Actualitate
Poliția politică a lui Victor Ponta
În 2013, prim-ministru fiind și președinte al PSD, un om politic pe cai foarte mari, Victor Ponta și-a creat o poliție politică proprie. Cu acordul și cu sprijinul sistemului, condus la acea dată de Traian Băsescu. Parte a înțelegerii cu acesta rămasă în istoria recentă sub numele de „Pactul de coabitare”. Instrumentul de luptă a fost disimulat în interiorul Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Împănată cu ofițeri SRI.
Să ne amintim contextul. În 2013, Ponta decisese să-l înlăture discret pe partenerul său Crin Antonescu din competiția prezidențială. Avea în acest sens susținerea deplină a lui George Maior și Gabriel Oprea, persoane apropiate, cu care se înrudise religios, beneficia și de concursul generalului Florian Coldea și de o înțelegere în acest sens cu președintele de atunci, Traian Băsescu. Înțelegere perfectată formal sub forma „Pactului de coabitare”, care a stat la baza algoritmului de la conducerea Parchetelor. Tiberiu Nițu, adus de Victor Ponta, a devenit procuror general iar, la schimb, Victor Ponta, care preluase și interimatul Justiției de la PNL, după ce i-a făcut vânt Monei Pivniceru, a propus-o pe Laura Codruța Kovesi șefă la DNA. Ce mai lipsea acum era o poliție secretă proprie. Dar cum să o facă fără a călca în picioare autoritatea încă de nezdruncinat a lui Traian Băsescu?
Ei bine, în timp ce Victor Ponta, om format de sistem și propulsat de sistem proclama „dreptatea până la capăt”, angajându-se în fața electoratului propriu, dar și a electoratului PNL, că va lupta împotriva mizeriilor create de sistemul ticălos conceput de Traian Băsescu, el transpira de zor, cu sprijinul celor enunțați mai sus, pentru a-și construi propriul sistem represiv. Prin care să-și urmărească, să-și hăituiască și să-și distrugă adversarii politici și, la nevoie, să șantajeze și să-și identifice aliați în taberele politice concurente. Oficial, această structură asupra căreia m-am mai oprit de câteva ori, s-a denumit Grupul Interministerial Strategic, care funcționează și în prezent pe lângă Guvernul României și care include colective mixte, adunate practic din toate structurile serviciilor de informații din România, structură nășită și coordonată de Gabriel Oprea, care, după preluare președinției de către Ponta, urma să devină directorul Serviciului Român de Informații, Maior la rândul său fiind recompensat cu poziția de prim-ministru.
În această săptămână, în fine, printr-un comunicat oficial, Federația Sindicatelor din Finanțe dezvăluie dedesubturile unei operațiuni din 2013, pe cât de tenebroase, pe atât de periculoase pentru statul român. În 2013, grupul de interese condus de Victor Ponta a decis să-și creeze propriile batalioane de asalt, de control, de teroare și de șantaj, aparent sub forma reorganizării Agenției Naționale de Administrație Fiscală. Adică ANAF. Având la bază un protocol de colaborare, pe care tocmai l-a recunoscut azi, între SRI și ANAF, care a prevăzut înființarea unor colective mixte alcătuite din procurori, ofițeri SRI și inspectori ANAF. Aparent, pentru a se întări astfel pe cale unui schimb eficient de informații, lupta împotriva evaziunii fiscale. Adică a marii corupții din domeniu. În acest scop, Ponta a desemnat un ofițer acoperit în persoana lui Gelu Diaconu, pe care l-a numit șef al acestei structuri, care în scurt timp a înglobat nu mai puțin de 250 de ofițeri SRI. Transformați cu acte în regulă în inspectori ANAF, veniți în instituție cu sarcini precise, trasate de Florian Coldea, fiecare dintre aceștia având ținte în persoana unor oameni politici sau oameni de afaceri și a unor societăți comerciale. Câți vor vorbi oare, dintre oamenii de afaceri șantajați în acea perioadă și aduși la mâna lui Victor Ponta? Azi dimineață, cu obținuitul său tupeu, Victor Ponta a susținut că obiectivul a fost perfect legitim, de luptă împotriva marilor fraude, contrar acuzațiilor pe care tocmai i le-a adus Federația Sindicatelor din Finanțe. Gelu Diaconu, instalat la vârful acestei structuri, fusese „școlit” în Vest, în Belgia, în perioada comunistă, după care, în anii ’84-’90 fusese parcat la Vaslui, într-o poziție constant utilizată de Securitate, ca președinte al uniunii județene al cooperativelor de consum. După ce și-a instalat omul în funcție, ANAF a fost reorganizat din temelii pentru a corespunde noilor exigențe. În esență, nu mai puțin de 1950 de inspectori au fost dați afară din Direcția de antifraudă fiscală și a fost desființată Autoritatea Națională a Vămilor. Consecința a fost distrugerea arhivelor acestora, vizând activitatea tuturor duty-free-urilor din România din perioada în care noua stea a antifraudei, Gelu Diaconu, le coordonase. A fost desființată Garda Fiscală, evident având drept consecință distrugerea bogatei arhive a acesteia vizând produse accizabile – tutun, alcool și petrol.
În scurt timp, această infernală mașinărie s-a pus pe treabă. Mii de oameni de afaceri, care susțineau alte partide politice decât PSD sau chiar susținători ai PSD, care nu erau pe placlul lui Ponta și trebuiau aduși urgent la ascultare, și-au văzut afacerile periclitate și libertatea în mare pericol. Instrumentul creat de Ponta și condus de Gelu Diaconu funcționa implacabil. Blestematele protocoale, în epicentrul cărora se găsea Serviciul Român de Informații, erau rele atunci când erau utilizate de adversarii sau concurenții politici ai lui Victor Ponta, dar bune atunci când erau aplicate în interesul exclusiv al grupului său de interese. Cea mai simplă dovadă a faptului că am avut de-a face cu un instrument în esența lui politic, de poliție și de represiune politică, este faptul că, în perioada respectivă, nici corupția nici evaziunea fiscală nu au fost diminuate. Dimpotrivă. În timp ce noul ANAF, în complicitate cu SRI și cu o mână de procurori închideau afaceri și aruncau oameni după gratii, alte afaceri de tip evazionist prosperau, beneficiind de umbrela de protecție a noii poliții politice.
Rămân fără răspuns, cel puțin pentru moment, trei întrebări. 1). În ce măsură au fost implicate fostul PNL sau persoane din conducerea fostului PNL în această operațiune criminală marca Victor Ponta; 2). Cu ce intensitate s-a exercitat teroarea la nivelul ANAF, astfel încât abia acum, după atâta timp, Federația Sindicatelor din Finanțe sesizează opinia publică asupra celor întâmplate cu subiect și predicat. 3). Cât de hotărât este Liviu Dragnea de a merge, cum spune, cu dreptatea până la capăt și de a demantela întreaga urzeală țesută începând din 2013 de Victor Ponta? Firește, în măsura în care nu a fost și el parte a aceste operațiuni.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Anunț finalizare implementare proiect: „DIGITALIZAREA ACTIVITATII SOCIETATII PESTCONTROL BUCURESTI SRL”
Actualitate
Scutul olandez pentru Europa: Destinus prezintă interceptorul Vorexon pentru eliminarea punctelor oarbe din apărarea aeriană
Compania olandeză Destinus a dezvăluit un nou sistem de interceptare a rachetelor, conceput special pentru a aborda vulnerabilitățile critice din arhitectura de apărare aeriană integrată a Europei. Denumit Vorexon, acest interceptor lansat de la sol promite să detecteze și să neutralizeze rapid proiectilele inamice, asigurând protecția activelor prioritare printr-o selecție inteligentă a țintelor.
Viteză de peste Mach 2 și precizie sub control uman
Aflat încă în faza de dezvoltare, sistemul Vorexon este proiectat să atingă o viteză maximă de peste Mach 2 și să aibă o rază de acțiune de peste 20 de kilometri. Tehnologia funcționează în cadrul unei rețele integrate de senzori și control al focului, utilizând radare externe pentru a identifica și clasifica proiectilele primite. După lansare, interceptorul beneficiază de corecții de curs pe traiectoria medie, până când propriul radar se blochează pe țintă pentru atacul final. Un aspect esențial subliniat de producători este faptul că decizia finală de angajare a țintei rămâne în permanență sub comanda unui operator uman.
Eficiența costurilor: O lecție învățată de pe frontul din Ucraina
Dezvoltarea Vorexon vine ca un răspuns direct la realitățile războiului modern, unde bombardamentele masive de artilerie au demonstrat că utilizarea interceptorilor scumpi pentru a opri rachete ieftine este nesustenabilă economic. În prezent, nicio arhitectură de apărare nu poate angaja fiecare proiectil fără a epuiza resursele financiare ale apărătorului. Vorexon urmărește să echilibreze acest raport de forțe, oferind o soluție scalabilă împotriva rachetelor de artilerie și a bombelor ghidate, care sunt produse în masă la costuri reduse.
Calendarul implementării și protecția infrastructurii critice
Destinus estimează că Vorexon va trece prin teste operaționale anul viitor, având ca țintă lansarea producției de masă în 2028. Sistemul este gândit să protejeze puncte strategice precum posturile de comandă, hub-urile logistice, depozitele de muniție și bateriile de apărare aeriană. Deși nu au fost anunțați clienți oficiali de lansare, compania a confirmat purtarea unor discuții cu mai multe state europene, inclusiv cu Ucraina, țară unde alte tehnologii ale firmei, precum racheta de croazieră RUTA Block 2, sunt deja utilizate în contextul conflictului actual.
Actualitate
Thunder: Noua eră a aviației militare – Drona autonomă care devine „camaradul loial” al elicopterelor de atac
Sectorul tehnologiei de apărare asistă la o premieră majoră prin lansarea „Thunder”, o dronă din Grupa 5 concepută să revoluționeze modul în care sunt desfășurate operațiunile aeriene. Dezvoltată printr-un parteneriat strategic între gigantul tehnologic Anduril și producătorul de aviație Archer, noua platformă este proiectată pentru a îndeplini rolul de „loyal wingman” (camarad loial), zburând alături de elicoptere de atac precum Apache sau viitoarea flotă Cheyenne.
Simbioză tehnologică: De la taxiuri aeriene la prădători autonomi
Thunder nu este doar un proiect teoretic, ci rezultatul a trei ani de dezvoltare intensă. Această aeronavă cu rotoare basculante (tiltrotor), complet autonomă și înarmată, a fost creată pe baza lecțiilor învățate din dezvoltarea aparatului cu aripi fixe YFQ-44A „Fury”. Interesant este faptul că geneza sistemului Thunder se află în tehnologia „taxiurilor aeriene electrice” dezvoltată de Archer, demonstrând o tranziție fără precedent a inovației din sectorul comercial către cel militar, special adaptată pentru „războiul de manevră” în zonele litorale.
Forță brută și precizie chirurgicală: Un arsenal echivalent cu al unui Apache
Din punct de vedere al performanțelor, Thunder se anunță a fi un monstru al eficienței. Cu o rază de acțiune și viteză comparabile cu cele ale elicopterului Cheyenne, drona dispune de o capacitate de încărcare similară cu cea a unui Apache, dar cu avantajul de a opera la altitudini superioare. Configurația sa tactică prevede grupuri de trei până la șase drone Thunder care escortează aeronavele cu echipaj uman, oferind protecție și putere de foc suplimentară.
Arsenalul este impresionant: compartimentul principal poate găzdui până la 10 rachete Hellfire, 16 muniții de tip „air-launched effects” sau 76 de rachete. Mai mult, botul aeronavei este echipat cu sisteme specializate pentru combaterea altor drone (Counter-UAS), asigurând o bulă de protecție pentru întreaga formație de zbor.
Inteligența „Lattice”: Când algoritmii mașinilor autonome cuceresc cerul
Dincolo de blindaj și armament, adevărata putere a dronei Thunder rezidă în software. Anduril a integrat platforma Lattice, un sistem bazat pe inteligență artificială care colectează și sintetizează datele de la toți senzorii pentru a crea o imagine tactică completă. Pentru a permite zborul autonom la joasă altitudine și viteze mari, inginerii au preluat și adaptat tehnologii din industria vehiculelor autonome (self-driving cars), oferind dronei capacitatea de a evita formele de relief în timp ce reacționează instantaneu la amenințările inamice.
Orizont 2030: Standardizarea războiului de manevră pe scară largă
Thunder a fost concepută pentru a fi „atritabilă” (înlocuibilă cu costuri rezonabile), facilitând desfășurarea unor cantități mari de senzori și arme pe câmpul de luptă. Designul său modular permite dezasamblarea și transportul într-un container ISO standard de 40 de picioare, putând fi livrată rapid prin infrastructura terestră, maritimă sau aeriană. Primele teste de zbor sunt programate pentru anul viitor, software-ul fiind deja verificat pe aeronave surogat în ultimii doi ani. Dacă cererea din partea forțelor armate se menține, producția de serie va debuta în intervalul 2029-2030, marcând o schimbare radicală în modernizarea aviației de atac.
-
Exclusivacum 3 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 5 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 3 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 2 zile„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum 2 zile„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii




