Actualitate
Lumea Justitiei cere CSM sa constate ca procurorii Laura Kovesi si Augustin Lazar nu mai indeplinesc conditia de buna reputatie si pot fi destituiti din Magistratura
Consideram ca semnatarii protocoalelor PICCJ – SRI din 2009 si 2016, declarate in afara legii de CCR, sunt incompatibili cu calitatea de magistrat. Cerem suspendarea din functie a lui Kovesi si Lazar, care au dosare penale la Sectia pentru investigarea infractiunilor din Justitie, precizeaza cei de la Lumea Justitiei.
Redactia Lumea Justitiei va depune in scurt timp la Inspectia Judiciara si la Consiliul Superior al Magistraturii o sesizare oficiala prin care vom solicita sa se declanseze verificarile necesare pentru a se constata ca procurorii Laura Codruta Kovesi si Augustin Lazar nu mai indeplinesc conditia de buna reputatie, pentru a putea ocupa in continuare functia de magistrat. In special pentru faptul ca cei doi au semnat protocoalelel secrete cu SRI din 2009 si 2016, protocoale declarate la 16 ianuarie 2019 de Curtea Constitutionala ca fiind in afara legii si care au declansat un conflict juridic intre parchete si instantele din intreaga tara, cu consecinte extrem de grave asupra proceselor in curs ori deja solutionate, de natura sa stirbeasca prestigiul Justitiei si increderea cetatenilor in actul de justitie. Motivele pentru care vom solicita constatarea neindeplinirii conditiei de buna reputatie sunt numeroase si le puteti citi in sesizarea pe care o publicam integral in continuare:
„SESIZARE
prin care solicitam constatarea neindeplinirii conditiei de buna reputatie si emiterea hotararii conforme in vederea emiterii decretului de eliberare din functie a urmatorilor procurori:
– AUGUSTIN LAZAR, Procuror General al Romaniei;
– LAURA CODRUTA KOVESI, procuror cu grad de parchet de tribunal, delegat in cadrul PICCJ
Motivele sesizarii:
Potrivit art 12 din Legea 303/2004:
“Admiterea in magistratura a judecatorilor si procurorilor se face prin concurs, pe baza competentei profesionale, a aptitudinilor si a bunei reputatii.”
Potrivit art 76 din Legea 317/2004:
“(1) Verificarea sesizarilor referitoare la buna reputatie a judecatorilor si procurorilor in functie se face de catre Inspectia Judiciara, din oficiu sau la solicitarea oricarei persoane interesate.
(2) Raportul de inspectie intocmit in urma verificarilor privind buna reputatie se comunica magistratului care face obiectul sesizarii si persoanei care a inaintat sesizarea, in termen de 15 zile de la intocmire, in vederea formularii de obiectii.
(3) Raportul de inspectie prevazut la alin. (2), impreuna cu obiectiile formulate, se inainteaza sectiei corespunzatoare a Consiliului Superior al Magistraturii. Pe baza raportului si a obiectiilor formulate, sectia corespunzatoare adopta hotararea privind constatarea indeplinirii sau a neindeplinirii de catre magistrat a conditiei de buna reputatie ori, daca apreciaza ca obiectiile sunt intemeiate, dispune, in scris si motivat, retrimiterea raportului in vederea completarii verificarilor, cu indicarea in mod expres a aspectelor ce trebuie completate. Hotararea prin care se constata neindeplinirea conditiei de buna reputatie cuprinde si propunerea de eliberare din functie, in temeiul art. 65 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 303/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(4) Pe parcursul procedurii de verificare si constatare a indeplinirii conditiei de buna reputatie, sectia corespunzatoare a Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea inspectorului judiciar, poate dispune suspendarea din functie a magistratului, pana la finalizarea procedurii, daca exercitarea in continuare a functiei ar putea afecta desfasurarea cu impartialitate a procedurilor de verificare sau daca aceste proceduri sunt de natura sa aduca atingere grava prestigiului justitiei.
(5) Hotararea sectiei prevazuta la alin. (3) poate fi atacata la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii in termen de 15 zile de la comunicare. Hotararea plenului poate fi atacata cu contestatie la Sectia de contencios administrativ a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in acelasi termen; hotararea instantei este definitiva.
(6) Hotararea definitiva prin care se constata neindeplinirea conditiei de buna reputatie se comunica Presedintiei Romaniei, in vederea emiterii decretului de eliberare din functie.“
* * *
In fapt,
Consideram ca numitii Laura Codruta Kovesi – procuror general al Romaniei in perioada 2 octombrie 2006 – 2 octombrie 2012, in prezent procuror cu grad de parchet de tribunal, delegat in cadrul PICCJ, precum si Augustin Lazar, actual procuror general al Romaniei incepand cu 28 aprilie 2016 nu mai indeplinesc conditia de buna reputatie, pentru a detine functia de magistrat.
In opinia noastra, cei doi sunt perceputi in societate drept mincinosi notorii, si care au actionat premeditat in scopul aservirii sistemului judiciar intereselor serviciilor de informatii, devenind parteneri ai acestora si, cel mai grav, obligand pe toti procurorii din Ministerul Public sa conlucreze cu serviciile de informatii in dosarele penale, prin incheierea unor protocoale secrete, clasificate secret de stat, care au continut prevederi ilegale, care au atentat la independenta procurorului, transformandu-l intr-un colaborator al serviciilor de informatii si, in unele situatii, chiar intr-un suspus al ofiterilor de informatii, obligat sa raporteze cum a dus la indeplinire indicatiile si informatiile primite.
Cei doi sus numiti, abdicand de la principiul independentei procurorului, au incheiat pe ascuns protocoale clasificate secret de stat cu Serviciul Roman de Informatii, continand clauze abuzive, care au transformat justitia intr-un camp tactic dupa cum urmeaza:
1 – PROTOCOLUL DE COOPERARE intre PICCJ si SRI pentru indeplinirea sarcinilor ce le revin in domeniul securitatii nationale, incheiat in februarie 2009, intre procurorul general Laura Codruta Kovesi si directorul SRI George Cristian Maior si prim adjunctul directorului SRI Florian Coldea (declasificat in anul 2018);
2 – PROTOCOL privind organizarea cooperarii intre SRI si PICCJ pentru indeplinirea sarcinilor ce le revin potrivit legii, incheiat in decembrie 2016 intre procurorul general Augustin Lazar si directorul SRI Eduard Hellvig (declasificat in 2018);
Ambele protocoale au fost calificate drept ilegale de catre Curtea Constituionala a Romaniei, la data de 16 ianuarie 2019, Curte care a retinut faptul ca aceste acte au produs un conflict juridic de natura constitutionala intre parchete si instantele din intreaga tara, declansandu-se din vina semnatarilor acestor protocoale un proces national de verificare a mii si mii de procese penale aflate in curs, pentru a se stabili in ce masura s-a incalcat legea prin cooperarea ilegala dintre procurori si agentii SRI, proces care va presupune reluarea unor dosare, costuri uriase de timp si bani, precum si o stirbire fara precedent a prestigiului justitiei si a increderii publicului in sistemul judiciar, toate aceastea din vina autorilor acestor protocoale.
Potrivit comunicatului de presa din 16 ianuarie 2019, Curtea Constitutionala a decis:
“1. A admis sesizarea si a constatat existenta unui conflict juridic de natura con-stitutionala intre Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justiție si Parlamentul Romaniei, pe de-o parte, si Inalta Curte de Casație si Justiție si celelalte instante judecatoresti, pe de alta parte, generat de incheierea intre Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casație si Justiție si Serviciul Roman de Informatii a Protocolului nr. 00750 din 4 februarie 2009, precum si de exercitarea, in mod necorespunzator, a controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului Roman de Informatii.
- A admis sesizarea si a constatat existenta unui conflict juridic de natura con-stitutionala intre Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casație si Justiție si Parlamentul Romaniei, pe de-o parte, si Inalta Curte de Casație si Justiție si celelalte instanțe judecatoresti, pe de alta parte, generat de incheierea intre Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casație si Justiție si Serviciul Roman de Informatii a Protocolului nr. 09472 din 8 decembrie 2016, doar cu privire la dispozițiile art.6 alin.(1), art.7 alin.(1) si art.9, precum si de exercitarea, in mod necorespunzator, a controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului Roman de Informatii.
- Inalta Curte de Casație si Justiție si celelalte instanțe judecatoresti, precum si Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casație si Justiție si unitațile subordonate – vor verifica, in cauzele pendinte, in ce masura s-a produs o incalcare a dispozițiilor referitoare la competența materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala si vor dispune masurile legale corespunzatoare. Decizia este definitiva si general obligatorie.”
In analiza responsabilitatilor concrete ale numitilor Laura Codruta Kovesi si Augustin Lazar – care in prezent fac obiectul a zeci de plangeri penale depuse la PICCJ pentru semnarea respectivelor protocoale – va trebui sa aveti in vedere si considerentele hotararii CCR din 16 ianuarie 2019, ce urmeaza a fi publicate in scurt timp.
Consideram ca pana la finalizarea verificarilor de buna reputatie de catre Inspectia Judiciara, se impune suspendarea din functii a numitilor Laura Codruta Kovesi si Augustin Lazar, in conditiile in care acestia ocupa posturi importate la varful PICCJ, si fac obiectul a zeci de plangeri penale legate de semnarea celor doua protocoale declarate neconstitutionale, in tot sau in parte, de Curtea Constitutionala. Prestigiul unitatilor de parchet precum si increderea in Ministerul Public pe durata anchetelor penale efectuate la nivelul Sectiei pentru investigarea infractiunilor din Justitie ale PICCJ imotriva celor doi pot fi serios afectate prin mentinerea acestora in continuare in functie, motiv pentru care apreciem ca se impune suspendarea in regim de urgenta din functie a numitilor Laura Codruta Kovesi si Augustin Lazar.
In acest sens, invocam Hotararea nr. 299 din 11 iulie 2012 a Sectiei de procurori a CSM, care pe motiv ca fostul vicepresedinte al CSM George Balan era anchetat de DNA la acea vreme, a dispus: “Suspendarea din functie a domnului Balan George, procuror la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, membrui al CSM, pana la finalizarea procedurii de verificare a bunei reputatii”.
In luarea acestei masuri vremelnice (in final precizam ca fostul vicepresedinte al CSM a fost achitat definitiv) Sectia pentru procurori a CSM a motivat: “Buna reputatie vizeaza credibilitatea si respectul de care se bucura procurorul sau judecatorul in cadrul colectivului din care face parte, modul in care este apreciat la nivelul functiilor de conducere, precum si daca a facut obiectul unor verificari de natura disciplinara sau penala. De asemenea, nu trebuie ignorata, in aprecierea bunei reputatii, nici perceptia observatorului obiectiv, fiind necesara analizarea reflectarii subiective, in constiinta generala, a comportamentului magistratului (…) Atunci cand se are in vedere persoana procurorului, prestigiul functiei este atribuit social acestuia ca urmare a dobandirii calitatii de magistrat. Prestigiul functiei poate fi afectat printr-un comportament care nesocoteste normele de conduita impuse legal si regulamentar sau prin orice manifestare contrara functiei. Astfel, demnitatea functiei isi gaseste masura in conduita proprie a procurorilor. Asa fiind, notiunea de buna reputatie la care se refera Legea 3017/2014 include un spectru larg de aprtitudini, printre care se regasesc si cele analizate, respectiv obligatia de rezerva, impartialitatea, demnitatea in profesie si in societate sau prestigiul functiei, respectiv al Justitiei”.
* * *
Nu in ultimul rand, in analizarea comportamentului celor doi, trebuie avute in vedere numeroasele anchete penale, disciplinare si deontologice in care sunt vizati sau a fost cei doi, precum si:
-scandalul public din 2018 legat de neprezentarea in fata Comisiei parlamentare de ancheta a numitei Laura Codruta Kovesi, in pofida a doua decizi ale CCR care obligau la prezentare;
-retinerea la nivelul Plenului CSM, in 2018, a incalcarii deontologiei profesionale de catre Augustin Lazar pentru o serie de declaratii publice nepotrivite cu statutul sau;
-revocarea oficiala din functia de procuror sef a DNA, in 2018, a numitei Laura Codruta Kovesi pentru rezultate manageriale dezastruoase;
-procedura de revocare, aflata in curs, vizand pe procuror general Augustin Lazar;
Dar mai ales minciunile publice notorii ale acestora, care au produs revolta si indignarea opiniei publice, dupa cum urmeaza:
1 – numitul Augustin Lazar si-a permis la 18 ianuarie 2017 sa minta Plenul CSM si opinia publica (sedinta era televizata) ca nu ar fi fost niciodata de acord cu incheierea procutocoalelor SRI – PICCJ, numindu-le o “inginerie juridica” cu care el nu ar fi fost niciodata de acord, omitand sa recunoasca faptul ca tocmai incheiase in decembrie 2016 un protocol cu SRI.
In respectiva sedinta de plen a CSM, numitul Lazar a declarat: „Este adevarat ca a existat un protocol care nu mai exista. Cred ca este si o lipsa a mea, care nu am comunicat, nu am facut mare caz atunci cand am preluat mandatul, sa spun: ‘Nu mai exista niciun protocol care sa prevada comisii mixte sau echipe mixte sau nu stiu ce’. A existat un protocol in care se discuta despre echipe operative intre Ministerul Public si serviciile de informatii, insa eu mereu mi-am pus urmatoarea problema: acest protocol nu exista, eu nu mi l-am insusit si nu mergem inainte cu astfel de inginerii, sa zic asa, pentru ca ele nu se gasesc in Codul de procedura penala, Doamne Dumnezeule... Noi anchetam, iar dumneavoastra judecati dupa Codul de procedura penala. Nu exista nimic altceva care sa se numeasca echipa mixta sau nu stiu ce.
Cine a deschis cursul de criminalistica a putut vedea cu usurinta… acum, o sa va cer scuze, eu sunt titularul unui curs de criminalistica, procurorul este cel care coordoneaza o echipa alcatuita din ofiteri ai politiei judiciare. Ofiterii politiei judiciare sunt, potrivit legii, abilitati sa efectueze acte de urmarire care sunt apte, au caracter legal, pot fi prezentate in fata judecatorului, se pot administra probe si sunt luate de mijloace de probe pentru a se da o solutie intr-un dosar. Procurorul nu face parte din echipa, procurorul este coordonatorul, scrie in Codul de procedura penala, conduce si coordoneaza activitatea politiei judiciare. El nu se confrunta cu niciunul dintre membrii din echipa de ofiteri ai politiei judiciare. Ea este alcatuita strict din acei ofiteri. Cine vine din exterior cu mapa la subtioara pentru a aduce informatii acelor care lucreaza nu are ce se adresa nici ofiterilor politiei judiciare pentru ca nu are abilitarea de a efectua impreuna cu ei acte de urmarire penala, ci celui care conduce si coordoneaza aceasta activitate.
Se poate discuta de o echipa daca ne asezam la masa si ei vin cu mapa si ne prezinta mapa activitatii informative din care rezulta anumite infractiuni ca orice alta institutie. Orice institutie, orice functionar public, daca afla despre savarsirea unei infractiuni trebuie sa sesizeze organele competente. Dar nu are ce cauta, si eu as zice ca lucrurile astea mie mi-au fost foarte clare nu de atunci, eu fac de mult timp activitate de urmarire penala, nu are ce cauta operatorul de informatii sa imi conduca ofiterii mei pentru ca eu le spun ce au de facut, si le spun in scris si motivat cum spune Codul de procedura penala, si nu are nici ce sa ma conduca pe mine procuror, in afara de cazul ca, Doamne fereste, eu comit o infractiune. Asa ca imi pot imagina ca a fost o comisie mixta, nu stiu ce si cum, ca si eu as dori sa stiu, dar poate Inspectia Judiciara sa afle de vreo comisie de asta mixa ca a facut cumva anchetele, ca a facut altcineva acte de urmarire in afara ofiterului abilitat si ca a semnat actele prin care a dat dispozitii procesual penale altcineva decat procurorul care trebuia sa o faca.”
2 – numita Laura Codruta Kovesi si-a permis la 27 ianuarie 2017, in timp ce presa si societatea romana era ingrijorate de existenta unor protocoale secrete SRI – PICCJ sa emita in calitate de procuror sef al DNA un comunicat de presa avand urmatorul continut:
27 ianuarie 2017
Nr. 106/VIII/3
COMUNICAT DNA
„Cu referire la o serie de informatii vehiculate in spatiul public (informatiile transmise prin intermediul unor articole de presa aparute in perioada 25-27 ianuarie 2017 (in cotidianul „Evenimentul Zilei” – prin intermediul paginii www.evz.ro – si pe pagina de internet www.flux24.ro) prezentate drept dezvaluiri despre “fabricarea ori inscenarea unor dosare penale” ori “urmariri penale la ordine” facute de DNA, la initiativa si/sau cu implicarea unor politicieni si a unor persoane din conducerea Serviciului Roman de Informatii, precum si despre folosirea unor metode care exced cadrului legal, in exercitarea atributiilor de serviciu, de catre procurorul sef al DNA, Biroul de Informare si Relatii Publice este abilitat sa transmita urmatoarele:
Informatiile respective sunt neadevarate, ofensatoare si absurde si au menirea de a discredita activitatea procurorilor DNA, fiind folosite ca o stratagema de catre persoane interesate de a formula aparari in spatiul public si nu in fata unei instante de judecata (…) Informatiile mai sus mentionate sunt in totalitate neadevarate: procurorul sef al DNA nu a participat la videoconferinte organizate de SRI, nici saptamanal, nici ocazional si nu are instalate in birou terminale speciale prin care sa poata comunica instantaneu cu SRI.
Nu exista si nu a existat nici un protocol de colaborare SRI-DNA si nici protocol secret Coldea/Kovesi.
Nu au existat echipe mixte SRI-procurori ori intalniri intre procurori si ofiterii de informatii in case conspirative.
Dosarele penale sunt instrumentate strict prin raportare la Codul penal, Codul de procedura penal si Legea 78/2000 (…)
Nici Codul de Procedura Penala, nici alta lege speciala cu aplicabilitate in urmarirea penala a infractiunilor de coruptie nu prevede implicarea unui serviciu de informatii in modul de obtinere a probelor in dosarul penal. Probele se administreaza de catre procuror si de catre ofiterii de politie judiciara in baza delegarii procurorului. Nici un ofiter de informatii nu participa la audierea de catre procuror sau politist a unui martor sau administrarea unui alt mijloc de proba (…) Prin urmare, a vehicula asemenea informatii neadevarate plaseaza intr-o lumina nefavorabila nu doar procurorii DNA, ci creeaza dubii greu de inlaturat asupra legalitatii si corectitudinii functionarii intregului sistem judiciar. In paralel, DNA a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii… sa faca verificari pentru a constata in ce masura, prin informatiile transmise, este afectata independenta sistemului judiciar si prestigiul magistratilor.”
In 2018, dupa declasificarea protocolului PICCJ – SRI din 2009, contrar celor sustinute oficial, avea sa se dovedeasca ca respectivul comunicat de presa al DNA a fost unul diversionist, iar numita Laura Codruta Kovesi a semnat un protocol secret cu SRI, inclusiv cu generalul SRI Florian Coldea, ca au existat echipe mixte si intalniri intre ofiteri SRI si procurori. Minciuna a fost cu atat mai incalificabila cu cat respectivul comunicat de presa nu a fost urmare a unei solicitari de informare publica din partea vreunui jurnalist, ci o actiune deliberata, premeditata a Laurei Kovesi, deranjata de alegatiile din presa.
* * *
Fata de cele expuse, va rugam sa procedati la suspendarea din functie a celor doi pe parcursul verificarilor Inspectiei Judiciare pe aspectul bunei reputatii; sa constatati neindeplinirea conditiei de buna reputatie; si sa dispuneti emiterea hotararii de constatare a neindepliniri condititie bunei reputatii, si comunicarea ei Presedintiei Romaniei, in vederea emiterii decretelor de eliberare din functie.
* Cititi aici integral comunicatul DNA din 27 ianuarie 2017
Actualitate
Autonomie inteligentă și război de sisteme: ce învață armata Chinei din conflictul din Iran
China nu a mai purtat un război major de aproape o jumătate de secol, iar asta înseamnă că multe dintre conceptele care stau la baza modernizării Armatei Populare de Eliberare (PLA) rămân netestate în luptă reală. Tocmai de aceea, cercetătorii militari chinezi analizează în detaliu conflictul din Iran, folosindu-l ca pe un „laborator” pentru a confrunta teoriile lor cu realitatea câmpului de luptă.
Concluzia care transpare din analizele publice este limpede: pentru PLA, războiul din Iran confirmă direcția deja asumată – o armată construită în jurul „războiului inteligentizat” și al competiției între sisteme, nu doar între platforme.
De la confruntarea directă la competiția între sisteme
Comentariile militare chineze apărute după izbucnirea ostilităților reiau o temă familiară: avantajul viitorului nu mai este dat de o singură platformă, ci de viteza, reziliența și eficiența economică a întregului sistem care leagă senzorii, factorii de decizie, armele, logistica și datele.
Într-o analiză din 12 aprilie, cercetătorii Tian Kaiyuan și Wang Jianfei, de la Institutul de Cercetare a Războiului din cadrul Academiei de Științe Militare (AMS), descriu conflictul ca pe o trecere de la „confruntare forță-la-forță” la „competiție între sisteme”. Ei se concentrează pe:
- comandă distribuită;
- lovituri asupra nodurilor de sprijin;
- uzură ieftină a adversarului prin ceea ce numesc „război de gherilă al sistemelor”.
În loc să egaleze adversarul platformă cu platformă, accentul cade pe perturbarea rețelelor care permit platformelor avansate să genereze putere de luptă.
De la „ucidere liniară condusă de om” la „kill webs” bazate pe IA
Într-un articol din 13 aprilie în ziarul oficial al armatei, PLA Daily, Xu Fangming, tot de la AMS, susține că războiul din Iran a accelerat trecerea de la „uciderea liniară condusă de factorul uman” la o arhitectură de lovire în rețea, asistată de inteligență artificială, sub forma unor „kill webs” extinse.
Alți teoreticieni militari ai AMS tratează conflictul ca pe o confirmare a ideilor deja formulate înainte de război:
- rețele de informații construite din timp;
- integrarea senzorilor, sistemelor de comandă, armelor și platformelor fără pilot;
- presiunea exercitată de volume mari de armament relativ ieftin asupra unor apărări sofisticate.
În același timp, subliniază vulnerabilitățile acestor avantaje:
- date învechite sau înșelătoare pot compromite țintirea asistată de IA;
- lovirea nodurilor critice poate paraliza forțe altfel performante;
- baze și centre de comandă concentrate devin ținte extrem de valoroase.
IA în centrul rețelei: fără informație solidă, algoritmii eșuează
Inteligența artificială este plasată în centrul acestui sistem, dar analiștii militari chinezi nu o tratează ca pe un înlocuitor pentru pregătirea prealabilă.
Cercetătorul Kuang Lasheng, de la AMS, argumentează că ani de colectare de informații (humint, tehnică, cartografiere a tiparelor de viață, repetiții preconflict) au furnizat sistemelor americane de IA volumele de date necesare pentru a accelera procesul de țintire în timpul campaniei din Iran. El plasează „pregătirea informațională pre-poziționată” la baza acțiunii militare și avertizează că și cei mai puternici algoritmi sunt aproape inutili dacă sunt alimentați cu informații nesigure sau depășite.
Rețele inteligente pe tot lanțul de lovire, nu doar într-un singur punct
Teoreticieni ai Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din China au analizat în mod explicit folosirea în Iran a sistemului american Maven Smart System, extinzând discuția la:
- fuziune de informații;
- prioritizarea țintelor;
- planificarea rutelor;
- atacuri autonome;
- colaborare om–mașină în echipe mixte cu platforme cu și fără pilot.
În această viziune, IA este prezentă de-a lungul întregii rețele de lovire, nu doar într-un singur punct decizional. Studii anterioare ale Universității de Inginerie a Forței de Rachete a PLA descriau deja o arhitectură similară, care combină:
- imagini video de la drone;
- informații de semnal (SIGINT);
- imagini satelitare;
- surse deschise;
- date de război electronic,
pentru a genera planuri și acțiuni rapide „sensor–shooter”. Multe dintre aceste lucrări preced actualul conflict, ceea ce oferă PLA ocazia de a vedea cum se comportă în luptă concepte pe care le adoptase deja la nivel doctrinar și tehnologic.
Lecția costurilor: cum armele ieftine consumă interceptori scumpi
Războiul a accentuat și interesul chinez pentru economia apărării aeriene și antirachetă.
Tian și Wang au evidențiat folosirea de către Iran a sistemelor fără pilot ieftine pentru a epuiza interceptori mult mai costisitori. Cercetătorii chinezi analizaseră aceeași asimetrie și înainte de actuala campanie:
- un studiu din 2025 modela comportamentul sistemului israelian Iron Dome sub atacuri tot mai dense cu rachete;
- un articol din 2026, semnat de cercetători ai PLA, extraa lecții din confruntări anterioare SUA–Iran și Iran–Israel, identificând ca puncte critice: acoperirea defensivă limitată, reziliența redusă după lovituri, costurile mari de producție și lipsa interceptorilor.
Autorii analizau în paralel modul în care apărările antirachetă americane pot folosi IA pentru:
- a identifica simultan multiple amenințări;
- a lansa interceptori din poziții dispersate.
Război de uzură cu drone: volum mare, cost redus, colaborare autonomă
Autori afiliați Forțelor Aeriene ale PLA descriu conflictul din Iran ca pe un nou tip de război de uzură, ofensiv-defensiv, purtat la scară largă cu sisteme fără pilot. Combinând experiența Iranului cu războaiele din Ucraina și Gaza, ei extrag trei teme centrale:
- operații distribuite, multi-domeniu;
- combinație între sisteme avansate și arme ieftine, în volum mare;
- colaborare autonomă extinsă între platforme.
Un articol complementar susține asocierea sistemelor sofisticate cu senzori și interceptori mai ieftini, în timp ce nodurile critice sunt dispersate în întreaga rețea de apărare.
Industria de apărare chineză promovase deja o abordare similară, prin sisteme de contracarare a dronelor care combină:
- rachete;
- artilerie;
- război electronic;
- lasere;
- sisteme cu microunde de mare putere.
Obiectivul nu este doar distrugerea armelor inamice, ci și îmbunătățirea raportului cost–efect și menținerea capacității de apărare în timpul unor atacuri de saturare prelungite.
De la lanțuri de ucidere liniare la „kill webs” reziliente
Analiștii chinezi scot în evidență și o lecție critică despre supraviețuire. Comentarii și studii anterioare criticau lanțurile de lovire liniare, vulnerabile la:
- întreruperea comunicațiilor;
- distrugerea unuia sau a câtorva noduri cheie.
În locul lor, PLA propunea „kill webs” dinamice, capabile să redirecționeze informația și să continue să funcționeze chiar și după pierderi locale. Războiul din Iran oferă un exemplu concret al acestor probleme.
Tian și Wang insistă asupra comenzii distribuite și a nodurilor de decizie de rezervă, în timp ce lucrări tehnice explorează modul în care nodurile locale pot menține comanda și controlul după pierderea contactului cu centrul. Ținta comună: menținerea funcționalității întregului sistem de luptă în ciuda pierderii unor componente individuale.
Când lanțul de lovire se întâlnește cu lanțul de aprovizionare
Aceeași logică lărgește setul de ținte mult dincolo de aeronave, rachete sau centre de comandă.
Într-un articol din 12 aprilie în cotidianul Guangming Daily, Zhao Lei și Liu Ning, de la Universitatea Națională de Apărare, arată că războiul modern conectează tot mai strâns lanțul de lovire cu lanțul de aprovizionare. Ei identifică drept ținte operaționale cheie:
- aerodromuri;
- porturi;
- depozite;
- oleoducte și infrastructură energetică;
- centre de date.
Distrugerea acestor noduri poate degrada întregul sistem de luptă.
Un raport publicat în mai 2026 de un think tank afiliat Ministerului Securității de Stat extinde această schemă la nivelul „războiului împotriva infrastructurilor”. Țintele vizate includ:
- energie;
- transporturi;
- infrastructură financiară;
- infrastructură digitală.
Autorii acordă o atenție deosebită cloud-ului comercial și centrelor de date, argumentând că rolul tot mai mare al IA în culegerea de informații, identificarea țintelor și loviturile de precizie transformă aceste infrastructuri în obiective fizice de interes militar.
Consens strategic: rachete, drone, IA și A2/AD
Comentarii mai ample din comunitatea chineză de securitate națională reiau aceleași idei.
La un simpozion din aprilie 2026 publicat în revista Modern International Relations:
- Tang Zhichao, directorul Biroului de Cercetare Politică al Institutului de Studii pentru Asia de Vest și Africa al Academiei Chineze de Științe Sociale, subliniază războiul la distanță bazat pe rachete și UAV, operații asimetrice și utilizarea la scară largă a IA, anticipând un interes crescut pentru rachete, drone și capabilități A2/AD;
- Chen Wenxin, director al Institutului de Studii Americane din cadrul think tank-ului CICIR, legat de Ministerul Securității de Stat, insistă pe dezechilibrul dintre costul redus al dronelor și rachetelor și costul ridicat al interceptorilor de tip Patriot sau THAAD;
- Chen Qinghong, adjunct al Institutului de Politică Mondială de la CICIR, atrage atenția asupra stocurilor de muniții, capacității industriei de apărare și vulnerabilității bazelor americane avansate.
Deși aceste voci nu definesc oficial doctrina PLA, ele arată că problemele ridicate de conflict se află în centrul dezbaterii strategice chineze.
Mai multă analiză decât doctrină: ce contează pentru planificatorii americani
Publicațiile citate nu dovedesc că PLA a tradus deja lecțiile din Iran în doctrină, structură de forțe sau decizii de achiziție. Ele arată însă un proces sistematic:
- combatul real este comparat cu concepte de modernizare deja adoptate;
- rezultatele sunt folosite pentru a identifica vulnerabilități și priorități de dezvoltare.
Pentru planificatorii americani, această abordare merită atenție. Analiștii chinezi nu au nevoie ca fiecare tactică iraniană să reușească pentru a extrage valoare din conflict:
- lovituri eșuate pot dezvălui limite ale senzorilor;
- penetrații reușite pot scoate la iveală breșe în apărare;
- consumul de interceptori poate clarifica necesarul de muniții;
- atacurile asupra bazelor sau centrelor logistice pot testa ipoteze privind reziliența sistemului.
Fiecare episod furnizează date pentru probleme pe care PLA le studiază deja.
Marea lecție: interacțiunea dintre informație, IA, drone și costuri
Cea mai importantă concluzie pentru armata chineză nu pare să vină dintr-o singură armă sau tactică, ci din interacțiunea dintre:
- pregătirea informațională prealabilă;
- viteza deciziei asistată de IA;
- sisteme fără pilot distribuite;
- salve menite să impună costuri disproporționate;
- rețelele care leagă toate aceste elemente într-un sistem coerent.
Cercetătorii chinezi au intrat în analiza conflictului cu un cadru deja format despre cum ar putea arăta un război de înaltă intensitate în viitor. Evaluările lor despre Iran, în loc să schimbe radical această viziune, par să o confirme, întărind argumentele pentru investiții continue în capabilități care fac sistemele de luptă:
- mai rapide;
- mai distribuite;
- mai reziliente;
- mai eficiente din punct de vedere al costurilor.
Ediția din acest an a Space and Missile Defense Symposium s-a încheiat astăzi la Huntsville, Alabama, cu intervențiile a doi dintre cei mai importanți lideri militari americani din domeniul apărării aerospatiale: locțiitorul comandantului NORAD, locotenent-generalul Joseph Jarrard, și directorul Missile Defense Agency, locotenent-generalul Heath Collins.
Discursurile lor au pus accent pe evoluția accelerată a amenințărilor aeriene și spațiale și pe necesitatea ca Statele Unite să își adapteze rapid atât tehnologia, cât și concepțiile de luptă pentru a menține avantajul strategic.
Expoziția, un barometru al viitoarelor capacități de luptă
În timp ce dezbaterile din paneluri s-au concentrat pe doctrine, scenarii operaționale și cooperare internațională, podeaua expozițională a oferit o privire concretă asupra tehnologiilor care ar putea defini următoarele decenii de apărare antirachetă și spațială.
În ultima zi, participanții au continuat să umple standurile, discutând cu reprezentanții industriei și analizând prototipuri, mock‑up‑uri și sisteme deja aflate în diverse stadii de testare sau implementare.
Muniții inteligente la sol: de la SDB la interceptoare IFPC
Printre punctele de atracție s-au numărat soluțiile propuse pentru lovituri de precizie și apărare împotriva rachetelor și dronelor. În prim-plan s-a aflat Ground-launched Small Diameter Bomb, versiunea lansată de la sol a binecunoscutei bombe de mic diametru ghidate cu precizie.
Alături de aceasta, un interceptor candidat pentru programul Indirect Fire Protection Capability (IFPC) Increment 2 a ilustrat modul în care industria încearcă să ofere armatei americane o apărare flexibilă împotriva unei game largi de amenințări – de la rachete cu rază scurtă la drone și proiectile de artilerie.
Electronica invizibilă care declanșează acțiunea
La nivel de detaliu tehnic, vizitatorii au putut vedea și componente mai puțin spectaculoase vizual, dar esențiale în funcționarea sistemelor de armament moderne.
Printre acestea, G‑switch-urile MEMS produse de Circor – senzori miniaturizați care declanșează o acțiune atunci când accelerația atinge un anumit prag în timpul zborului – au ilustrat cum tehnologia micro-electromecanică controlează secvențe critice în traiectoria rachetelor și a aeronavelor.
De asemenea, o gamă variată de amortizoare de șoc a demonstrat cât de multă inginerie se ascunde în protejarea echipamentelor sensibile și a structurilor militare expuse vibrațiilor extreme și șocurilor la lansare, la impact sau în timpul transportului.
O privire înapoi: echipamente de zbor de mare altitudine din anii ’60
Pe lângă tehnologiile de vârf, expoziția a oferit și o fereastră către trecut. Un set de echipamente format din casca și mănușile Mk IV Model 1, folosite de US Navy în anii 1960 pentru zboruri la mare altitudine, a amintit de începuturile aviației de mare performanță și de originile protecției pentru piloți în condiții extreme.
Aceste exponate au subliniat cât de mult au evoluat atât materialele, cât și designul echipamentelor de protecție – de la primele sisteme presurizate la actualele costume pentru zbor hipersonic și spațial.
Computație cuantică pentru securitate națională
Un alt punct de interes a fost procesorul de calcul cuantic prin recoacere (annealing) al companiei D‑Wave, integrat într-un sistem de calcul cuantic utilizat în Huntsville pentru nevoi de securitate națională.
Prezența acestei tehnologii la un salon dedicat apărării antirachetă și spațiale sugerează modul în care calculul cuantic este văzut ca un multiplicator de capacitate – de la optimizarea traiectoriilor și a rețelelor logistice, până la rezolvarea unor probleme complexe de planificare operațională sau analiză de date în timp real.
Sateliți mai „puternici”: extinderea capacității METEORITE
Pe segmentul spațial, un alt anunț a atras atenția: extinderea capacității de „bus” a satelitului METEORITE, dezvoltat de Moog. Platforma, prezentată pe podeaua expoziției, a fost actualizată pentru a transporta mai multe echipamente la bord și pentru a oferi o flexibilitate mai mare în configurarea misiunilor.
Astfel de îmbunătățiri indică tendința spre sateliți modulari, capabili să susțină sarcini utile diverse, fie că este vorba de senzori de avertizare timpurie, comunicații securizate sau suport direct pentru operațiuni de apărare antirachetă.
Simpozionul ca oglindă a competiției tehnologice globale
Ultima zi a Space and Missile Defense Symposium a confirmat că linia de demarcație dintre „apărarea clasică” și tehnologiile emergente devine tot mai difuză.
De la muniții inteligente și senzori miniaturizați, la calcul cuantic și sateliți modulari, expoziția din Huntsville a oferit o radiografie a felului în care Statele Unite încearcă să își mențină superioritatea tehnologică într-un mediu de securitate tot mai complex și mai contestat – atât în aer, cât și în spațiu.
Actualitate
Trump vrea nave americane construite în străinătate: revoluție sau risc pentru flota SUA?
Președintele Donald Trump a declanșat una dintre cele mai controversate dezbateri din ultimii ani în domeniul naval american, după ce a semnat, joi, un memorandum de securitate națională care deschide calea pentru construcția unor nave ale Marinei SUA în șantiere navale străine. Decizia lovește direct în dogma de zeci de ani potrivit căreia navele de război americane se construiesc exclusiv pe teritoriul SUA și pune pe masă o întrebare esențială: cât de departe poate merge Washingtonul în externalizarea propriei puteri maritime?
„Modelul Finlanda” devine șablon pentru flota viitorului
Documentul prezidențial promovează extinderea așa-numitului „model Finlanda”, folosit în prezent pentru navele de securitate arctică ale Pazei de Coastă, în care:
- primele nave sunt construite în străinătate, în șantiere partenere;
- unitățile următoare sunt realizate în șantiere americane, cu transfer de tehnologie și investiții externe.
Noul memorandum prevede că șantierele navale străine ar putea construi, în propriile docuri, până la două nave în trei clase diferite, cu obligația clară de a aduce ulterior o parte substanțială a lucrărilor și a investițiilor în Statele Unite.
Cele trei tipuri de nave vizate sunt:
- nave de luptă de suprafață capabile să execute:
- luptă antisubmarin (ASW),
- luptă la suprafață,
- misiuni de escortă pentru convoaie;
- nave de realimentare la mare, care să îndeplinească cerințele pentru petroliere de tip CONSOL (Consolidated Cargo Replenishment at Sea);
- nave de tip Roll-On/Roll-Off (Ro-Ro), esențiale pentru transportul rapid de echipamente și vehicule militare.
Înainte de acest memorandum, administrația Trump făcuse deja presiuni asupra Congresului pentru a obține aprobarea construirii a patru nave în șantiere străine prin Legea de Autorizare a Apărării pentru anul fiscal 2027 și ceruse, de asemenea, alocarea de fonduri de reconciliere pentru studii și, eventual, pentru achiziția unei prime nave din afara SUA. Parlamentarii au reacționat însă prudent, ambele Camere introducând limitări în versiunile lor de proiect legislativ.
Un precedent aproape inexistent: americanii învață să opereze nave „de import”
Chiar dacă administrația ar reuși să depășească opoziția de pe Capitol Hill, drumul către integrarea navelor construite în străinătate în flota SUA este, după toate standardele, complicat. Specialiștii atrag atenția că:
- Marina americană nu are, practic, experiență în operarea de nave de luptă proiectate și construite în întregime în afara SUA.
- Obstacolele sunt de două tipuri majore: tehnice și politice – și nu este deloc clar care categorie va pune mai multe probleme.
„În primul rând, nu am mai făcut asta niciodată cu o navă de tip combatant. Apoi, standardele sunt diferite, iar Statele Unite ar trebui să decidă că unele lucruri pur și simplu nu mai sunt la fel de importante”, avertizează un fost căpitan de marină devenit analist de politici publice.
Obstacole tehnice: când standardele SUA nu se potrivesc cu șantierele străine
Proiectarea de la zero: cheia pentru evitarea unui dezastru de integrare
Experții sunt de acord asupra unui punct: dacă Washingtonul alege să construiască nave de luptă în străinătate, proiectarea trebuie gândită de la bun început pentru standardele și sistemele americane.
- Marina SUA operează cu cerințe stricte de:
- supraviețuire în luptă (rezistență la șoc, compartimentare, protecție la avarii),
- redundanță a sistemelor vitale.
- Majoritatea navelor străine nu sunt proiectate nativ pentru aceste cerințe, astfel că ar fi nevoie de modificări structurale încă din faza de proiect.
În plus, tipurile de sisteme de armament și de luptă utilizate de SUA nu sunt integrate, în mod normal, în proiectele străine:
- dacă nava este construită mai întâi în străinătate, iar integrarea armamentului se face ulterior în șantiere americane, există riscul:
- unor adaptări dificile,
- întârzieri semnificative,
- creșteri de cost neașteptate.
„Cel mai bun scenariu ar fi să cumperi o navă concepută de la chilă în sus pentru integrarea sistemelor americane. Dacă încerci să faci asta ulterior, ca un fel de ‘back‑fit’, lucrurile se complică și apar întârzieri peste întârzieri”, subliniază un analist.
Limite în comunicații și compatibilitate în luptă
Marina SUA operează frecvent alături de nave NATO sau ale altor aliați, însă integrarea nu este perfectă:
- multe nave străine nu dispun de aceleași rețele și sisteme de comunicații ca navele americane;
- lipsesc, de exemplu, capacități precum Cooperative Engagement Capability (CEC), care permite schimbul de date de țintire pentru apărarea antirachetă.
Teoretic, o navă construită în străinătate pentru SUA ar putea fi echipată cu:
- rețele și datalink‑uri compatibile cu flota americană.
Problema mai dificilă apare la nivelul sistemelor de luptă:
- deși unele marine – cum ar fi cele din Spania, Coreea de Sud sau Japonia – folosesc sistemul Aegis, versiunea și configurația lor diferă de cele americane;
- pentru războiul antisubmarin sau alte domenii, sistemele pot fi complet diferite ca arhitectură și furnizori.
Integrarea unei nave construite după standarde străine în ecosistemul logistic și tehnic al SUA ar presupune:
- includerea pieselor de schimb și a documentației pentru:
- structură,
- sistemele mecanice,
- sistemele electrice,
- în rețeaua logistică americană, deja extrem de complexă.
Standardele americane de testare: cine renunță la ce?
Orice navă de război americană este supusă unui amplu proces de:
- testare post‑livrare,
- certificare pentru condiții de luptă,
- probe de șoc și evaluări de siguranță.
Acest proces se bazează pe:
- standarde tehnice interne ale SUA, consacrate prin reglementări și practică.
Navele construite în străinătate se raportează la:
- clasificări și standarde naționale sau comerciale diferite.
Marina ar fi obligată să decidă:
- ce standarde americane rămân obligatorii,
- unde se acceptă abateri sau adaptări.
Un exemplu recent ilustrează dificultățile:
- programul fregatelor clasa Constellation, bazate pe un proiect italian,
- a fost afectat de:
- depășiri de costuri,
- întârzieri,
- numeroase modificări de proiect,
- astfel încât, la finalul lui 2025, programul a fost redus la două nave, în pofida așteptărilor inițiale mult mai ambițioase.
Riscul „claselor orfane”: lecția Zumwalt
Un alt avertisment important vizează dimensiunea seriei de nave străine:
- dacă SUA ar cumpăra doar două sau trei unități bazate pe un proiect străin:
- acestea ar deveni o „clasă orfană”, cum s‑a întâmplat cu cele trei distrugătoare clasa Zumwalt;
- întreținerea ar necesita:
- linii de instruire separate,
- stocuri de piese de schimb dedicate,
- echipamente de antrenament și mentenanță specifice.
În schimb, un lot de 10–20 de nave:
- ar putea justifica o infrastructură logistică proprie,
- apropiată de ceea ce se întâmplă la introducerea oricărei noi clase de nave.
Chiar și așa, dependența de furnizori străini pentru componente esențiale ar complica:
- partea de achiziții,
- securitatea lanțurilor de aprovizionare.
Soluțiile propuse de unii experți includ:
- investiții masive inițiale în stocuri de piese de schimb critice;
- alegeri de proiecte străine gândite explicit pentru:
- facilitatea întreținerii,
- acces rapid la sistemele de bord.
De altfel, unele șantiere europene și asiatice sunt considerate mai atente decât cele americane la proiectarea pentru mentenanță, ceea ce face ca această componentă să depindă mult de partenerul ales.
Flotă obosită: navele străine ar rezista ritmului american?
Un alt punct sensibil este ritmul de operare:
- multe marine străine operează navele la un tempo redus,
- deseori pe standarde apropiate de sectorul comercial în privința:
- rezistenței structurale,
- durabilității echipamentelor.
Marina SUA folosește:
- un ciclu de 36 de luni (Optimized Fleet Response Plan – OFRP),
- cu perioade de mentenanță,
- pregătire,
- desfășurare operațională – adesea o misiune de aproximativ șapte luni.
În acest cadru, o navă:
- poate petrece până la jumătate din timp pe mare,
- ceea ce pune o presiune considerabilă asupra structurii și sistemelor.
Multe proiecte străine, dacă nu sunt modificate substanțial, riscă să:
- nu reziste la aceeași uzură,
- ceară mai multă mentenanță,
- genereze costuri suplimentare neprevăzute.
Lupte politice aprinse: Congres vs. Casa Albă
Camera Reprezentanților blochează construcția în străinătate
Chiar dacă administrația Trump insistă asupra nevoii de noi nave cât mai rapid, opoziția din Congres este puternică și bipartizană în anumite puncte:
- versiunea adoptată de Camera Reprezentanților pentru Legea Apărării pe 2027:
- interzice explicit construcția de:
- nave de război,
- nave din flota de logistică de luptă,
- în șantiere navale străine.
- interzice explicit construcția de:
Casa Albă a reacționat printr‑un comunicat dur al Biroului pentru Management și Buget (OMB), care acuză:
- o măsură „incompatibilă” cu propunerea executivului,
- o afectare directă a:
- securității naționale,
- economiei americane,
- o împiedicare a eforturilor de:
- extindere a competiției,
- creștere a capacității șantierelor americane prin investiții externe.
Senatul lasă o portiță deschisă pentru nave auxiliare
Versiunea proiectului de lege din Senat:
- menține interdicții similare pentru navele de luptă;
- permite, totuși, achiziția a cel mult două nave auxiliare din șantiere străine, cu condiția:
- realizării unor investiții concrete în baza industrială maritimă americană pentru construcția navelor ulterioare în SUA.
Chiar și așa, procesul legislativ este blocat temporar, în contextul dezbaterilor mai largi privind:
- nivelul total al cheltuielilor militare,
- gestionarea crizelor internaționale, inclusiv conflictul cu Iranul.
Bani pentru studii și posibilă primă navă construită în Asia
În paralel, bugetul Marinei include:
- o solicitare de 1,85 miliarde de dolari din fonduri de reconciliere:
- pentru a studia folosirea șantierelor străine la construcția navelor americane,
- și, eventual, pentru a finanța o primă navă construită în Japonia sau Coreea de Sud.
Din punct de vedere legal:
- președintele ar putea emite o derogare de la Codul SUA 8679, care limitează construirea navelor militare în străinătate,
- justificând măsura prin rațiuni de securitate națională – procedură deja folosită în acordurile pentru spargătoarele de gheață realizate în cooperare cu Finlanda.
Șantierele americane reacționează: „Fiecare navă construită afară înseamnă locuri de muncă pierdute”
Pe lângă rezistența din Congres, administrația se lovește și de opoziția industriei navale interne:
- Consiliul Constructorilor de Nave din America, organizație ce reprezintă șantierele americane, a cerut explicit:
- renunțarea la planul de construcție în străinătate,
- redirecționarea fondurilor către șantierele din SUA.
Argumentul central al industriei:
- fiecare navă construită în afara SUA:
- înseamnă cerere pierdută pentru șantierele americane,
- duce la reducerea locurilor de muncă,
- slăbește capacitatea industrială pe termen lung.
Reprezentanții șantierelor atrag atenția că această abordare:
- subminează planurile federale de revitalizare a bazei maritime comerciale și militare,
- contrazice promisiunile politice de „renaștere” a industriei de apărare americane.
Miza reală: viteză și capacitate acum, sau autonomie industrială pe termen lung?
În spatele jargonului tehnic și a disputelor legislative se află o dilemă strategică fundamentală:
- De ce împinge administrația pentru externalizare?
- flota SUA are nevoie de:
- mai multe nave,
- mai repede,
- pentru a face față simultan presiunilor Chinei, Rusiei și altor crize regionale;
- șantierele străine, în special din:
- Europa de Nord,
- Japonia,
- Coreea de Sud,
- sunt recunoscute pentru:
- eficiență,
- experiență în producție în serie,
- inovații în proiectare;
- ideea este de a folosi:
- capacitatea existentă din afara SUA,
- transferul de tehnologie,
- investițiile externe,
- pentru a „turbo‑alimenta” șantierele americane.
- flota SUA are nevoie de:
- De ce se tem criticii?
- pierderea controlului asupra unei capacități industriale vitale,
- posibilitatea ca, odată spart „tabu‑ul” externalizării, presiunea bugetară să împingă și mai multe programe navale în afara SUA,
- riscul ca economiile de timp să fie anulate de:
- probleme de integrare,
- incompatibilități tehnice,
- întârzieri generate de adaptarea la standardele americane.
Între două lumi: compromisuri inevitabile
În esență, dezbaterea se reduce la un schimb greu de evitat:
- mai multă viteză și capacitate pe termen scurt, obținute prin cooperare cu șantiere străine,
- contra
- protejării și reconstruirii autonomiei industriale navale americane, chiar cu prețul unor costuri și întârzieri suplimentare.
Memorandumul semnat de președinte nu oferă încă răspunsul final. El deschide însă o ușă care, odată trecut pragul, ar putea schimba profund modul în care Statele Unite își proiectează și își construiesc puterea navală – fie accelerând modernizarea flotei prin cooperare internațională, fie expunând Marina SUA la riscuri tehnice, logistice și politice greu de reversat.
STATUL PARALEL LA PRIZE: CUM S-A ÎNFIPT SRI ÎN PRIZA TRANSELECTRICA
De la epoleți la ștechere: România, țara în care „rezerva de cadre” nu se pensionează, doar își schimbă badge-ul În...
„Ți-ai făcut meseria? Acum plătești!” — noua normalitate pentru polițistul român?
La Buhuși, un episod de ultraj și distrugere stârnește indignare: polițiști amenințați, mașină personală avariată, iar mesajul transmis pare să...
Pietre aruncate, mașină distrusă, atacatorii încă liberi: șase zile de tăcere după agresiunea de la Buhuși
Sindicatul Europol acuză lipsa unei reacții ferme după un atac violent asupra polițiștilor din Buhuși, județul Bacău. Deși dosarul este...
Consiliul care doar «ia act»: Cum îl spală C.A.-ul pe Nae Comisionaru’ la TCE, după ce-a dopat hipodromul și a jumulit transportul public
„Breaking news” la TCE: Consiliul de Administrație a descoperit… amânarea După ce trei articole au radiografiat, pe rând: dopajul grotesc...
Gradul de chestor, noul abonament „family & friends” în Poliția Penitenciară?
Când uniforma e opțională, dar relațiile de familie sunt obligatorii Pamflet – ton foarte serios, dar râzi ca să nu...
COMITETUL FANTOMĂ AL POLIȚIEI ROMÂNE: SE ÎNTRUNEȘTE PE HÂRTIE, DOAR CA SĂ BIFEZE PROSTIA
Cum a reușit Ministerul Afacerilor Interne să inventeze comitetul de securitate și sănătate în muncă care nu apără pe nimeni,...
Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”,...
Sclipiri de geniu la IPJ Călărași: e-mailul, acest abuz de drept procedural
Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul....
„Stat de drept, dar să nu supărăm derbedeii” – pamflet despre România în care polițistul plătește din buzunar pentru că aplică legea
Polițistul român, dușmanul public nr. 1: a îndrăznit să aplice legea În România anului 2026, dacă ai nenorocul să fii...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
În episodul 42 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, după cazurile CAR-ului „Academiei de Cămătărie” (Matei Tatiana, Neacșu...
România secretelor de serviciu: statul cu două legislații – una oficială și una pentru fraieri
Barbaria legislativă la nivel de minister: norme secrete, salarii pe ghicite În anul 2026, România reușește performanța rușinoasă de a...
IPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
În episodul 41 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, producătorii de prostie instituțională ne oferă un nou moment...
O nouă operațiune la Poliția de Frontieră: „Un frigider pentru domnul chestor cu 20.000 de lei pe lună”
O nouă misiune la granița bunului-simț: salvarea cărnii domnului chestor Poliția de Frontieră Română pare să fi primit, pe lângă...
Republica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului
O nouă investigație Incisiv de Prahova, confirmată oficial: din „pamfletari sub presiune” în acuzatori legitimi ai statului român Incisiv de...
Triatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”: Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!
„Nae Comisionaru’” și seringa pe patru roți: de la cai „intact dopați” la autobuze îngropate și controlori hărțuiți Ținutul Vinului,...
-
Exclusivacum 3 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
-
Exclusivacum 4 zile
IPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
-
Uncategorizedacum 23 de oreEpisodul 43 – „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”. Resurse (In)Umane: de la „Academia de Cămătărie” la amanta făcută șefă
-
Exclusivacum 24 de ore
Gradul de chestor, noul abonament „family & friends” în Poliția Penitenciară?
-
Exclusivacum 5 zile
Triatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”: Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!
-
Exclusivacum 5 zile
Republica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului
-
Exclusivacum 5 zileMinunea de la IGPR: după ani de blocaj, polițiștii descoperă că se poate și PROMOVA, nu doar munci pe gratis
-
Exclusivacum 24 de ore
Consiliul care doar «ia act»: Cum îl spală C.A.-ul pe Nae Comisionaru’ la TCE, după ce-a dopat hipodromul și a jumulit transportul public