E uluitor. Mă aflu pentru câteva zile la Beirut. Cu o familie de prieteni. În scop turistic. Și aici dau nas în nas cu statul paralel din România. Și, din nou, sunt confruntat cu o istorie incredibilă. În care sunt amestecate cam aceleași personaje.

Îl întâlnesc aici pe un om de afaceri, cetățean libanez, care are și cetățeanie americană și care a trăit aproape 20 de ani în România. Se numește Hassan Awdi. De câțiva ani, pentru cei interesați de cazuistica penală, a devenit celebru. A fost condamnat la o pedeapsă record. 24 de ani de închisoare. Desigur, cu executare. La apel, a rămas doar cu opt. Din patru dosare penale, doar într-unul s-a lăsat cu condamnare. Afacerile lui din România au fost puse la pământ. În același timp însă și în aceleași cauze, România a fost condamnată la daune în favoarea omului de afaceri de 12 milioane de euro. Pe care le-a și plătit. Și urmează o nouă sentință împotriva României. Ce se întâmplă? Cum e posibil așa ceva?

Hassan Awdi trăiește și încearcă să-și refacă viața în capitala Libanului. Autoritățile de la București au fost silite să-i plătească cele 12 milioane de euro și se luptă din greu să nu piardă și cel de-al doilea proces. Aceste procese se judecă la New York. Până acolo, nu s-a întins „câmpul tactic” despre care vorbea generalul SRI Dumbravă. Autoritățile de la București au cerut extrădarea lui Hassan Awdi, pentru ca acesta să-și execute pedeapsa în România. Autoritățile de la Beirut îl consideră, cel puțin până în acest moment, nevinovat și apreciază că este persecutat politic.

Ce legătură are politicul cu o cauză penală care, în același timp, s-a transformat și într-un uriaș litigiu comercial? Ei bine, încercând să răspundă la această întrebare, Hassan Awdi îmi relatează fapte incredibile, care se regăsesc de alfel și în dosarul cauzei, instrumentat la București, la New York și la Beirut. În existența lui s-au interferat în chip nefast Traian Băsescu, pe vremea când acesta era președinte al României, Elena Udrea, în vechea ei calitate de ministru al Dezvoltării, Florian Coldea, la data respectivă prim-adjunct al direcorului SRI și alte personaje încă mai stranii, cum este de pildă „prea cinstitul doctor Yassim”. Cel amestecat în afacerea răpirii jurnaliștilor, intermediar între Traian Băsescu, cu nume conspirativ „Profesorul” și Omar Hayssam. Sau chiar Remus Borza, mare „specialist” în lichidări de societăți, finanțator al lui Florian Coldea, despre care vom mai avea prilejul să vorbim. O societate aleasă, nu-i așa?

Ei bine, fără a mai intra în alte detalii, dacă punem lucrurile cap la cap, iese un produs extrem de simplu. Hassan Awdi a cumpărat Rodipet și începuse prin investiții uriașe modernizarea celei mai mari rețele de distribuție de presă scrisă din România. În același timp, cumpărase de la Ministerul Transporturilor CFR Mesagerie, prin care presa scrisă călătorea pe bani puțini dintr-un oraș în altul. Iar Traian Băsescu, odată ajuns președinte, a pus gând rău presei. Presa trebuia culcată la pământ. Și să nu se mai ridice. Hassan Awdi a devenit astfel victimă colaterală. Dar mai lipsește un ingredient din compoziție. Procurorul. Și s-a găsit și procurorul. În persoana doamnei Elena Georgiana Hosu. Ea s-a ocupat de toate dosarele lui Hassan Awdi. Și nu numai ea. Ci și soțul acesteia, ofițer de poliție. Cazul a fost instrumentat în familie. La propriu. Inclusiv progenitura acestei familii, băiatul celor doi, a lucrat și a furat bani grei de la Rodipet. În al patrulea dosar, „câmpul tactic” a reușit să-l condamne la opt ani de închisoare pe Hassan Awdi. Și să-i distrugă afacerile care aveau legătură cu presa. Și, inevitabil, toate celelalte afaceri din Romnâia.

Îi voi pune la dispoziție lui Victor Ciutacu un interviu cu Hassan Awdi iar dacă dorește, acesta îl va distribui și dezbate la România TV. Dar, până atunci, îmi pun și încerc să găsesc răspuns la o întrebare. Statul român a fost obligat pentru prima dată în istoria recentă să despăgubească un om de afaceri. A doua despăgubuire, plătită încă doar parțial, este în beneficiul fraților Nicula. Care și ei au câștigat un mare proces internațional. La cele 12 milioane de euro plătiți deja lui Hassan Awdi se vor adăuga alte zeci de milioane de euro, pentru că un al doilea proces împotriva statului român este în curs de finalizare, după ce Hassan Awdi a câștigat din nou prima rundă la New York. Atenție – în baza faptului că a reușit să dovedească statutul său de om de afaceri persecutat politic.

La toate aceste sume consistente de bani, mai trebuie să adăugăm uriașele cheltuieli făcute de statul român, pentru a obține și a administra probe reale sau fictive împotriva omului de afaceri. Pentru a-l urmări internațional și pentru a încerca fără succes să obțină extrădarea acestuia. În fine, nu trebuie să uităm sub nicio formă că mii de angajați români și-au pierdut slujbele, prin punerea la pământ a tuturor afacerilor lui Hassan Awdi, că societăți comerciale cheie legate de supraviețuirea presei scrise au fost culcate la pământ și că au avut de suferit și mulți alți oameni de afaceri, care aveau contracte cu societățile lui Hassan Awdi. În final, când vom trage linie, vom afla care a fost o parte din prețul plătit de România pentru războiul declanșat de Traian Băsescu împotriva presei, pe care a socotit-o, chiar prin CSAT, drept un pericol pentru securitatea națională.

Sorin Rosca Stanescu