Actualitate
Oribilele campanii electorale
Comentariu de Contele de Saint Germain (preluare blog):
Traversăm o perioadă asfixiantă. Emisiunile de știri naționale au devenit irespirabile. Noroc cu actualitatea internațională care mai oxigenează aerul. Din păcate prin dezastre în cascadă. Notre Dame, Sri Lanka, parcă încearcă să ne obișnuiască cu apocalipsa. În ritmul ăsta horror-ul ia locul, pe zi ce trece, normalității clipei.
Iar politicienii noștri, în campanie electorală, devin exemplul viu al degradării speciei prin minciună groasă.
Ieri am găsit în căsuța poștală două felicitări de Paști. Tipărite pe hârtie de calitate, înfățișând ouă roșii și icoane, aproape înduioșător. Până am văzut din partea cui erau. Una din partea lui Traian Băsescu, alta din partea lui Eugen Tomac. PMP-ul s-a dezlănțuit în mesaje pravoslavnice.
Diavolul ăsta de Băsescu chiar că nu are nicio limită. Cum nu i-o fi puțină rușine, după atâtea nenorociri câte a făcut și a adus… Cu Dumnezeu în gură, iar în suflet și faptă cu antihristul. Să-ți întoarcă stomacul pe dos!
Chiar m-a pus în încurcătură cu felicitările lui strâmbe. Ce să fac cu ele? Nu poți arunca la gunoi icoana mântuitorului, dar nici s-o duci în casă, în intimitatea ta cea mai prețioasă, când ști că ți-a fost trimisă ca înșelătorie, din exact tenebrele mizeriei umane. Am sprijinit cele două ilustrate pe caloriferul de sub cutia de scrisori și mi-am văzut de drum, propunându-mi să uit cât mai repede episodul.
Mai târziu, la televizor, nu aveai pe unde să scapi de sarabanda laudelor de sine deșănțate și a atacurilor grobiene la adversari. Un festival al minciunilor neîngrijit aruncate din toate părțile, și de bine și de rău, la grămadă. Să fie, să se bifeze, chiar dacă nu ajută la nimic. Strategie de campanie. Bazată pe disprețuirea fățișă a propriului popor. Iată lozul câștigător, în mintea lor: lasă-l că-i prost poporul ăsta, înghite!
Mircea Badea traversează o fază de oripilări. Cel mai adesea consonez cu el. Nu și când era indignat de pasivitatea românilor. „Nu văd cohorte de cetățeni în poartă la Cotroceni nesuportând situația ca Augustin Lazăr să ia pensie de 27.000 de lei. Văd niște cifre, dar oameni nu văd. Și nu văd oameni nici în poartă la Cotroceni, nu văd oameni nici la ÎCCJ”.
Pot înțelege dezamăgirea lui Mircea Badea, doar că ea ignoră o realitate de netăgăduit: s-a dus de mult vremea protestelor cu adevărat spontane. Ultimul protest de acest fel de care îmi amintesc a fost cel cauzat de umilirea nedreaptă a lui Raed Arafat de către Traian Băsescu.
Așa zisele proteste spontane ale haștagiștilor au avut și au în spate o întreagă mașinărie de organizare și propagandă. Soros a împânzit România, direct sau indirect, cu zeci de ONG-uri îndoctrinate bine, din timp, după bunul său plac și plan. Cum s-a și dovedit, fiecare dintre aceste ONG-uri ființând mai prin toate marile orașe ale țării, are un nucleu dur de susținători (50 – 100 – 200) care, la un ordin, poate ieși ”spontan” în stradă, pentru a protesta la unison.
Ce ar vrea Mircea Badea, acum, conține o mare doză de utopie. Adică, el ar vrea ca o indignare de moment să scoată în aceeași zi, în același loc, la aceeași oră, cu adevărat spontan, mii de oameni normali la protest. Nu mai funcționează!
Îndignarea există. Doar că ea, de când s-a cuibărit temeinic în noi, a căpătat o formă aproape continuă. S-a aplatizat. Nu mai prezintă vârfuri, momente de apogeu mobilizator care să creeze emoția necesară pentru a ne scoate spontan în Piața Universității. Statul paralel, abuzurile din justiție, complicitatea lașă și antinațională a lui Iohannis ne revoltă de atâta timp încât aproape că ne-am obișnuit cu ele.
Ar fi nevoie, pentru un protest „spontan” cum visează Mircea Badea, de o minimă organizare civică. Aceasta însă, pe partea antisorosită, nu prea există. Nu am auzit de ONG-uri de stânga, ori tradiționaliste, ori naționaliste, ori unioniste, ori, ori, ori… care să asigure o contrapondere la ofensiva destrămătoare haștagistă.
Când Antena 3 ne-a chemat la o plimbare în jurul Palatului Cotroceni, „spontaneitatea” noastră a funcționat. Și a fost exemplară.
Când PSD-ul s-a încordat să scoată 100 000 de susținători în stradă, a reușit.
Îi dau dreptate lui Mugur Ciuvică în controversa lui de aseară cu Mircea Badea. Să ne punem speranțe în șansa, iminentă, a europarlamentarelor. Peste o lună mergem la urne. E atât de aproape și de potrivit momentul pentru un protest devastator, prin vot.
Doar o lună până când criticata pasivitate a românilor normali și majoritari ar trebui să demonteze, prin energia unui vot decisiv, minciuna acelei minorități gălăgioase cu diez în față care susține că ar fi reprezentativă pentru acest popor.
O lună, și momentul adevărului va veni! Mai important decât 100 de mitinguri neautorizate.
Actualitate
Anunț finalizare implementare proiect: „DIGITALIZAREA ACTIVITATII SOCIETATII PESTCONTROL BUCURESTI SRL”
Actualitate
Scutul olandez pentru Europa: Destinus prezintă interceptorul Vorexon pentru eliminarea punctelor oarbe din apărarea aeriană
Compania olandeză Destinus a dezvăluit un nou sistem de interceptare a rachetelor, conceput special pentru a aborda vulnerabilitățile critice din arhitectura de apărare aeriană integrată a Europei. Denumit Vorexon, acest interceptor lansat de la sol promite să detecteze și să neutralizeze rapid proiectilele inamice, asigurând protecția activelor prioritare printr-o selecție inteligentă a țintelor.
Viteză de peste Mach 2 și precizie sub control uman
Aflat încă în faza de dezvoltare, sistemul Vorexon este proiectat să atingă o viteză maximă de peste Mach 2 și să aibă o rază de acțiune de peste 20 de kilometri. Tehnologia funcționează în cadrul unei rețele integrate de senzori și control al focului, utilizând radare externe pentru a identifica și clasifica proiectilele primite. După lansare, interceptorul beneficiază de corecții de curs pe traiectoria medie, până când propriul radar se blochează pe țintă pentru atacul final. Un aspect esențial subliniat de producători este faptul că decizia finală de angajare a țintei rămâne în permanență sub comanda unui operator uman.
Eficiența costurilor: O lecție învățată de pe frontul din Ucraina
Dezvoltarea Vorexon vine ca un răspuns direct la realitățile războiului modern, unde bombardamentele masive de artilerie au demonstrat că utilizarea interceptorilor scumpi pentru a opri rachete ieftine este nesustenabilă economic. În prezent, nicio arhitectură de apărare nu poate angaja fiecare proiectil fără a epuiza resursele financiare ale apărătorului. Vorexon urmărește să echilibreze acest raport de forțe, oferind o soluție scalabilă împotriva rachetelor de artilerie și a bombelor ghidate, care sunt produse în masă la costuri reduse.
Calendarul implementării și protecția infrastructurii critice
Destinus estimează că Vorexon va trece prin teste operaționale anul viitor, având ca țintă lansarea producției de masă în 2028. Sistemul este gândit să protejeze puncte strategice precum posturile de comandă, hub-urile logistice, depozitele de muniție și bateriile de apărare aeriană. Deși nu au fost anunțați clienți oficiali de lansare, compania a confirmat purtarea unor discuții cu mai multe state europene, inclusiv cu Ucraina, țară unde alte tehnologii ale firmei, precum racheta de croazieră RUTA Block 2, sunt deja utilizate în contextul conflictului actual.
Actualitate
Thunder: Noua eră a aviației militare – Drona autonomă care devine „camaradul loial” al elicopterelor de atac
Sectorul tehnologiei de apărare asistă la o premieră majoră prin lansarea „Thunder”, o dronă din Grupa 5 concepută să revoluționeze modul în care sunt desfășurate operațiunile aeriene. Dezvoltată printr-un parteneriat strategic între gigantul tehnologic Anduril și producătorul de aviație Archer, noua platformă este proiectată pentru a îndeplini rolul de „loyal wingman” (camarad loial), zburând alături de elicoptere de atac precum Apache sau viitoarea flotă Cheyenne.
Simbioză tehnologică: De la taxiuri aeriene la prădători autonomi
Thunder nu este doar un proiect teoretic, ci rezultatul a trei ani de dezvoltare intensă. Această aeronavă cu rotoare basculante (tiltrotor), complet autonomă și înarmată, a fost creată pe baza lecțiilor învățate din dezvoltarea aparatului cu aripi fixe YFQ-44A „Fury”. Interesant este faptul că geneza sistemului Thunder se află în tehnologia „taxiurilor aeriene electrice” dezvoltată de Archer, demonstrând o tranziție fără precedent a inovației din sectorul comercial către cel militar, special adaptată pentru „războiul de manevră” în zonele litorale.
Forță brută și precizie chirurgicală: Un arsenal echivalent cu al unui Apache
Din punct de vedere al performanțelor, Thunder se anunță a fi un monstru al eficienței. Cu o rază de acțiune și viteză comparabile cu cele ale elicopterului Cheyenne, drona dispune de o capacitate de încărcare similară cu cea a unui Apache, dar cu avantajul de a opera la altitudini superioare. Configurația sa tactică prevede grupuri de trei până la șase drone Thunder care escortează aeronavele cu echipaj uman, oferind protecție și putere de foc suplimentară.
Arsenalul este impresionant: compartimentul principal poate găzdui până la 10 rachete Hellfire, 16 muniții de tip „air-launched effects” sau 76 de rachete. Mai mult, botul aeronavei este echipat cu sisteme specializate pentru combaterea altor drone (Counter-UAS), asigurând o bulă de protecție pentru întreaga formație de zbor.
Inteligența „Lattice”: Când algoritmii mașinilor autonome cuceresc cerul
Dincolo de blindaj și armament, adevărata putere a dronei Thunder rezidă în software. Anduril a integrat platforma Lattice, un sistem bazat pe inteligență artificială care colectează și sintetizează datele de la toți senzorii pentru a crea o imagine tactică completă. Pentru a permite zborul autonom la joasă altitudine și viteze mari, inginerii au preluat și adaptat tehnologii din industria vehiculelor autonome (self-driving cars), oferind dronei capacitatea de a evita formele de relief în timp ce reacționează instantaneu la amenințările inamice.
Orizont 2030: Standardizarea războiului de manevră pe scară largă
Thunder a fost concepută pentru a fi „atritabilă” (înlocuibilă cu costuri rezonabile), facilitând desfășurarea unor cantități mari de senzori și arme pe câmpul de luptă. Designul său modular permite dezasamblarea și transportul într-un container ISO standard de 40 de picioare, putând fi livrată rapid prin infrastructura terestră, maritimă sau aeriană. Primele teste de zbor sunt programate pentru anul viitor, software-ul fiind deja verificat pe aeronave surogat în ultimii doi ani. Dacă cererea din partea forțelor armate se menține, producția de serie va debuta în intervalul 2029-2030, marcând o schimbare radicală în modernizarea aviației de atac.
-
Exclusivacum 3 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 5 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 3 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 2 zile„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum 2 zile„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii




