Anchete
Dacă se începe urmărirea penală pentru Înaltă Trădare, SRI se poate autodesființa/Cu Eduard Hellvig cu tot – Comisarul de Prahova
Anunțul privind plîngerea penală depusă de Ludovic Orban în calitate de cetățean și nu de lider de partid (vi-l mai amintiți pe Nicolae Ceaușescu la Tîrgoviște spunînd Completului din Cazarmă vă răspund, dar în calitate de cetățean?) a stîrnit între politicieni și jurnaliști hohote de rîs.
Cum acuzația e de Înaltă Trădare, o premieră în Istoria României de la fanarioți încoace (nu știu ca vreun lider al Opoziției să denunțe la Procuratură pe premier pentru Înaltă Trădare), dar și în lumea civilizată, Trădarea, fie ea scundă sau Înaltă, ținînd de Coreea de Nord) pare de domeniul halucinațiilor produse de etnobotanice, comentarea inițiativei s-a redus la explicarea psihologică și politică a ceea ce s-a considerat o aberație. S-a spus că e un gest electoral disperat. S-a invocat natura știurlubatică a lui Ludovic Orban, un umplător de pahare la chefuri politice. S-a invocat chiar oportunismul acestui politician dispus în postdecembrism la tot felul de ticăloșii numai să-i fie lui bine. Într-un cuvînt, denunțul n-a fost luat în serios.
M-am numărat printre puținii cetățeni care au luat în serios gestul aparent absurd al lui Ludovic Orban. Principalul temei pentru care l-am luat în serios ține de natura mea de ziarist și scriitor care călătoresc prin trecut pentru a mă putea uimi de cîte poate născoci Istoria. Istoria posdecembristă, istoria României și chiar Istoria lumii în general, au fost magiștrii mei de scepticism. Firea omenească e astfel alcătuită încît să secreteze iluzii. Și una dintre iluzii e rezumată de strigătul Așa ceva nu se poate întîmpla! Publicistul Arghezi mă amuză de fiecare dată cînd îl citesc pentru refuzul său de a crede, în anii dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, că ar fi posibil, după primul Mare Măcel, un al Doilea.
Ei uite c-a fost posibil!
Postdecembrismul mi-a dovedit din plin că în Istoria lumii, dar mai ales în Istoria României, totul e posibil. Răsturnarea premierului de către președinte, cu ajutorul minerilor părea în 1990 o absurditate. A venit septembrie 1991 și absurditatea a devenit realitate.
În ultimii ani postdecembriști Binomul SRI-DNA a făcut tot ce i-a trecut prin hormoni să facă în țara asta. Părea o imposibilitate în România membră a UE și membră NATO.
Ei uite c-a fost posibil!
Părea imposibilă tentativa președintelui de a-l schimba pe premier după ce Constituția revizuită din 2003 interzisese asta expres printr-un articol.
A venit 5 iunie 2015 și imposibilitatea a devenit realitate.
În 10 mai 2018 Victor Ponta, anchetat de DNA la ordinul lui Klaus Iohannis, care voia să-și pună Guvernul Meu, a fost achitat în primă instanță. Au urmat zile în șir de dezbateri ale cazului pe televiziuni și în ziare, toate scoțînd în evidență tentativa de lovitură de stat din iunie 2015 ticluită de Președinte.
Părea de neimaginat ca după ce-a fost prins cu pantalonii în vine prin achitarea lui Victor Ponta, Klaus Iohannis să mai încerce, fie și în visurile sale din weekendul perpetuu care e președinția, să debarce premierul PSD apelînd la șmecheria cu dosarul penal. A venit plîngerea penală a animatorului de petreceri Ludovic Orban, fratele consilierului de la Cotroceni, și ceea ce părea o imposibilitate a devenit realitate. Părea o imposibilitate ca după dezvăluirile privind ipostaza SRI de Poliție politică, vreun Serviciu să se implice într-o tentativă de lovitură de stat prin intermediul liderului Opoziției.
Ei uite că s-a implicat! Tratarea denunțului făcut de Ludovic Orban în stilul românesc al luatului în glumă a avut drept temei credința că așa-zisul denunț e un text fără cap și coadă în genul Notelor informative trimise președinților de SIE, renumit Serviciu secret de copy paste din Europa, deoarece e greu de crezut că Ludovic Orban avea competența și răbdarea de a redacta 21 de pagini, cît are turnătoria. Eu însă, așa cum am mai arătat, am fost convins că denunțul va cuprinde și acuzații servite lui Ludovic Orban de SIE, serviciul secret care, în disprețul Constituției, e păstrat de Klaus Iohannis, fără director civil, pentru că are în generalul matusalemic Silviu Predoiu pe Pristanda din Pădure.
Ludovic Orban a refuzat să prezinte presei textul Delațiunii.
Plecînd de aici s-a avansat ipoteza unui strict gest de imagine. Documentul ar fi conținut raționamente tipice unui cetățean care stă pe facebook ca pe WC și, la o adică, infirmat de Parchet, Ludovic Orban ar fi invocat dreptul oricărui cetățean de a emite raționamente, așa cum orice capră are dreptul să emită căcăreze.
Duminică seara, Mihai Gâdea a prezentat la Sinteza zilei textul denunțului. În apa de ploaie care e textul, în mare pare un strașnic pupat în fund al lui Klaus Iohannis, unde se vede de departe cine e Stăpînul Operațiunii, există însă un moment care face din acest denunț aparent lovitură politică o chestiune care ține de siguranța națională. E vorba de acuzația că cei trei consilieri israelieni ai PSD sînt agenți ai Mossad.
Acuzația de Înaltă Trădare adusă Vioricăi Dăncilă are drept argument demascarea celor trei drept agenți ai unui Serviciu secret aparținînd unei puteri străine. Chestia cu agenții Mossad a stîrnit un uriaș amuzament printre oamenii normali din țara asta. Eu însă care am văzut de a lungul postdecembrismului multe momente în care ceea ce părea o glumă bună s-a dovedit, prin evoluția evenimentelor o realitate sinistră, nu m-am amuzat deloc. Printre altele, temeiul poziției mele a constat și în reamintirea cazului Sevil Shhaideh. În decembrie 2016, propunerea de premier pentru Sevil Shhaideh a fost respinsă de Klaus Iohannis în urma unei Note trimise de SRI despre legăturile canditatei prin soț cu terorismul islamic. Ulterior, Sevil Shhaideh a putut fi primvicepremier fără nici o problemă, în viziunea lui Klaus Iohannis, un terorist islamic fiind periculos doar ca premier. Știe cineva ce conținea Nota trimisă de SRI? Știe cineva dacă Nota nu era întocmită după stilul Caracudi din Cișmigiu? Firește că nimeni nu știe. Pe de o parte pentru că invocîndu-se în chip securistic secretul de stat, Nota respectivă nu va fi dată publicității niciodată, pe de alta, pentru că, și dacă ar fi dată publicității, cine poate verifica aserțiunile conținute în document? Acuzația adusă de Ludovic Orban nu e de ici de colea. Un membru al CSAT e acuzat de Înaltă Trădare pe motiv c-a intrat în contact și a dat curs manipulării din partea a trei agenți ai unei puteri străine, în speță, Israelul.
Această acuzație nu e conținută într-un text de pe facebook, n-a fost rostită – cum fac mulți politicieni – pe posturile tv, cu prudență, n-a fost zisă la un chef între două zdrăngănituri la mandolină, de Ludovic Orban, ci într-un document de gravitatea unei plîngeri penale. Această acuzație n-a fost adusă de un site de wc public, unul dintre acele site-uri înființate și finanțate de moletierele cu creier din Servicii pentru a-și rezolva interesele securistice. Această acuzație a fost lansată de liderul PNL, liderul Opoziției, Ludovic Orban. Dacă PNL ajunge la Putere, Ludovic Orban va fi premier. Iată o acuzație lansată de viitorul premier al României.
Mai putem noi trata plîngerea penală într-o cheie comică?
Firește că nu.
Acuzația de Înaltă Trădare prin intrarea în contact cu o agenție de spionaj străină e de o gravitate ieșită din comun și prin implicațiile sale colaterale. Dacă o luăm în serios, implicațiile depășesc folosirea procuraturii de către un lider al Opoziției în bătălia politică:
- România e membră NATO. În cadrul NATO, premierul unei țări, membru CSAT, a trădat în favoarea unei țări care nu e membră NATO. Viorica Dăncilă, potrivit plîngerii, a trădat nu numai România, ci și NATO.
- Viorica Dăncilă e membru CSAT. Ea a participat la ședințele CSAT din ultimul timp. Cum adică, la ședințele forului suprem de apărare a țării a participat un trădător?
- Principala misiune a SRI e cea de apărare a Constituției. Potrivit plîngerii depuse de Ludovic Orban, în România a avut loc un caz de Înaltă Trădare. A avut loc asta sub privirile SRI, care n-a întreprins nimic. Păi dacă e așa, SRI ar trebui să se autodesființeze. Cu Eduard Hellvigcu tot.
Inițiativa lui Ludovic Orban nu se poate încheia decît în două feluri:
- Parchetul respinge denunțul ca lipsit de temeinicie. În aceste condiții, Ludovic Orban trebuie să plătească. Nu numai politic, prin plecarea din fruntea PNL, dar și penal, prin atentat la siguranța națională. Efectele gestului său tembel – dacă se dovedește c-a fost tembel- sînt incalculabile pentru imaginea României de furnizor de securitate în NATO.
- Parchetul începe urmărirea penală fie și in rem. Asta înseamnă că denunțul conține, în materie de informații, indicii că a avut loc un act de Înaltă Trădare. În aceste condiții, firește că Viorica Dăncilă trebuie să demisioneze. Da, dar trebuie să demisioneze și directorul SRI.
Există și punctul de vedere potrivit căreia întreaga afacere se va încheia în stil românesc. Nici una dintre părți nu va pierde, ajungîndu-se la o înăbușire a Scandalului, fie și prin ținerea dosarului pe veci la DIICOT. Nu exclud o asemenea posibilitate. Dintre toate posibilele urmări, aceasta mi se pare însă cea mai nenorocită. Dacă în România nu se va întîmpla nimic după ce premierul a fost acuzat într-un denunț penal de Înaltă Trădare, de către Liderul Opoziției, după ce Klaus Iohannis a tă- cut complice, după ce Divizia Presă a sprijinit acuzația, după ce SRI, atît de vorbăreț cînd e vorba de căderea frunzelor și zborul graurilor, n-a reacționat nici măcar printr-un SMS trimis presei, înseamnă că în România totul e posibil: Inclusiv de a trata cu lejeritate, ca și cum ar fi un sughiț, cea mai gravă acuzație din Istoria Lumii: Înalta Trădare! (Ion Cristoiu).
Anchete
Dominic Fritz își află verdictul la Înalta Curte pe 18 iunie în dosarul de incompatibilitate ANI
Ultimul termen la ICCJ în procesul primarului Timișoarei
Primarul municipiului Timișoara, Dominic Fritz, urmează să afle pe 18 iunie 2026 dacă va rămâne sau nu în funcție, în urma contestației depuse împotriva raportului Agenției Naționale de Integritate (ANI), care l-a declarat în stare de incompatibilitate.
Potrivit publicației Lumea Justiției, la Înalta Curte de Casație și Justiție a avut loc vineri, 5 iunie 2026, ultimul termen în procesul în care Fritz contestă sentința Curții de Apel Timișoara, instanță care a menținut raportul ANI.
Fritz, prezent la Înalta Curte
Conform aceleiași surse, Dominic Fritz s-a prezentat personal la ICCJ, încercând să-i convingă pe judecătorii instanței supreme să îi admită recursul și să obțină o soluție favorabilă care să infirme constatările Agenției Naționale de Integritate.
Dosarul poartă numărul 699/1/2026 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Magistrații ICCJ au rămas în pronunțare
Completul de judecată format din magistrații Alexandru-Răzvan-George Popescu, Ionel Barbă și Vasile Bîcu a rămas în pronunțare, stabilind data de 18 iunie pentru anunțarea deciziei finale în acest dosar.
Hotărârea ICCJ va avea un impact direct asupra mandatului lui Dominic Fritz la Primăria Timișoara, în condițiile în care o confirmare definitivă a stării de incompatibilitate ar putea atrage pierderea funcției. (irinel I.).
Anchete
Decizie crucială la Curtea Constituțională: OUG 21/2026 privind programul SAFE și reforma administrativă a fost declarată constituțională
Într-un context politic tensionat, magistrații de la București au oferit o victorie neașteptată executivului condus de Ilie Bolojan. Hotărârea validează un pachet masiv de investiții în industria de apărare și modificări administrative profunde, respingând criticile conform cărora un guvern demis nu ar avea legitimitatea de a emite ordonanțe de urgență.
Magistrații CCR resping obiecțiile opoziției și validează pachetul de măsuri pentru securitatea Europei
Joi, 4 iunie 2026, Curtea Constituțională a României (CCR) a tranșat una dintre cele mai disputate spețe juridice ale anului. Cu o majoritate de voturi, judecătorii au respins obiecția de neconstituționalitate formulată de un grup de 53 de deputați împotriva Ordonanței de urgență nr. 21/2026. Această reglementare vizează implementarea instrumentului european „Acțiunea pentru securitatea Europei” (SAFE) și consolidarea industriei de apărare, oferind cadrul legal pentru contracte de înarmare și achiziții publice de anvergură. Conform comunicatului oficial, instanța supremă a constatat că actul normativ respectă legea fundamentală, în ciuda suspiciunilor privind forțarea limitelor constituționale.
Argumentele Curții pentru evitarea blocajelor: Prioritatea maximizării absorbției fondurilor PNRR în anul 2026
Pentru a-și justifica decizia, Curtea a invocat necesitatea imperioasă de a evita pierderea fondurilor europene. Magistrații au stabilit că obiectivele OUG 21/2026 se subsumează unui interes public major: prevenirea blocajelor administrative într-un interval de timp limitat. În motivarea sa, CCR subliniază că sincronizarea calendarului național cu reglementările Uniunii Europene și maximizarea absorbției prin PNRR reprezintă „scopuri legitime” care justifică urgența legiferării. Mai mult, instanța a considerat că măsurile de întărire a capacității administrative la nivel local sunt esențiale pentru implementarea proiectelor de infrastructură și securitate asumate de România pentru anul 2026.
Critici dure din partea publicației Lumea Justiției privind competențele unui executiv demis
În ciuda verdictului favorabil de la Palatul Parlamentului, decizia a stârnit un val de reacții virulente în spațiul public. Potrivit unei analize publicate de Lumea Justiției, hotărârea CCR ar ignora propria jurisprudență și prevederile Codului administrativ, care restricționează dreptul unui guvern demis de a adopta ordonanțe de urgență. Publicația citată acuză Curtea că a făcut abstracție de statutul precar al cabinetului Bolojan în momentul emiterii actului normativ, generând un precedent periculos pentru separarea puterilor în stat. Criticii susțin că invocarea „urgenței” pentru a valida cheltuieli de miliarde de euro în domeniul înarmării reprezintă o deraiere de la rigorile constituționale.
Controlul parlamentar și integrarea europeană: Pilonii validării juridice a programului SAFE
Dincolo de controversele politice, CCR a punctat faptul că instituirea unui control parlamentar prin comisiile reunite asigură celeritatea necesară proiectelor din domeniul apărării, fără a diminua rolul legislativului. Decizia, care este definitivă și general obligatorie, subliniază că adaptarea legislației naționale la Regulamentul (UE) 2025/1106 este în deplin acord cu obligațiile României rezultate din procesul de integrare europeană. Astfel, drumul pentru investițiile masive în securitate rămâne deschis, sub protecția juridică oferită de magistrații constituționali, chiar dacă legitimitatea politică a demersului rămâne un subiect aprins de dezbatere. (Irinel I.).
Anchete
Justiția la terapie intensivă: Al șaptelea strigăt de disperare al CSM către un executiv „surd” la colapsul sistemului
Într-un gest de o gravitate fără precedent, Consiliul Superior al Magistraturii a lansat miercuri, 3 iunie 2026, cel de-al șaptelea apel de urgență din acest an către Guvernul României. Mesajul este unul de o duritate extremă: sistemul judiciar se află în pragul unui „colaps sistemic”, în timp ce puterea executivă este acuzată de politici iresponsabile care subminează statul de drept.
Conform informațiilor dezvăluite de publicația Lumea Justiției, forul suprem al magistraturii somează Palatul Victoria să deblocheze imediat mecanismele de supraviețuire ale instanțelor și parchetelor. CSM solicită imperativ reluarea concursurilor de admitere în magistratură, suplimentarea schemei de grefieri și înființarea posturilor de asistent al judecătorului, măsuri vitale fără de care actul de justiție riscă să devină o simplă formalitate pe hârtie.
Hemoragia de personal: Magistratura între un deficit istoric și blocaje birocratice
Situația resurselor umane a atins cote alarmante. Din cauza blocajelor legislative impuse în ultimii doi ani, recrutarea directă a judecătorilor a fost practic anihilată. În prezent, instanțele românești se confruntă cu un vacuum de peste 800 de judecători, deficitul național apropiindu-se periculos de pragul de 16%.
Deși CSM a transmis încă din luna aprilie un memorandum pentru deblocarea concursurilor, Guvernul refuză sistematic avizarea acestuia. Această pasivitate a executivului este văzută de Consiliu ca o formă de destabilizare directă a puterii judecătorești, lăsând instanțele să lupte cu un val de dosare fără precedent, în timp ce porțile de intrare în sistem rămân ferecate.
Sufocați de dosare: România rămâne campioană la litigii, dar codașă la resurse
Statisticile prezentate în apelul CSM sunt de-a dreptul îngrijorătoare pentru orice cetățean care așteaptă dreptate în instanță. România ocupă primul loc în Uniunea Europeană la numărul de cauze înregistrate, volumul de muncă crescând cu 11% față de aceeași perioadă a anului trecut.
Cu aproximativ 2,4 milioane de dosare aflate în diverse faze procesuale, judecătorii sunt lăsați fără sprijin logistic. Deși există o nevoie acută de aproape 5.000 de grefieri, promisiunile guvernamentale din ultimii șase ani au rămas la stadiul de vorbe goale: niciun post din cele 600 asumate pentru perioada 2021-2023 nu a fost alocat în realitate. Mai mult, solicitarea pentru înființarea a 712 posturi de asistenți ai judecătorului este ignorată cu desăvârșire, deși legea prevede clar existența acestora.
Executivul vs. statul de drept: O ofensivă sistemică împotriva independenței justiției
Dincolo de criza de personal, CSM acuză Guvernul de un atac frontal asupra independenței financiare a magistraților. Noua lege a salarizării, aflată în pregătire, este privită ca un instrument de subminare a statutului magistratului, perpetuând o tendință de marginalizare a puterii judecătorești observată în ultimii doi ani.
Refuzul dialogului constructiv și lipsa de asumare instituțională a executivului transformă accesul cetățenilor la o justiție eficientă într-o iluzie. Prin acest al șaptelea apel, Consiliul Superior al Magistraturii nu cere doar posturi și bugete, ci reclamă respectarea echilibrului constituțional. Mesajul este clar: fără măsuri imediate și încetarea atacurilor legislative „iresponsabile”, justiția din România se îndreaptă rapid către un punct din care întoarcerea va fi aproape imposibilă. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 2 zileDuster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum 2 zilePata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum 2 zilePermis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Exclusivacum 4 zileBMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 4 zilePATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Administratieacum 3 zileSărbătoare în comunitate: Festivalul Cireșelor revine la Păulești cu un regal folcloric și voie bună
-
Exclusivacum 3 zileMarele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 2 zileConfirmarea unei investigații Incisiv de Prahova: Penitenciarul Ploiesti si Berceni – groapa de gunoi– groapa morală. Comisarul „apt limitat” Matei, de la inimioare pe Instagram la molozul de un milion de euro



