(Preluare bolg Inoza):

Acum 14 ani, când a născut-o pe fiica ei, medicii i-au spus Mădălinei Turza s-o lase în spital și să se ducă acasă, să facă alt copil. Asta deoarece micuța Clara se născuse cu sindromul Down.

Mădălina nu doar că nu și-a abandonat fiica și a luptat ca ea să aibă drepturi și șanse egale cu copiii care nu erau ”diferiți”, dar a făcut același lucru pentru orice copil cu dizabilități din țară, fizice sau psihice, care a avut nevoie de ea.

Azi, Mădălina vrea să candideze la Parlamentul European și să schimbe legislația europeană. Ca să reușească, are nevoie și de tine.

***

”În această sală este o femeie care are o listă în geantă. O cheamă Maria Mădălina Turza și are nevoie de 100.000 de semnături ca să poată candida, ca independent, pentru Parlamentul European. Mădălina este mama unui copil cu dizabilități și de 10 ani militează pentru drepturile copiilor cu dizabilități și drepturile omului în România. Vă rog, dacă vreți, să nu plecați azi până nu o ajutați cu o semnătură.”

Paula Herlo a făcut o pauză după ce a spus aceste cuvinte. M-am uitat în sală și am văzut o femeie care și-a ascuns fața în mâini, de emoție. Eram la CSR4Women by Avon, singurul eveniment dedicat exclusiv campaniilor sociale pentru femeile din România, și auzeam pentru prima dată numele Mădălinei Turza.

La puțin timp după, Mădălina a primit un premiu din partea Avon și a mers pe scenă să-l accepte. Se vedea că nu se simte confortabil pe tocuri și a făcut chiar și o glumă că asta nu e ținuta ei obișnuită. Că și-a schimbat hainele ”de război” pe haine ”frumoase”, să vină să accepte premiul.

”Erin Brokovich de România” mi-a sunat în cap, în timp ce o ascultam vorbind. O femeie inteligentă, dintr-o bucată, cu o empatie enormă, care a decis să se ia la trântă cu un întreg Sistem putred.

Am mers la ea la finalul evenimentului și i-am spus că vreau să semnez lista și să scriu despre ea. Se vedea că era obosită, dar s-a luminat la față.

– Până când trebuie să strângi 100.000 de semnături? am întrebat-o.
– Până pe 20 martie.
– Oh, mai e puțin! Câte ai până acum?
– Puțin peste 44.000.
– Oh…
– Știu, facem tot ce putem. Eu cred că avem șanse.

”Facem tot ce putem” înseamnă, pentru Mădălina, să cutreiere Bucureștiul și țara cu lista ei în geantă și să strângă semnături. Sute de ore de alergat, de vorbit cu oamenii, de explicat. I s-au alăturat părinții a sute de copii cu dizabilități, fizice sau psihice, care o ajută voluntar și care strâng, și ei, semnături.

Aici puteți citi pentru ce vrea să militeze Mădălina în Parlamentul Europan și mai jos puteți citi broșura ei de campanie.

– E o luptă foarte mare și foarte inegală povestea asta, pentru că te omoară strânsul de semnături, mi-a spus când am sunat-o aseară, să vorbim câteva minute.

Într-adevăr, ea, o mamă obișnuită, trebuie să strângă la fel de multe semnături cât un partid politic cu fonduri și resurse nelimitate.

– De ce vrei să candidezi? am întrebat-o.
– Am realizat că nu…nu se mai poate. Pentru noi, ca părinți, asta este o scurtătură. În loc să stai zeci de ani să obții o mică schimbare, dacă am avea o lege europeană care să oblige statele membre să respecte niște standarde minime și să vină și cu alocări bugetare subsecvente, atunci lucrurile s-ar schimba și în timpul vieții noastre, nu numai pentru generațiile următoare.
– Da, înțeleg.
– De-asta e urgența la mine și la noi, știi? Nu e că vreau eu să-mi fac o carieră. E că trebuie! Pe bune, la know-how-ul și experiența pe care le am mi-ar fi fost mult mai simplu să mă duc să dau un examen la Bruxelles, dacă voiam să ajung la Bruxelles. Că sunt atâtea posturi libere. Dar nu e despre asta!

Când spune că ar putea să lucreze la Bruxelles dacă doar asta și-ar dori, Mădălina nu face figuri de stil. Așa cum scrie și în biografia ei, are un Master în Politici de Educație Incluzivă și Psihopedagogie Incluzivă la Universitatea din Minnesoata, SUA, un Master în Drept Internațional Umanitar și o experiență de 10 ani în în drepturile persoanelor cu dizabilități, politici de educație incluzivă, psihopedagogie incluzivă, drepturile omului, advocacy, litigare strategică și managementul proiectelor.

A primit, printre multe altele, Premiul ”International Women of Courage Award”, din partea Departamentului de Stat American, în 2016 și ”Successful argument of the case held before the World Bank Inspection Panel”, din partea Băncii Mondiale, în 2015.

Cu toate astea, e o femeie care, în loc să emigreze într-o țară vestică și să ducă o viață confortabilă, a rămas aici, să fie vocea familiilor neauzite ale României. O femeie care a schimbat în bine viețile a mii de părinți și copii, dar care se emoționează atunci când Paula Herlo atrage atenția asupra ei.

Rar m-a impresionat mai puternic un om la prima vedere decât Mădălina Turza, cu dedicarea, transparența și modestia ei. E o femeie care, așa cum a spus ea, duce o ”luptă foarte mare și foarte inegală” și care pe mine m-a convins s-o ajut cum pot.

https://youtu.be/9HmBe86insk

Inițial, am vrut să public acest text de 8 Martie, simbolic, dar Mădălina nu mai are timp. Are nevoie de susținere acum. Dacă textul meu și tot ce ați citit despre Mădălina pe platforma ei online v-a convins, puteți citi în secțiunea Cum poți Sprijini ce puteți face pentru a o ajuta.

Personal, am scos la imprimantă formularul pentru strângerea de semnături (îl puteți descărca aici) și am de gând să rog toți cunoscuții cu care mă voi întâlni până pe 20 martie să-l semneze.

Dacă lucrați într-un birou, vă recomand să faceți același lucru. Chiar și 5 sau 10 semnături strânse contează. Iar Mădălina vrea să ușureze cât mai mult sarcina oricui vrea să o ajute, așa că puteți trimite formularul prin curier ramburs (gratuit) la adresa de mai jos.

Dacă nu vreți să vă complicați cu curieratul, aveți aici o listă a liderilor regionali care o ajută pe Mădălina cu strânsul de semnături. Îi puteți contacta și le puteți da lor lista sau listele strânse.

Încă ceva: dacă am printre cititori persoane care lucrează în IT care o pot ajuta pe Mădălina cu mărunte (dar enervante) probleme, ar fi minunat și vă mulțumesc tare mult.

Când am vorbit aseară cu ea mi-a spus, copleșită:

– Acum când m-ai sunat încercam să găsesc un soft pe net, dacă există, să pot trimite mai multe sms-uri deodată, pentru că am înnebunit. Am o bază de date de 2000 de oameni, cu numere de telefon, și telefonul meu mai are puțin și ia foc.

La final, că tot se apropie Ziua Internațională a Femeii, nu-mi pot imagina un mod mai bun de a o sărbători decât să sprijini o femeie care vrea să schimbe lumea din jur.

Poate doar să devii tu acea femeie.