(PRELUARE INPOLITICS.RO):
O știre e rostogolită puternic în acest moment, cu largul concurs al partidului prezidențial și al postacilor din dotare: vin dolarii americani peste România, după vizita istorică a lui Klaus Iohannis la Trump. Nu știm dacă va veni vreun dolar pe bune, dar e un mod frumos de a celebra, după un sfert de secol, celebrele miliarde ale lui Emil Constantinescu, responsabile de venirea dreptei la putere.
„Întâlnirea președintelului Klaus Iohannis cu președintele SUA, Donald Trump, produce deja efecte: companiile americane anunta investiții de peste 10 miliarde de dolari în România. La numai două zile de la vizita Presedintelui Iohannis la Casa Albă, unde s-a întâlnit atât cu Trump cât și cu cei mai importanți membri ai guvernului SUA, companiile americane au anunțat deja că au în proiect investiții de peste 10 miliarde de dolari în țara noastră. Consiliul de Afaceri Americano-Român (AMRO), o organizație non-profit cu sediul la Washignton, care reprezintă companii din Fortune 500 care fac afaceri în România, a comunicat după întâlnirea președintelui Klaus Iohannis cu președintele Donald Trump că sprijinul SUA pentru România va avea un efect pozitiv pentru economia românească în condițiile în care ”companiile americane au peste 10 miliarde de dolari în proiecte potențiale noi în România” a scris Ionel Dancă, purtătorul de cuvînt al PNL, pe Facebook.
O veste grozavă pentru România. Asta, dacă nu am fi foarte sceptici, sau nu ne-ar bufni rîsul, de-a dreptul.
În perioada 1995-96, Emil Constantinescu și-a construit profilul de președinte cu ajutorul unor cifre care au sedus românii: contractul de 200 de zile cu România, 15.000 de specialiști în toate domeniile și 65 de miliarde de dolari investiții străine.
Ales președinte în 1996, Emil a uitat de toate cifrele. Ba chiar a încercat să prostească românii în față: într-un discurs televizat, pe 11 iunie 1999, el vorbea de cele 65 de miliarde de dolari doar ca de un necesar pentru pregătirea aderării României la UE. Vrabia din mână se transformase, subtil, în cioara de pe gard.
Cele 10 miliarde americane ale lui Iohannis sunt excelente, dar vor lipsi cu desăvărșire mult și bine.
La ani buni de la intrarea țării noastre în NATO și în UE, și după obținerea statutului de partener strategic al americanilor, la finele anului 2017 cifra totală de afaceri a companiilor din România controlate direct, majoritar, de investitori din SUA, a fost de aproximativ 1,4 miliarde de euro.
Locul 14, totodată, în topul investitorilor străini în România, mai jos decît Grecia, Cipru ori Elveția.
Nu că ar fi de blamat americanii pentru asta: afacerile nu sunt dirijate politic, ele reclamă anumite condiții, iar în absența acestora nu apar investiții. Mai degrabă România poate fi învinuită că nu reușește să creeze un mediu economic suficient de atractiv pentru investitorii de peste ocean.
Acum doi ani, spre exemplu, a făcut mare vîlvă descinderea la București a misiunii comerciale Trade Winds, organizate anual de guvernul american pentru identificarea a noi oportunități de afaceri în lume.
Zeci și zeci de mari companii americane au venit atunci și au tatonat terenul, aprinzînd uriașe speranțe pentru români.
Nu s-a întîmplat nimic concret însă.
În martie anul trecut, ambasadorul George Maior încă era optimist:
”Am estimat că, odată cu venirea noii administraţii americane, componenta relaţiilor economice cu SUA va căpăta o dimensiune mai pragmatică, având în vedere abordările tradiţionale ale republicanilor pe care le cunoaştem din istoria relaţiilor româno-americane din perioadele unor asemenea administraţii. Şi aş vrea să reiterez importanţa acordată cooperării economice în discuţiile de la cel mai înalt nivel, acele acţiuni pe care le-am menţionat, ale Departamentului Comerţului în România, când peste o sută de firme americane au participat la discuţii cu firme româneşti în contextul organizării misiunii economice „Trade Winds”. Estimez că acest trend se va menţine şi că proiecte semnificative se vor materializa în viitorul apropiat în ceea ce priveşte investiţiile americane în România şi relaţiile economice” profețea el, într-un interviu pentru Agerpres.
Doar că lucrurile arată mai degrabă invers, după ce s-a profilat perspectiva retragerii Exxon din Marea Neagră.
Nu vin, ci pleacă.
De fapt, asta și este politica declarată a lui Donald Trump: revenirea în țară a multor producători americani din străinătate și atragerea de investiții străine în SUA.
Inclusiv din România,
La doar cîteva zile după vizita din 2017 a lui Klaus Iohannis la Casa Albă, 17 companii românești au călătorit la Washington DC pentru a participa la Summitul de Investiții SelectUSA, eveniment care pune în legătură companii din întreaga lume cu organizații pentru dezvoltare economică din Statele Unite pentru a facilita investițiile în SUA.
În plus, Trump a vorbit la întîlnirea cu Iohannis nu despre bani care ar veni din SUA spre România, ci despre ce frumos se achită țara noastră de obligația 2% din PIB pentru NATO.
Acum două luni, alte 20 de companii românești au mers la SelectUSA.
Una peste alta, 10 miliarde de dolari sunt bani frumoși.
Doar să ne lămurim dacă îi primim sau, dimpotrivă, îi livrăm.