(PRELUARE INPOLITICS.RO):

Dacă o fi adevărat că cea mai mare reușită a diavolului a fost să convingă lumea că nu există, susținătorii actualului președinte ar trebui să fie îngrijorați de împămîntenirea tot mai solidă a ideii – pînă și în rîndurile pesediștilor – că orice s-ar întîmpla, Iohannis e reales în toamnă. Ar trebui să îi îngrijoreze pînă și constatarea că, în afara anului 2000, cînd s-a înregistrat o situație specială pe fondul forfaitului lui Cosntantinescu, niciun rînd de prezidențiale nu a fost cîștigat de marele favorit, în ultimul sfert de secol. Ce ar putea da peste cap scenariul ”Iohannis-președinte-fără-drept-de-apel”?

Răspuns: un eveniment de tip lebăda neagră, adică ceva cu impact devastator neluat de nimeni în calcul în prealabil.

Deja, voci de prestigiu din spațiul public vorbesc de o posibilă victorie a lui Iohannis din primul tur, deși, tehnic, asta e imposibil la noi. În orice caz, poate că niciodată după 1990 nu s-a inoculat mai puternic ca acum ideea că președintele nu are temeri pentru al doilea mandat. Chiar și în 1992, cu un Ion Iliescu extrem de puternic și de popular, lucrurile se complicaseră după ce opoziția obținuse un scor neașteptat de bun la alegerile locale, inclusiv primăria generală, și se crease un orizont mare de așteptare pentru prezidențialele și parlamentarele din toamnă. Nici vorbă să se fi comentat pe atunci despre o victorie de la sine înțeleasă a lui Ion Iliescu. A cîștigat, finalmente, la un scor confortabil, dar fără ca adversarul său, Emil Constantinescu, să fi fost considerat bătut din start.

Acum, nu se discută decît despre cine va fi cel bătut de Iohannis: omul PSD ori al USR-PLUS? Despre cum ar putea PSD, în premieră, să piardă chiar și locul trei ori despre cum i-ar da voturile lui Iohannis în turul doi. Și altele asemenea.
Nimeni nu prea ia serios în calcul, spre exemplu, vreo lebădă neagră, ceva care să-i anuleze marșul triumfal lui Iohannis ori să-l scoată de tot, chiar, din cursă.

Există însă unele evenimente majore produse în ultima vreme care ar putea fi, în opinia noastră, mai mult decît au părut.
E vorba de apariția la CNSAS a documentelor oficiale care dovedesc statutul de turnător al lui Traian Băsescu. Dacă a făcut sau nu poliție politică urmează să decidă justiția, dar turnătorii teribile e sigur că a făcut.
Cum a fost posibil, în numele căror interese, să apară brusc aceste documente pe care le-au căutat unii ca pe Sf.Graal ani și ani de zile? Dacă se dorea scoaterea lui Băsescu din cursa pentru PE ele ar fi apărut mai demult, ori pur și simplu s-ar fi negociat cu omul, retragere contra mușamalizare. Felul cum ele au fost scoase la lumină elimină categoric varianta aceasta. Să nu uităm că apariția lor fusese chiar profețită cu ceva timp înainte de enigmaticul cercetător CNSAS Mădălin Hodor, într-o postare cu tîlc pe Facebook.
Scandalul a avut o evoluție stranie chiar și după producere: s-a văzut clar că Băsescu e lovit rău de tot, existînd informații că a condiționat prezența la anumite televiziuni, în acele zile, de neabordarea subiectului respectiv. Modul în care a reacționat public a relevat, de asemenea, că e sever afectat. Totuși, tema s-a stins suspect de repede, iar Curtea de Apel București încă nu a fixat nici acum un prim termen de judecare al procesului.

Un al doilea caz aparte e cel al adopției Sorinei Lucan, sau ”fetița Sorina”, formula care a făcut carieră în media, un element, el însuși, interesant de punctat.
Situația unei fetițe necăjite, dar care nu a fost ucisă, torturată, molestată, răpită, ci doar luată pe căi legale – discutabile ori ba – de la niște asistenți maternali în beneficiul unei familii adoptive, a făcut valuri exagerat de mari. Sigur, scena fetiței tîrîte abuziv de o procuroare pe ciment nu a fost comod de privit, dar, în România se petrec tragedii infinit mai mari implicînd minori și nu se face nici 1% din tămbălăul sus pomenit. Sunt zeci de mii de copii orfani, alte zeci de mii semi-abandonați de părinții aflați la muncă în străinătate, deci baza de ”selecție” a unor situații dramatice e imensă și, totuși, niciun asemenea caz nu a obținut anvergura celui de la Baia de Aramă.
Avem televiziuni care par să-și fi sacrificat teme politice fierbinți de dragul scandalului adopției și care au ținut povestea zile și zile fără întrerupere în direct și în prime-time.

E posibil, teoretic, ca scandalul ”Petrov” să fi fost dat uitării pentru că publicul nu o mai fi fost interesat de faptul că România a fost condusă 10 ani de un apărător al anticorupției și al democrației care e suspectat că a nenorocit vieți prin turnătorii la Securitate, exact cum el însuși le reproșa altora.
E posibil, teoretic, ca scandalul Sorina să fi generat un interes imens al publicului, chiar și greu explicabil, și de asta să fi fost rostogolit atît de amplu în media și pe rețelele sociale.

Dar, dacă cele două cazuri sunt parte a unei operațiuni mai ample, menite să pregătească terenul, emoțional vorbind, pentru un scandal care va să urmeze înaintea prezidențialelor?

În noiembrie 2009, în campania pentru un nou mandat, președintele Traian Băsescu s-a confruntat cu o situație grea, după apariția filmului în care lovea un copil. Un film care l-ar fi putut transforma în perdant și care asta și urmărea, de fapt. Marele său noroc a fost că difuzarea filmului a fost prost pregătită, el fiind trîmbițat în seara precedentă de Dinu Patriciu și livrat prin postul lui SOV, ambii adversari teribili ai lui Băsescu, ceea ce a dus la o scădere din start a impactului la susținătorii acestuia. În alte colțuri ale lumii, Băsescu ieșea nu din cursă, ci din viața publică după acea înregistrare. La noi, a reușit să depășească momentul și chiar să cîștige, fie și la limită, în fața lui Geoană.

Din asemenea experiențe, însă, cine e inteligent învață. Iar greșelile trecutului nu se repetă.

Există informații în anumite cercuri, în ultima perioadă, conform cărora lui Klaus Iohannis i se pregătește o lovitură teribilă în toamnă, înaintea alegerilor, una care l-ar putea chiar elimina din joc total. Iar lovitura, conform respectivelor informații, ar ține de aspecte mai vechi din viața președintelui.
Chiar foarte vechi.

Nu avem niciun indiciu despre ce fapte ar fi vorba.

Putem specula, însă, spre exemplu, că – pe terenul minuțios pregătit de scandalul ”fetiței Sorina”, eventuale dezvăluiri concrete și bine susținute cu documente apărute ca prin farmec după amar de ani, precum în scandalul ”Petrov” -, relansarea poveștii cu adopțiile mijlocite de Klaus Iohannis după Revoluție ar putea fi devastatoare.
(Iar unii, doar în treacăt fie spus, ar putea observa acum, așa cum au sesizat că tatăl adoptiv al fetiței a lucrat pentru o companie care se ocupa și de transplantul de organe, că și mama președintelui lucra pe atunci ca asistentă medicală la Pediatrie. Asta, pentru cei care mai știu cum stăteau lucrurile pe vremuri).

Și, ca o observație de final: ce o fi vrut să spună azi senatorul USR Radu Mihail, într-o conferință de presă de la Vîlcea, prin aceea că ”Nu poţi să te bazezi că cineva, fie el şi o persoană cu mari şanse să ajungă preşedinte, nu va avea un eveniment care să-l facă să iasă din cursă(s.n.). Deci, nu poţi să-ţi pui banii pe un cap pe care nu poţi să-l controlezi, nu ştii ce e cu el. Noi vrem să ne asigurăm că avem o personalitate capabilă să fie preşedintele României, să fie pregătit, să fie în cursă şi asta e datoria pe care o avem pentru români”.

Povestea cu posibila plecare a lui Iohannis la șefia Consiliului European e încheiată de mult. La ce să se refere în acest caz USR – care nu și-a stabilit nici pe departe persoana pe care o va susține la prezidențiale – spunînd că nu îl vrea pe Iohannis pentru că ar putea avea ”un eveniment care să-l scoată din cursă”?

Ce știu, și nu spun exact, cei de la USR-PLUS?