Pentru a 4-a oară, plenul CSM în care trebuia să se ia act de câștigarea concursului de șef al Secției de Investigare a Infracțiunilor în Justiție, a fost amânat. Spun doar atât: Dacă în 20 de ani de presă, o singură dată nu m-aș fi prezentat pentru a realiza emisiunile TV, o singură dată ar fi fost prea mult. Și încă ceva: plenul CSM nu a avut o problemă să se reunească și nici cu secția atunci când la conducerea ei a fost desemnat câștigător, în urma concursului, fostul adjunct de la Inspecția Judiciară – Gheorghe Stan , semnatar de protocol cu SRI (actual judecător constituțional). Dar are o problemă cu Adina Florea, nesemnatară de protocol cu SRI. Este un abuz de încredere publică ceea ce fac aceia care nu se prezintă, ca membrii, ai plenului CSM? În opinia mea, cei care refuză să se prezinte (și să își îndeplinească atribuțiile) nu fac decât să tergiverseze procesul de justiție. Nu cred că greșesc dacă afirm că puciștii prin absență dau o lumină și mai puternică studiului meu, în care am reliefat, pentru prima dată, proporția judecătorilor și procurorilor care nu dau doi bani pe lege, precizeaza pe pagina sa de socializare jurnalistul Radu Teodor Soviani.

Cel mai recent studiu al meu arată că, în căile definitive, 67% dintre judecătorii din Romania nu dau doi bani pe lege

În premieră vă anunț că lucrez la un model econometric privind proporția judecătorilor din România care respectă legea. Rezultatele intermediare ale modelului îmi indică faptul că 33% dintre judecători respectă legea integral, 17% mai închid ochii și respectă selectiv legea, iar 50% nu dau doi bani pe lege.

Modelul include sentințe în fond și în calea definitivă de atac. În ceea ce privește calea definitivă de atac, aflată în atenția specială a SRI, care și-a subordonat instituțiile din justiție, situația este mult mai rea: mai puțin de 20% dintre judecători respectă legea integral, 13% mai închid ochii și respectă selectiv legea, iar 67% dintre judecătorii din căile definitive nu dau doi bani pe lege. În model am folosit ca variabilă dummy subordonarea instanțelor de fond sau din calea definitivă față de SRI, prin protocoale. Economiștii știu că variabilele dummy sunt folosite în analiza econometrică a seriilor de date pentru a indica prezența foarte improbabilului, precum războiul. Nu am găsit o variabilă dummy mai bună decât protocoalele ticăloase cu SRI.

Modelul, care  desigur este criticabil măcar pentru motivul că până la el nu a mai existat o modelare econometrică a judecătorilor care nu dau doi bani pe lege în România și nu există până la el o referință, folosește o metodologie relativ nouă ,,bucket approach” care în alte studii a reușit să estimeze rezultate care nu au putut fi estimate prin metodele clasice. Spre exemplu în cazul estimării multiplicatorului fiscal, abordarea narativă și bucket approach a reușit să estimeze rezultate chiar și pentru economia României, deși seriile de date sunt grav distorsionate.

Din model pot fie extrase rezultate și în ceea ce privește proporția procurorilor care nu dau doi bani pe lege, dar deocamdată nu le fac publice, întrucât rezultatele sunt, realmente, groaznice, și încerc să văd dacă nu s-a strecurat o eroare esențială.

Ca orice model care folosește instrumente statistice, derivat dintr-o abordare narativă, și modelul creat de mine este criticabil și prin prisma intervalului de referință ales (2015-2019),dar rezultatele preliminare indică o sensibilă îmbunătățire în instanțele civile, după ce SRI nu a mai acordat protecție tuturor magistraților din civil furnizori sau colaboratori ai serviciului, prin devoalarea publică a protocoalelor. Am convingere că, odată ce vor fi lustrați și primii furnizori/colaboratori din justiție ai SRI de către CNSAS, ponderea judecătorilor care nu dau doi bani lege se va reduce.

Ideea acestui model mi-a venit după o discuție cu persoana pe care o respect cel mai mult în domeniul economic și care m-a întrebat: Care crezi că este adevărata problemă a României, cea care ține economia în subdezvoltare? Am răspuns că mimarea luptei anti-corupție prin subordonarea justiției de către lichele și oameni fără căpătâi care doar mângâie pe creștet mari corupți (atunci când nu îi protejează) și mimarea bunei administrații. Mi-a răspuns: ai dreptate doar parțial. Principala problemă a României este că unei proporții mari din rândul populației nu îi pasă de respectarea legii, chiar și din neînțelegere, dar mai ales că o proporție și mai mare din rândul judecătorilor și procurorilor (raportată la ponderea populației nepăsătoare față lege), la rândul ei, nu dă doi bani pe lege.

Vestea bună este că începe să se diminueze ponderea populației care nu dă doi bani pe lege. Am achiesat, integral și am început să lucrez la model, inspirat și de o intenție a CSM anunțată la finalul anului trecut, de îmbunătățire a imaginii justiției. Concluziv, primele rezultate îmi arată că, în căile definitive, 67% dintre judecători nu dau doi bani pe lege, 13% respectă selectiv legea și doar 20% o respectă integral. Am convingerea că la acest rezultat contribuie lipsa reală a răspunderii magistraților. Vestea bună este că totuși, 20% dintre judecători o respectă, integral.

Notă: Perioada de după denunțarea protocoalelor cu SRI este prea scurtă pentru a avea relevanță statistică și nu poate fi relevantă atâtat timp cât rețelele din justiție subordonate în trecut prin protocol tind să se subordoneze unui soi de mafie, în interesul altor rețele decât cele ,,supravegheate” de SRI.

Later edit:

În România sunt aproximativ 4500 de judecători. Întăresc rezultatele preliminare ale studiului:

Un judecător de la Cluj –  Cristi Dănileț. Dacă l-am întreba ce se întâmplă în situațiile când la motivare îș dă seama că a greșit soluția, greu am găsi un alt răspuns decât că nu dă doi bani pe lege, din moment ce a pronunțat o soluție greșită

Un alt judecător, dintr-o altă instanță, judecând pe excepții și care nu intrase pe fond ,,Oricum ar fi, noi trebuie să dăm termen, pentru că noi avem două apeluri, și nu știu cum le resping”.

Un alt judecător, dintr-o altă instanță și care se ghidează și promovează mesajul:,,cunoaște legea ca să știi cum să o încalci”.

Un alt judecător, de la București, care, după ce e întrebat de justițiabil în ședință publică dacă consideră necesar să se abțină și răspunde nu, după ce justițiabilul depune cerere de recuzare, pe care o timbrează cu 100 de lei, în timpul judecării cererii de recuzare își aduce aminte că e incompatibilă și vâră o cerere de abținere, iar apoi recuzarea este respinsă ca rămasă fără obiect, dar suta justițiabilului este pierdută.

Un alt judecător, tot de la București care, atunci când justițiabilul îi argumentează cu o decizie a Curții Constituționale în privința unei executări silite îi explică: ,,Dacă nici noi la judecătoria…. nu știm cum se face o executare silită….’

Un alt judecător, de la Arad care îi spune unei colege judecătoare:: ,fă-te că nu vezi. Dacă nu vezi, nu poți fi acuzată de abuz în serviciu”.

Un alt judecător, de la București, care pronunțându-se pe o cerere de a nu fi amânată judecata, găsește ca argument: ,,n-ați avut noroc cu soțul”.

Un alt judecător, tot de la București, care își judecă singur cererea de recuzare și tot el își scrie motivarea, uitând pentru ce era cererea pe care nu el, ci completul următor era învestit să o judece. Pentru celeritate.

Un alt judecător, dintr-o altă instanță: ,,Eu dacă am greșit o soluție, Curtea de Apel vine și o schimbă în calea de atac”. E atât de simplu! Și dacă pronunți o hotărâre într-o cale definitivă, cine o mai schimbă? Adina Daria Lupea?

Un alt judecător, dintr-o altă instanță, de la Cluj: Adina Daria Lupea: ,,În vremurile tenebroase de altă dată când între noi mai exista colegialitate, respect și normalitate, solicitam un dosar pe cale scurtă. În vremurile reformate și iluminate, ne amendăm colegii de la alte instanțe pentru nerăspunsul la termen la o adresă”. Doamna Lupea, vă recuz! La fel interpretați și probele din dosare cum vă pronunțați pe internet? Este superioară colegialitatea interesului superior al justițiabilului sau prevederilor legale care prevăd că o revizuire se judecă cu celeritate și cu precădere? Cum apreciați respectarea justițiabililor când 3 termene la rând ,,colega” uită să trimită dosarul și nici măcar nu răspunde la adrese?  Cum apreciați faptul că justițiabilul vine special în țară, din vacanța cu familia, doar că să vadă că nici la acest  al treilea termen de ,,celeritate și precădere” colega nu a trimis dosarul?

Sincer, dacă considerați că e prioritară colegialitatea față de in justițiabil, nici nu vreau să îmi închipui câți bani dați pe lege, într-o revizuire. (Irinel I.).