Putem face un bilanț. Fie el și parțial. Pentru a ne măsura mușchii în Uniunea Europeană. Ce reprezentăm teoretic și ce reprezentăm practic? Ce poziții ocupăm prin reprezentanții noștri? Iar în felul acesta aflăm dacă europarlamentarii aleși în acest an și președintele României și-au făcut sau nu datoria față de țară sau pur și simplu au acceptat poziții de mâna a doua. Să facem așadar un scurt bilanț. De etapă. Pentru că mai sunt negocieri de finalizat.

Într-un cuvânt, rezultatul de etapă obținut de europarlamentarii români și de președintele Klaus Iohannis este egal cu zero. Sunt 28 de state UE, dacă includem și Marea Britanie. România are 32 de europarlamentari și ocupă ca pondere în rândul statelor UE poziția a șaptea. Se află deci în prima treime. Să vedem ce poziții au fost obținute în urma crâncenelor negorieri care se desfășoară la Bruxelles în beneficiul reprezentanților României. Sunt 22 de comisii UE. Logic ar fi ca președințiile acestor comisii să se împartă echitabil între statele membre. Dacă așa s-ar întâmpla, cu certitudine România ar fi unul dintre beneficiari. Ei bine, din 22 de comisii existente, în niciuna europarlamentarii români nu dețin prima poziție. Caimacul l-au luat în primul rând statele puternice din nucleul dur UE. Pe ceva posturi mai importante au pus mâna și reprezentanții statelor de la Vișegrad. Și mai sunt statele dintre cele mai micii și mai puțin importante ale Uniunii Europene, care au primit și ele funcții de prim rang, în schimbul susținerii necondiționate a intereseleor nucleului dur. Și, atenție, deja Europa funcțonează cu două viteze. Iar Klaus Iohannis nu a suflat o vorbă despre acesta. Ca și când nu s-ar fi întâmplat.

Președintele Klaus Iohannis a fost și este în continuare negociatorul șef al intereselor României în Uniunea Europeană. L-am văzut hlizindu-se la ultima reuniune a șefilor Popularilor Europeni. Cea în care s-a decis abandonarea lui Manfred Weber în favoarea doamnei Ursula von der Leyen, ministrul Apărării al Germaniei. Adică exact persoana dorită din capul locului de Angela Merkel, dar ținută în mânecă, pe post de as trântit pe masa de joc în momentul oportun. Goarnele de la Cotroceni au insinuat că, în mare taină, președintele nostru patriot a obținut de la mai marii popularilor europeni un angajament ferm pentru ca în schimbul supunerii de care a dat dovadă și a votului disciplinat pe care l-a oferit, României să-i fie ridicat MCV-ul. Adică Mecanismul de Cooperare și Verificare care nu este aplicat decât ca o sabie a lui Damocles împotriva a două state considerate oi negre UE, respectiv România și Bulgaria. În paranteză fie spus, oficialii europeni, mai ales cei germani, când vorbesc între ei folosesc un apelativ pentru state condsiderate de mâna a doua provenite din fostul spațiu controlat de Moscova. Schweine. Adică porci. Așa suntem numiți și așa suntem tratați. Realitatea este că nimeni nu s-a agajat ferm să ridice MCV-ul. Ca dovadă, luați la întrebări, aceiași purtători de vorbe „pe surse” ai președintelui Klaus Iohannis au intrat în bâțâială și au precizat – în caz că ar fi vorba de o precizare – că va fi stabilit chiar un plan pe etape, un calendar, adică o foaie de parcurs în vederea ridicării MCV. Care se va produce la calendele grecești. Totul este o minciună. Menită să salveze obrazul președintelui.

Cea mai proeminentă figură a grupului de europarlamentari români este Rareș Bogdan. Acesta conduce oficial familia europarlamentarilor români din marea familie a popularilor europeni. O familie importantă ca număr de voturi. M-aș fi așteptat ca negocierile pentru ocuparea diverselor poziții de conducere din Parlamentul European să le dea românilor câștig de cauză. În realitate, niciunul dintre europarlamentarii populari aflați sub comanda lui Rareș Bogdan nu a obținut șefia niciunei comisii. Nici măcar el însuși. Este doar membru în Comisia pentru Libertăți Civile, Justiție și Afaceri Interne, faimoasa Comisie LIBE, unde va avea cinstea de a o susține pe Laura Codruța Kovesi care, ce să vezi, va face din nou obiectul unei decizii a Parlamentului European. În paranteză fie spus, în ceea ce o privește, finalul ar putea fi pozitiv. Pentru că poziția statelor în raport cu persoana viitorului procuror șef european se modifică. Tot în urma negocierilor politice. Întrucât Franța a obținut poziții suficient de importante pentru a ceda în fața Germaniei la acest capitol. Iar Rareș Bogdan, împreună cu toți ceilalți reprezentanți în partidul Popularilor Europeni și împreună cu președintele Klaus Iohannis, vor face lobby pentru Laura Codruța Kovesi.

Dacă la șefia comisiilor cea mai importană grupare de europarlamentari români a rămas cu buza umflată, sunt tare curios ce se va întâmpla în viitorul Guvern a Uniunii Europeane, alcătuit din comisari. Câți comisari vom avea? Vom avea mai mult de unul? Și dacă vom avea unul, ne vom putea menține poziția la Dezvoltare Regională , deținută până de curând de Corina Crețu? Sau vom primi ca să ni se închidă gura, un minister simbolic?

Să fim bine înțeleși. Toți cetățenii român interesați au putut să observe, pentru că au existat informații în acest sens, cât de dure sunt negocierile în UE pentru fiecare poziție în parte. Și ce se mai poate vedea cu ochiul liber e că reprezentanții statelor, fie că sunt președinți, cum este cazul României, fie că sunt prim-miniștri au un cuvânt decisiv de spus. Ei se alătură unor grupuri de interese, desigur legitime, susțin obiectivele altor state, dar, la schimb, solicită și obțin sprijin pentru obiectivele proprii. Nu se întâmplă așa ceva în cazul României. Fie Klaus Iohannis este un foarte prost negociator, fie nu este interesat să transpire în interesul României, fiind arondat altor state. Rezultatul îl trădează. Nu acționează acolo în favoarea statului pe care îl reprezintă. Iar rezultatul în mod automat e că acționează împotriva respectivului stat.

Sorin Rosca Stanescu