Actualitate
O provocare pentru servicii: cum sa-l salveze pe Ciolos de candidatura la P.E.
COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO):
Unul dintre cele mai stranii comportamente politice ale momentului aparține fostului premier Dacian Cioloș, o vedetă a ultimei perioade, pe care se mizează puternic la alegerile prezidențiale. Cine mizează? Foarte probabil, aceiași păpușari responsabili de alegerea lui Klaus Iohannis, de creerea USB și USR, a MRÎ, și care au descoperit, în timp, că actualul președinte nu a fost o alegere extrem de inspirată. Lentoarea și jemanfișismul prezidențial au devenit incomode pentru cei care, din cînd în cînd, se bazează pe președinte pentru rezolvarea unor probleme majore. Nu neapărat pentru țară.
Se vede cu ochiul liber, tot mai limpede, că Dacian Cioloș e antrenat pentru a prelua șefia statului.
Personajul e puternic promovat în sondaje, unde partidul său crește ca Făt Frumos cel din basme.
O parte a presei iohanniste a defectat deja în favoarea sa, astfel că fostul comisar european are parte de o mediatizare excelentă.
Foarte important, Cioloș face ceva ce acum doi ani ar fi părut un act de lezmajestate: îl atacă tot mai tăios pe cel care l-a făcut prim-ministru din condei, fără să fi trecut vreodată prin alegeri.
Și i-a dat pe mînă o structură, guvernul României, în care au fost plantați cei care azi formează baza partidului MRÎ.
În toată povestea există, însă, un element bizar: partidul sus pomenit al lui Cioloș întîrzie să își facă apariția, iar inițiatorul său nu pare deloc îngrijorat de situație.
Îngrijorat am spus?
Termenul corect ar fi trebuit să fie terorizat.
Să amintim pe scurt: Dacian Cioloș și oamenii săi au depus la tribunal actele de înființare a MRÎ în luna martie.
A trecut primăvara, a trecut vara, mai e puțin și vine iarna, iar partidul lui Cioloș tot nu are acte legale.
Deci, nu există.
De aici, următoarele probleme: dacă MRÎ primește, să zicem, chiar mîine OK-ul judecătorilor, lucrurile sunt departe de un final fericit.
Pentru că, potrivit legii, decizia poate fi contestată de oricine. Și, de regulă, asta se și întîmplă.
Ceea ce înseamnă că totul se amînă pînă la soluționarea contestațiilor.
Spre comparație, în luna noiembrie a primit undă verde de la tribunal partidul lui Dan Diaconescu, în 2010. Din cauza a două contestații, decizia finală s-a amînat pînă în aprilie 2011.
Dacă s-ar întîmpla la fel și acum, partidul lui Cioloș ar rata alegerile europarlamentare.
Cum acestea sunt programate pe 26 mai anul viitor, MRÎ ar trebui să depună listele de candidați la Biroul Electoral cu minim 60 de zile înainte, adică în 26 martie.
Pînă atunci au rămas mai puțin de cinci luni.
Or, potrivit unui anunț făcut de Cioloș în luna iunie, construcția de filiale ale partidului și racolarea de membri vor fi demarate abia după legalizarea partidului de către tribunal. ”După ce partidul va fi înregistrat, vor începe înscrierile, iar după încă o lună, vor începe procedurile de constituire a filialelor”.
E logic, desigur, că atît timp cît nu ai un partid cu acte nu poți avea nici structuri legale, dar procedura uzuală este cu totul alta. Partidele nu își permit să piardă timpul pînă la decizia tribunalului și încep să se contruiască imediat după decizia de înființare, legalizarea fiind doar pasul ultim, strict formal. După același raționament cioloșist, MRÎ nu ar trebui nici să fie măsurat în sondaje, lucru care totuși se întîmplă de mult.
Potrivit fostului premier, deci, dacă mîine i-ar ieși decizia de legalizare și nu ar exista – lucru aproape imposibil – nicio contestație, construcția de filiale ar începe abia peste o lună, deci cu trei luni și ceva înaintea termenului limită pentru europene.
E de la sine înțeles că acțiunea nu are nicio șansă să ”producă” un partid demn de luat în seamă într-un răgaz atît de scurt.
Și totuși, deși datele de mai sus sunt reci, aspre și incontestabile, Dacian Cioloș nu pare deloc îngrijorat.
La vremea lui, Dan Diaconescu se dădea de ceasul morții non-stop că partidul său e blocat de forțe obscure care se tem de el. Sociologii și analiștii remarcau că însăși victimizarea respectivă era un mare cîștig politic și electoral pentru jurnalistul OTV.
Dacian Cioloș abia dacă a mormăit cîteva vorbe pe această temă, luna trecută, într-un interviu: ”Îmi pun deja probleme de ce durează aşa de mult. Au fost deja două partide care au fost înregistrate la tribunal. La noi încă trenează. nu ştiu cine s-o fi temând de înregistrarea partidului nostru. Vreau să-i asigur pe români că vom avea partidul politic la timp, că vom fi organizaţi la timp şi că vom câştiga alegerile”.
Numai că a venit și noiembrie, iar Cioloș e tot fără partid.
Stranie această tergiversare pentru un partid puternic susținut, se spune, de serviciile secrete, atît de influente în justiție.
Stranie și relaxarea fostului premier, care ar trebui să rupă hainele de pe el și să denunțe pasivitatea tribunalului de dimineață pînă seara. Pentru că timpul presează teribil.
Stranie, dar numai dacă nu luăm în calcul o explicație extrem de plauzibilă.
Anume, că nu se vrea, de fapt, ca Dacian Cioloș și al său partid să dea piept cu alegerile europarlamentare.
Pentru că un eșec la respectivele alegeri i-ar ucide în fașă candidatura prezidențială, adevărata miză a promovării personajului.
De altfel, tot în interviul de luna trecută, o declarație a lui punea sub semnul întrebării însăși candidatura sa la PE: ”Indiferent dacă voi candida eu sau altcineva (s.n.), pot să vă asigur că pe listele partidului nostru veţi găsi oameni competenţi, oameni care se vor duce la Bruxelles, dacă le veţi da mandatul ăsta, pe nişte obiective foarte precise”.
De ce nu are curajul fostul premier să spună răspicat, bărbătește, că va candida e greu de explicat, dar trebuie să ne amintim că același joc de-a alba-neagra l-a practicat și înaintea legislativelor din 2016, sfîrșind prin a stupefia pe toată lumea prin refuzul final de a mai candida.
Asta pentru că România e plină de bravi bărbați politici gata să mute munții din loc, dar care devin brusc sfioși cînd e vorba să dea piept cu electoratul de orice fel.
Așa l-am avut pe ”marele” candidat prezidențial Crin Antonescu, cel care, de teamă să nu dea chix la Senat, s-a dus să candideze în județul controlat total de Dragnea.
Ori pe Ponta, care s-a refugiat ca deputat într-un județ 95% pesedist.
Exemplele ar putea continua.
Una peste alta, la cum se derulează evenimentele ar trebui să ne așteptăm la una dintre următoarele variante: fie justiția mai trage de timp cu legalizarea MRÎ pînă trec alegerile, fie, sub același pretext al tărăgănării, vom asista la o intrare, în ajunul alegerilor, a lui Cioloș & comp într-un partid gata făcut, precum USR, ceea ce ar oferi un argument bun pentru un eventual scor sub așteptări: ”am avut prea puțin timp să ne armonizăm”.
Totul pentru ca electoratul să nu observe crudul adevăr: acela că marea speranță Cioloș s-ar putea să aibă mai puține procente reale de vot decît are litere sigla MRÎ. (Bogdan Tiberiu Iacob)
Actualitate
Tehnologiile spațiale și sistemele antirachetă, în centrul atenției la Huntsville
Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”
Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.
Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.
Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față
Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.
Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.
Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație
Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.
În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.
Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană
Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.
În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.
Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice
Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.
Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.
PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin
Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.
PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.
Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.
Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale
Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.
Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.
Actualitate
Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic
O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice
Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.
Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.
General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.
Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice
Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.
Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.
Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.
De la atacuri evidente la comportamente suspecte
În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.
Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.
Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.
Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă
McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.
„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.
Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.
Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital
În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.
În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.
Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.
Teste imposibile în lumea reală
Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.
Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.
În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.
Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată
Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.
În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.
Actualitate
Avantajul decisiv se câștigă prin viteza informației Comandanții nu-și mai permit întârzieri
În conflictele moderne, accesul rapid la informații esențiale poate face diferența dintre succes și eșec. Comandanții au nevoie de date disponibile instantaneu, dar și de certitudinea că acestea sunt corecte, sigure și suficient de clare pentru a susține o decizie imediată.
Atunci când rapoartele de informații indică apariția unei amenințări, fiecare secundă devine importantă. Timpul pierdut pentru verificarea, interpretarea sau corelarea datelor îi oferă adversarului ocazia de a-și ajusta poziția și de a acționa primul.
În acest context, problema nu mai este doar accesul la informații despre misiune, ci capacitatea de a stabili rapid dacă acestea pot fi utilizate cu încredere. Viitorul câmpului de luptă va aparține forței capabile să transforme informațiile protejate în decizii operative înaintea adversarului.
Decizia rapidă nu depinde de un singur sistem
Avantajul decizional nu poate fi obținut printr-o platformă izolată. El trebuie construit prin integrarea mai multor capabilități, de la sateliții aflați pe orbite geosincrone, la rețelele de comunicații și sistemele terestre.
O astfel de arhitectură trebuie să permită detectarea amenințărilor, transmiterea sigură a datelor, confirmarea informațiilor și coordonarea reacției pe întregul lanț operațional.
Supraveghere permanentă de pe orbita geosincronă
Orice decizie începe cu o imagine clară a situației operative. În domeniul apărării antirachetă, această imagine presupune supraveghere permanentă și informații verificate.
De ani de zile, sistemul spațial cu senzori infraroșii SBIRS reprezintă una dintre componentele principale ale avertizării și urmăririi rachetelor de pe orbită. Acesta asigură monitorizarea continuă a unor regiuni extinse și reflectă experiența acumulată în dezvoltarea sistemelor de detectare a lansărilor și de urmărire a traiectoriilor.
Următoarea etapă este reprezentată de sateliții Next-Generation OPIR GEO, cunoscuți sub denumirea NGG. Concepută pentru a răspunde unor amenințări tot mai sofisticate, inclusiv rachete hipersonice, noua generație urmărește să îmbunătățească atât capacitatea de detecție, cât și rezistența sateliților în fața tentativelor de perturbare sau atac.
Sateliții NGG sunt construiți pe platforma LM2100 Combat Bus, proiectată pentru un nivel ridicat de supraviețuire în mediul spațial. Obiectivul este furnizarea unor informații sigure și permanente exact în punctele în care acestea sunt necesare.
Datele trebuie să circule fără întreruperi
Informația poate deveni un avantaj militar doar dacă este transmisă rapid, protejat și fără discontinuități între toate componentele forței.
Sateliții Transport Layer, construiți pe platforma LM50, sunt destinați transportului securizat al datelor între senzori, operatori și sistemele de misiune. Prin comunicații reziliente, cu latență redusă, aceștia pot distribui aproape instantaneu informațiile provenite de la rețelele de detecție și urmărire.
Un asemenea sistem permite ca datele despre o amenințare să ajungă rapid la centrele de comandă și la unitățile responsabile de reacție, menținând ritmul operațiunilor chiar și în condiții de bruiaj sau degradare a infrastructurii.
Apărarea antirachetă se extinde pe mai multe orbite
Rezistența unei arhitecturi spațiale nu poate fi asigurată prin utilizarea unei singure orbite. Pentru a îmbunătăți continuitatea supravegherii și pentru a menține urmărirea rachetelor tot mai avansate, Forța Spațială a Statelor Unite dezvoltă o componentă de avertizare și urmărire pe orbita medie a Pământului, denumită MEO.
Această capacitate este introdusă treptat, prin mai multe etape de dezvoltare. Ea ar urma să completeze sistemele de avertizare amplasate pe orbita geosincronă și capabilitățile de urmărire de pe orbita joasă, cunoscută drept LEO.
Prin combinarea celor trei niveluri orbitale, arhitectura urmărește să ofere o acoperire mai persistentă, mai multe surse de date și o redundanță sporită în cazul pierderii sau perturbării unei componente.
Lockheed Martin participă la competiția pentru contractul aferent celei de-a doua etape de dezvoltare, cunoscută drept Epoch 2. Compania își consolidează astfel implicarea în evoluția sistemului american de avertizare, urmărire și apărare împotriva rachetelor.
O arhitectură integrată pentru întregul lanț de reacție
Fiecare legătură dintre detectarea unei amenințări și răspunsul militar trebuie proiectată astfel încât să consolideze etapa următoare.
Supravegherea permanentă din orbita GEO, senzorii distribuiți pe orbita LEO și rețelele de comunicații sunt completate de noile capabilități MEO. Împreună, aceste elemente pot forma o arhitectură capabilă să detecteze amenințările din timp, să transmită informații verificate, să scurteze procesul decizional și să coordoneze reacția pe întregul lanț operațional de lovire la distanță.
Această abordare este ilustrată și în scenariile de operațiuni comune în toate domeniile, cunoscute sub acronimul JADO, unde datele provenite din spațiu sunt integrate cu sistemele terestre și cu celelalte componente militare.
Integrarea sistemelor devine esențială
În calitate de integrator de sisteme pentru întregul spectru al misiunilor, Lockheed Martin promovează o abordare bazată pe conectarea tuturor capabilităților într-o singură arhitectură operațională.
Pe măsură ce timpul disponibil pentru luarea deciziilor se reduce, obiectivul devine tot mai clar: dezvoltarea unor sisteme capabile să deplaseze informația rapid, să reziste atacurilor și perturbărilor și să permită acțiuni coordonate într-un timp cât mai scurt.
Privite separat, fiecare capabilitate aduce un avantaj important. Proiectate să funcționeze împreună, acestea pot genera un efect superior: avantajul decizional care permite unei forțe să observe prima, să înțeleagă mai repede situația și să acționeze înaintea adversarului.
-
Exclusivacum 3 zileEpisodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 3 zileTCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum 13 ore„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum o ziTCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 5 oreFamiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 2 zileMătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 3 zileCum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri



