățile noului rol de la vârful GDIT.
Un pilon al securității și eficienței federale
Poziționată ca unul dintre cei mai importanți jucători pe piața IT-ului federal, GDIT constituie un partener strategic pentru agențiile guvernamentale și pentru sectorul militar. Compania livrează instrumente critice de software, rețelistică și securitate cibernetică, facilitând comunicații securizate și operațiuni complexe de monitorizare a amenințărilor. În noul său mandat, Amy Johnson va coordona eforturile companiei de a rămâne în avangarda inovației tehnologice, într-un mediu geopolitic și tehnologic marcat de o complexitate tot mai mare și de necesitatea unei reacții rapide la riscurile emergente.
Actualitate
HD Hyundai și Kiewit plănuiesc un nou șantier naval în SUA
Compania sud-coreeană HD Hyundai și firma nord-americană Kiewit Maritime intenționează să înființeze în Statele Unite un șantier naval pentru construcția de nave auxiliare destinate Marinei americane și de nave comerciale. Facilitatea ar urma să producă și blocuri și module pentru industria navală din SUA.
Construcția ar putea începe în 2027
Societatea mixtă propusă, denumită HD Kiewit Shipbuilding LLC, ar urma să fie construită pe un amplasament industrial existent. Companiile nu au precizat locația exactă, dar au indicat că terenul va avea acces la ape adânci și ieșire neîngrădită spre Golful Mexic.
Lucrările sunt planificate să înceapă în 2027, iar operațiunile complete ar urma să fie lansate în 2029. Potrivit firmelor, șantierul ar putea susține până la 3.000 de locuri de muncă cu normă întreagă.
Automatizare și tehnologii digitale
Proiectul vizează facilități moderne de producție, care să valorifice infrastructura industrială deja existentă. Planurile includ utilizarea gemenilor digitali, a sistemelor automatizate de producție și a sudurii robotizate, tehnologii despre care companiile spun că ar putea spori productivitatea, calitatea și siguranța în procesul de construcție navală.
HD Hyundai prezintă inițiativa drept o contribuție la consolidarea industriei navale americane și la extinderea cooperării dintre Statele Unite și Coreea de Sud.
Proiectul, în contextul investițiilor sud-coreene
Planul apare după ce Coreea de Sud a aprobat, în iulie 2025, investiții de 350 de miliarde de dolari în proiecte din SUA selectate de președintele Donald Trump. Pachetul include 150 de miliarde de dolari pentru construcția navală americană și a fost asociat cu reducerea tarifelor aplicate importurilor sud-coreene.
Parteneriate în industria de apărare
HD Hyundai este cel mai mare constructor naval din Coreea de Sud și are deja colaborări cu companii americane din domeniul apărării. Anul trecut, firma a semnat un memorandum de înțelegere cu HII pentru a explora oportunități în construcția de nave militare și comerciale. În august, cele două companii au lansat și un program-pilot pentru utilizarea echipamentelor inteligente de sudură mecanizată la divizia Ingalls Shipbuilding a HII.
Kiewit Maritime este afiliată grupului Kiewit, o companie nord-americană de construcții și inginerie cu experiență în realizarea de baze, șantiere navale și alte proiecte de infrastructură pentru apărarea SUA.
-
Exclusivacum 4 zileCURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 4 zileArhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații
-
Exclusivacum o ziI.P.J. Prahova – În Băicoi, „legea” se cântă la ureche. Grădinița de cadre: „Curva”, lăutarul, Wetterbestul și „Pulea” Rozin
-
Exclusivacum 2 zileArhitectura dezmatului (III). Polițeanu o intimidează pe Rădună, o protejează pe Pandele: manual de abuz urbanistic la Primăria Ploiești
-
Exclusivacum 4 zileStrict secret: cum își ascund șefii M.A.I. abuzurile sub ștampilă
-
Exclusivacum 3 zileDosarul Antigrindină – Partea a XVI‑a –Electromecanica plânge cu lacrimi de iodură: «Nu noi, Doamne, SNACP-ul!»” (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 4 zileCamere, tăcere și confidențialitate la kilogram: cum își filmează MAI polițiștii, iar ANSPDCP se uită în altă parte
-
Administratieacum 4 zileDouă instanțe dau dreptate polițiștilor în disputa privind sporul pentru condiții grele în concediul de odihnă




