Actualitate
După ce a scos din logo “ONOAREA”, SRI cochetează acum cu înalta trădare?/Ce treaba legala are SRI-ul cu Masoneria?
Preluare (Incisiv National)
Cu „PATRIA” care, cică, ar fi APRIORI, au rezolvat-o: o confundă cu Poporul.

În loc să își vadă de urmărirea suspecților, SRI ar dori să i se pună la dispoziție Poporul. Poporul întreg să fie declarat suspect din oficiu, iar serviciul de informații să poată oricând să îi urmărească convorbirile telefonice, să îi viziteze computerul, să controleze tot ce mișcă în țară. Cartelele pre-pay să fie cumpărate cu buletinul (ceea ce se va si intampla din 1 ianuarie 2020), accesul la internet în spații publice să fie posibil doar cu declararea identității, SRI să aibă acces la lista cu convorbirile telefonice ale oricui fără să treacă prin avizul unui judecător și, în sfârșit, SRI să coordoneze toate structurile implicate în securitatea cibernetică și să poată să facă “percheziții” în computere fără avizul unui magistrat. Variantele de lege pe care SRI se obstinează să le propună și re-propună în ciuda faptului că au fost declarate neconstituționale au o notă comună: în toate este vorba despre construirea unei supremații a SRI asupra accesului la informații despre toți cetățenii. SRI elimină orice entitate care ar trebui să-i controleze activitatea (poliția / procurorul nu pot face o percheziție decât după ce obțin – și azi e rezolvat și regimul de urgență – un mandat de la un magistrat; or’, SRI nu vrea nici un control) și își extinde activitatea asupra întregii populații, SRI nu mai trebuie să aducă argumente care să susțină necesitatea monitorizării “suspectului”. Toți suntem suspecți.
SRI redevine Big Brother, așa cum era pe vremea lui Ceaușescu.

Chichița cu logo-ul.
Steaua în 8 colțuri a siglei SRI se pare că este unul dintre primele simboluri creștine descoperite și se numește Steaua lui Melchizedek sau Malki Tzedek, reprezentată în Evul Mediu Timpuriu în picturi bisericești. Simbolul îl regăsim și la mormoni dar de asemenea și la celți sau unele națiuni musulmane, cum ar fi Turkmenistanul. Sau, după filozofia Samkhaya, simbolul în 8 colțuri este Steaua lui Venus, semnificația fiecărei ramuri fiind pământ, apă, aer, foc, eter, spirit, inteligență și eu (ego), după cele spuse de Khrisna în Bhagavad Gita. Desigur, se poate argumenta că în simbolul original, octagrama – cel mai des utilizat – steaua are colțuri de dimensiuni egale, construcția fiind dată de 2 pătrate suprapuse rotițe 90 de grade unul față de celălalt iar, în simbolul SRI, 4 dintre colțuri, cele orientate Nord, Sud, Est, Vest sunt mai lungi decât celelalte Diferența este minoră iar comunitățile creștine, musulmane și mormone cărora le este familiar semnul posibil să nu facă această diferența. Sau, putem argumenta în sprijinul logo-ului SRI că acesta este compus din fuziunea unui pătrat cu o stea în 4 colțuri, caz în care semnificațiile se complică și mai mult având în vedere că steaua în 4 colțuri este simbolul creștin al Bethlehemului. În mod uzual Steaua Bethlehemului este reprezentată că o cruce, cu brațul posterior mai lung însă în timp această reprezentare se pare că a fost înlocuită cu una simetrică.
Am fi curioși să aflăm care este – dacă este – mesajul logo-ului Serviciului Român de Informații și dacă înainte de aprobarea lui a fost supus unui screening, așa cum sunt convins că Instituția face pentru orice informație aflată sub lupa să. Totuși, înclin să cred că este o lipsa de documentare a celor de la SRI care au desenat sau aprobat logo-ul instituției, ceea ce mă face din nou să afirm că documentarea și analiză în faza inițială a oricărui proiect de design și branding este absolut esențială pentru a reduce cât se poate de mult eventualele mesaje eronate sau cu potențial de controversă, locuri comune în design, copii involuntare, alăturări nepotrivite, șamd.
Cu celelalte elemente de rebranding s-a mers „pe mâna” securistă: firma The Group care a făcut rebranduirea Serviciului Român de Informaţii (SRI), Mihaela Nicola fiind fiica unui fost ofiţer de Securitate din Vrancea si cu vărul lui Coldea.
Lucrurile se „leagă”!

Ce treaba legala are SRI-ul cu Masoneria?
O recentă informație aparent banală readuce în discuție parteneriate care se fac responsabile în ultimii ani de un număr uriaș de abuzuri în Justiție. Acum însă, pentru prima dată, un asemenea parteneriat vizează și Masoneria Română (MLNR). Un parteneriat deloc discret. Chiar ieri, imediat după ciudatul referendum și europarlamentarele care au dat peste cap scena politică, la Constanța, s-a consumat un eveniment la care, în mod direct și indirect, au participat cele trei instituții.
In iunie 2019, la Casa de Cultură din Constanța a avut loc un eveniment aparent inofensiv. Ultima conferință din seria „Intelligence-ul, rol și necesitate în societatea modernă”. Această conferință a beneficiat de un invitat de onoare, care, în același timp, este și organizator. Domnul Radu Bălănescu, Marele Maestru al Marii Loji Naționale din România, cel care de altfel a promovat proiectul de dezbateri intitulat „Viitorul României”. Până aici, în principiu, nu ar trebuie să existe niciun semn de întrebare. În definitiv, în întreaga ei istorie, Masoneria Română s-a preocupat și deseori a fost și responsabilă în sens pozitiv de modernizarea statului român și afirmarea acestuia pe arena internațională. Numai că la acastă conferință a participat, chiar în poziția de prim lector, un domn numit Anton Rog. Acesta este șeful uneia dintre cele mai importante structuri din Serviciul Român de Informații, initulată Centrul Național Cyberint, care se ocupă de securitatea cibernetică din România. Această prezență este cel puțin surprinzătoare. Din câte știu, lucrătorii Serviciului Român de Informații, ca de altfel și ai altor servicii secrete, trebuie să stea departe de organizațiile societății civile și mai ales de cele nesecrete, dar discrete, cum sunt cele ale lojelor masonice. Rațiunea acestei rezerve este că organizațiile societății civile în general și lojele masonice în special reprezintă grupuri de interese legitime până la proba contrarie, dar care pot deveni ilegitime în momentul în care intervin în domenii rezervate exclusiv autorităților statului.
În România, după 1989, istoria lojelor masonice a fost zbuciumată și deseori tulburată de scandaluri, generate de multe ori tocmai prin prezența în interiorul acelor loji a unor reprezentanțiai instituțiilor de forță: Armată, Minister de Interne, Jandarmerie, servicii secrete. Și, de asemenea, de reprezentanți ai Justiției. Tocmai din acest motiv, există obligația celor care fac parte din asemenea instituții și care au legătură cu Masoneria, să declare în mod deschis acest lucru. Și, evident, sunt situații în care în mod expres legea formulează interdicții.
Prezența acestui domn general, Anton Rog, deținător al unei pozițiii extrem de importante în structura Serviciului Român de Informații, ar fi putut foarte bine să treacă neobservată. În definitiv, dacă el apare la un simpozion în postura de prim lector și vorbește despre rolul și necesitatea serviciului secret pe care-l reprezintă în societatea modernă, acest fapt în sine nu poate fi periculos. Atâta doar că nu putem să nu facem aici câteva conexiuni interesante. Să ne amintim că în sediul acestui serviciu condus de Anton Rog, Centrul Național Cyberint, au avut loc faimoasele sesiuni de instruire a procurorilor și judecătorilor din România, 500 în total, efect al parteneriatelor dintre Serviciul Român de Informații și instituții ale Justiției, consacrate printr-un mare număr de protocoale declarate ilegale. Și care au stat la baza gravelor imixtiuni pe care cel mai important serviciu de informații al României le-a săvârșit în actul de Justiție, constituindu-se în veritabile operațiuni de poliție politică. Să ne amintim că aceste tabere de instruire, la care au participat numeroși judecători și procurori, precum și ofițeri ai Serviciului Român de Informații, s-au desfășurat unele chiar într-o unitate miltară strict secretă a SRI, cea condusă de domnul Anton Rog, și că finanțarea a fost asigurată printr-o deturnare gravă a unor fonduri europene destinate exclusiv finanțării familiei. În fotografiile pe care le-am publicat și eu, pe care le-a publicat și Lumea Justiției, reluate de diverse televiziuni și site-uri, apar persoane importante din epicentrul Justiției române, între care Rodica Aida Popa, fost vicepreședinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție și fostă șefă a structurii de securitate a Instanței Supreme. Ce procese echitabile mai putea administra acest înalt magistrat, în condițiile în care încheiase iată, la vedere, un parteneriat în baza protocoalelor cu Serviciul Român de Informații? Ceea ce nu s-a văzut sau s-a văzut mai puțin în imaginile, în documentele și în dezvăluirile prezentate este implicarea și a unui alt înalt magistrat de la Înalta Curte în operațiuni de acest fel.
Lucia Tatiana Rog, judecatoare a Sectiei Penale a ICCJ
Tatiana Rog este considerată în sistemul de justiție drept profesionistă, însă ”formalistă” sau ”proceduristă” (in cauzele in care nu a primit ordine!) ”Se uită cu lupa după cea mai mică greșeală”, au explicat unii colegi. La judecarea dosarului lui Dragnea i-au furat niște rău-voitori lupa!! Tatiana Rog a făcut parte din completul de 3 judecători care l-a condamnat pe Liviu Dragnea la 1 an de închisoare cu suspendare, la fond (în prima instanță), în dosarul Referendumul. Este soția generalului SRI … Anton (Toni) Rog, șeful Cyberint.
QED!
Un magistrat prezent în multe dintre completele care au soluționat cauze controversate, unele scandaloase chiar, vizând politicieni cunoscuți din România. Inclusiv Liviu Dragnea. O simplă coincidență de nume? Nicidecum. Doamna Lucia Tatiana Rog este fix soția lui Anton Rog, șeful faimoasei unități strict secrete a SRI în care a fost implementată o parte a binomului. Și, în același timp, lectorul numărul unu al conferinței organizate chiar ieri la Constanța de Mare Lojă Națională din România.
Când lansăm această gravă întrebare din titlu nu ne referim doar la oameni izolați din SRI, ci la instituție în ansamblul ei, ca structură de putere. Precizarea de mai sus se impune în acest punct pentru că a devenit o modă printre „temerarii” critici ai sistemului subteran, ai statului paralel, ai abuzurilor comise sub pretextul apărării interesului național, să se acopere prin fraze de genul: „evident, nu mă refer la instituție în ansamblul ei. În instituție trebuie să avem încredere căci, în covârșitoare majoritate, ea este populată de profesioniști onești și patrioți. Mă refer la ciurucuri izolate, strecurate în interior de grupuri de interese lipsite de scrupule, ciurucuri care fac jocuri la comandă, trecând la „opționale” constituția și legile țării”.
Din păcate această limitare, care o fi fost cândva valabilă, a rămas acum doar o iluzie. Boala s-a extins. A depășit nivelul de mulțime discretă (în sens matematic), unde „combinatorii” sunt minoritari și acționează răzleț. Boala s-a consolidat într-un mod îngrijorător, agresiv, prin semne de continuitate (vezi protocoalele secrete) și strategii subversive.
Lucrurile sunt conduse prin intermediul unor fanatici gălăgioși, într-o direcție neo – anarhista. Principalele caracteristici ale acestei direcții sunt violența, intoleranța și relativizarea democrației.
O minte genială, dar din păcate în egală măsură și diabolică, a creat un virus social pentru care a găsit modalitatea de a-l face pandemic exact prin exploatarea ultimelor cuceriri tehnologice.
George Soros a imaginat un relief planetar cu focare de infecție doctrinară în multe dintre țările importante ale lumii (el le-a numit ONG-uri pentru „o societate deschisă”) apoi s-a folosit de Internet și de explozia Social Media printre componenții „generației grăbite” pentru a-l prolifera și a-l transforma într-o armă de creat haos și de preluat nedemocratic puterea în zone mai slabe de înger.
Eduard Helvig a fost bursier Soros. Sandra Pralong, actualmente consilier de stat al președintelui Iohannis, a înființat în anul 1993 Fundația pentru o Societate Deschisă în România. Guvernul Cioloș a fost instaurat, după tragedia de la Colectiv, cu sprijinul unor mișcări de stradă devenite ulterior #rezist și a numit la conducerea țării miniștri emanați de ONG-urile sorosiste (vă mai amintiți de „umanista” Raluca Prună, precedată de freedom – housista Cristina Guseth?) care și acum, după falimentul guvernării lor, încă mai fac gât și mai trag sfori!
Am devenit, ditamai țara, cât Ungaria, Cehia și Slovacia la un loc, jucăria unui magnat cinic care, ca și mustăciosul dictator al lui Chaplin, jonglează cu globul pământesc de parcă ar fi un balon populat de nevertebrate.
Iar SRI, care ar trebui să protejeze țara de orice i-ar ataca identitatea și statalitatea, nu doar că nu o protejează dar se face complice la dezsuveranizarea ei.
Această ceată de juni agitați care vor să întruchipeze miracolul transformării peste noapte a răului în bine, a vechiului în nou, fauna așa-zisului partid USR, nu reprezintă altceva decât produsul toxic al unor servicii secrete care acționează ca o juntă militară.
Faptul că o persoană îmbătată la un moment dat de putere (și acum mă refer clar la Florian Coldea) s-a gândit că își poate face (prin interpuși, evident) un partid propriu prin care să conducă țara indiferent cum aceasta votează, are precedente în istorie. Nu vom insista. Omul a pus degetul pe un ONG ușor de penetrat, Uniunea Salvați Bucureștiul, l-a împănat bine, în fiecare județ, cu oameni controlabili, apoi l-a înrudit cu toate ONG-urile sorosiste, l-a înregistrat ca partid, USR, a pompat în el ce trebuia ca să pară o emanație a societății civile (a… „societății deschise”) și l-a lansat la apă.
Crucișătorul Potiomkin!
Finanțat prin ONG-urile afiliate, a început să pună la cale rebeliunea. Orchestrarea mișcărilor de stradă, declararea fățișă a intenției de a da jos puterea legitimă, apariția amenințărilor, a violențelor, a hărțuirii politicienilor neagreați, nu au fost decât primi pași. Au urmat uriașe campanii de propagandă și dezinformare pe plan extern și apoi, pe terenul astfel pregătit, elementele de doctrină neo – anarhistă în formă pură. Exprimate cel mai răspicat de Andrei Caramitru, membru USR și consilierul președintelui USR Dan Barna: „Vreau să le zic clar (pesediștilor, n.a.): nu vă jucați cu focul. Dacă așa ceva devine posibil și acceptat ca fiind constituțional – de ce nu am da și noi un OUG retroactiv în prima zi de guvernare care să anuleze tot ce ați făcut voi și să va și arunce în pușcărie imediat pe toți? Ce ne-ar împiedica dacă există precedent? Și de ce nu am face asta ÎNAINTE de a alinia toată legislația cu recomandările MCV si ale Comisiei de la Veneția? Așa scăpăm și de voi și rezolvăm și toată legislația juridică rapid (ca nu o sa mai aibă cine sa o blocheze – veți fi toți la Rahova și Jilava). Așa că gândiți-vă bine ce faceți!”.
Da, USR a fost la origine o creație artificială gândită de Florian Coldea. Dar acum?
Acum, iată, a fost adoptat de întregul SRI din moment ce abuzuri uriașe comise de membrii acestui partid sau pentru acest partid și împotriva coaliției de guvernare, trec în mod repetat neobservate, nemenționate, neinvestigate, nesancționate.
Alegerile europarlamentare din mai 2019 au dovedit cel mai clar, dacă mai era necesar, complicitatea SRI la imensa fraudă electorală produsă. Si a STS!
Aici nu mai poate fi vorba de o persoană sau un grup restrâns de persoane din respectiva instituție care a închis ochii la nenumăratele nereguli semnalate. Aici totul aduce a infracțiune instituțională, a acceptare și executare de ordin ilegal.
Apoi mai intră în discuție și modul perfect în care s-au așezat astrele pentru ca rezultatele acestor alegeri să respecte întocmai niște previziuni preelectorale, avansate de anonimi din sistem, rezultate care pareau de-a dreptul delirante. Dar, grație softului folosit și doar de cine trebuie controlat, acestea s-au împlinit întocmai: eliminarea ALDE, amputarea incredibilă a PSD, recompensarea ProRomânia, UDMR și PMP cu trecerea pragului, sistarea oricărei numărători paralele.
Ei numesc rezultatul acestor alegeri reformare a clasei politice. Modernizare, progres, triumful statului de drept. Doar că sunt contraziși de chiar omul – miracol al acestei perioade, președintele USR Dan Barna, care, probabil amețit de vertijul sondajelor care-l dau pe cai mari pentru prezidențiale, a declarat nici mai mult nici mai puțin că „magistrații CCR sunt vârful de lance al penalilor din politica românească”. Doamne ferește de așa împuterniciți!!!
Țara se duce dracu’, pe zi ce trece, spre dezordine, violență, pierdere a identității naționale, cedare de suveranitate. Prima instituție care ar trebui să descopere aceste derapaje și să tragă semnalul de alarmă este SRI.
Din păcate, însă, SRI nu face asta deoarece este prea ocupat cu jocurile politice. În loc să apere cu dinții poporul și țara, în loc să demanteleze rețeaua sorosistă care a paralizat practic orice exprimare onestă și transparentă a societății civile, în loc să descopere ce resorturi străine și ce interese ostile României se ascund în spatele unor demagogi toxici precum Klaus Iohannis, Dacian Cioloș și Dan Barna, domnul Helvig și ai lui se joacă „de-a nemții”, de-a democrația fără democrație.
Ceea ce, în codurile de exprimare eufemistică, s-ar putea traduce prin „driblarea voinței populare”.
Dar, în Codul Penal, cu formulări mult mai directe și mai lipsite de menajamente, art. 398 încadrează la „înaltă trădare”.
Dacă în această instituție, ce s-a abătut în ultima vreme tot mai mult de la menirea ei constituțională, există și patrioți adevărați, aceștia ar trebui să facă ceva pentru readucerea ei la matcă. Măcar acum, în ceasul al 12-lea.
Altfel, riscăm să avem parte de o repetare a istoriei exact în una dintre secvențele ei cele mai dureroase pentru români, personalizată prin Corneliu Zelea Codreanu, cel supranumit „Căpitanul”. Oare domnul Barna o avea grad mai mare? (Ec Adrian Radu).
(prelucrare inspirată din Bogdan Branzas, consultant de brand și designer, Sorin Roșca Stănescu și http://www.conteledesaintgermain.ro/sri-cochetează-cu-înalta-trădare/23-07-2019)
Actualitate
Provocări majore pentru programul T-7 Red Hawk: Noile avioane de antrenament vor zbura cu riscuri de navigabilitate „serioase”
Deși forțele aeriene anticipează intrarea în serviciu a aeronavei până în 2028, documente interne dezvăluie deficiențe critice de conformitate și riscuri asumate pentru a accelera modernizarea flotei.
Programul T-7 Red Hawk, menit să deschidă o eră modernă în instruirea piloților, se confruntă cu obstacole majore care ar putea pune în pericol siguranța tinerilor aviatori. Conform unor rapoarte interne recente, primele câteva zeci de aeronave vor fi livrate cu un risc de navigabilitate catalogat drept „serios”. Această situație provine dintr-o stare de neconformitate a contractantului Boeing, care nu a furnizat informațiile tehnice necesare pentru a garanta siguranța deplină a componentelor critice.
Absența datelor esențiale pune în pericol siguranța noilor piloți
Problema centrală rezidă în lipsa datelor privind „caracteristicile critice” ale unor piese fundamentale pentru siguranța zborului. Fără aceste informații, oficialii nu pot determina cu certitudine când o piesă ar putea ceda sau care sunt protocoalele corecte de inspecție. Se estimează că primele 82 de aeronave T-7, programate pentru producție până în 2031, vor fi afectate de această carență informațională.
Această vulnerabilitate este considerată deosebit de îngrijorătoare deoarece avionul va fi operat de piloți aflați la începutul carierei, care nu dispun de instinctele și experiența necesară pentru a gestiona situații de urgență complexe ce pot apărea la viteze mari.
Între un avion nou cu probleme și flota învechită de T-38
Oficialii apărării se află într-o dilemă strategică: acceptarea riscurilor programatice ale T-7 sau prelungirea utilizării aeronavelor T-38 Talon, vechi de peste 60 de ani, care prezintă propriile riscuri operaționale. Strategia actuală de „management activ” optează pentru acceptarea unor limitări ale noului avion pentru a evita întârzierile suplimentare în procesul de instruire.
În prezent, T-7 Red Hawk are limitări surprinzătoare: de exemplu, aeronava nu poate zbura prin ploaie deoarece panourile de acces exterioare nu se etanșează corespunzător, permițând apei să pătrundă la subsistemele sensibile. De asemenea, sistemul de antrenament la sol a înregistrat rate de succes de sub 30% la testele cheie, fiind totuși expediat către baze pentru a forța progresul programului.
Tensiuni contractuale și costuri suplimentare de miliarde pentru contribuabili
Multe dintre problemele actuale își au rădăcina în contractul cu preț fix semnat în 2018, care a generat pierderi masive pentru constructor și dispute continue privind obligațiile de livrare a datelor. Există indicii că se analizează o modificare a strategiei de achiziție pentru motoare, care ar putea costa contribuabilii până la 1,5 miliarde de dolari în plus, în schimbul accesului la date tehnice esențiale.
Deși oficialii insistă că T-7 va fi sigur și eficient la momentul livrării, presiunea de a „merge repede” ridică semne de întrebare cu privire la eventualele consecințe neprevăzute. În timp ce modernizarea este vitală, lipsa de rigoare în aplicarea termenilor contractuali riscă să transforme acest program de ultimă generație într-o achiziție problematică, marcată de costuri în creștere și compromisuri de siguranță.
Actualitate
„Hyper-enabled” pe valuri: bărci de luptă ale forțelor speciale americane intră într-o nouă eră tehnologică
Flota de ambarcațiuni de luptă a Forțelor pentru Operații Speciale ale SUA intră într-un amplu proces de modernizare, cu obiectivul declarat de a „hiper‑abilita” operatorii Naval Special Warfare în misiuni maritime tot mai contestate.
De la inserție discretă la platformă de comandă digitală
Familia de combatant craft – Combatant Craft Assault (CCA), Combatant Craft Medium (CCM) și Combatant Craft Heavy (CCH) – este coloana vertebrală a operațiilor maritime speciale: inserție și extracție de echipe mici, asalt maritim, interdicție și reaprovizionare, inclusiv în medii ostile.
Program Executive Office–Maritime (PEO-Maritime), condus de căpitanul Jared Wyrick, a detaliat o listă consistentă de upgrade‑uri pentru aceste platforme, precum și primele schițe pentru generația următoare de ambarcațiuni.
În prezent, Naval Special Warfare operează 42 de CCA. Pentru acestea, Wyrick anunță că se va apela la biroul de inovație al Comandamentului pentru Operații Speciale, SOFWERX, care va lansa în cursul acestui an o solicitare oficială pentru o nouă soluție de „mission management”.
Elementul central: introducerea unei arhitecturi deschise de sistem, care să permită integrarea și agregarea tuturor senzorilor într-un singur „panou de control” – o interfață unică menită să reducă supraîncărcarea cognitivă a echipajelor în timpul misiunilor de mare intensitate.
Protejarea operatorului: amortizarea șocurilor la mare viteză
Un al doilea pilon al modernizării CCA vizează șocurile și vibrațiile resimțite la bord. „Sunt ambarcațiuni mici, rapide, foarte agile, expuse constant la starea mării și obligate să execute abordaje și operațiuni de boarding. Uzura fizică asupra operatorilor pe termen lung este reală”, explică Wyrick.
Noile soluții de atenuare a șocurilor – de la scaune și platforme amortizate până la modificări structurale – urmăresc să reducă impactul valurilor și manevrelor agresive asupra trupurilor militarilor, prelungindu-le reziliența și capacitatea de operare în serii repetate de misiuni.
CCH: propulsie hibridă pentru rază extinsă și flexibilitate tactică
La celălalt capăt al spectrului, flota de trei Combatant Craft Heavy (CCH) va primi îmbunătățiri centrate pe propulsia hibridă electrică. Obiectivele sunt clare:
- extinderea razei de acțiune;
- lărgirea „envelopei” operaționale – mai multe profiluri de misiune, în mai multe condiții;
- potențial de reducere a semnăturii acustice și termice în anumite regimuri de funcționare.
Această tranziție către soluții hibride urmărește atât avantajul energetic, cât și capacitatea de a opera mai discret în zonele contestate, unde detectabilitatea devine un risc critic.
CC‑X: viitoarea barcă de asalt, cu hidrofoile la orizont
În paralel cu modernizarea flotei actuale, Naval Special Warfare a început să contureze profilul unei noi generații de Combatant Craft Assault, sub denumirea provizorie de CC‑X.
Una dintre tehnologiile luate serios în calcul este utilizarea hidrofoilelor – aripi subacvatice care ridică coca deasupra apei, reducând dramatic rezistența la înaintare. Deja folosite pe anumite bărci rapide, plăci de surf și alte ambarcațiuni sportive, aceste soluții ar putea oferi:
- viteze mai mari;
- consum redus de combustibil;
- stabilitate sporită în anumite condiții de mare.
Un prim design conceptual pentru CC‑X ar putea fi finalizat în următorii câțiva ani, indică Wyrick.
CCM MkII: „creier C6ISR” într-o platformă mai puternică
Înainte ca CC‑X să devină realitate, PEO‑Maritime pornește în acest an și proiectarea următoarei versiuni de Combatant Craft Medium, cunoscută drept CCM MkII, „următorul moștenitor” al actualei variante MkI.
Noua clasă va integra o capacitate C6ISR (Command, Control, Communications, Computers, Cyber, Intelligence, Surveillance and Reconnaissance) extinsă și „comprehensivă”, capitalizând toate lecțiile învățate din exploatarea MkI.
„Nu mai există ECP‑uri [engineering change proposals] rămase pentru MkI. Le transferăm în designul MkII și îi creștem eficiența operațională în trei direcții: payload, putere și lățime de bandă”, subliniază Wyrick.
La fel ca în cazul CCA, și CCM MkII va dispune de:
- arhitectură de sistem deschisă;
- sistem modern de mission management;
- soluții inovatoare de agregare a informației pentru a reduce încărcarea cognitivă asupra echipajului.
Naval Special Warfare Command (WARCOM) analizează, de asemenea, automatizarea unor funcții de bord pentru a permite reducerea efectivului necesar la operarea fiecărei ambarcațiuni.
360° de conștientizare situațională și AI la bord
Privind în ansamblu, Wyrick descrie un pachet amplu de „injection de capabilități” pentru întreaga familie de combatant craft, care include:
- sisteme de conștientizare situațională la 360 de grade;
- capabilități de „passive ranging” – estimarea distanței până la ținte și obiecte fără a emite semnale detectabile;
- integrarea algoritmilor de machine learning și inteligență artificială pentru a sprijini operatorii în detectarea, recunoașterea și identificarea țintelor.
Aceste funcții avansate vor transforma barca din simplu mijloc de transport într-o platformă de luptă și comandă, capabilă să colecteze, să proceseze și să distribuie informație în timp real în rețeaua de forțe speciale.
Supraviețuire în medii extreme: echipamente „rugged”, standard IP66/67
În fundalul tuturor acestor upgrade‑uri se află o provocare constantă: supraviețuirea echipamentelor electronice în mediul marin. Șocuri, vibrații, apă sărată și coroziune pun la încercare orice sistem montat pe astfel de platforme.
Direcția este clară: „ruggedizarea” echipamentelor până la standarde IP66/67, ceea ce presupune:
- protecție ridicată la praf, apă și valuri;
- rezistență sporită la vibrații și șocuri mecanice;
- fiabilitate în condiții de utilizare repetată și intensă.
Wyrick descrie aceste cerințe ca pe o „provocare persistentă pentru flotă”, însă esențială dacă noile funcții digitale și AI urmează să reziste în teatre de operații dure, în care nu există spațiu pentru defecțiuni.
Bărci mai inteligente pentru operatori mai eficienți
Transformarea combatant craft-urilor marchează o schimbare de paradigmă: de la simple „vehicule de inserție” la noduri inteligente într-o rețea de luptă maritimă conectată, cu operatori „hyper‑enabled” de tehnologie.
Cu arhitecturi deschise, automatizare selectivă, propulsie hibridă, senzori integrați și AI la bord, aceste ambarcațiuni sunt pregătite să ducă Forțele pentru Operații Speciale ale SUA în următoarea etapă a războiului maritim în zone contestate.
Actualitate
O nouă eră în construcțiile navale: Gene Miller preia oficial conducerea Austal USA
Austal USA a oficializat numirea lui Gene Miller în funcția de președinte al companiei, acesta exercitând anterior rolul de președinte interimar încă din luna februarie a acestui an. Decizia consiliului de administrație marchează o etapă de consolidare a liderului din industria navală, într-un moment în care compania își extinde influența în sectorul apărării naționale.
Conducerea grupului și-a exprimat încrederea deplină în viziunea lui Miller, subliniind că acesta a demonstrat deja calitățile necesare pentru a naviga prin provocările actuale ale industriei. Disciplina operațională, rezultatele concrete și capacitatea de a menține relații strategice solide au fost factorii determinanți care au transformat mandatul său temporar într-o numire permanentă.
Disciplina operațională și experiența vastă: Pilonii noii conduceri
Gene Miller s-a alăturat echipei Austal USA în anul 2024, ocupând inițial poziția de director de operațiuni (COO). Experiența sa în domeniu este una de anvergură, având în palmares funcții de conducere în cadrul unor giganți ai industriei, precum Ingalls Shipbuilding, unde a coordonat programele de nave amfibii, și General Dynamics Bath Iron Works, unde a activat timp de peste două decenii.
Procesul de succesiune a fost unul planificat cu rigurozitate. După anunțul din februarie privind plecarea fostului președinte, Michelle Kruger, compania l-a desemnat pe Miller pentru a asigura stabilitatea operațională. Performanța sa pe parcursul lunilor de interimat a confirmat faptul că acesta deține claritatea strategică necesară pentru a menține ritmul de creștere al Austal USA.
Consolidarea portofoliului de nave din oțel și aluminiu pentru Marina SUA
Sub noua conducere, Austal USA își propune să își întărească rolul de partener strategic pentru forțele armate americane. Filiala a gigantului australian Austal Limited, compania este recunoscută pentru capacitatea sa de a proiecta și construi nave complexe atât din aluminiu, cât și din oțel, deservind în mod constant Paza de Coastă și Marina SUA.
Printre proiectele emblematice gestionate se numără navele de luptă litorală (LCS) din varianta Independence, platforme esențiale pentru securitatea maritimă modernă. Numirea lui Gene Miller vine astfel să asigure continuitatea acestor programe critice, într-un context în care industria navală se adaptează rapid la noile cerințe de tehnologie și securitate globală.
-
Exclusivacum 2 zilePensionarul de lux și împăratul șuruburilor: IPJ Prahova, statul care plătește micii de pe DN1 și folia neagră de la Dedeman – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XV)
-
Exclusivacum 5 zilePenitenciarul Târgșor, noua agenție de plasare în sindicate: Șefa de secție face casting cu subalternele
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova, manual de distrus un județ: când „deranjantul” e bolnav, mortul e vinovat. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XII)
-
Exclusivacum 3 zileCatedrala Jmecheriei: IPJ Prahova între doctorul‑Dumnezeu cu TID, școlărița în fundul gol și cămătăria de la CAR. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XIV)
-
Exclusivacum 3 zileINSPECTORATUL DE PROTECȚIE AL JMECHERULUI PRAHOVEAN. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XIII)
-
Exclusivacum 5 zileJudecătorul „culoarului negru”, promovat vicepreședinte: cum se răsplătește în Prahova călcatul în picioare al unui handicapat
-
Exclusivacum 4 zileComisii de disciplină la mișto și destituiri din concediu medical in M.A.I.: manualul de abuz „made in instituție”
-
Exclusivacum 5 zileAsociație PRIVATĂ, coordonată de STAT: Cum își ține M.A.I. rezerviștii la căldură pe banii contribuabililor



