Actualitate
Colonialismul colectiv vest-european și colaboraționismul trădător intern
Când, la mijlocul anului 2018, a ajuns să se discute în Parlament problema gazului din Marea Neagră, deja nu mai era nimic de făcut! Răul fusese făcut de mult. Și, în 2018, în Parlament nu se discuta cumva, așa cum erau tentați unii să creadă și cum trădătorii de neam și țară se străduiau a-i convinge să creadă, regimul de ansamblu privind exploatarea offshore a gazelor, ci de fapt fiscalitatea acestuia.
Gazul extras din Marea Neagră nu mai aparținea de mult românilor, respectiv de la concesionarea perimetrelor marine în care s-au găsit gazele. Să nu delirăm cumva! Nu există concesiuni doar pentru explorare și prospectare. Concesiunile sunt de explorare, prospectare și exploatare. Pur și simplu, pentru că cel care investește bani serioși spre a face explorări și prospecțiuni și deține și tehnologiile corespunzătoare vrea să fie sigur că, dacă găsește, poate trece la exploatare! Altfel nu vine! Este exclus să cheltuiască bani cu explorări și prospecțiuni și, dacă eventual a găsit hidrocarburi, să vină altul, indiferent cine, să tragă foloasele prin exploatare! Să fie clar: gazul din Marea Neagră nu aparține românilor, ci concesionarilor. Aceștia au drept exclusiv să-l utilizeze cum doresc și să-l vândă cui doresc! România, dacă vrea ceva din acest gaz, trebuie să-l cumpere la prețul pretins de proprietarul concesiunii. Și să fie de asemenea clar: pentru ca regimul concesiunilor (și prin implicație al redevențelor) să opereze, România, la indicațiile externe de rigoare, a fost nevoită să modifice legi care, să nu ne dăm după plop!, trebuiau să încalce Constituția, care prevede negru pe alb că resursele subsolului sunt proprietate publică a statului român. Or, acordarea unei concesiuni implică transferul folosinței resursei către concesionar, la libera lui alegere. Acest transfer s-a făcut prin șiretlicul priorității legilor zis europene asupra legilor naționale. Și cu asta, basta! Reglementările privind concesiunile/redevențele (taxele pentru concesionare) sunt formulate și impuse de cei ce n-au resurse, dar care sunt puternicii lumii. În Parlament s-a discutat, nu numai ca metaforă, dar foarte practic, doar dacă statul român va lua din redevențe 2 lei sau 3 lei pentru această afacere. Și hai să fim serioși și să admitem că n-avea nici o importanță și dacă era vorba de 3 lei sau de 2 lei! Și cu 3 lei, România și românii se aleg tot cu mai nimic, față de tezaurul reprezentat de gazul (zis românesc) din Marea Neagră.
Condiția impusă prin lege a desfacerii în România a cel puțin 50% din gazul extras – față de care, vai!, concesionarii s-au arătat atât de nemulțumiți – nu schimbă cu ceva faptul esențial că, oricare ar fi aceia, consumatorii din România vor trebui să plătească gazul, nu statului român ca reprezentant al poporului român (fost) posesor al gazelor, ci concesionarului. Mai direct spus, românii vor trebui să cumpere de la alții propriile resurse. În rest, concesionarul LukOil este liber, dacă își va construi conductă, să expedieze gazul exploatat direct în Rusia sau să-l asocieze traseelor care duc gazele rusești spre Europa occidentală, iar concesionarul Exxon poate, cu aceeași condiție a construcției unei conducte, să dirijeze gazul spre orice țărm apropiat, de pildă, la o stație de lichefiere. Doar OMV și-a făcut deja rost de conductă cu ajutorul UE. Se numește BRUA (Bulgaria, România, Ungaria, Austria). De la Tuzla până la granița cu Ungaria s-a trecut deja la construcția unei conducte – să precizăm, conductă separată, subliniem, separată, față de cea curentă pe care operează Transgaz – și, atenție mare!, cu excepția unui tronson finanțat din fonduri europene, va fi plătită de consumatorii români din creșterea tarifelor! Ei vor suporta în final 60% din costul pentru cei aproape 800 km de conductă nouă de pe teritoriul românesc. Cât vor plăti până la urmă consumatorii români în viitor? Cumva mai puțin decât acum pentru că s-au descoperit gaze „românești” în Marea Neagră? Nu, nicidecum! Deja prețul gazelor românești pentru consumatorii români s-a mărit cu 50% din 2014 doar pentru că așa a vrut Comisia de la Bruxelles! Procesul este numit la Bruxelles liberalizarea pieței. Ce fel de economie de piață o fi în capul comisarilor de la Bruxelles, deoarece în România, împotriva oricăror reguli ale cererii și ofertei, prețurile au crescut, deși consumul de gaze a tot scăzut?! Calendarele de creșteri de prețuri nu țin cont de nimic altceva decât de așa-zisa nevoie de a se alinia prețurile în UE, de fapt de a le asuma pe cele plătite de economia dominantă din UE, respectiv Germania, furnizorului dominant care este Rusia. O spurcăciune à la Bruxelles! Că nu se ține cont de greutatea cu care atârnă factura la gaze în veniturile consumatorilor (de departe cel mai greu în cazul românilor), mai treacă-meargă, dar că nu se ține seama dacă ești posesor sau nu de resurse, asta este strigător la cer! După creșterile fără încetare ale tarifelor, românii au pierdut deja orice avantaj că le-a lăsat Dumnezeu niște resurse de gaze! Mai mult, prețul de referință la gaze în România a fost stabilit a fi cel de pe bursa de gaze de la Viena, ceea ce va băga în spirală prețurile de pe piața românească, întrucât acestea nu vor mai avea nicio legătură cu producția și desfacerea internă.
Cu ajutorul colonialismului austriac, dar și cu al colaboraționismului autohton, românii vor plăti mai mult pe gaze (zis românești). Unii naivi de pe traseul românesc al BRUA s-au bucurat că vor putea și ei să se conecteze la conductă, scăpând de încălzirea cu lemne. Săracii, n-au înțeles că gazul din BRUA nu este al României și că Transgaz, care a aranjat exproprierile pentru conductă, n-are niciun drept să hotărască vreo conectare. Totul trebuie înțeles în cheia stăpânilor. OMV, stăpân în domeniu în România, și-a comunicat în 2018 strategia: vrea să devină mare furnizor de gaze regional, bazându-se pe resursele românești din Marea Neagră, strategie din care România nu se alege cu nimic. Să fie oare întâmplător faptul că OMV și-a început anul 2018 – an decisiv și pentru anunțarea debutului exploatărilor din Marea Neagră – scoțând din dispozitivul executiv al companiei Petrom toți românii care mai erau pe acolo, în frunte cu Mariana Gheorghe, CEO-ul Petrom, și cu șeful departamentului care avea în grijă tocmai exploatările la mare adâncime din Marea Neagră?!
Pe ce mizează OMV în realizarea strategiei stabilite? Pe aceleași lucruri pe care mizează și Ungaria în intervenția aparent ciudată pe care a avut-o exact când politicienii români, întârziați înainte de toate într-ale mentalului, își făcuseră în sfârșit timp să discute fiscalitatea offshore din Marea Neagră! Pe aservirea totală a României, pe lipsa oricărei reacții din partea acesteia la terfelirea elucubrantă a intereselor ei minime. Mai concret, că, în starea jalnică în care a adus-o colonialismul colectiv vest-european și colaboraționismul trădător intern, nu mai are ce să facă, din păcate, cu gazul din Marea Neagră, care i-a devenit de fapt o pacoste și nu o mântuire? După ce a plasat în forță, la o licitație organizată de Transgaz, două companii pe care le controlează (una de stocare a gazului și alta de negociere pe piață a gazului), care au rezervat împreună întreaga capacitate de transport a viitoarei conducte pe 15 ani, începând din 2022, statul maghiar a trimis la București un reprezentant al transportatorului de gaze din Ungaria, „să ia legătura cu presa”. Acesta a jucat cartea jignirii și umilirii României, pe baza însă a unui fapt cu totul și cu totul real. „Nu puteți consuma gazele în România – a spus dl Kristof Terhes. Nu aveți petrochimie, nu aveți industrie, nu știu de ce ați închis petrochimia. Ce să faceți acum cu gazele?! Un mare foc?! Nu aveți altceva de făcut decât să-l vindeți!” Ce să-i replici dlui Terhes? (continuarea săptămâna viitoare). –Ilie Serbanescu – Cotidianul
Actualitate
Tot ce trebuie să știți despre aeronavele de luptă colaborative (CCA)
Poate că niciun program al Forțelor Aeriene SUA nu a atras atât de multă atenție în ultimul an ca efortul dedicat aeronavelor de luptă colaborative (CCA).
Așa cum este imaginat de liderii serviciului, CCA va duce la utilizarea dronelor de tip „wingman” care zboară alături de avioane de vânătoare, un multiplicator de forță care va constitui fundamentul aerian al viitoarei armate americane. Nu este o surpriză că un astfel de program este complex și vine cu multe întrebări despre modul în care aceste sisteme vor fi utilizate, dacă tehnologia va fi pregătită și cine le va produce.
Pentru a ajunge la esența a ceea ce reprezintă CCA-urile și cum vor funcționa, Breaking Defense a adunat un panel — format din jurnaliștii Michael Marrow și Valerie Insinna, alături de Stacie Pettyjohn, de la think tank-ul Center for a New American Security — pentru a explica ceea ce fiecare cititor trebuie să știe.
În videoclipul de mai sus, veți găsi primul din cele patru videoclipuri din acea discuție. Îl numim „Tot ce trebuie să știți despre CCA, dar v-a fost frică să întrebați” și surprinde exact acest lucru: informațiile de bază despre ce este un CCA și care membri ai industriei sunt pregătiți să le producă. În săptămânile următoare, vom publica videoclipuri suplimentare, concentrate pe utilizarea operațională a acestor sisteme, eforturile internaționale de a replica un program de tip „wingman” atât din partea partenerilor, cât și a potențialilor adversari, precum și tehnologia care va permite zborul CCA-urilor.
Actualitate
Usi albe de interior pentru spatii mici: Cum sa maximiezi iluzia de spatiu
Designul interior al spațiilor mici reprezintă o provocare unică, iar alegerea ușilor potrivite poate face o diferență semnificativă în percepția dimensiunilor camerei. Ușile albe de interior sunt o soluție elegantă și practică pentru a crea iluzia de spațiu și lumină în încăperile de dimensiuni reduse.
De ce să alegi uși albe pentru spații mici?
Ușile albe au capacitatea remarcabilă de a reflecta lumina și de a crea o senzație de deschidere în orice încăpere. În spațiile mici, această caracteristică devine crucială pentru a evita senzația de claustrofobie și pentru a maximiza percepția dimensiunilor camerei. Iată câteva motive pentru care ușile albe sunt ideale pentru spațiile mici:
- Reflectă lumina: Ușile albe acționează ca niște oglinzi, reflectând atât lumina naturală, cât și cea artificială, făcând camera să pară mai luminoasă și mai spațioasă.
- Creează continuitate: Într-un spațiu mic, ușile albe se îmbină perfect cu pereții, creând o suprafață continuă care nu întrerupe vizual fluxul camerei.
- Versatilitate în design: Albul este o culoare neutră care se potrivește cu orice stil de design interior, de la minimalist la tradițional.
- Ușurință în întreținere: Ușile albe sunt ușor de curățat și întreținut, un aspect important în spațiile mici unde fiecare element este mai vizibil.
Strategii de design pentru maximizarea spațiului cu uși albe
- Alegerea stilului potrivit
Când selectezi uși albe interior de la allegno.ro, ia în considerare stilul care se potrivește cel mai bine spațiului tău. Ușile plane, fără ornamente, sunt ideale pentru un look modern și curat, în timp ce ușile cu inserții de sticlă pot adăuga profunzime și pot permite luminii să circule între camere.
- Utilizarea ușilor glisante
În spațiile foarte mici, ușile glisante pot fi o soluție excelentă. Acestea economisesc spațiul necesar pentru deschiderea unei uși tradiționale și pot fi integrate perfect în perete atunci când sunt deschise.
- Jocul cu texturi
Deși albe, ușile pot avea texturi subtile care adaugă interes vizual fără a compromite efectul de spațiu deschis. Texturi ușoare sau modele geometrice discrete pot adăuga profunzime și caracter.
- Combinarea cu oglinzi
Amplasarea strategică a oglinzilor lângă ușile albe poate amplifica efectul de deschidere și lumină. O oglindă mare pe peretele opus unei uși albe poate dubla vizual dimensiunea camerei.
- Iluminarea corectă
Folosește iluminatul pentru a accentua ușile albe și a maximiza efectul lor de reflexie a luminii. Spoturi orientate spre uși sau benzi LED ascunse pot crea un efect dramatic și spațios.
- Unificarea culorilor
Pentru un efect maxim, consideră vopsirea tocurilor și plintelor în aceeași nuanță de alb ca și ușile. Acest lucru va crea o tranziție lină între uși și pereți, contribuind la senzația de spațiu deschis.
- Utilizarea ușilor cu geam
Ușile albe cu inserții de sticlă sau geamuri mari permit luminii să treacă dintr-o cameră în alta, creând o senzație de continuitate și deschidere între spații.
Întreținerea ușilor albe în spații mici
Menținerea aspectului proaspăt al ușilor albe este esențială pentru păstrarea efectului de spațiu deschis. Iată câteva sfaturi de întreținere:
- Curățare regulată: Șterge ușile în mod regulat cu o cârpă moale și umedă pentru a îndepărta praful și amprentele.
- Evită produsele abrazive: Folosește detergenți blânzi pentru a preveni zgârierea sau deteriorarea suprafeței.
- Retușuri prompte: Repară orice zgârietură sau ciobire cât mai curând posibil pentru a menține aspectul impecabil.
- Protecție UV: Dacă ușile sunt expuse la lumina directă a soarelui, consideră utilizarea unor perdele sau folii de protecție UV pentru a preveni îngălbenirea.
Personalizarea ușilor albe
Chiar și în spațiile mici, poți adăuga personalitate ușilor albe fără a compromite efectul de deschidere:
- Mânere și accesorii: Alege mânere și balamale în nuanțe metalice deschise pentru un contrast subtil.
- Accentuează cu culoare: Folosește culori vii în decorațiuni sau accesorii în jurul ușilor pentru a crea puncte focale interesante.
- Rame decorative: Adaugă rame subțiri în jurul ușilor pentru un aspect mai elaborat, menținând în același timp predominanța albului.
Integrarea ușilor albe în designul general
Pentru a maximiza efectul ușilor albe în spațiile mici, ia în considerare următoarele aspecte de design general:
- Scheme de culori deschise: Menține o paletă de culori deschise în întreaga cameră pentru a complimenta ușile albe.
- Mobilier multifuncțional: Alege piese de mobilier care servesc mai multor scopuri pentru a economisi spațiu și a menține un aspect deschis.
- Organizare verticală: Utilizează spațiul vertical pentru depozitare, lăsând mai mult spațiu liber la nivelul podelei.
- Transparență: Încorporează elemente transparente sau translucide în design pentru a menține fluxul vizual.
Alegerea ușilor albe de interior pentru spațiile mici este o decizie inteligentă care poate transforma radical percepția și utilizarea spațiului. Prin implementarea strategiilor de design menționate și alegerea ușilor potrivite de la furnizori de încredere precum allegno.ro, poți crea un mediu care se simte mai spațios, mai luminos și mai primitor. Ușile albe nu sunt doar un element funcțional, ci devin o parte integrantă a designului, contribuind la crearea unui spațiu de locuit armonios și confortabil, indiferent de dimensiunile sale.
Actualitate
Provocări și oportunități în programul avioanelor colaborative de luptă ale forțelor aeriene
În iunie 2023, membrii Comitetului pentru Servicii Armate al Camerei Reprezentanților din SUA au încercat să impună niște limite în legislația anuală privind politica de apărare, vizând eforturile inițiale ale Forțelor Aeriene și Marine de a dezvolta flote de drone acompaniatoare.
Legea dorea în special să definească trei categorii pentru viitoarele programe de Avioane Colaborative de Luptă (CCA), atașând definiții funcționale și plafoane de preț pentru fiecare. După ce a primit o critică puternică din partea secretarului Forțelor Aeriene, Frank Kendall, ideea nu a fost adoptată — Congresul a optat în schimb să ceară matrice detaliate de costuri și praguri pentru factura de politică fiscală din 2024. Între timp, oficialii Forțelor Aeriene au fost nevoiți să ceară permisiunea legislatorilor de a direcționa mai mulți bani către acest efort, motivând că o strategie de achiziție recent aprobată a determinat serviciul să își refineze estimările.
În acest context, Rob Wittman, Republican din Virginia și președinte al subcomitetului pentru forțele aeriene și terestre, a declarat pentru Breaking Defense că nu are îngrijorări legate de costurile CCA.
„Nu am rezerve în privința accesibilității CCA, deoarece cred că, prin natura lor, vor fi mult mai puțin costisitoare,” a spus Wittman, referindu-se probabil la costurile comparative ale avioanelor de vânătoare cu pilot.
„Ceea ce vreau să mă asigur este că nu încercăm să transformăm un CCA, care este o platformă de bază, adăugându-i costuri suplimentare, din cauza fenomenului de căutare a cerințelor,” a continuat el, susținând necesitatea de a evita adăugarea nejustificată de cerințe. „Așadar, cred că, atâta timp cât păstrează lucrurile simple și directe, cred că se poate menține în acel domeniu al accesibilității.”
Menținerea costurilor rezonabile pentru acest program va fi critică, afirmă oficialii, deoarece dacă prețul unitar al dronelor este prea ridicat, Forțele Aeriene nu vor putea produce suficiente unități. Totuși, în același timp, serviciul are cerințe de capacitate pe care trebuie să le îndeplinească, ceea ce poate duce adesea la costuri mai mari.
Găsirea acestui echilibru va fi o provocare pentru programul nascent CCA al Forțelor Aeriene, care are deja doi furnizori, General Atomics și Anduril, sub contract, alături de o bază paralelă (și secretizată) de dezvoltatori de software. Dar, deși există implicații reale de costuri pentru reducerea performanței, acest lucru nu înseamnă că guvernul ar trebui să ofere o scutire industriei pentru a găsi alte modalități de a evita prețurile mari, conform unui raport recent publicat de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS).
„Dacă [Forțele Aeriene] vor cheltui 30 de milioane de dolari pentru un avion, și vor obține ceva care este de 10 ori mai bun decât un F-35, ei bine, este greu de spus că fac o afacere proastă, nu?” a afirmat Gregory Allen, directorul Centrului Wadhwani pentru AI și Tehnologii Avansate de la CSIS, coautor al raportului.
„Dar dacă vor cheltui 30 de milioane de dolari pentru un avion — care este cam o treime din costul unui F-35 — și vor obține ceva care este doar o treime din performanța unui F-35, cred că este echitabil să ne întrebăm, este aceasta strategia corectă?”
Costuri și Capacitate
În loc să sacrifice neapărat capacitatea, Allen și coautorul său, Isaac Goldston, susțin că programul ar trebui să ofere oportunități pentru a găsi modalități inovatoare de a reduce prețurile.
„…[A]proape toată discuția despre reducerea costurilor în jurul CCA și al succesoarelor sale s-a concentrat pe sacrificarea performanței și duratei de viață, mai degrabă decât pe simpla îmbunătățire a eficienței operaționale a unei baze industriale aerospațiale și de apărare care este frecvent supraîncărcată și lentă,” scriu ei. „Economiile de costuri rezultate din sacrificarea performanței și duratei de viață sunt reale: un motor destinat să dureze 50 de ani va costa, desigur, mai mult decât unul destinat să dureze câteva luni. Dar acest program este, de asemenea, o oportunitate pentru Forțele Aeriene de a cere mai mult de la industrie și de a folosi presiunea competitivă pentru a obține rezultate mai bune.”
Allen și Goldston dau exemplul SpaceX, al cărei intrare pe piața dominată de ULA în urmă cu opt ani a contribuit rapid la reducerea prețurilor fără a sacrifica calitatea. Dezvoltările de acest tip, susțin ei, înseamnă că Pentagonul „ar trebui să fie sceptic” atunci când companiile afirmă că reducerile de costuri pot veni doar cu sacrificiul performanței.
„Natura succesului SpaceX a fost o dedicație fanatică față de reducerea costurilor și o disponibilitate de a integra vertical și de a dezvolta tehnologii în jurul seturilor de probleme existente care erau rezolvate într-un mod costisitor,” a spus Allen. Acest lucru a inclus gândirea inovativă, adăugând un exemplu în care SpaceX a evitat necesitatea unor cipuri scumpe, rezistente la radiații, alegând în schimb avionică redundantă alimentată de semiconductori disponibili comercial.
În această etapă, nu este clar exact ce va putea realiza CCA pe baza informațiilor publice, a spus Allen, evidențiind o lipsă de detalii despre caracteristici precum stealth și rază. Și există alte considerații de cost, cum ar fi R&D și întreținerea, care nu sunt capturate în mod clar într-un preț unitar, cu acestea din urmă reprezentând, tradițional, cea mai mare parte a costurilor unui program.
CCA, totuși, poate fi un program care, prin natura sa, poate schimba ecuația tradițională a costurilor.
Oficiali precum generalul David Allvin, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene, au discutat despre eliminarea unor lungi lanțuri logistice de la CCA — însemnând probabil că dronelor le va lua în mod special mai puțin timp să fie înlocuite decât avioanele standard. Acest lucru poate însemna costuri mai mari de procurare pe măsură ce dronele sunt rapid înlocuite, dar atâta timp cât volumul de producție este suficient de mare, prețurile ar trebui să scadă datorită economiilor de scară, a rezonat Allen.
„Indiferent dacă obțin un bun raport calitate-preț, îmi rezerv dreptul de a păstra o opinie rezervată în această etapă,” a spus Allen. Totuși, el a remarcat că jocurile de război sofisticate desfășurate de CSIS sugerează că vasta majoritate a avioanelor vor fi distruse la sol, în loc de aer, în scenarii de tip război cu China, avioanele F-35 fiind la fel de vulnerabile ca CCA în acel scenariu. Având în vedere acest lucru, „probabil că nu avem nevoie de un avion care să fie și mai uluitor de capabil decât F-35, ceea ce avem cu adevărat nevoie sunt mai multe avioane.”
Certo, Allen și Goldston subliniază în raportul lor că Forțele Aeriene fac multe lucruri bine în abordarea lor CCA, cum ar fi separarea achiziției hardware și software, includerea firmelor non-tradiționale și angajarea în competiție continuă. Totuși, dacă Pentagonul va obține capabilitățile de care are nevoie pentru a câștiga o luptă viitoare, Allen a subliniat că industria trebuie să își asume riscuri, în special cele care ar putea pune în pericol profiturile.
Unele dintre acestea se întâmplă deja, a spus Allen, cum ar fi decizia Anduril de a lansa o nouă fabrică cu fonduri de investitori care ar putea produce platforme, precum CCA, din competiții pe care compania nu le-a câștigat încă. În mod similar, Northrop Grumman a avansat evident în propriile teste de zbor pentru avionul Model 437, produs de subsidiarele Scaled Composites, deși compania este secretizată în legătură cu planurile sale.
„Cred că este o validare incredibilă a înțelepciunii acestei abordări. Felicitări, Northrop, pentru că s-au crezut pe sine și au fost dispuși să investească banii investitorilor lor în asta,” a spus Allen. „DoD are nevoie ca companiile să fie dispuse să își asume riscuri financiare.”
-
Exclusivacum 3 zile
Fiasco la IJP Prahova: mobilizarea ireală sub comanda lui Ginel Preda/MOBEX PH-DB-24
-
Exclusivacum 2 zile
Teapa oferită de operatorul de salubritate UWS/Rosal Ploiesti: Impasibilitatea autorităților ADI și CJ Prahova și legăturile cu foști ofițeri SRI
-
Exclusivacum 2 zile
Dublu standard în Poliție: Abuzurile de la IPJ Prahova și Justiția Selectivă
-
Exclusivacum 3 zile
Scandalul WHITE TOWER continuă: Mesaje halucinante și umilințe în afaceri imobiliare
-
Exclusivacum 3 zile
Controversele din CSM Ploiești: Dănuț Burghelea și acuzele de abuz și umilință
-
Exclusivacum 3 zile
Încercarea de a mascara Justiția:incompatibilități și abateri în cazul judecătorului C5 de la Judecătoria Vălenii de Munte (II)
-
Exclusivacum 3 zile
În spatele cortinei: Cum rețelele mafiote controlează sănătatea publică în România – scandalul Sterileco și indiferența autorităților
-
Exclusivacum 4 zile
Controversă în justiție: un judecător cere recunoașterea vechimii în magistratură pentru activitatea la Garda Financiara