Din nou e demonizat Parlamentul. Se cere insistent reducerea numărului parlamentarilor la 300. Așa cum a sunat referendumul inițiat de Traian Băsescu. De ce atâta insistență? Care este obiectivul urmărit de cei care vor să facă mai nimic și mai puțin viril decât este organul legislativ al statului? Presupun că nu mai este un secret pentru nimeni dintre cei care acceptă să privească adevărul în față.

Niciodată în istorie Parlamentul nu a instaurat o dictatură. Nici nu are cum. Este ales de totalitatea cetățenilor care se prezintă la vot. În schimb, dictaturi au instaurat președinții. Sau chiar primii-miniștri. Sau vârfuri ale Armatei. Și această realitate ne conduce la o logică simplă. Miroase a praf de pușcă, atunci când cineva începe un război împotriva Parlamentului statului. Miroase a dictatură. Sau măcar a autocrație.

Este un fapt dovedit. Traian Băsescu a demonizat Parlamentul, a încercat să-l încalece și să-l reducă la minimum pe orizontală și pe verticală. În calitate de președinte jucător, cum s-a autointitulat și de șef al statului, cum de asemenea s-a autintitulat, el a propus un referendum aparent stupid. Prin care cerea populației ca România să renunțe la sistemul bicameral și să accepte reducerea numărului total al parlamentarilor la 300. Sistemul unicameral preconizat de Băsescu funcționează doar în statele care sunt republici prezidențiale. În care președintele are nu numai prerogative extrem de largi, ci și răspunderi pe măsură. În celelalte democrații, funcționează sistemul bicameral. Românii au respins această solicitare a lui Traian Băsescu. În schimb, au admis reducerea numărului total al parlamentarilor la 300.

Aceasta este o ticăloșie. Mare de tot. Iar românii, care au votat „pentru” la referendum, au fost înșelați. Voi explica în cele ce urmează de ce. Dar nu înainte de a preciza că, în conformitate cu Constituția României, referendumul reprezintă o primă consultare a poporului. După ce poporul s-a pronunțat, rămâne la latitudinea Parlamentului să decidă dacă merge sau nu mai departe. Dacă merge mai departe, Parlamentul trebuie să inițieze și să adopte un text de lege, care schimbă Constituția. Această operațiune, în mod obligatoriu, trebuie încheiată printr-un referendum pentru schimbarea Constituției. Abia ulterior Parlamentul s-ar fi putut reduce la 300. Ceea ce nu s-a întâmplat. Acum, din nou, pentru un al doilea președinte care se vrea jucător, are loc o operațiune aproape identică de demonizare a Parlamentului și de solicitare a închiderii procedurii inițiate de Traian Băsescu, în sensul amputării puterii legislative.

De ce ar fi o ticăloșe fără margini și extrem de periculoasă pentru viitorul României reducerea Parlamentului la cifra de 300? Pentru că, începând din acel moment, minoritățile naționale altele decât cea maghiară, care rămân cu un număr constant de locuri, capătă o pondere totală de 8%. Ținând cont de echilibrul care în general există între principalele partide, diferența ar face-o parlamentarii acestor minorități, altele decât cea maghiară. Ca să nu mai spun că, împreună cu parlamentarii UDMR, procentul ar crește și mai mult. Practic, dacă o lege va trece sau nu va trece, nu vor mai decide parlamentarii majorității etnice ci parlamentarii minorităților etnice. Iar în Camera Deputaților situația ar fi și mai dramatică. Pentru că, în total, cu UDMR, aceste minorități ar putea să aibă între 10 și 17 la sută.

Klaus Iohannis este sas. El face parte dintr-o minoritate etnică și religioasă. Românii au trecut peste asta și l-au ales, considerând, probabil în mod temeinic, că ar fi un președinte mai puțin rău decât ar fi fost Victor Ponta. Dar, totuși, Klaus Iohannis nu a trebui să se joace cu focul. Un președinte care este etic și religios minoritar nu ar trebui să se lupte pe față și într-un mod atât de ticălos împotriva majorității etnice și regioase care, cu generozitate, l-a ales, demonstrând și prin acest lucru că a aderat la setul de valori al democrației occidentale.

Sorin Rosca Stanescu