Activitatea mea principală, timp de 20 de ani,  jurnalist, perioadă în care mi-am exprimat adeseori părerile proprii, care nu au corespuns întotdeauna liniei oficiale ale aleșilor locali, județeni, regionali și chiar naționali, indiferent de doctrina partidului, ceea ce a provocat proteste și nemulțumiri din partea unor politicieni, instituții, și chiar repercusiuni ce mi-au pus viața în pericol. Datorită implicării mele, afectiv în evenimentele politice și datorită conștiinciozității mele în îndeplinirea obligațiilor de redactor, reporter de teren, moderator și corespondent, am deranjat foarte tare, cam toate taberele.

Oboseala și dezamăgirile acumulate în cei 20 ani nu ar avea nicio influență asupra mea dacă cititorii ar conștientiza că ,,rolul,, meu a fost acela de a demasca tot ce au făcut ei și să fac pe OMUL RĂU pentru ai speria pe cei ce își bat joc de oameni. Credeți-mă că îmi era mai ușor și mai simplu să scriu conferințe de presă.

Nu îmi este ușor să îi simt pe toți cum mă ocolesc și cum se feresc și chiar zic că sunt nebun…VĂ ROG SĂ PRELUAȚI VOI ROLUL MEU ȘI PROMIT, MĂ RETRAG IMEDIAT … POATE AR FI MAI SIMPLU SĂ DEVIN NEPĂSĂTOR…

Deși am ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, nu am practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-mi câștig pur și simplu existența. Articolele pe care le scriu au constituit o ocazie de a face cititorilor atenți la ce se întâmplă în jurul lor, sub mantia nepăsări, în foarte multe cazuri am reușit ce îmi propusesem.

Părerea mea individuală, expusă, scris ori video, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica și dedesubturile ei, ce a cuprins azi România și dintr-o parte și dintr-alta este posibilă pentru că avem o generație necoaptă, naivă, credulă și visătoare, după caii ăia verzi pe pereți, ce umblă cu topurile de euro în loc de hamuri, pe străzile occidentului, în timp ce acasă moare țara încet dar sigur.  Treziți-vă tineri, pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre și a nevoilor poporului de azi, ne trebuie o generație ambițioasă și iubitoare de neam, pe care trebuie să o creștem de-acu-nainte. Însă, cine sunt eu să dau sfaturi, o să  las lumea să meargă cum îi place și o să mă retrag din  misiune, oamenii ce vor, aia să facă de acum încolo. Nu caut adepți la ideea cea întâi, dar țara se prăpădește și sufletul meu odată cu ea.

De la începutul școlii, liceului, studenției m-a preocupat să înțeleag societatea românească și să caut soluții la problemele ei. În timpul studiilor, atât în facultate de jurnalist, cât și în ceea de profesor de sport și chinetoterapie, plus alte specializări, ma preocupat  arta filosofică a vieții și am hotărât  să mai implic mai mult în  filozofia dreptului, a statului și a istoriei, unde sistemul STATULUI DE DREPT ROMÂN mi se părea prea puțin elaborat. Mai mult chiar, crede că a voi  găsi soluția acestor probleme, soluție care avea și utilitate practică. Fapt pentru care sunt din nou student la DREPT…

Practic, cred că pentru țara noastră,  este nevoie urgentă, de  înlăturarea teoretică a oricărei îndreptățiri pentru importul acelor  instituții străine, (care pleacă cu bogăția românilor), care nu sunt altceva decât organizații specifice ale societății omenești în lupta pentru existență și nu îi interesează de Români și de România,  asupra acestui subiect, cuget și o să mă implic prin următoarele experiențe studiate,  însă nu este corect și nici normal ca noi să nu mai producem nimic și să cumpărăm tot din afara țării și banii romanilor să ajungă în paradisuri fiscale.

Scopul meu să acționez ca un „chirurg” care elimină „puroiul bubei noastre, locale, județene și  naționale” astfel încât societatea să poată să se însănătoșească, lovind în nulitățile politice, pentru că,  se amestecă nepedepsite în lucruri ce nici sunt în stare să le priceapă.

De aceea, cei loviți în interes, încearcă să mă elimine și să îmi creeze o lumină proastă și să îi convingă pe cei din jurul meu că, folosesc un limbaj exagerat, chiar injurios. Însă cei ce ne distrug merită? Ori nu?

Sunte eu de vină că ADEVĂRUL curat, spus fără ocolișuri, e deja o injurie?

Adevărul simplu, descoperă simplu neștiința și a mărginirii multora din partidele la putere, și ei, ce susțin, „Este deja o atingere la imaginea de ales modul de a face presă a lui Ghiciulescu „…Hai sictir!

Cauza e simplă. Nu sunt oamenii la locul lor, nu sunteți ceea ce reprezentați .Sunteți niște  neisprăviți, care  într-adevăr, voi, marea majoritate a politicienilor  sunteți  în viața privată o nimica toată, dar reprezentați, demnități înalte ale statului…ABSURD!

Este o datorie a mea să le spun ticăloșilor că sunt ticăloși.

1. Cu toate acestea,  cei ce beneficiază de roadele  muncii mele, mai tot timpul mă ocolesc și chiar dacă astăzi, de exemplu,  în loc de nămol,  pășesc pe asfalt…GHICIULESCU,  este ziaristul ăla care ne filmează, fugiți de el,  ocoliți-l , și lege, cine umblă cu el, nu mai are ce căuta cu noi!!!

Așa că… Șefu,

in ochii tuturor,

ai rămas și  ești

un ilustru trecător,

muritor, ca noi toți,

din păcate șefu,

ești hoț, ce furi destine

tu ai și un preț,

te vei vinde chiar și pe tine.

Plătit cu ură, și pândit,

de toți, urât fiind, chiar,

de pe vremea când erai mic,

de cei cu care găinii,

furați, acum abandonandu-i în sărăcie,

chipurile că ai uitat…Te dai domn?

Atunci le ziceai frați!

Se schimbă vremea,

în rău,

din farmec, în  sărăcie,

și ce-ai să-mi faci,

ești ca și mine, cum mă faci,

așa îți zici, așa îmi zici…Milog!

Poate citi oricine,

scrisoarea mea,

glas poporului a dat

fiind publicată  cu sânge,

suferință și sărăcie,

din călimara ochiilor, scrisă…Cu ura lor la adresa ta, aprinsă!

Și ce-ți rămâne în urmă?

Vreme urâtă  și sărăcie!

Nobil ai fost?

Dar nu drept și blând.

Ai fost viclean, ești rău.

Și-ți vine răutatea la îndemână,

mai ești și prost, răzbunarea

îți e stăpână.

Cu lingușitorii,

Șefu, tu faci casă bună.

Hrănindu-ți viața,

din a altor alte mii de vieții.

Nu-ți ți cuvântul dat,

Nu-ți vine la îndemână,

Ești un trepăduș viclean.

Artist ești, să înșeli,

cu făgăduințe false,

mulțimea ce o minți

Jigodi-o, ce te joci cu visele lor arse.

Când ai facut-o odată,

nu poți să nu mai minți.

Ai ucis și ucizi,

pe ce-i care ți-au făcut bine.

Cauți  să-i umpli

de pete și de rușine,

Căcat cu ochii…De nobil…

Ce ai lăsat în urmă,

doar urât și sărăcie,

Blestem îți e, aici și-n veșnicie.

Iubită ai?

Pe-a altora…Ce are,

mâinii reci,

și sufletul vândut.

Tu joci politică,

Ea, cu destinul altor bărbați,

barbut…

Că zdreanță știe,

o are, cine dă mai mult!

De fapt, ai și cerut

Pentru spital,

mult mai mult…

O ți prizonieră,

În castelul, din spate,

la același spital?

Zbârcit ești și tu!

Zbârcită e și ea!

Lingușitor tu!

Lingușitoare și ea!

Ce soartă crudă,

în relația voastră,

dezgustătoare

recunoscută doar,

pe rețelele de socializare. (A GHICIULESCU).