Connect with us

Actualitate

EXPLOZIV/ SRI nu vrea „limonada”…/ Hellvig, prea mic pentru un razboi atat de mare/Ghita, scapat de Klaus!

Publicat

pe

In urma cu aproape un an, Klaus Iohannis ii cerea sefului de atunci al CIA, actualul secretra de stat Mike Pompeo, „capul” fugarului Sebatsian Ghita, intr-o miscare de forta asa cum nimeni nu-l credea in stare pe „ficusul” de la Cotroceni. Numai ca, asa dupa cum dezvaluiam atunci, nici seful statului habar nu avea chiar inainte de plecarea in Statele Unite ale Americii ca va fi atat de „jucator”, mutarea care l-a repozitionat pe orbita liderilor politici europeni primind-o si el „in plic”, cu doar cateva zeci de ore inainte de a face aceasta „oferta de nerefuzat” celei mai puternice agentii guvernamentale din lume !

De la Belgrad, „miliardarul sistemului” il „butoneaza” inca pe Victor Ponta

Iar „aura” de lider care-i era recunoscuta dintr-odata lui Iohannis a fost amplificata si de faptul ca, dupa ce a incuviintat intr-o mutenie totala absolut toate propunerile economice ale americanilor, presedintele Romaniei a deschis gura doar pentru a cere, oficial, „extractia controlata” a lui Sebastian Ghita din „Orasul Alb”, asa cum este cunoscut Belgradul pe harta spionajului mondial.

Iar aceasta aducere controlata a miliardarului de casa al statului paralel  care tocmai ce furnizase munitia pentru „decaparea” generalului Flroian Coldea de la conducerea operativa a Serviciului Roman de Informatii a fost, dupa cum bine anticipasera sfatuitorii din taina a lui Iohannis, cel care, dupa cum s-a dovedit ulterior, oricum nu pricepuse nicio iota din dedesubturile acestei operatiuni „troll”, mai mult decat bine primita de catre Administratia Trump. Mai ales de catre oamenii fideli „Marelui Blond”, care tocmai se aflau la randul lor in toiul unei batalii pe viata si pe moarte pentru preluarea controlului serviciilor secrete americane.

Iata insa ca aceiasi oameni din umbra lui Iohannis nu au mai anticipat si faptul ca americanii chiar iau in serios astfel de „deal”-uri si, nu dupa mult timp, au si desemnat specialistii necesari, unii dintre ei chiar originari din Banatul Romanesc, dar buni vorbitori de sarba ca sa-l „extraga” pe Ghita. Numai ca, asa cum cere cutuma, au pus o singura conditie, dar obligatorie : pastrarea in custodie a „miliardarului sisetmului” pentru o scurta perioada de timp, adica cat este strict necesar pentru a-l „stoarce” pe acesta informativ, inainte de a-l preda oficial autoritatilor romane. Insa aceasta „cerere” i-a panicat pe oamenii presedintelui si chiar gruparile rivale din servicii, care si-au dat seama ca, odata transformat in „lamaie” pentru americani, Ghita il poate „ingropa” definitiv nu doar pe Coldea, dar pe toti ceilalti care „socializasera”, pe bani multi, cu „tanara speranta” sereista din Ploiesti…

Iohannis a jucat un teatru ieftin in fata actualului secretar de stat Mike Pompeo

Iar cum din acel moment partea romana nu doar ca nu a mai solicitat niciun ajutor, dar s-a facut ca „nu aude si nu vede” niciunul dintre semnalele tot mai transante ale americanilor, cei din urma au „sapat” pe cont propriu si au aflat ca, pur si simplu, refuzul de a mai colabora in „extragerea” lui Ghita i-ar reveni unei grupari ”subterane” din SRI ! Tabara care mizeaza pe cartea „infratirii” dintre FSB-ul rusesc si BND-ul german, pentru a impiedica astfel extinderea parteneriatului strategic dintre Romania si Statele Unite ale Americii…

”Minte scurta…”

Singurul moment de glorie al mandatului lui Klaus Iohannis in fruntea Romaniei nu a fost nici atunci cand a „descalecat” insotit de cohorte de sepepisti si cu vesta antiglont pe sub geaca rosie sa-i atate pe „hastagienii tefelisti” sa ia cu asalt Palatul Victoria si nici atunci cand a „batut palma” cu presedintele Donald Trump pentru ”shopping” –ul de armament.

Hellvig, prea mic pentru un razboi atat de mare

Pentru ca singura data cand „neamtul” s-a purtat ca un adevarat sef de stat, avand una din „sclipirile” specifice fostului presedinte Traian Basescu in vremurile sale bune a fost atunci cand si-a suprins si entuziasmat deopotriva inaltele gazde americane prin cererea sprijinului CIA privind aducerea in Romania a lui Sebastian Ghita. Lucru care inca nu s-a intamplat, si nici nu se va produce in urmatoarea perioada, cel putin cu actuala conducere din fruntea Serviciului Roman de Informatiii. Cert este insa ca, desi nu pare sa aiba mintea chiar atat de „scurta”, tinand cont ca in doar o saptamana a cerut de patru ori demisia premierului Viorica Dancila si probabil o va mai face, Iohannis nu doar ca nu a mai repetat solicitarea catre americani, fie si asa, din orgoliu politic, dar oamenii presedintelui se feresc ca dracul de tamaie de abordarea acestui subiect, fie si pe cale neoficiala. Ceea ce inseamna ca ori ceva s-a schimbat in strategia prezidentiala privind „curatenia” din sistem si se incearca acum scaparea lui Ghita din „ghearele” CIA, fie ca, de la bun inceput, Iohannis a mers la cacealma, incercand doar sa le ia ochii americanilor. Ceea ce a si reusit, de altfel, dar nu pentru mult timp…

SRI nu vrea „limonada” …

Acum insa Iohannis a ”uitat” cu totul ca pe zi ce trece se face de ras in fata americanilor, dupa ce a avut o singura solicitare oficiala din partea Romaniei si anume „capul” lui Ghita iar „pusculita” sistemului nu doar ca le rade romanilor in nas de la Belgrad, dar se si joaca de-a „spionajul”, cu dezvaluirea unor „filaje” grosolane, care par a fi mai mult la prorpia comanda, pentru intretinerea unor campanii de presa la limita santajului, decat misiunile specifice ale unor profesionisti ai SIE.

Chiar nu are chestorul Buda habar cum a trecut Ghita frontiera ?

Mai mult chiar, recenta reactivare politica a lui Victor Ponta nu este decat o alta „victorie de etapa” a unui Sebastian Ghita care continua sa „aiba parte” la cam toate contractele cu statul din multe, surprinzator de multe domenii de activitate, desi oficial este „most wanted”. Iar daca seful Politiei de Frontiera, „nemuritorul” chestor Ion Buda nici acum n-ar sti sa raspunda unei eventuale intrebari care nu mai vine din partea ministrului de Interne, Carmen Dan cu privire la rezultatele comisiei care trebuia sa stabileasca exact cum a parasit Sebastian Ghita ilegal Romania, la Serviciul Roman de Informatii „purceaua este deja moarta in cotet”. Pentru ca, dupa ce l-au scapat pe Ghita de parca fusesera loviti cu totii instant de  „orbul gainilor”, „vremelnicii” sefi actuali ai SRI-ului refuza, cu o incapatanare demna de o cauza mai buna, sa se delecteze si ei din ”limonada” informativa oferita de agentii americani dupa „stoarcerea” lui Sebastian Ghita. Numai ca, desi ar fi avut astfel ridicata la fileu o nesperata „minge” pentru a duce la bun sfarsit operatiunea inceputa prin „ejectarea” din SRI a lui Florian Coldea si a unei infime parti din generalii loiali acestuia, Eduard Hellvig nu face decat sa se ascunda , din nou, in spatele biroului. Astfel ca nici puzderia de consilieri pe securitate nationala ai presedintelui Iohannis, dar nici adjunctii SRI care se jura ca-s loiali lui Hellvig nu accepta mana intinsa cu incredere de partea americana. Iar operatiunea „Orasul Alb” nu doar ca nu a mai avut loc, dar Ghita a trecut la contraatac, ordonand de acum ample campanii de „tocare” a actualei Puteri de la Bucuresti, dar uitand la randul sau sa mai toarne gaz si peste focul care mistuie statul paralel care inca il tine captiv pe Klaus Iohannis.

Afiliati la alianta BND – FSB

Cum misiunea asumata de americani la solicitarea oficiala a presedintelui Romaniei nu era oricum una usoara, Belgradul fiind un aliat de nadejde al intereselor geo-strategice ale Federatiei Ruse este cu atat mai mult de inteles nemultumirea tot mai fatisa a acestora. Mai ales ca informatiile lor arata ca la nivelul SRI ar „inmuguri” o grupare subterana care militeaza pentru „afilierea” informativa la „inamicul public numarul unu” al Adminsitratiei Trump, „blatul” dintre BND-ul german si FSB-ul rusesc! Grupare care, de asemenea, nu doar ca se face ca nu vede roadele colaborarii serviciilor germane si rusesti pe teritoriul Romaniei, dar chiar ar acorda protectie unor „tinte in miscare” in frunte cu Sebastian Ghita. Cel care, daca mai „stranuta” odata, cum a facut-o la inceputul anului trecut, „raceste” pana si George Maior de la Washington…(Catalin Tache).

 

 

 

Actualitate

Caracteristicile cheie ale frigiderelor destinate camerelor de hotel

Publicat

pe

În era turismului modern, confortul oferit de camerele de hotel este esențial. Unul dintre elementele care contribuie la această experiență este frigiderul. În mobilarea camerei de hotel, valoarea minibarului este inestimabilă. Clienții apreciază atât faptul că au băuturi răcoritoare la rece, cât și funcționalitatea unui astfel de produs pentru depozitarea corectă a medicamentelor sau cosmeticelor. Experiența generală este îmbunătățită pentru fiecare client în parte de existența unui frigider destinat camerelor de hotel, cu un nivel de zgomot redus.

Explicăm în continuare care sunt caracteristicile cheie ale frigiderelor destinate camerelor de hotel, aspecte necesare pentru ca afacerea ta să fie prosperă.

Tipuri de frigidere perfecte pentru o cameră de hotel

Frigiderele pentru camera de hotel mini pot fi ideale, au suficient spațiu pentru depozitarea alimentelor necesare pentru o scurtă ședere. Pe de altă parte, camerele mai mari pot beneficia de frigidere pe măsură, care pot oferi mai mult spațiu de stocare și opțiuni suplimentare, precum compartimente separate pentru băuturi sau congelator. Dimensiunea frigiderului poate influența confortul și satisfacția oaspeților, oferindu-le posibilitatea de a-și păstra alimentele și băuturile preferate în mod convenabil în cameră.

Un alt aspect important de luat în considerare este tipul de frigidere în funcție de design și caracteristici. Pentru camerele de hotel frigiderele cu uși de sticlă pot fi o opțiune atractivă. Acestea pot crea o atmosferă plăcută și pot permite oaspeților să vadă ce conțin înainte de a deschide ușa. Pe de altă parte, pentru camerele de hotel standard frigiderele cu ușă clasică pot fi mai potrivite, oferind funcționalitatea necesară la un cost redus. Caracteristici suplimentare, cum ar fi dispozitivul de gheață sau opțiunile de răcire rapidă, pot adăuga un plus de confort și rafinament pentru oaspeți.

Frigiderul ales pentru o cameră de hotel trebuie să se integreze armonios cu restul mobilierului și decorului. Aspectul trebuie să fie luat în considerare în funcție de dimensiune, formă, culoare și stil, pentru a se potrivi esteticii camerei. În special în camerele de hotel mai mici, un design compact și modern este un plus, creând o atmosferă plăcută și spațioasă. Există un astfel de produs care întrunește toate aceste calități, un minibar frigider hotel de 40 litri, alb, cu raft de sticlă și ușă reversibilă.

Eficiență energetică

Eficiența energetică este un aspect crucial la achiziția frigiderelor pentru camerele de hotel. Un aparat eficient din punct de vedere energetic nu doar că reduce costurile de operare, ci contribuie și la protejarea mediului. Este recomandată alegerea unui model cu o clasificare energetică bună, pentru a minimiza consumul de energie și a reduce impactul asupra mediului.

Mentenanță și durabilitate

Frigiderele destinate camerelor de hotel sunt produse care au o durată de viață mare, mai ales dacă sunt întreținute corespunzător și funcționează corect. Este important ca aparatul să fie durabil și să necesite o întreținere minimă. Materialele rezistente la uzură și coroziune, cum ar fi oțelul inoxidabil, pot crește durabilitatea frigiderului. De asemenea, este recomandat ca acesta să aibă o funcție de auto-dezghețare, pentru a reduce necesitatea întreținerii frecvente.

Caracteristici suplimentare

Funcționalitatea și caracteristicile suplimentare pot fi luate în considerare în funcție de nevoile hotelului și ale oaspeților săi. De exemplu, pot fi avute în vedere beneficii suplimentare la achiziție, prezența unor compartimente speciale pentru băuturi sau alimente, reglarea temperaturii, sistemul de răcire sau nivelul de zgomot produs. Unele frigidere vin chiar și cu funcții precum afișajul digital sau controlul temperaturii, care pot fi utile pentru oaspeți, în special pentru cei care au nevoie să păstreze la anumite temperaturi unele medicamente sau produse cosmetice.

Când discutăm despre nivelul de zgomot produs de un frigider, trebuie să ținem cont de confortul oaspeților, în special în timpul nopții. Este important să alegem un tip de frigider care să asigure liniștea și confortul în camera de hotel. Există diferite niveluri de zgomot, iar un frigider cu nivel redus de zgomot precum un minibar hotel absorbție 40 Eco, de 38 de litri, cu nivel de zgomot 0 db, poate fi preferat pentru a nu deranja somnul oaspeților.

În concluzie, alegerea unui frigider destinat unei camere de hotel trebuie să fie un proces bine gândit și informat. Factorii-cheie precum tipul de frigider, designul, eficiența energetică, întreținerea și durabilitatea sunt esențiali pentru a asigura confortul și satisfacția oaspeților. Nu uitați, alegerea corectă a frigiderului poate face diferența în experiența oaspeților!

Citeste in continuare

Actualitate

Accident pe DN1A, în localitatea Berceni

Publicat

pe

De

La data de 29 noiembrie a.c., în jurul orei 06.30, polițiștii Serviciului Rutier au fost sesizați cu privire la producerea unui accident rutier pe DN1A.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit faptul că, un bărbat de 50 de ani, în timp ce se afla pe o bicicletă, pe DN1A, în localitatea Berceni, ar fi fost acroșat de autoturism condus de un bărbat de 47 de ani.

În urma producerii accidentului rutier a rezultat vătămarea corporală a biciclistului, care este resuscitat la fața locului.

Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ.

Polițiștii rutieri continuă cercetările pentru stabilirea tuturor cauzelor și împrejurărilor în care s-a produs accidentul rutier, transmite IPJ Prahova.

Biciclistul a fost transportat la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale de specialitate.

Foto: caracter ilustrativ

Citeste in continuare

Actualitate

Nevoia cunoașterii felului de a concepe lumea al chinezilor se profilează tot mai mult

Publicat

pe

De

China s-a schimbat cel mai mult și a schimbat cel mai mult lumea în timpul nostru, încât acțiunile ei au repercusiuni oriunde. De aceea, pentru mințile lucide și responsabile, evoluția și luările ei de poziție invită la reflecție. În istorie, China a mai fost în atenția cunoscătorilor atunci când domina oceanele, în secolul al XV-lea, și când era producătorul cel mai mare al lumii, în secolul al XIX-lea. De la reformele din 1978 încoace, China a urcat însă în atenția decidenților responsabili și a publicului larg.Rațiunea este simplă. China a devenit supraputere, economic, politic, cultural și militar, încât depinde, mai departe, de lume, dar și lumea depinde de ea. Aceasta nu doar pentru că aproape fiecare al cincilea locuitor al pământului este chinez, cum se spune, ci din cauze mai profunde.China a înregistrat creșteri diferite, dar continue, de mulți ani. Andre Malraux îi avertiza pe europeni asupra pericolului unei greve la Canton. Azi se poate spune că de ceea ce se petrece în China depinde într-un fel sau altul orice om. Proiectul „rejuvenării națiunii chineze” și al amplificării prezenței ei în lume a și dinamizat viața internațională.

Am evocat altădată indicatorii de bază ai dezvoltării (A. Marga, China ca supraputere, 2022). Efectivul de lucrători de dimensiuni incomparabile, contactele fără rețineri cu lumea și învățarea explicită din cele mai bune experiențe rămân singulare. Analize americane și germane aduc, însă, date și mai noi. Comerțul Chinei cu SUA urcă spre 760 de miliarde dolari anual. Tot timpul sunt în Europa, în vizită, peste 6o de milioane de chinezi. Deja în 2016, în jur de 135 de milioane de turiști chinezi au vizitat lumea și au cheltuit peste 261 miliarde dolari. Investițiile chineze în UE au atins, între 2005-2018, suma de 152 miliarde, în SUA, de 183 miliarde, în Africa, de 300 de miliarde. În UE, se derulează în acest moment 1400 de proiecte chineze, mai ales în Germania, Franța , Marea Britanie. Prin Marea Chinei de Sud trece azi aproape un sfert din comerțul mondial.

Ponderea Chinei și importanța relațiilor cu ea a fost din nou clară în săptămânile trecute. Spre a asigura desfășurarea nestingherită a Chinei în schimburile internaționale, respectiv a se poziționa avantajos în raport cu China, președinții Chinei și SUA s-au întâlnit la San Francisco. Chiar dacă prioritățile de pe agende au fost vizibil diferite, iar rezultatele discuției nu sunt spectaculoase, ele sunt simptomatice.

Președintele Xi Jinpinga pus în față liberalizarea comerțului și înlocuirea „competiției strategice” cu cooperarea. A declarat că „planeta Pământ este destul de mare pentru ca ambele țări să reușească, iar succesul unei țări este o oportunitate pentru cealaltă”, și că „a întoarce spatele unul altuia nu este opțiune”. El a continuat: „controlul produselor în comerțul cu China privează poporul chinez de dreptul său la dezvoltare” și a spus că „lanțurile industriale și de aprovizionare amenințate de întrerupere și protecționism” sunt „probleme grave”.

Președintele Joe Biden a pus în față trei domenii de cooperare – „schimbarea climatică, contracararea narcoticelor și guvernanța în inteligența artificială”. A declarat imediat că „noi ne aflăm într-o relație de competiție”, nu de conflict. Chestiunea nemijlocită este „să se reia comunicarea militară încât să se evite calcule greșite”. A conchis declarând „nu de-cuplării, nu izolării” Chinei. În chestiunea Taiwanului, a precizat că „politica ‘O singură China’ rămâne neschimbată (unchanged One China policy)”. Cum spune un jurnalist american, „Washington acknowledges, but does not endorse Beijing claim of Taiwan”.

În opinia mea, cu aceste optici, cele două supraputeri înaintează pe direcția cooperării în condiții de competiție – cooperarea fiind deocamdată cuvântul de ordine. Fie și în situația neașteptată în care China apelează cel mai insistent la liberalizarea comerțului internațional. Depinde, desigur, de ceea ce se va decide în lunile următoare pe capitole de cooperare. Ceea ce a ieșit însă din nou în relief este întrebarea: se abordează China cu criteriile din afara ei, sau se respectă ceea ce ea decide în ceea ce o privește?

Se poate discuta îndelung, dar este de preferat un realism sănătos. Desigur, peste toate, s-a confirmat din nou că, dincolo de prejudecățile, rumorile și fake news-urile puse în circulație, poziția față de China este tot mai importantă din considerente de adevăr și, desigur, de utilitate. Cine nu și-o stabilește corect, pierde în ambele privințe.

Îmi vin în minte edificatoare analize recente. Le amintesc pe scurt spre a consolida argumentarea în favoarea acestui realism.

Sub impresia neobișnuitei dinamici a Chinei, nu altundeva decât la Universitatea Harvard s-a trecut la reinterpretarea străvechii istorii a Chinei. Școala care a creat nivelul de azi al sinologiei în America a arătat că civilizația chineză a fost eminamente inovativă (John K. Fairbank, Merle Goldman, China. A New History, 2006). Ea a amintit, bunăoară, că Francis Bacon lăuda Europa pentru trei descoperiri care au schimbat lumea – imprimeria, praful de pușcă și magnetul. Mai târziu, s-a stabilit că erau, de fapt, descoperiri chineze. Școala a mai amintit că din 1890 încoace, în virtutea orientării spre inovație, chinezii nu au fost mulțumiți cu niciun model străin de organizare. Concluzia școlii era că, „posesor al unui trecut unic, poporul chinez nu ar putea să aibă decât un viitor unic”, pe care va continua să-l caute.

S-a confirmat, în orice caz, diagnoza consilierului prezidențial Hu Angang, care, deja în urmă cu mai bine de o decadă, a prezis „transformarea Chinei într-o supraputere matură, responsabilă, atractivă” (China in 2020. A New Type of Superpower, 2011, p.12). O supraputere orientată cultural spre „supraviețuirea civilizațiilor”, îngrijind „un teritoriu vast pe uscat și pe mare”, „economic și financiar foarte puternică”, cu un „efectiv mare de cetățeni bine educați și o infrastructură bine dezvoltată”, „capabilă militar de apărare și influență pe glob”, cu un „sistem politic capabil de acțiune globală”. Datele de acum un deceniu – 780 de milioane de lucrători în China, față de 448 milioane în India, 157 milioane în SUA, 111 milioane în Indonezia, munca bine calificată și organizată, nivelul înalt al tehnologiei, deschiderea (the opening-up) spre lume, învățarea din experiențe concludente, contactele – erau garanția și confereau Chinei perspective aparte.

Un cercetător american, Michael Schuman (Superpower Interrupted, 2012), a și proiectat imediat ascensiunea Chinei pe fundalul istoriei ei milenare. El estima că „în secolul al 21-lea se scrie un nou capitol al istoriei universale a Chinei….Fiul Cerului este în ascensiune” (p.453-454). Se pot discuta diverse scenarii, dar este sigur că în istorie chinezii au preferat felul lor propriu de a proceda. O vor face și de acum înainte.

Cercetători francezi (Mathieu Duchatel, Max Jean Zins, Guibourg Delamotte, Le monde vu d’Asie, 2012) au subliniat nevoia de a se ieși din exotism în abordarea Asiei și de a înțelege lumea „asiocentrată” a chinezilor, dar și a indienilor și japonezilor. S-a stins, între timp, polemica privind „valorile asiatice”, aceste popoare operând „revizia culturală”, prin care au preluat valori europene. Dar nemulțumirea a rămas. China afirmă azi o „viziune asupra lumii fondată pe centralitatea țării”. Ar fi greșit însă ca această viziune să fie socotită „monolit”, căci ea conține „un veritabil pluralism al vederilor în jurul marilor întrebări” (p.29), cu prevalența dată meritocrației într-un sistem rezervat față de democrația ce se practică azi în lume.

O conferință scandinavă a dat analiza cuprinzătoare a noului curs luat de China în ultima decadă (Robert S. Ross, Jo Inge Bekkevolt, eds., China in the Era of Xi Jinping. Domestic and Foreign Policy Challenges, 2016). Nucleul îl formează observația privind trecerea de la „low profile diplomacy methods” ale lui Deng Xiaoping, la o „viziune proactivă ce leagă activitățile economice domestice cu o strategie globală de export de capital, tehnologie și capacitate industrială spre alții care au nevoie de ele” (p. 123). O viziune ce țintește la schimbarea lumii în direcția „proprietății de stat, mândriei și fericirii colective și reîntineririi naționale”.

Analiza unui ziarist german (Martin Winter, China 2049. Wie Europa versagt, 2019) are ca leitmotiv teza că „în pragul spre anii 2020, Europa a intrat în primejdia acută de a fi pulverizată între China și SUA”, mai cu seamă în situația în care „China este singura printre marii actori ai politicii mondiale care, în pragul anilor 2020, are un concept strategic elaborat, cu privire la cum va formata lumea” (p. 81). Cedând însă „noii corectitudini politice”, din nefericire răspândită azi, ziaristul crede că marea țară de la Răsărit ar amenința nu doar cu cucerirea de piețe și forța nucleară, ci și cu „negarea valorilor europene”.

Te și poți întreba, relativ la o asemenea credință, dacă valorile europene sunt atât de vulnerabile și cei care le neagă atât de potenți. Sunt de părere că este doar o înșelare, în ambele privințe. Cunoscutul ziarist continuă: „Cu cât China este mai puternică pe planul securității internaționale , cu atât ea va căuta mai mult să-și promoveze punctul ei de vedere” (p. 196). Dar cine nu-și promovează vederile? Sau, un alt exemplu, „China lucrează la o rețea de dependențe ce cuprinde globul, care să fie într-o zi destul de puternice pentru a susține noua putere mondială” (p. 123). Aici ne confruntăm însă cu o chestiune veche, căci populația Chinei în timpul lui Iisus depășea cincizeci de milioane, iar sub Napoleon era de douăsutecincizeci de milioane de suflete. Nu cumva ar trebuie discutată istoria înainte de a trage concluzii?

Mă tem că asemenea abordări mai curând tendențioase decât realiste nu vor face decât să confirme ceea ce intelectuali chinezi de prim plan spun astăzi. Anume, că unii-alții, în loc să-și rezolve problemele – începând cu enorma datorie publică, trecând prin demotivarea populației și încheind cu stagnarea propriei gândiri prospective – se preocupă să caute pretexte pentru a împiedica China.

Cel mai notoriu ziarist german de azi, Theo Sommer, a descris sobru fenomenul „noii ascensiuni a Imperiului de mijloc, care are o adâncă influență asupra vieții cotidiene a oamenilor oriunde pe Pământ” și a pledat, cu o argumentare adusă la zi, pentru cooperare necondiționată. În relațiile cu China, „încercarea de a ajunge la acord merită totuși orice efort”. Europa și țările europene au „a lăsa la o parte chestiunea valorilor și a face din interesele proprii unicul criteriu al acțiunii” (China First. Die Welt auf dem Weg ins chinesiche Jahrhundert,2019, p.456). Numai astfel se iese la liman într-o situație a societăților și lumii deschisă spre viitor, care refuză încorsetarea în ideologiile și propaganda în curs.

Ceea ce recunosc tot mai mult și adepții noii „corectitudini politice”, precum Rudiger von Fritsch (Welt im Umbruch. Was kommt nach dem Krieg?, 2023), care scrie: „China este competitor economic și rival sistemic….O decuplare completă de China nu va fi posibilă și nu va avea sens. Avem nevoie de China și ca partener…” (p. 117).

În tot mai multe țări se fac cooperări fructuoase cu China. Din păcate, în România de azi, informații curate despre China actuală sunt puține și, ceea ce este dezamăgitor, înecate în propagandă ieftină. Ca și cum sensul istoriei s-ar decide de lipsiții de cultură și obtuzii de la Cotroceni. Care au făcut să se aleagă praful de o relație privilegiată, construită în timp și continuă distrugerea iresponsabilă a politicii externe a României, între altele întreținând necunoașterea lumii de azi.

În context, se impun câteva observații. Este nevoie de fiecare dată să se discute pe fapte, nu pe clișee. A verifica cele ce se vântură în zilele noastre, a cunoaște China din analize serioase, pe cât se poate la fața locului, este mereu o condiție de minimă civilitate.

Libertățile individuale, drepturile omului și democrația ce rezultă din ele sunt caracteristice culturii în care trăim. Dar, a le reduce la ideologie și propagandă înseamnă a le face deservicii. În definitiv, de ce să nu facem o democrație exemplară? De fapt, în numele propagandei și ideologizării, s-a ajuns ca, la noi, să nu se mai înțeleagă nici modernizarea, nici drepturile omului, nici democrația. Practic, România s-a izolat.

China de azi nu a cerut cuiva să o imite. Când ea însăși proclamă deschiderea (opening-up) spre lume, nu este miza ei să exporte vreun regim. Iar cine evaluează pozitiv China nu înseamnă că cere copierea ei, cum mai cred minți cufundate în prejudecăți. Nu este posibilă copierea, dar este necesară cunoașterea realității.

Pe de altă parte, replica frecventă care circulă la noi: „mutați-vă în China!” este doar rudimentară, și nu rezolvă pentru nimeni nimic. O înțelepciune străveche spune, de altfel, că fiecare are dreptul și datoria să contribuie la a crea o lume convenabilă acolo unde s-a născut.

La drept vorbind, după încercările cunoscute, dar neizbutite din Budapesta (1956) și Praga (1968), China a fost prima țară care a ieșit din schema „sau socialism răsăritean, sau capitalism clasic”, care mai bântuie unele minți și astăzi. Ea s-a eliberat de trecut, încât o altă societate, cu alte alternative, s-a instalat de atunci încoace pretutindeni, din multe cauze. Nu sunt încă elaborate analize sistematice ale societăților în care trăim, dar se impune nevoia diferențierii, dincolo ideologii, a relațiilor economice, geopolitice, civilizaționale.

Atunci când începeam studiul filosofiei, D.D.Roșca, influențat de Leon Robin, cu magnifica sa reconstituire a gândirii grecești, contrapunea în fața noastră, a studenților, gândirea chineză și raționalismul grec, ca și cum pe lume ar fi fost un singur raționalism. Azi este clar că au fost și altele. Oricât de uimitor pare, atunci când a reflectat asupra maximei „apa blândă erodează până și piatra cea mai tare”, Heidegger a folosit, daoismul, care complementase demult comportamentul bazat pe calcul, cu reflecția etică. Iar Whitehead a spus simplu: dacă vrei să-i înțelegi pe Peirce și John Dewey, citește-l pe Confucius, și invers. Înțeleasă până la capăt, viziunea pragmatismului este un produs chino-american.

Am avut privilegiul de a fi invitat să vorbesc la inaugurarea Institutului Național Confucius, din QuFu, și mi-am dat seama de amploarea tezaurului Chinei, care are documente scrise începând cu peste un mileniu înainte de era noastră. Am putut observa însă și principii simple. Pe unele le-am regăsit reafirmate la San Francisco, recent. De exemplu, „să cauți soluția convenabilă fiecărei părți”, „este loc pe Pământ pentru fiecare”, „să nu intri în competiția strategică, căci te obligă la părtinire”, „să rămânem la integritate”. Ele vin din bogata tradiție a civilizației chineze și merită cunoscute. Fie și numai pentru înțelegerea unei tot mai importante abordări a lumii în care trăim.

Andrei Marga

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

ARTEHNIS

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România.
Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național?
Garantăm confidențialitatea!

Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503
Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com
Departament Investigații - Secția Anticorupție

TOP KINETO MEDICAL Ploiesti

Știri calde

Exclusiv2 zile ago

Caracatita BUZATU si Justitia Sa Privata: TRIBUNALUL VASLUI, ultima veriga de lupta impotriva coruptiei generalizate, inainte de Consiliul JAI

Dupa acuzele aduse de la nivelul conducerii aliantei Nord-Atlantice, prin pozitia ferm si autoritar exprimata de secretarul general adjunct NATO,...

Exclusiv2 zile ago

VICTORIE ZDROBITOARE ÎN INSTANȚĂ, A POLIȚISTULUI CĂNĂRĂU ÎMPOTRIVA POLIȚIEI NEAMȚ. FIȘE DE EVALUARE ANULATE DE JUDECĂTORI pe bandă rulantă

Unul dintre cei mai cunoscuți (și cei mai hărțuiți) polițiști din Neamț, lider al Sindicatului Europol, Ioan Cănărău, a obținut...

Exclusiv3 zile ago

Putem discuta despre managementul defectuos în ceea ce privește planificarea polițiștilor în serviciu și de tronsoane de drumuri naționale neacoperite

Polițiștii giurgiuveni au protestat ieri pentru a opta oară în fața sediului IPJ Giurgiu față de decizia de modificare a...

Exclusiv4 zile ago

Consiliul de administrație și Senatul Academiei de Poliție “A. I. Cuza” au luat decizia: Academia de Poliție “A. I. Cuza” a fost închisă până la finalul anului

Academia de Poliție “A. I. Cuza” a fost închisă până la finalul anului, dezvaluie cei de la sindicatul Europol. După...

Exclusiv7 zile ago

Gruparea de crima organizata locala acoperita de mafia din IPJ Prahova si de la varful MAI a fost devoalata pana si de avocati, in instanta

Ploiești: „Jurnalist” de șantaje, purtătorul de cuvânt pe afaceri murdare al primarului Volosevici/Inregistrari audio (IV) Ticăloșie deghizată în bune intenții!/Masca...

Exclusiv7 zile ago

Care este asemănarea dintre un penitenciar și Academia de Poliție „A. I. Cuza”?/Umilințe, nerespectarea stimei de sine, înjosire și căprărie pana si pentru studentele din Academie

Întrebare de Radio Erevan: Care este asemănarea dintre un penitenciar și Academia de Poliție „A. I. Cuza”? Răspuns corect: paturile...

Exclusivo săptămână ago

Ploiești: „Jurnalistul” de șantaje Catalin Stavri, purtătorul de cuvânt pe afaceri murdare al primarului Volosevici/Inregistrari audio (III)

Boși, locotenenți, soldați: Mafia din interiorul Poliției Române, filiala Prahova Poluarea și corupția au fost mereu în topul problemelor din...

Exclusivo săptămână ago

Un pericol zilnic la sănătatea studenților și angajaților de la Academiei de Poliție „A. I. Cuza” din București

Dacă aceste imagini vi se par că seamănă cu secvențele de Gaza, pe care le-am văzut în ultimele săptămâni la...

Exclusivo săptămână ago

DOCUMENTE PARCHET/Ploiești: „Jurnalist” de șantaje, purtătorul de cuvânt pe afaceri murdare al primarului Volosevici/Inregistrari audio (II)

Boși, locotenenți, soldați: Mafia din interiorul Poliției Române, filiala Prahova Poluarea și corupția au fost mereu în topul problemelor din...

Exclusivo săptămână ago

Asta arată preocuparea mimată față de cea mai valoroasă resursă pe care MAI o are, resursa umană.

Azi se împlinește 1 săptămână de când am avut primii studenți care au acuzat simptome de toxiinfecție alimentară, dezvaluie cei...

Exclusivo săptămână ago

Plângere penală la DIICOT. Grup infracțional care abuzează viitorii ofițeri

Sindicatele din penitenciare denunță la DIICOT conducerea Academiei de Poliție” A. I. Cuza”, pentru abuz în serviciu și fals intelectual....

Exclusivo săptămână ago

Umilință, înjosire si dispreț la Academia de Poliție și despre cum sunt testați studenții ei, în condiții de “căprărie”

A venit prima răzbunare pentru studenții impertinenți care au îndrăznit să reclame toxiinfecția alimentară de la începutul săptămânii. “Căprăria” este...

Exclusivo săptămână ago

Comisarul șef de poliție Lupu Sorin, locțiitorul șefului Direcției Control Intern din IGPR, s-a transformat în cenzor sindical.

Legea Dialogului Social Art. 9. (1) Membrilor aleşi ai organelor de conducere ale organizaţiilor sindicale li se asigură protecţia legii...

Exclusiv2 săptămâni ago

Ploiești: „Jurnalist” de șantaje, purtătorul de cuvânt pe afaceri murdare al primarului Volosevici/Inregistrari audio (I)

In mai multe materiale-sinteza anterioare, a fost descrisă o structură de crimă organizată din interiorul Poliției Române, operând în județul...

Exclusiv2 săptămâni ago

ZEUS pierde umbrela de la ANP/ Directorul penitenciarelor Dan Halchin – ADIO!

            După ce mai bine de 2 ani, tot deplângem situația in care a ajuns...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Top Articole Incisiv